Comentariu: În anii 1960, un psiholog american Martin Seligman a efectuat experimente cu câini pe baza designului lui Pavlov. Vorbesc doar despre o parte a experimentului, pentru că este foarte complicat.
Scopul experimentului a fost de a forma un reflex de frică la sunetul unui semnal. În timp ce animalele lui Pavlov au primit carne după un semnal, animalele lui Seligman au primit un șoc electric. Pentru a preveni scăparea prematură a câinilor, au fost construite garduri.
Seligman era încrezător că atunci când animalele vor fi mutate într-o incintă cu o separare joasă, vor fugi de îndată ce aud semnalul. Cu toate acestea, în noua cușcă, câinii s-au așezat pe podea și au scâncit. Nici un câine nu a sărit peste cel mai ușor obstacol – și nici nu a încercat. Când un câine care nu a fost implicat în experiment a fost pus în aceleași condiții, a scăpat cu ușurință.
Se dovedește că același lucru se întâmplă și cu oamenii. Omul care este condus în neputință nu poate să sară nici măcar peste un gard jos. Nu crede că există o cale de ieșire, doar stă întins pe podea și se vaită.
Întrebare: Despre ce este vorba când omul însuși renunță la libertatea sa? Nu mai ești legat. Renunți la slujbă! Pleci din țară! Te îndepărtezi de acest eșec constant! Esti talentat si inteligent! Dar nu, în niciun caz omul nu o face, el rămâne în același loc.
Răspuns: Presiunea externă încarcă omul și îl privează de toate oportunitățile de dezvoltare, conștientizare și victorie.
Comentariu: Adică presiunea și frica sunt grave…
Răspunsul meu: Sunt o armă serioasă în mâinile societății sau ale unui om.
Întrebare: Și dacă stăpânești această frică și presiune, poți doborî oamenii?
Răspuns: Da, asta au încercat să facă.
Întrebare: Dar dacă vorbim despre viața noastră, omul este totuși de acord cu viața lui, chiar dacă aceasta este o cușcă și suferă în ea?
Răspuns: Nu are nimic altceva. Omul nu vede că există altceva decât asta, și prin urmare este de acord și încearcă să găsească măcar unele mici plăceri, împliniri și satisfacții în acest cadru. Aceasta este viața noastră.
Întrebare: Cum putem vedea măcar o mică breşă, și cumva să ne strecurăm prin ea și să sărim în afară?
Răspuns: Trebuie să obținem o educație în care, dacă vrem să devenim cei mai buni, atunci pentru aceasta trebuie să obținem o înțelegere a eliberării de noi înșine, de egoismul nostru. Și atunci putem obține egalitatea între toți.
Întrebare: Ce rol joacă egoismul aici? Pentru acest om care cade din lovituri și nu se mișcă, ce rol joacă egoismul său? Practic, totul este suprimat în el.
Răspuns: Tocmai în această stare, când stă sub lovituri, începe să-și dezvolte capacitatea de a se ridica deasupra lui însuși. Și începe să fantezeze s-ar putea spune, cum poate face acest lucru.
Întrebare: Așa se poate elibera?
Răspuns: Da, în felul acesta, treptat el crește.
Întrebare: Deci această putere de suprimare și puterea fricii sunt chiar pozitive într-un anumit sens?
Răspuns: Da, pentru om este pozitiv. Îl dezvoltă.
Și ce folosește Creatorul când vrea să ne conducă la mai bine, la bine, să ne ridicăm deasupra noastră? Este doar prin forța opusă, forța fricii, forța fricii de suferință și așa mai departe.
Întrebare: Deci, acum se pare că reatribuiți acest lucru Creatorului, că toate acestea sunt acțiunile Lui? Nu există lideri, nu există nimeni – doar acțiunile Creatorului?
Răspuns: Desigur, și sunt direcționate.
Întrebare: Ce fel de creaturi suntem?
Răspuns: Suntem egoişti mici, slabi.
Întrebare: Și spre ce ar trebui să creștem?
Răspuns: Ar trebui să înțelegem micul nostru egoism care reprezintă întreaga noastră natură, și să dorim să ne ridicăm deasupra lui, deasupra acestui egoism. Și pentru aceasta avem nevoie de ajutor reciproc și înțelegerea faptului că există o oportunitate diferită de a exista și trebuie doar să ne ridicăm din noi înșine.
Întrebare: Adică atunci sărim peste acest „gard” și plecăm?
Răspuns: Da.
Întrebare: Acest „gard” este cu adevărat jos?
Răspuns: Da, este doar puțin înălţat deasupra solului.
Întrebare: Acest „gard” jos, ni se pare un zid de nepătruns?
Răspuns: Acesta este un obstacol psihologic.
Întrebare: Numai psihologic?
Răspuns: Da.
Întrebare: Apoi există o întrebare despre liberul arbitru. În ce caz putem face acest pas spre libertate? Ce ar trebui să se întâmple cu noi?
Răspuns: Ne putem îndrepta către libertatea voinței dacă decidem că nu avem altă opțiune și nu încercăm să fugim undeva, să ne ascundem, să înfrumusețăm sau să ne îndulcim existența în egoism, în exil de bine, de bunătate, de tot.
Dacă îndrăznim în acest fel și acționăm, vom vedea că este posibil.
Întrebare: Ce este omul liber, ce înseamnă să fii liber?
Răspuns: Omul liber este cel care nu are restricții. Și aceasta este, în primul rând, libertatea interioară.
Comentariu: „Fără restricții” poate fi înțeles în moduri diferite.
Răspunsul meu: „Nu există restricții” înseamnă că omul poate trăi cu toată lumea — toată lumea se va simți bine cu el și el se va simți bine cu toată lumea. Adică acest om nu este ghidat de egoismul său.
Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 13/5/24
Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Să presupunem că unui om i s-a acordat simțământul de adeziune la Creator și consideră că dăruirea pe care o face este un dar de la Creator. Poate el să ceară să primească de dragul altora?
Comentariu:
Întrebare:
Urmează-ți calea și nu te uita înapoi la durerea oamenilor. Numai mergând pe calea ta poți ajuta oamenii să se depășească pe ei înșiși. (Necunoscut)
Dacă un animal ar ucide intenționat, aceasta ar fi un act uman (Stanislaw Jerzy Lec).
Întrebare:
Poți ajuta doar pe cineva care este pregătit pentru ajutor. Omul care suferă vede lumea prin durerea sa, ceea ce înseamnă că este surd și orb.
Comentariu:
Nașterea este un proces dureros, mai ales dacă omul se naște pe sine, și cu atât mai mult în anii maturi. (Stanisław Jerzy Lec).