Dacă o persoană înţelege natura muncii sale, ea începe să trateze în mod diferit mediul său, deoarece vede că nu are nici o dorinta pe cont propriu şi totul vine de la Creator, iar acesta este motivul pentru care nu îi permite să fie considerata o creatura.

Ea va fi numita o creatura atunci când se întoarce la mediu şi primeşte de la acesta dorinta. Apoi, aceste dorinte vor fi scrise in contul său.

Adica, ea trebuie să-si plece capul şi să înţeleagă că doar dorinţele pe care le primeşte de la mediu sunt numite Shechina, locul pentru revelarea Creatorului, care este numit Shochen (Locuitor). Acesta este motivul pentru care includerea în grup este absolut obligatorie pentru progresul spiritual.

Se spune că este necesar să iubesti prietenii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. La urma urmei, în aceasta conexiune dintre toată lumea, care se numeste iubire, o persoană dezvăluie lumea spirituală, Creatorul.

De fapt, eu nu aleg prietenii. Alegerea mea vine mai târziu. La început, Creatorul ma aduce la un grup, si nu am nici o libertate aici. Alegerea mea începe mai târziu, când ma conectez cu adevarat cu ei şi trebuie să răspund la întrebarea: De ce am nevoie de asta şi ce vreau să primesc de la ei?

Astfel avansez, de fiecare dată alegand prietenii, deoarece trebuie sa-i vad pe toti ca fiind mari, în ciuda faptului că ei imi par din ce in ce mai nesemnificativi şi goi. Acest lucru înseamnă că i-am ales pentru că acum am ales tocmai acesti prieteni pe care Creatorul mi i-a dat pentru progresul spiritual.

În acest fel, merg mai departe şi construiesc eu insumi, o noua dorinta. Această dorinţă foarte mare pe care o primesc de la mediu şi în care vreau să devin similar cu Creatorul, sa descopar forţa daruirii, este numita o fiinţă umană.

Fiecare este obligat să-si arate dragosteapentru grup, deoarece trebuie să ne sprijinim reciproc, ceea ce se numeste garantie reciprocă. Fiecare devine un garant pentru restul pentru ca ei toţi sa aiba suficienta putere pentru a descoperi forţa daruirii si sa obtina asemănarea cu Creatorul. De aceea, eu sunt responsabil pentru toată lumea, am semnat garantia lor. Spiritualitatea lor este în mâinile mele, asa cum şi spiritualitatea mea este în mâinile lor.

Şi dacă unul dintre noi face o gaura in barca comuna, atunci ne vom îneca cu toţii în egoismul nostru, in intenţiile noastre de auto-servire, şi nu vom fi capabili sa descoperim Creatorul.

De aceea, cu cat mai mult inaintam in dezvăluirea Creatorului, cu atat mai stricte şi solicitante vor deveni condiţiile. Este nevoie să înţelegem că ne confruntăm cu legile naturii Luminii şi dorinţei şi nu pot exista compromisuri şi concesii. Totul se face în conformitate cu legile relaţiei dintre aceste două forţe.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 5/7/12 Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ne aduce conexiunea?

Raspuns: Conexiunea noastra se bazeaza pe faptul ca toti suntem parte a unei societati pe care dorim sa o imbunatatim, sa o facem mai justa si mai plina de compasiun,e care asculta cu atentie fiecare individ.

Vreau ca toti sa se simta bine! Nimeni nu ar trebui sa fie deposedat de bunurile sale si nu ar trebui sa luam bani de la bogati. Nimeni nu poate nega existenta straturilor mai slabe ale societatii: saracii, varstnicii, sau femeile. Nimeni nu ar trebui sa profite de pe urma altora.

Acest lucru este posibil doar daca stabilim mai intai o societate echitabila bazata pe egalitate. Din aceasta perspectiva, noi ii vom trata pe toti ca intr-o familie in care exista copii, varstnici, si parinti cu multe responsabilitati, obligatii si probleme. Insa, daca stam in jurul mesei, intelegem ce au nevoie copiii, ce medicamente sunt necesare bunicilor, si care ar putea fi suma cosului zilnice de cheltuieli pentru fiecare gospodarie. Apoi vedem ce a ramas si impartim acest rest intre noi si traim cu acesta.

Daca am putea actiona si rezolva toate problemele din societate printr-o asemenea atitudine iubitoare fata de toti, nimeni nu se va plange despre modul in care am actionat. Toti vor vedea ca totul este facut echitabil deoarece un copil are anumite nevoi iar varstinicii au altele. Asta inseamna ca noi trebuie mai intai sa ajungem la o conexiune asemanatoare cu cea din familie.

Apoi, chiar daca nu avem resurse mari, acestea vor fi suficiente si nimeni nu va avea de suferit si nu se va simti deprivat, adica exact lucrul de care se plang in general oamenii pe masura ce vad ca ei nu au ce au altii si mai mult pe socoteala lor.

Din Workshop-ul de la Toronto 20/06/2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce reuşesc să vorbesc cu uşurinţă despre înţelepciunea Cabalei, cuvintele parcă vin de la sine, dar, atunci când încep să le spun oamenilor despre garanţia reciprocă, totul devine atât de dificil, încât trebuie să mă exprim cu mare grijă şi să fac eforturi deosebite?

Răspuns: Este grozav! Acum descoperi că, atunci când vorbeşti despre înţelepciunea Cabalei, foloseşti cuvinte care nu au nici un înţeles pentru tine, despre o lume pe care încă nu o simţi. Dar, dacă începi să vorbeşti, folosind limbajul acestei lumi, despre garanţia reciprocă, ură, apropiere, alienare şi conectare, deja începi să scoţi la iveală emoţii puternice şi atunci înţelegi cât de departe te găseşti faţă de aceste concepte.

Este greu, cu adevărat, să vorbeşti despre acestea, pentru că, atâta timp cât foloseşti limbajul Cabalei, totul decurge cu uşurinţă: Reshimot, Partzufim, Masachim (ecrane) care se înalţă şi coboară, de la un loc la altul, restricţie, Lumina care se întoarce, Lumina Directă… totul pare să fie extraordinar. Te joci cu cuvintele ca un jongler de la circ, învârtind bilele, dar, în acelaşi timp, acestea sunt doar cuvinte.

Atunci când începi să legi cuvintele de ceea ce simţi şi nu mai foloseşti limbajul Cabalei, ci, mai degrabă, limbajul acestei lumi, descoperi cât de străin este el pentru inima ta. De aceea totul devine atât de dificil.

Trebuie să începem să folosim cuvinte care ne sunt apropiate inimii noastre şi apoi vom înţelege în ce măsură inima nu este de acord cu ele. Obişnuieşte-ţi, încet-încet, inima cu ele. Aceasta se petrece acum cu noi; avansăm în mod corect.

Vom avansa în ritmul în care se deschide lumea în faţa noastră, fără să o forţăm, ci, pur şi simplu, folosind oprtunităţile care nu se oferă: conectând diverse organizaţii, oferind broşuri şi pliante, diseminând materiale pe internet, ţinând prelegeri, etc. Apoi vom vedea cum se deschide drumul, mai departe, pentru noi.

Din prima parte a  lecţiei zilnice de Cabala 6/21/12, Shamati #30

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt lipsurile individuale si cele generale?

Raspuns: Deficienta individului nu exista in lumea spirituala pentru ca nu este vorba despre dorintele corporale obisnuite. In dorintele spirituale, persoana are doar un punct in inima, pe care nu l-a remarcat.

O deficienta generala este abilitatea de a se detasa si de a se conecta la general. Asta inseamna ca persoana intelege si simte deja din studiu, din faptul ca este o parte a grupului, si din deiseminare ca lumea spirituala este revelata doar in deficienta.

Un deficit de ansamblu inseamna ca este conectat, cel putin minim, si ii este permis sa perceapa anumite discernaminte spirituale. Pana atunci, nimeni nu vede nimic, la fel cum pe inserat la apus totul devine neclar.

Se spunem ca seara este momentul in care nu poti recunoaste fata prietenului tau de la o anumita distanta (patru Amot) pentru ca totul devine neclar. Insa, daca imi recunosc prietenul, nu este inca seara.

Seara simbolizeaza faptul ca pot vedea ceva dar nu inteleg exact ce este. Astfel, noi treptat incepem sa ajungem sa intelegem ca, in locul revelatiei, exista anumite discernaminte in care putem recunoaste, la fel cum recunoastem fata prietenului de la distanta de patru Amot, adica in cele patru faze minime ale dorintei de a primi.

Pentru a face asta, trebuie sa ma conectez cu dorinta unor prieteni astfel incat sa existe o conexiune intre noi, si apoi voi putea sa discern binele de rau, lumina de intuneric. Trebui sa clarific ce inseamna primirea si daruirea pentru mine si pentru ceilalti, sau pentru toti impreuna, intre noi.

In conexiunea dintre noi, eu incep deja sa vad aceste dicernaminte: ce inseamna „pentru a primi” si ce inseamna „ a darui”. In acest loc, construit in mine, in deficienta prin incorporarea celorlalti, inteleg deja intr-o anumita masura ce inseaman a primi si a darui. Aceasta este o intelegere minimala, initiala, insa deja vad diferenta dintre ele.

O deficienta este formata in mine, un vas al perceptiei prin care vad lumea spirituala, sa simt si sa vad dscernamintele. Astfel, introspectia mea spirituala se deschide si este diferita de perspectiva exterioara pe care o am acum, in care ne imaginam ca vedem totul.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/06/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Educatia este buna atunci cand oamenii primesc cunoastere impreuna cu o explicatie pe care sunt gata sa o accepte, pentru ca primim multe lucruri fara explicatii, in special in timpul copilariei, care raman in noi ca virusii si ne este imposibil sa scapam de ele. Noi utilizam in mod subconstient acest bagaj de fapte si le consideram adevarate, chiar daca in realitate sunt gresite si ne stau in cale.

Toate acestea se intampla pentru ca, fiind copii si adolescenti, suntem umpluti cu diferite adevaruri „de necontestat” insa fara explicatii. De atunci, ele sunt impregnate in noi si nu avem unde sa ne ascundem de ele. Indiferent ce faceti, nu aveti controlul asupra lucrurilor care au fost imprimate in voi.

Si de aceea totul trebuie sa fie insotit de explicatii. Nu este nevoie sa derutam oamenii cu constructii complicate bazate pe matematica superioara- oamenii trebuie sa primeasca o explicatie clara, accesibila, pentru ca altfel cunoasterea devine un slogan sau axioma, si nu ajuta oamenii sa avanseze. O persoana trebuie sa isi dezvolte bunul simt atunci cand invata aceste explicatii. Mai mult, este necesar sa mentina o viteza adecvata, pentru ca excesul de informatie sa nu blocheze abilitatea persoanei de absorbi informatia.

Educatia corecta este lipsita de fapte nefondate. Asta pentru ca oamenii nu vor putea sa le foloseasca in mod corect si va fi foarte dificil pentru ei sa scape de inarcatura inutila. Este imposibil sa muncesti cu fapte atunci cand nu cunosti cauzele si consecintele lor. In acest caz, acestea nu ii vor permite persoanei sa isi creeze o imagine comuna a realitatii. In loc de asta, persoana le trateaza ca legi stricte.

De fapt nu exista deloc legi in realitate: noi le cream. De indata ce ma nasc, necesitatile ma imping sa imi formez o anumita imagine a lumii, conectand aceste parti. Asta pentru ca venim dintr-o spargere, si intreaga noastra realitate consta din a reface un mozaic din partile sale la toate nivelurile, atat de adanc, cat se poate, de la aceasta lume pana la lumea Infinitatii, adaugand in mod constant noi calitati si cantitati de trasaturi. In fond aceasta imagine este multidimensionala.

Deci, atunci cand ii dau un ultimatum unei persoane cu privire la modul in care aceste parti trebuie puse la un loc, il trimit pe calea gresita, iar persoana continua sa urmeze directia pentru ca nu stie cum sa faca analiza si cum sa faca analogiile. In loc sa ii dam raspunsuri pregatite si pur si simplu fapte, trebuie sa ii dam o tehnica, o metoda, un ghid pentru a actiona.

De aceea educatia moderna esueaza. Pentru ca suntem niste „soldati” modelati, „lucratori” abili, mai degraba decat oameni creativi care stiu cum sa puna la loc bucatile de mozaic.

Intrebare: Nu ne putem limita doar la fapte, chiar daca acestea sunt adevarate?

Raspuns: Nu faptele sunt problema. O persoana are nevoie de mai mult decat de cunoastere: trebuie sa isi dezvolte mintea, sa puna la un loc lucrurile pe care nimeni nu le-a asezat pana acum. Trebuie sa aiba o abordare, un program nou instalat in ea, care sa ii permita sa isi formeze in sine o imagine independenta a realitatii.

Un copil nu va invata prin actiuni fortate: acestea au un efect limitat. Cand ii spun ceva, trebuie sa ii explic de ce este asa. Altfel introduc in el un alt „virus”, si nu va fi capabil sa isi foloseasca in mod rational „adevarul” care este imprimat in el. Datorita unui anumit context, se va mentine in mintea sa subconstienta pana la sfarsitul vietii sale, si doar moartea corpului va pune capat acestui lucru.

Intrebare: In timpul perioadei de ascundere, noi folosim de asemenea sloganuri pe care nu le intelegem. De ce acestea nu sunt „virale” pentru noi?

Raspuns: Este adevarat, Cabala are propriile „motto”-uri: „Nu exista nimeni in afara de El”. „Dumnezeu care face bine”, „Iubeste pe prietenul tau ca pe tine insuti”, etc. Insa, acestea vin de la un grad superior si nu le putem primi in alta forma. Noi „inghitim” acesti virusi, si incercam sa ne modelam artificial in acord cu ele si astfel atragem Lumina care Reformeaza. Care ne corecteaza si ne ridica, dandu-ne o noua intelegere a lumii, o noua minte si un nou sentiment.

Pe de o parte, in lumea noastra, noi inghitim fapte false in loc sa dobandim simtul realitatii, iar acest lucru nu ne ingaduie sa inaintam in combinarea partilor, studiind adevarata imagine a lumii, si dezvoltarea ei pe aceste baze.

In fond, pot fi independent in lumea noastra, in timp ce  nu voi putea sa intru in spiritualitate de unul singur. Dimpotriva, trebuie sa realizez legile lumii spirituale in mine, sa ma conectez cu ele in masura capacitatilor mele, si apoi Lumina superioara ma va inalta.

In acest fel, „virusii” mai degraba pozitivi decat negativi vor actiona in lumea spirituala: Fiti alaturi de oameni mari, inaltati pe prietenii vostri in ochii vostri, si nazuiti constant catre Lumina, despre care nu stiti nimic. Aceste lucruri nu sunt fapte in perceptia mea; cu toate acestea primirea lor din lumea superioara este benefica.

In perceptia noastra, chiar si cartile Cabaliste sunt „virusi”. Ele vorbesc despre lucruri pe care nu le putem simti, vedea sau auzi. Insa, eu studiez aceste texte pentru a ma ridica cu ajutorul lor. Las acesti „virusi” sa ma loveasca si sa ma molipsesc de iubire. Si apoi voi realiza.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/06/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

„Saptamana cartii” din Israel incepe curând şi unii o numesc „Festivalul de carte ebraică.”

În general, o carte este o sursa pentru revelaţia esenţei umane. Aici este găsita principala diferenţă dintre un om şi un animal; la un moment dat in evolutia noastra, omul a început să scrie. Deşi la început a sculptat pe pietre şi mai târziu a scris pe pergament, într-un fel sau altul, a fost deja uman. Animalele isi transfera o mulţime de informaţii unul altuia, dar nu au nicio formă de scris pe care s-o treacă la distanţă sau la generaţiile succesive.

Datorită capacitatii omului de a scrie, el poate sa depăşeasca distanţele, mişcarea şi timpul, şi sa transceada axa temporală şi cele trei axe spaţiale, şi sa depăşeasca controlul naturii asupra corpului său. Stiind cum să scriu, este ca şi cum as ieşi din trupul meu, deoarece scrierile mele ajung la cei pe care nu-i voi întâlni de fapt. Aceasta este esenţa de a fi om.
Este vorba de rădăcini foarte adânci. În trecut, cărţile au fost suluri de pergament, dar în lumea modernă există încă o formă diferită de forma electronică. Deşi este mult mai convenabil sa citesti de pe un ecran de calculator, şi multi s-au obisnuit cu asta, eu încă nu cred că paginile de hârtie ale unei carti vor disparea asa de repede.

Simţim prin vederea imaginilor vizuale: Clipurile pot fi în mişcare şi te pot evoca, dar textele scrise iti ofera o înţelegere. Înţelepciunea vine prin litere, iar sentimentul prin imagini vizuale.

Prin urmare, merită să se publice cărţi, în orice formă. Oricine le poate transmite, indiferent dacă este un veteran sau nu. Fiecare grup are o şansă de a participa la corectarea lumii prin acţiuni corporale şi sa „câştige” o răsplată spirituală.

Pentru că lumea noastră este ultimul grad şi special în scara de lumi, ne putem exercita fizic aici, şi să primim o răsplată spirituală. Imbrăţişând prietenii, în ciuda urii pe care o simţim, eu încă mai chem Lumina Reformatoare. Deci, de la o intenţie egoista de Lo Lishma (nu de dragul Lui), noi avansam spre intenţia în scopul de a darui Lishma (de dragul Lui), de la înclinaţia rea la înclinaţia buna. Lumina vine ca reacţie la acţiunea mea fizică şi schimbă dorinţa mea. Acest lucru nu există în lumile spirituale. Avem nevoie doar să ştim cum s-o folosim.

În mod similar, prin diseminarea cărţilor, daruiesc de fapt. Fara ca măcar să ştiu cum, prin dispoziţia mea, deschid calea pentru Lumina, care mai târziu va trece prin mine la oameni. Astfel, am devenit o „teava” prin care trece Lumina. Ce poate fi mai bun decât asta? Aceasta este de fapt toata misiunea noastră: de a trece Lumina de la Creator catre lume. Deci, aceasta este de fapt o acţiune care aparţine metodei cabalistice şi nu este nimic mai benefic pentru o persoană decât să urmeze exact aceasta cale, în mod direct.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 31/5/12, „Arvut (Garantia reciprocă)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand vreau sa trec un examen sau sa-mi gasesc o slujba, ma „rog” automat cu pasiune sa reusesc. De ce nu intampla asta si pe calea catre Creator?

Raspuns: Sa vorbim altfel, cand ai cu adevarat un motiv sa te intorci catre Creator?

Sa spunem ca ti se intampla ceva neplacut. De exemplu, cineva te-a insultat, atat de serios ai prefera sa dispari si sa nu te gaseasca nimeni. In acelasi timp, te simti neputiincios. Si in aceasta stare, primesti „de sus un cadou”, incepi sa simti ca nu exista nimeni in afara de El si ca totul s-a intamplat cu un motiv, trebuie doar sa te intorci spre El si sa il rogi ca asa ceva sa nu se mai intample.

Te intorci spre El cu aceasta ruga si dintr-o data te simti rusinat: „Ce vreau de fapt? Sa evit ghinionul? Sau sa fiu cu Creatorul? Las frica si rusinea sa ramana daca doar asa imi mentin conexiunea cu El”.

In acest fel avansam: Avem nevoie de frica, pe care nu o putem gestiona, care vine din dorintele noastre egoiste, si apoi vom avea cu adevarat nevoie de Creator.

Sunteti pregatiti pentru asta? Vreti ca aceste lucruri sa se intample? Fara rezerve si concesii?

Intrebare: Deci nu putem scapa de aceste tulburari?

Raspuns: Alaturati-va unui grup, si impreuna cu prietenii veti inainta cu viteza foarte mare. Pentru ca, atunci in loc de rusine si alte tulburari „animale”, veti primi alte tulburari cauzate de incapacitatea de a va iubi prietenii si de a va uni cu ei. Voi faceti eforturi insa nu puteti singuri sa ajungeti acolo.

Altfel spus, tulburarile sunt necesare deoarece nu va veti intoarce catre Creator atata vreme cat  veti considera ca exista si alta posibilitatea de a va conecta cu acesta. Doar totala neputiinta da nastere cererii catre El. Si asta inseamna ca trebuie sa va cresteti dorinta, straduindu-va catre unitate si ridicandu-va deasupra tuturor. Atunci veti descoperi ca puteti obtine orice in afara de asta. Si diferenta dintre ceea ce dorim si realitate va trezi strigatul catre Creator.

Intrebare: Ce anume trebuie sa se intample intr-un grup astfel incat situatia sa ajunga la punctul necesar?

Raspuns: Faceti toate eforturile posibile si obligati grupul sa va influenteze. Noi numim asta „garantia reciproca”.
Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/05/2012, “ Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „Arvut, (Garantia Reciproca)”: Si de indata ce intreaga natiune a consimtit in unanimitate si a spus, „Vom face si vom auzi,” fiecare membru al Israel a devenit responsabil de faptul ca nimic nu va lipsi unui membru al natiunii. Doar atunci au devenit demni de a primi Tora.

Ni se cere sa corectam vasul general, dorintele care acum par a fi detasate, straine si chiar opuse una alteia. Inainte, Lumina i-a dus catre corectie si unitate insa, acum, datorita spargerii, ii separa, ii duce catre opozitie, cearta, violenta, etc. Noi avem nevoie ca Lumina sa vina sa corecteze si sa conecteze aceste dorinte.

Noi nu stim cum sa le corectam, cum sa punem la un loc partile sparte ale vasului, pentru ca nu stim dinainte cum ar trebui sa arate vasul si nu putem face decat presupuneri. Noi cerem, intrebam, si Il evocam pentru ca El sa faca corectia.

Un om nu se poate corecta pe sine. Noi ne ridicam permanent la un nivel mai inalt, insa poate fi copilul mai destept decat mama sa? Prin urmare fiecare ascensiune este insotita de o cerere, iar superiorul face in schimb actiunile necesare si ne ajuta sa ajungem la urmatoarea stare.

Exista o cerere din partea noastra si o munca din partea superiorului. De aceea este numita „munca Domnului.” El este cel care munceste iar munca mea este sa cer.

Daca suntem in permanenta atenti la aceasta diviziune, economisim multa energie si nu suntem confuzi. Trebuie sa fim siguri ca facem si sa nu uitam asta. De obicei vrem sa actionam noi insine, in timp ce de fapt actiunea noastra este de a ne pregati pentru munca Sa, de a face actiuni si apoi a constata ca suntem neputiinciosi. Baal HaSulam spune: „Nu exista un moment mai fericit in munca persoanei decat acela in care persoana constata, disperata, care sunt de fapt propriile puteri.” O persoana ar trebui sa inteleaga faptul ca Creatorul, Forta superioara, il poate corecta, iar asa se intampla mereu.

Misiunea noastra este dificila, dar nu intamplator: sa devenim ca „un om cu o singura inima”, sa ne unim; cum se poate face acest lucru? Acestea sunt iluzii care ne pot duce doar la criza si dezamagire, la un colaps chiar mai mare decat acela pe care l-am vazut de exemplu in URSS. Chiar asa este, daca ne folosim de mijloacele gresite, de programul gresit. Insa metoda Cabalei ne furnizeaza un plan natural care este condus de natura insasi: Viata voastra nu trebuie sa fie rea, trebuie doar sa descoperiti, sa identificati ca sunteti intr-o stare rea. Este suficient pentru a cere o schimbare si veti primi starea urmatoare.

Deci munca noastra este simpla. Daca noi ne adunam si muncim in conformitate cu legea garantiei reciproce, misiunea devine mai usoara. Noi descoperim raul si in acelasi timp noi descoperim binele, adica sursa si mijloacele pentru a face schimbarea. Tensiunea dintre acesti doi poli ne ajuta sa avansam spre corectie; noi ne predam Luminii care Reformeaza si care face aceasta munca.

Viata reala, ascensiunea reala, va fi revelata prin permanenta apropiere de oameni, in cercuri comune, in discutii, impresii, entuziasm si in ajutorul reciproc. Astfel noi vom descoperi eficacitatea maretiei starii daruirii reciproce, si vom activa Forta superioara care face aceasta munca. Se spune: „Acela care este in pace cu Cerurul, este in pace cu noi.” Aceasta este ordinea actiunilor.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 30/05/2012, “Arvut (Garantia Reciproca)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este centrul grupului ?

Raspuns: Centrul grupului este centrul realitatii noastre, este cel mai important punct spiritual. De fapt, realitatea nu exista, ea exista insa in functie de persoana care o percepe. Realitatea poate fi atinsa doar in centrul grupului unde imi anulez  ego-ul si ma conectez cu ceilalti in mod egal astfel incat sa ramana in mine.

In acelasi timp, eu schimb cu un scop relatiile dintre noi, cateodata ma supun prietenilor mei pe care ii vad ca fiind cei mai mari din generatie, si cateodata ma ridic deasupra lor pentru a darui ceva din mine. În cele din urma, privesc grupul o data de sus si o data de jos, am o atitudine egala fata de acesta. Aceasta egalitate nu exista la inceput; ea este rezultatul efortului meu.

Pe de o parte, imi doresc sa fiu deasupra prietenilor pentru a-i ajuta, iar pe de alta parte, ma plasez sub ei pentru a trai si pentru a fi cel care primeste prin ei. Prin aceste doua extreme, eu descopar ce inseamna a fi egal, desi nu am dorit asta si nici nu am vazut rostul. Eu ma vad in Ein Sof (Infinitate) mai sus decat oricine altcineva (+∞), si in acelasi timp in Ein Sof mai jos decat prietenii mei (–∞); apoi gasesc centrul grupului unde toti sunt egali si descopar existenta punctului. Viata mea corporala este lasata in urma si ramane doar devotamentul, garantia reciproca, adeziunea cu toti. Simt ca fac apel la Lumina care Reformeaza, Lumina care Inconjoara, care umple intregul „spatiu” al atributelor mele. Capatand mai multa putere, suport, si grija din afara, ma simt mai stabil, si acesta este centrul grupului.

In centrul grupului, eu descopar cu adevarat grupul, prietenii, si indiferent ce descopera ei, in realitatea mea totul este complet corect. Asta pentru ca lumea Ein Sof exista deja, si coborarea in aceasta lume are ca scop sa construiasca in noi treptele scarii revelatiei spirituale, recunoasterea, intelegerea, si sentimentul. Cand in persoana apar aceste trepte si aceasta incepe sa le urce, nu depinde de nimeni: Toti se afla in Gmar Tikkun (sfarsitul corectiei). Ma aflu in fata locului unde exista Lumina Ein Sof si totul depinde de mine, totul si toata realitatea se afla in mine, si acolo descopar adevarul. Insa acest adevar depinde de investitia mea, de loialitatea mea fata de grup, fata de profesori, si fata de surse, si pe care trebuie sa o revelez in practica.

Nu exista decat centrul grupului. Eu descopar ca acesta trebuie sa devina centrul intregii lumi, locul unde se aduna toate sufletele, toate stricaciunile si toate corectiile. Acesta este Malchut Ein Sof cu tot ceea ce se aduna acolo si este inclus in el. Cu alte cuvinte, atunci cand o persoana se dedica Malchut of Ein Sof, Divinitatii, dorind sa fie parte inseparabila a sa, devine Malchut al insusi Ein Sof, si prin acestea se conecteaza cu primele noua Sefirot,  adica cu toate lumile pana la Ein Sof, – astfel avansam.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 22/05/2012, “Discutie despre Workshop”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Centrul grupului este punctul in care noi ne eliberam de toate fragmentele spargerii si vrem sa ne concentram doar asupra scanteilor noastre si sa le unim. Si cu cat cautam sa unim mai mult aceste scantei, cu atat ne ridicam pe scara spirituala.
Datorita acestor eforturi, noi revelam in noi o noua profunzime a dorintei, si o mai mare Lumina este revelata in unitatea scanteilor. Conexiunea acestor scantei este “Reshimo de Hitlabshut,” si astfel noi incepem sa ne conectam in primul nostru Partzuf spiritual comun in care ne simtim un singur suflet.

Prima data cand ne simtim pe noi insine in realitatea in care suntem conectati unul cu celalalt, in interior vom simti viata spirituala- unul pentru toti. Si se spune : „Nu exista nimeni in afara de Creator”, unul pentru toti : un gand, o lumina, un sistem unitar. Noi ne vom simti ca si cum traim in interiorul fortei superioare.

Si apoi, noi vom incepe sa realizam din ce in ce mai mult acest lucru, si sa distingem mai multe lucruri, atitudini diferite cu privite la dimensiunea Partzuf-ului. Insa primul punct de la care trebuie sa incepem este punctul unitatii noastre, numit centrul grupului. Acesta este alcatuit din doua elemente: Primul este depasirea propriului egoism, Reshimo de Aviut, iar al doilea este dorinta noastra de a ne uni prin scanteile noastre, ceea ce determina Reshimo de Hitlabshut.

Daca le asez corect pe fiecare, se numeste credinta deasupra ratiunii. Totul devine o singura realitate, o singura stare. Credinta este conectarea scanteilor, iar cunoasterea este forta dorintei egoiste, deasupra careia noi vrem sa construim conexiunea noastra.

Nu conteaza daca noi esuam in a ajunge la ceea ce dorim si sa ne conectam la centrul grupului. Este importamt cat de mult efort depunem. Masura efortului determina starea reusitei.

Noi nu vom dobandi succes in mod direct doar prin actiunile noastre, ci doar vom atrage Lumina catre noi, astfel incat Creatorul sa incheie munca pentru noi! In fond, „un prizonier nu se poate elibera pe sine din inchisoare,” totul se intampla cu ajutor de Sus, prin rugaciune si raspunsul la aceasta.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 24/05/2012, “Discutie Referitoare la Work-shop”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→