Întrebare: Ce sunt banii? Ce înseamnă să te străduieşti către un scop? Cum îşi poate schimba omul obiceiurile? Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns: Este foarte simplu. Banii (Kesef) sunt o acoperire. “Kesef” vine de la cuvântul “Kisuf”, care înseamnă acoperire, adică acoperire peste dorințele mele.

Banii nu sunt doar hârtie sau ceva stocat într-o bancă. Daca imi pot acoperi dorintele si aspiratiile pentru ceea ce imi doresc cu un ecran, se consideră că îmi plătesc dorinţele. Prin această acoperire, mă pot ridica deasupra lor, de la dorința de a primi la dorința de a dărui, și prin aceasta să obțin orice împlinire conform puterii dorinței mele.

Întrebare: Cu bani îmi pot satisface dorințele. Dar ce înseamnă să acoperi dorințele cu un ecran?

Răspuns: A acoperi înseamnă că o dorință este cu adevărat împlinită doar prin acoperirea ei, care este transformarea intenției din spatele dorinței, de la sine înspre ceilalți.

Dacă vrem să câștigăm corect, să câștigăm cu adevărat viața, atunci trebuie să înțelegem ce sunt banii, ce înseamnă acoperirea și ce este transformarea intenției. Este vorba despre un ecran care acoperă dorințele egoiste și le transformă în unele altruiste, iar în această lumină altruistă începem să primim împliniri superioare. Aceasta este adevărata bogăție.

Întrebare: Gândurile unei persoane îi modelează viața?

Răspuns: În general, da.

Întrebare: Ce sunt gândurile și cum se poate schimba cursul gândurilor pentru a modela și îmbunătăți viața?

Răspuns: Gândurile unui om le modelează viața, adică atitudinea față de cine sunt ei, ce sunt, ceea ce îl înconjoară și scopul lor. Toate acestea se numesc gândurile lor.

Omul trebuie să răspundă la întrebări precum: „De ce exist? Ce se întâmplă cu mine? Cum se va sfârși viața mea?” Inițial, aceste întrebări pot apărea într-o formă pur egoistă, dar oamenii trebuie să înceapă să le răspundă. Ei trebuie să înțeleagă că, dacă se concentrează doar pe satisfacerea egoismului lor, vor ajunge în bucăți și în cele din urmă vor sfârşi la fel. Și atunci ce? Până vor muri. Pentru că corpul nostru fiziologic, animalic, ne definește viața.

Dacă vreau să mă ridic la nivelul următor, să nu exist în corpul animalic, ci în cel spiritual, trebuie să mă ridic și să încep să exist conform unor valori complet diferite, să nu-mi umplu corpul fizic și să văd asta ca scop al vieții, ci să mă umplu de calități de dăruire și iubire, calități care seamănă cu Creatorul. Acesta este un sistem de valori complet diferit.

Aici, omul se confruntă cu o provocare semnificativă. Se simte ca și cum se află într-un domeniu vast, menit să exploreze întrebând de ce, în ce scop și cum să se desprindă de valorile trecute, de bogăție, bani, noțiuni de fericire și succes egoist. Ei trebuie să înceapă să se repoziționeze cu totul diferit în ceea ce privește existența lor.

Întrebare: “Suntem sclavii obiceiurilor noastre. Schimbă-ți obiceiurile și viața ta se va schimba.” Dar în ce ar trebui să le schimbăm?

Răspuns: Ele trebuie înlocuite cu un fel de acțiuni și relații spirituale. În primul rând, trebuie să le studiez, să înțeleg de unde vin, cum se formează și cum pot face aceste schimbări.

Întrebare: Care sunt obiceiurile cu adevărat bune pentru om?

Răspuns: Nu există obiceiuri bune. Un obicei, prin natura lui, nu poate fi bun. Obiceiurile sunt întotdeauna proaste.

Ceea ce poate fi bine este atunci când trecem de la o acțiune pozitivă la o acțiune pozitivă și mai mare. Dar acesta nu este un obicei; este împotriva obiceiurilor noastre. Acest lucru necesită mult efort și muncă asupra sa.

Întrebare: Dar pentru aceasta, trebuie să avem un obiectiv îndepărtat pentru a ne depăși constant obiceiurile, nu?

Răspuns: Da. Pe lângă faptul că aveți un obiectiv îndepărtat, aveți nevoie și de un grup mic în care să puteți implementa acest lucru.

Comentariu: “Principalele obstacole în viață sunt îndoiala de sine și frica. Îndoielile noastre ne paralizează.”

Răspunsul meu:  Îndoielile și temerile noastre ne conduc înainte, iar acestea sunt calități foarte bune ale naturii noastre.

Fără îndoieli și temeri, nu ne-am mişca nicăieri. Am săpa în situația noastră actuală încercând să minimizăm sentimentul de rău și abia să experimentăm vreun bine, doar pentru a evita declanșarea de îndoieli și temeri.

Lăsaţi îndoielile și temerile să apară! Lăsaţi-le să ne împingă și să ne preseze înainte!

Dacă mă aflu în mediul potrivit, toate îndoielile și temerile mele vor fi direcționate corect în interacțiunile mele cu acel mediu și împreună vom merge mai departe. Nimic în natură nu este creat în zadar! În niciun caz nu trebuie să diminuăm, să suprimăm sau să ștergem nimic!

Comentariu: “Obiectivele ar trebui să fie clare, simple și notate.”

Răspunsul meu: Omul care se dezvoltă cu adevărat nu are claritate. Sunt în permanență în frământări și angajați în clarificări. De îndată ce rezolvă ceva, imediat apar noi tulburări.

O ființă umană adevărată se află în permanență într-o stare de frământare și clarificare, frământare și clarificare. În ele apar dorințe, îndoieli și gânduri din ce în ce mai mari. Ei se întreabă continuu: “Cum pot găsi cu adevărat scopul vieții? Pentru ce merită să trăiești?”

Comentariu: Într-una dintre discuțiile dvs., aţi desenat un sistem de coordonate în care omul se mișcă de-a lungul unei linii sinusoide, progresând spre obiectiv prin rupturi tot mai mari. Am împărtășit acest exemplu unei prietene, iar ea a spus: “Deci trebuie să atingem starea cea mai joasă ca să ne ridicăm din nou?”

Răspunsul meu: Da, desigur! Chiar și cei mai mari cabaliști, înainte de a ajunge la corectarea completă, se găsesc în punctul cel mai de jos! Absolut!

Întrebare: Ce ridică omul din această stare joasă?

Răspuns: Mediul și lumina superioară pe care omul o primește prin ea.

Comentariu: Și iată unul dintre cele mai recente citate: “Găsiți curajul să mergeți împotriva curentului și vă veţi îmbogăți.”

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă a merge împotriva egoismului. Este posibil. Dar reține, că ești slab, că nu poți face asta singur! Nu este nevoie să lupți cu încăpățânare și să mergi împotriva tuturor dacă ești pe cont propriu.

Trebuie să construiți un sistem care să vă ajute să atingeți scopul. Ar trebui să fie un sistem în cadrul unui grup de oameni cu gânduri asemănătoare care au un scop clar. Numai împreună, întărindu-și constant conexiunea, ei pot atinge scopul.

Comentariu: În concluzie: “Sărac, ghinionist, nefericit și nesănătos este omul care folosește adesea cuvântul „mâine”.”

Răspunsul meu: Da, desigur. Nu avem dreptul să amânăm nimic pe mâine.

Dar aceasta nu este singura problemă. Slăbiciunea nu înseamnă doar amânare. Slăbiciunea este în a închide ochii și a refuza să te conectezi cu ceilalți.

Să amâni până mâine sau nu? Problema constă în aceasta: toate acțiunile umane depind de interacțiunea omului cu ceilalți. Dacă un om se află în mediul potrivit, nu va amâna nimic până mâine. Nici nu va întârzia astăzi, va acționa imediat. Mediul îl va obliga să se miște.

Cel mai important lucru este să stabiliți conexiunea corectă cu mediul potrivit. Trebuie să existe un grup. Abia atunci vor progresa. Grupul determină totul. Găsiți grupul potrivit și veți găsi fericirea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi, ca oameni, avem tot felul de emoții: bune, pozitive și negative. Ar trebui noi, cabalişti fiind, să învățăm să le reglementăm și să le păstrăm în noi înșine?

Răspuns: Suntem oameni și suntem ființe emoționale. Mai ales când începem să studiem Cabala, intrăm în diferite stări – stres intern și extern și senzații care sunt uneori greu de stăpânit. Devenim brusc slabi în raport cu calitățile noastre și într-un fel, confuzi.

Astfel de schimbări de neînțeles apar în inimile și mințile noastre, încât uneori pare că îți pierzi mințile. Toate acestea sunt procese naturale și singurul lucru pe care îl putem face este să lucrăm asupra noastră înșine în cadrul grupului.

Grupul este acea ancoră, punctul central în care trebuie să ne străduim constant să atingem echilibrul. Deci, chiar dacă sunt aruncat dintr-o parte în alta și simt că îmi pierd calitățile și emoțiile obișnuite — nu contează. Trebuie să căutăm constant centrul grupului pentru a ne echilibra în interiorul lui. Nu există altă cale.

Vă puteți imagina cât de mult ne ridicăm deasupra noastră atunci când trecem de la a fi un animal la o ființă umană obișnuită? Ce diferență de gânduri și sentimente, ce salt uriaș când începi să înțelegi ce se întâmplă, în timp ce animalul nu-ți poate ascunde nimic. Nu are astfel de motivații; totul este clar – fie dă din coadă ca un câine mic, fie mârâie la tine. Totul este la suprafață.

Când începem să intrăm în lumea superioară, noi calități se dezvoltă în noi în măsura în care experimentăm greutatea și nu știm ce să facem cu ea.

Acesta este motivul pentru care este necesar un grup constant – cel puțin să ne sunăm zilnic, să ne întâlnim săptămânal și o dată pe lună să împărtășim o masă sau să facem ceva împreună. Acest lucru vă va echilibra.

Desigur, s-ar putea să vă gândiți: „Ce poate face această masă comună pentru mine?” Nu vă puteți imagina cât de mult vă echilibrează interior, spiritual! Și în niciun caz nu trebuie să neglijați acest lucru.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep lumea noastră ca un fel de barieră impusă între mine și Creator; sensul acestei imagini îmi este ascuns – cine mi-o furnizează, de ce și cu ce scop. Prin urmare, trebuie să trecem cumva prin aceste ascunderi stratificate pentru a-L prinde și a începe să-L revelăm.

Însuși începutul acestei revelații constă în faptul că mai întâi încep să-mi imaginez că totul în jurul meu este o imagine pe care Creatorul o dezvoltă printr-un efort de voință. Această lume întreagă în imaginea ei tridimensională cu toți oamenii care acționează în ea, cu tot ceea ce se întâmplă este ceea ce Creatorul desenează în faţa mea.

În al doilea rând, faptul că exist cu calitățile, proprietățile, dorințele mele, viziunea mea despre această lume și toate datele mele inițiale – cu ajutorul cărora le văd și simt exact așa – este de asemenea, planificat și creat în mine de către Creator dinainte. Prin urmare, imaginea exterioară a lumii, tot ceea ce este în jurul meu și în interiorul meu și tot ceea ce se obține în conexiunea dintre calitățile mele interioare și influențele externe, numite „lumea” – totul este de la Creator.

Dar eu însumi, unde sunt? Eu însumi sunt doar un efort care mă străduiesc să mențin imaginea în așa fel încât tot ceea ce este desenat înaintea mea să provină de la Creator. Tot ceea ce este în mine, toate calitățile mele cu ajutorul cărora văd și analizez această lume, vin tot de la El.

Și eforturile mele, probabil vin de la El. Cine mă îndeamnă să caut sursa vieții, sensul vieții, esența existenței și de ce totul se întâmplă în jurul meu așa, este tot Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Munca în ascundere (Pregătire pentru Convenția din Moldova)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când întunericul sau obstacolele mă copleşesc, mă simt îngrozitor, dar mi se spune că trebuie să mă bucur. De ce anume să te bucuri?

Răspuns: Dacă sunt conectat la Creator și înțeleg că El îmi trimite toate aceste stări, mă pot bucura. Dar dacă mă simt rău, cum pot să mă bucur simultan? Aici începe să se dezvolte în noi o nouă calitate. Mă pot bucura de faptul că mă simt rău pentru că arată că sunt încă legat de egoismul meu.

În măsura în care simt durerea, încep să realizez cât de cufundat sunt în egoism și cât de mult îmi doresc să mă ridic deasupra lui. Aceasta este o stare intermediară între stările egoiste și cele spirituale.

În starea egoistă simt durere, dar în starea spirituală, simt că mă ridic deasupra egoismului. Prin urmare, experimentez bucurie din faptul că, deși simt durere, mă ridic deasupra ei. Deja îmi disprețuiesc egoismul, vreau să mă detașez de el și mă aflu într-o stare opusă lui Faraon — vreau să scap de el. Astfel, mă bucur de „urgiile egiptene” care îmi afectează egoismul.

Îmi amintesc cum Rabaş își arăta corpul și spunea: „Lasă-l să sufere”. Însă nu este vorba despre suferința auto-provocată a asceților care se supun în mod deliberat durerii fizice. Este înțelegerea faptului că egoismul tău, în suferința lui, te ajută să te desprinzi de el.

Dar aceasta este o tehnică. Așa că, indiferent cât de mult aș explica, doar practica graduală vă va arăta cum se face.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unificarea liniilor din dreapta și din stânga este similară cu un pendul. Cum îl putem ghida mai repede până la punctul în care unul se transformă în celălalt, și indiferent de amplitudine, să creăm un mecanism care să îl ajute la transformarea în linia de mijloc?

Răspuns: Într-adevăr, pe calea spirituală suntem ca un pendul care se balansează dintr-o parte în alta. În primul rând, se deplasează spre negativ, spre partea stângă, acumulând egoism în noi. Apoi, pe măsură ce lucrăm în grup, studiem și ne angajăm în diseminare, atragem lumina superioară, determinând balansarea pendulului spre dreapta.

Cum putem crește amplitudinea astfel încât pendulul să se balanseze proporțional cu acțiunile noastre și să obținem controlul asupra lui? Acest lucru poate fi realizat doar în grupul de zece. Nu există altă cale.

Dacă dorim să fim asemănători Creatorului, trebuie să o facem prin interacțiunea noastră reciprocă în cadrul grupului. Pentru aceasta, este nevoie de cel puțin doi oameni: unul lucrează împotriva egoismului celuilalt, ceea ce înseamnă, la rândul său, să lucreze împotriva propriului egoism. La urma urmei, de îndată ce apare cineva în fața mea, egoismul meu este declanșat. Altfel, sunt într-o stare pur animalică, căutând doar împlinire corporală.

Doar atunci când mă confrunt cu cineva ca mine și apar sentimente precum invidia, gelozia, competiția sau diverse relații reciproce între noi se activează adevăratul egoism. Prin asta pot merge mai departe.

Singura modalitate de a accelera acest proces este într-un grup, înțelegând că aceasta este provocarea noastră colectivă și acționând în consecință.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul care începe să studieze Cabala nu prea înțelege de ce devine și mai egoist, cu dorințe și mai mari de mâncare, sex, familie, carieră și orice altceva. Este surprinzător faptul că, în timp ce studiază Cabala, se simte simultan atras să se uite la filme, să citească romane și să facă plimbări. Adică, vechile lui dorinţe egoiste, pe care le abandonase o vreme când a început să studieze, încep brusc să revină în el.

Acesta nu este un pas înapoi. Un egoism mai mare este reînviat, astfel încât omul să se poată ridica și mai sus deasupra lui.

Avansarea noastră se face pas cu pas, pe două linii: stânga și dreapta. Linia stângă este un egoism mai mare, în ciuda căruia încercăm să creștem importanța stării spirituale și a Creatorului și astfel ne ridicăm deasupra egoului. Prin urmare, mergem pe două picioare: liniile stânga-dreapta, stânga-dreapta, și așa mergem treptat înainte.

Trebuie să realizăm această tehnică ca și cum am pune-o în fața noastră vizual sau chiar să o scriem astfel încât în toate stările, să putem înțelege în care dintre cele două stări ne aflăm și ce trebuie să facem pentru a întări starea potrivită; când te îndrepți spre calitatea dăruirii, către Creator și către starea stângă, când realizezi că egoismul mai mare coboară asupra ta, pe care Creatorul îl dezvoltă în mod specific în tine.

Partea stângă, egoistă, care se dezvoltă în noi se numește „Faraon”. Partea dreaptă, altruistă, care se dezvoltă în noi datorită eforturilor noastre din grup și în studiu, se numește „Creator”.

Și așa, Faraon împotriva Creatorului, Creatorul împotriva Faraonului și noi între aceste două forțe superioare, parcă pozitive și negative, pentru că Faraon este reversul Creatorului. Așa mergem înainte.

Și nu există alte forțe în lume cu excepția unicei Forțe superioare, care se joacă cu noi în acest fel: pozitiv — negativ, negativ — pozitiv.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă emoțiile se sting și dispar, înseamnă că nu ești integrat în grup și nu citești Şamati. Se întâmplă ceva cu tine și ești deconectat.

Uneori, omul trece prin astfel de stări încât este ca mort și nimic nu se schimbă. Aceste stări trebuie scurtate cumva, fiind prezente fizic în grup, făcând ceva fizic, și cel mai important, implicându-se fizic în diseminare: „Dacă nu pot face altceva, voi merge și voi convinge alți oameni. Nu mă pot convinge pe mine, dar îi pot convinge pe alții.”

Când îți folosești egoismul pentru a-i convinge pe alții că înţelepciunea Cabala este bună, te convingi pe tine însuți.

Și încă ceva: predați elevilor, celor care sunt gata să asculte. Acţionaţi. Aceasta este cea mai bună cale de ieșire din toate problemele.

Vă ridicaţi în funcție de cât de mult câștigă elevii voştri de la voi, pentru că prin aceasta vă extindeţi sufletul și ei sunt conectați la voi. Veți vedea cum vă adunați în jurul vostru, nu străini, ci părți ale sufletului vostru. Dacă vă răspund, atunci veţi simți că sunt cei mai apropiați de voi în structura sufletului. Și apoi mergeţi înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce se poate face pentru a fi pregătiţi pentru Convenţie, pentru a câștiga cel mai mult din ea și pentru a-i oferi cel mai mult? Cum ar trebui să se pregătească fiecare împreună, și fiecare individual pentru asta?

În timpul convenției, ar trebui să vă adunați între voi. Nu vă deconectaţi, ca și cum aţi fi absenţi sau complet dizolvaţi, ci concentraţi-vă pe ideea că toți ne îndreptăm spre un scop comun. Absorbiţi maxima energie spirituala din această sursă.

De aceea ne susținem unii pe alții, ne adunăm din când în când și prin aceasta devenim și mai uniți. Prin dizolvarea în alții, luăm totul din ei în noi înșine.

În ciuda acestui fapt, după ce am absorbit impresiile Convenției colective, ne adunăm din nou în grupul de zece.

Aceste mișcări „în afară-înăuntru, în exterior-înăuntru” nu ar trebui doar să ne întărească, ci să ne recreeze din nou. Apoi grupul tău mic va părăsi Convenția după ce a absorbit totul din Kli-ul mondial. Aceasta este ceea ce ar trebui să urmăriți.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mândria și aroganța sunt calități care ne deosebesc de Creator.

Faptul este că în lumea spirituală nu există un concept despre „Creatorul și calitatea Lui”. Acesta este modul în care noi Îl percepem, de exemplu când în obiectele minerale, vegetale sau animale vedem ceva suplimentar și îl numim „suflet” sau „calitate”. Creatorul este o calitate în sine.

În lumea noastră, orice forță a naturii este susținută de o altă natură: mecanică, electrică și așa mai departe. Dar în lumea spirituală, nu acesta este cazul. Acolo o calitate există independent.

Creatorul este pur și simplu calitatea dăruirii, calitatea de a emana în exterior către ceilalți. Dacă această calitate simte că există ceva de umplut în beneficiul aceluia, ea acționează.

Natura noastră este opusă; încercăm să primim ceva pentru noi înșine. Nu ne putem imagina o stare în care dăm cuiva doar în folosul său. Noi nu posedăm această abilitate; noi nu suntem creați așa.

Chiar și atunci când iubim un om și se pare că vrem să facem ceva pentru el, de fapt este pentru că ne aduce plăcere. Nu putem acționa altfel; pur și simplu suntem creați așa.

Prin urmare, mândria, aroganța și egoismul sunt natura noastră și nu putem face nimic în privința asta. Conștient sau subconștient, suntem întotdeauna guvernați de ele.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate atinge bucuria și perfecțiunea fără suferință?

Răspuns: Numai prin rugăciune constantă.

Întrebare: Cum combinăm rugăciunea din deznădejde, adică strigăm despre mântuire, și în același timp, să fim în bucurie și perfecțiune?

Răspuns: Încearcă să o faci. Nu există nicio regulă aici în afară de dorința și rugăciunea ta. Drept urmare, veţi găsi o astfel de combinație încât Creatorul vă va auzi și vă va permite să aderați la El.

Întrebare: Cum putem face asta exact din puterea conexiunii în grupul de zece?

Răspuns: Care este problema? Uniți-vă unul cu celălalt, și în același timp, cereți Creatorului.

Întrebare: Ar trebui să ridicăm acest punct la atelier, să vorbim despre el, să se implice toată lumea în el și de aici, vom ajunge la o stare unită?

Răspuns: Da.

Din Lecția zilnică de Cabala 6/12/24, Scrierile lui Rabaș – Art.303-“Încântați-i cu o clădire completă – 2”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→