Întrebare: Să presupunem că o persoană are tendința de a fura. Ce măsuri ar trebui luate împotriva lui?

Răspuns: Corectarea. Toată lumea fură. Toată lumea! Nici tu, nici eu nu putem garanta pentru noi înșine. Depinde de unde, cum, ce, conștient, inconștient, sau poate a fost etichetat cumva.

Nu poți permite cuiva să fie în preajma unor astfel de lucruri pe care le poate fura. Trebuie să-l protejăm de astfel de acțiuni. Totul depinde de nivelul de educaţie a lui.

Desigur, dacă am o tendință naturală de a fura, atunci nu mi se permite pur și simplu să fac anumite lucruri. Trebuie să învățăm să măsurăm gradul de corectare al omului, iar pentru aceasta trebuie să-l vedem și să-l includem în noi. Nu este simplu. Nimeni nu a reușit încă să facă asta. De aceea toată lumea fură.

Întrebare: Cum putem face asta într-o societate cabalistă?

Răspuns: Totul se bazează pe principii complet diferite într-o societate cabalistă. După cum scrie Baal HaSulam în cartea Scrierile ultimei generații, fiecare primește atât cât are dreptul, în funcție de măsura pe care societatea o stabilește în funcție de nevoile personale și familiale ale unei persoane. Prin urmare, nu trebuie să furi. Nu există de unde să furi și nu este nevoie să faci asta.

Omul este în mod constant într-o stare de a fi influențat de mediul corect și urmează în mod sistematic o pregătire, perfecționându-se pe cont propriu și participând la cursuri de perfecționare.

Dacă începem să reducem treptat economia, să închidem întreprinderi nu prin directivă, ci conform educației noastre și să trimitem oamenii la cursuri, atunci criza s-ar calma și nu ar fi supraproducție. Mai întâi trebuie să investești totul în educație.

KabTV “Am primit un apel.Pedeapsa idealăt” 05.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: A existat un povestitor pe nume Serghei Kozlov. A scris basmul „Ariciul în ceață”, din care a fost realizat un film de animație de Yuriy Norshteyn. Este considerată una dintre cele mai bune animații din toate timpurile.

Sunt versuri ca acestea:

“Și astăzi ariciul i-a spus puiului de urs: „Ce bine este că ne avem unul pe altul!”

Puiul de urs a dat din cap.

„Imaginează-ţi că nu sunt aici. Stai singur și nu ai cu cine să vorbești.”

„Unde ești?”

„Nu sunt nicăieri.”

„Nu se întâmplă asta”, a spus Ursul. „Voi da totul peste cap și te voi găsi.”

„Eu nu sunt aici! Nu sunt nicăieri!!!”

„Atunci voi alerga pe câmp”, a spus puiul de urs, „și voi striga: „A-ri-i-i-ciu-u-u-u-le-e-e-!” Și vei auzi și vei striga: „Ursu-u-u-le-e-e-e!””.

— Nu, spuse Ariciul. „Nu sunt nici măcar nicăieri. Intelegi?”

„De ce mă superi?” spuse Puiul de Urs supărat. „Dacă tu nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri. Intelegi?”

Întrebare: Vezi, pe de o parte: „Dacă nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri.” Se spune, parcă într-un mod prietenesc. Cum pot fi fără un prieteni? Pe de altă parte, există o oarecare profunzime acolo!

Spuneţi-mi, ce înseamnă pentru dvs: „Dacă nu ești nicăieri, atunci şi eu nu sunt nicăieri”?

Răspuns: Dacă o persoană nu găsește pe altul în care să se poată vedea, atunci nu se va regăsi. Deci, în cine se va vedea? Ne vedem în alții. De aceea am nevoie de alții ca să mă văd pe mine, chipul meu, caracterul meu și pe calitățile mele.

Doar așa mă descopăr, uitându-mă la ceilalți. Și astfel se dovedește că dacă nu există tu, atunci nu există eu.

Întrebare: Și în percepția realității, dacă nu sunt acolo, atunci nu există nimic. Ce înseamnă „nu există nimic”? Lumea există.

Răspuns: Dar asta a scris Konstantin Balmont: „Pe când trăiesc, universul strălucește. Dacă voi muri, va muri împreună cu mine.”

Întrebare: Dar de unde înțelege că dacă eu nu sunt acolo și tot ce este configurat, această lume, toți acești oameni, că toate acestea dispar și ele?

Răspuns: Totul este în mine.

Dacă nu îl simt pe celălalt – de fapt pe celălalt, din afara mea – dacă nu mă simt în el, atunci nu simt deloc lumea.

Întrebare: Deci trebuie să mă văd întotdeauna prin cineva?

Răspuns: Prin cineva, da.

Întrebare: Și de ce ne vedem atât de urâți acum?

Răspuns: Pentru că ne închidem, ne blocăm, ne limităm și nu vrem să vedem pe nimeni în afară de noi înșine.

Adică văd oglinzi în jurul meu, oglinzi, doar oglinzi. Și văd în ele doar botul meu unic, unul atât de pervers cu tot felul de strâmbături și încruntări. Și nu văd altceva decât asta. Aceasta este lumea mea.

Întrebare: Deci dacă nu las pe nimeni să intre și nu merg nicăieri, atunci sunt înfricoșător? Atunci aceasta este lumea mea, ego-ul meu? Sunt singur?

Răspuns: Mă văd.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 07.02.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În timpul pandemiei, una dintre cele mai mari probleme a fost incapacitatea de a se îmbrățișa — între rude, părinți și copii și așa mai departe. Așa că în Țările de Jos, au apelat la vechea idee de a îmbrățișa vacile. Ferme întregi au fost pregătite pentru îmbrățișarea vacilor. Vacile erau liniştite, iar oamenii le îmbrăţişau o jumătate de oră. Temperatura corpului vacii este puțin mai ridicată, iar bătăile inimii lor sunt ușor mai scăzute, ceea ce îi face pe oameni să se relaxeze. O persoană ar putea sta o oră îmbrățișând o vacă. După aceea, ni se spune, vacile trebuiau să se odihnească două-trei ore.

Răspuns: Asta este sigur.

Întrebare: De ce trebuie o vaca să se odihnească după îmbrățișările oamenilor?

Răspuns: Atât de multă energie negativă se acumulează în ea! Transferăm energie la vacă. Trec peste toate temerile, grijile, frământările interioare și anxietatea — trec peste toate.

Mai mult, acestea pot fi unele dintre cele mai înalte analize ale mele despre ceva aproape cosmic, iar vaca simte. Nu are interes pentru subiect; preia sentimentele în sine, vibrațiile.

Întrebare: Ne purificăm pe seama vacii și lăsăm totul acolo?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se întâmplă același lucru cu copacii, când îmbrățișați copacii?

Răspuns: Nu știu, nu am încercat. Dar cu animalele, este sigur.

Comentariu: Dar se spune că funcționează și cu copacii. Îmbrățișezi un copac și acesta absoarbe totul din tine.

Răspunsul meu: Și se ofilește încet?

Întrebare: Poate. Trebuie să aflăm ce se întâmplă cu acei copaci. Întrebarea este: ce se află în aceste îmbrățișări?

Răspuns: Există un transfer de energie. Energia negativă de la o ființă – vie, vegetală, animală sau umană (nu contează) – către alta.

Întrebare: Dar uneori îmbrățișezi o persoană și te simți bine să fii alături de ea. Oamenii se îmbrățișează tot timpul. De ce este acest lucru în centrul vieții noastre?

Răspuns: Comunicare. Comunicarea la nivel de energie.

Întrebare: Deci, o strângere de mână sau o îmbrățișare, toate acestea sunt necesare?

Răspuns: Dacă provin din inimă, dacă vrei asta, mai degrabă decât să fie un semn de politețe.

Întrebare: Deci nu degeaba se spune că îmbrățișează nu oameni, ci natura, adică animale sau plante. Poate este mai complex cu oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Există grupuri în care oamenii se îmbrățișează tot timpul. Și trebuie să-i dorești constant lucruri bune celeilalte persoane și așa mai departe. Este ceva în asta?

Răspuns: Da, desigur. L-am văzut la multe expoziții: oamenii stau și îi îmbrățișează pe toți.

Comentariu: Da. Își deschid brațele și te îmbrățișează.

Răspunsul meu: Și nu poți să ieși de acolo.

Întrebare:  Acest gând uman – de a transmite căldură altuia, de a transfera toate lucrurile bune altuia – este bun? Salutați o astfel de stare?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, de fapt, acesta este transferul de energie. Poate fi pozitiv sau negativ, dar este totuși un transfer de energie. Ce scot din asta? Când dau energie negativă, înțeleg mai mult sau mai puțin că o scutur de pe mine. Dar ce spuneţi despre cea pozitivă?

Răspuns: Dacă ne îmbrățișăm pentru a ne face să ne simțim bine unul pe celălalt, atunci nu contează cine are energie pozitivă și cine are negativă, amândoi câștigăm. Este ca un motor electric. Există plus și minus, dar ar trebui să alterneze și să se completeze reciproc. La fel este și aici.

Întrebare: Deci, chiar dacă plusurile și minusurile s-au terminat, tot e bine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci aprobaţi astfel de îmbrățișări?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ne putem îmbrățișa fără să ne îmbrățișăm?

Răspuns: Sigur. Ne putem transfera energie unul altuia fără contact, fără fir, mental.

Întrebare: Va simți cealaltă persoană că mă gândesc la ea în acest fel?

Răspuns: Bineînțeles că o va simți. Privește pe cineva din spate, uită-te atent la spatele lui; va simți că te uiți la el și se va întoarce.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 01.09.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce sistem sunt descrise cărţile de cabala ale lui Baal HaSulam?

Răspuns: Cărțile cabaliste sunt întotdeauna scrise într-un sistem digital, dar sentimentele pe care le trăiești în interiorul tău sunt analogice. Cabaliştii pun simţăminte în interiorul sistemului digital.

Dar când oamenii citesc, să spunem, cărțile lui ARI sau Studiul celor zece sefirot ale lui Baal HaSulam, li se pare că totul este în text și încep să studieze aceste cărți fără a intra în simțiri. Ei încearcă un pas aici, un pas acolo și verifică ce se întâmplă.

Cartea însă, a fost scrisă doar pentru a restabili în tine acea stare despre care se discută în imaginea ei digitală, în digitizarea ei, pentru ca tu să te simți în interiorul ei într-o formă analogică.

În lumea corporală, acest lucru nu poate fi realizat deoarece împlinirea noastră trece printr-un sistem digital. Dar împlinirea spirituală vine din lumina infinită. Prin urmare, are tot ce este mai bun din calitățile digitale și analogice

KabTV “Am primit un apel. Limbile Zohar, Talmud și Tora” 12.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Problema restricției explică modul în care o operație incompletă a apărut din operatorul perfect (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Restricție și linie”, Observație interioară, capitolul 1, punctul 9).

Tot ce este în univers este aranjat astfel încât ființele create poată descoperi Creatorul, să-L realizeze, să-L înțeleagă, să se apropie de El și chiar să se conecteze cu El.

Acesta este scopul creației – de a aduce creația la adeziune absolută cu Creatorul. Acest lucru este posibil doar prin echivalența calităților creației și ale Creatorului. De aceea este creat totul în acest fel.

Întrebare: Înseamnă că mai întâi creația trebuie să-și restrângă calitățile și apoi să devină asemănătoare cu Creatorul?

Răspuns: Creația trebuie să restrângă acele calități care sunt opuse Creatorului și să dezvolte în interiorul ei calități similare cu ale Lui.

KabTV Studiul celor zece sefirot (TES), 30.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

ARI a elaborat problema primei restricții în primele capitole ale acestei cărți. Aceasta este o chestiune foarte serioasă (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, capitolul 1, observația interioară, punctul 9).

Prima restricție este cea mai importantă chestiune, deoarece este vorba despre restricționarea folosirii egoismului. Întreaga creație începe cu asta.

Adică, prima restricție este o restricție a intenției, o interdicție de a primi de dragul propriu, ceea ce se numește Țimțum Alef.

Întrebare: Există legi fizice care corespund acestei restricții? Se manifestă cumva în lumea noastră?

Răspuns: Nu, nu se poate manifesta în lumea noastră. Altfel, am vedea o lume diferită. Lumea noastră este construită pe egoism absolut în diferitele sale variații.

Comentariu: Dar am citit că nu există nimic în lumea noastră care să nu aibă rădăcină spirituală.

Răspunsul meu: Rădăcina, dar nu echivalența.

Întrebare: Atunci ar trebui să existe o ramură a acestei restricții în lumea noastră, deoarece această lege trebuie să se manifeste cumva?

Răspuns: Această lege se manifestă, dar în așa fel încât să nu o simțim. Suntem în restricție absolută, dar nu simțim că ne împiedică sau ne îngrădește pentru că nu simțim nimic opus. Există o singură dorință în noi – să primim, să ne folosim intenția egoistă.

Întrebare: Suntem într-adevăr în restricție? Primim de dragul nostru pentru întreaga noastră viață.

Răspuns: Tocmai aceasta este viața în restricție. Primim de dragul nostru, dar nici măcar nu simțim că o facem doar pentru noi înșine.

Adică, prima etapă a dezvoltării spirituale a omului constă în înțelegerea faptului că el primește cu adevărat de dragul său și este opus Creatorului. Acesta este ceea ce îl oprește. Începe să se gândească: „Cum pot scăpa de această limitare?”

Întrebare: Ce alte tipuri de restricții există?

Răspuns: O restricție privind primirea plăcerii. Nu este nimic altceva. Este necesar doar să înțeleg că trăiesc în plăcere pentru mine și trebuie să încep să o restrâng.

Din emisiunea KabTV „Studiul celor zece sefirot (TES)” 30.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam scrie că atunci când majoritatea oamenilor din lume va fi în calitatea dăruirii, în calitatea Creatorului, atunci oamenii vor înceta total să mai comunice, adică să vorbească.

Răspunsul meu: Vor comunica într-un mod diferit, la nivel de gând. Gândurile lor se vor transmite unul altuia. Oamenii se vor exprima mai concret, mai convențional și mai concis.

Întrebare: Tu și profesorul tău ați petrecut mult timp împreună. Ați vorbit mult sau ați tăcut mai mult?

Răspuns: Mi-a răspuns doar dacă întrebam, iar dacă nu întrebam, tăcea. Am petrecut mult timp cu ochii închiși și fără să ne spunem nimic. Acestea au fost cele mai bune ore!

Întrebare: Deci nu puteai să începi să vorbești despre ceva cu el?

Răspuns: Aș fi putut. Dar am înțeles că trebuie să fie ceva serios.

Întrebare: În principiu, acesta este modul de a relaționa cu toată lumea? Dacă este ceva de vorbit, atunci vorbești doar despre lucruri serioase sau e mai bine să taci. Acesta este sfatul tău?

Răspuns: Da. Aceasta este atitudinea corectă față de timp, față de lume, față de orice.

KabTV „Stări spirituale” 23.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate cele opt miliarde de locuitori ai planetei noastre fac parte dintr-o singură minte? Ce vor deveni ei după aceea?

Răspuns: Atunci vor reprezenta o singură minte. Dar acum, când sunt separaţi, nu există nicio minte.

Pe măsură ce se unesc, va apărea o minte colectivă comună care se bazează pe conexiune, pe nivelare reciprocă, pe unire reciprocă, unde fiecare se coboară pentru a se uni cu celălalt și este inclus în celălalt și ceilalți sunt incluși. în el. Ca rezultat al unei astfel de includeri reciproce, această minte va apărea între oameni.

Când toți vor să se unească unul cu celălalt, dintr-o dată apare o lumină între ei și apare forța superioară, o stare numită „adeziune cu Creatorul”. Astfel, El apare între ei.

Întrebare: Care este diferența dintre mințile personale mici ale oamenilor și această minte unică?

Răspuns:  Mințile personale sunt egoiste și se servesc doar pe ele însele. Este o minte a unui mic corp animal care are grijă de sine și încearcă în cele din urmă să extragă din lumea înconjurătoare tot ce poate să apuce și să se umple energetic și fizic.

Mintea universală este atunci când te conectezi la întregul univers, când faci parte din el, parte a creierului comun și participi la toate împreună cu el. Mintea noastră actuală nu este o minte, pentru că există într-o celulă mică doar pentru a-și menține existența.

KabTV “Am primit un apel. Mintea colectivă” 07.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați numit recent educaţia modernă a copiilor coercitivă.

Răspunsul meu: Educația noastră actuală este, desigur, o constrângere.

Unui copil sărac i se dă un rucsac sau o servietă și atât. Pleacă la școală pentru o jumătate de zi. Și ce vede el acolo?

Să presupunem că copiii mici au încă un egoism subdezvoltat. Un copil este așezat la birou, toată lumea stă, el stă și folosește instinctul de turmă.

Dar în principiu, este necesar să educăm în mod viu, în natură, în mișcare. Copiii stau deja cu computerele lor cu tot felul de desene animate înainte de școală. Ei stau mai mult decât se mișcă și se joacă.

Educația adecvată este în mișcare, în jocuri, în interacțiune între ei, în interacțiune live cu profesorul, în înțelegerea lumii, a animalelor, în vizitarea a tot felul de întreprinderi, în discutarea a tot ceea ce se întâmplă.

Tot în discuție, copiii găsesc un limbaj comun între ei, care se dezvoltă până la douăzeci de ani. În același timp, construiești o nouă societate; de la școală la școală, la întreprinderi, la spitale, oriunde, trebuie să meargă împreună, să discute împreună, și astfel să se adapteze treptat la o altă lume, să o simtă mai aproape și mai bine. Pentru ei, pâinile nu cresc în copaci.

De asta avem nevoie. În acest fel întreaga secțiune a populației, clasă cu clasă sau grup cu grup, se îndreaptă spre intrarea în lume. Ei devin interconectaţi în mod corespunzător prin educație integrală, creștere și așa mai departe.

Acest lucru ar trebui făcut literalmente de la grădiniță.

Comentariu: Dar ați spus că nu trebuie să puneți presiune asupra naturii umane.

Răspunsul meu: Acest lucru pune presiune? Aceasta este pentru a atrage lumina superioară pentru ca aceasta să o corecteze. Trebuie să facem asta ca părinți.

De ce crezi că nu faci presiune asupra unui copil? Acum îl transformi în orice vrei, îl forțezi. Ce înțelege, micuțul ăsta? Îl duci la diverse activități, ici și colo.

Întrebare: Asta înseamnă că din copilărie este necesar să educi un copil, dar să-l educi corect?

Răspuns: În comunitatea integrală, desigur. Ei, în general, sunt atrași de asta deoarece egoismul lor se dezvoltă mult mai târziu.

KabTV “Am primit un apel. Creșterea corectă a unui copil” 05.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă adesea ca omul să fie împovărat cu unele probleme și toată lumea să spună: „Bravo! Înseamnă că ești puternic de când ți s-au dat astfel de obstacole!”

Răspunsul meu: Nu, nu în cazul nostru. Bineînțeles că este necesar să înțelegeți aceste probleme ca obstacole în calea unei ascensiuni, dar într-un mod în care să fie de dorit, să fiți pregătit pentru ele și să nu pună presiune asupra voastră.

În plus, există și obstacole speciale care sunt date special de sus pentru a ajuta omul să suprime egoismul. I se trimite rușine și tot felul de alte trucuri. Acesta este programul special creat care ajută omul să se anuleze. Acesta este un sistem complex, dar corespunde la cât de  complecși suntem în noi înșine.

Întrebare: De exemplu, când prietenii din alte țări au zburat la congrese, ei au împărtășit cât de greu le-a fost să ajungă acolo și ce dificultăți au depășit. E bine că li s-a întâmplat asta? Sau nu au terminat ceva?

Răspuns: Faptul că au depășit obstacolele este bine. Dar deocamdată încă nu putem rezolva și analiza de ce au existat astfel de dificultăți. Fie pentru că nu am terminat ceva în trecut sau pentru a ne ridica în viitor. Acest lucru nu ne este clar încă.

Vor exista astfel de niveluri în care vei putea vedea de unde vin, ce poți elimina din ele și, dimpotrivă, ce poți accepta și depăși acum cu bucurie.

„Am primit un apel. Feluri de suferință” 05.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→