Acum că am fost răsplătiți cu toate cele de mai sus, vom avea o oarecare înțelegere a unicității Sale, adică gândurile Lui nu sunt gândurile noastre și toată abundența de materii și forme pe care le percepem în această realitate din fața noastră este unită în El într-un singur gând, fiind gândul creației pentru a încânta creațiile Sale (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, „Observare interioară”, capitolul 5, Punctul 22).

Întrebare: Este scris că Creatorul are un singur gând – să ne încânte. De ce este atât de greu să vedem asta în viața noastră de zi cu zi?

Baal HaSulam scrie că, dacă, la sfârșitul vieții omului, cântărești cât de mult s-a bucurat și cât de mult a suferit, atunci nu și-ar dori deloc să se nască pentru că suntem mereu în pierdere. Pe de o parte, Creatorul are un scop și un gând care să ne împlinească, dar pe de altă parte nu simțim acest lucru. De ce?

Răspuns: Pentru că nimeni nu vrea să asculte de Creator; nimeni nu vrea să urmeze sfatul Lui.

Creatorul spune un lucru foarte simplu: poți ajunge la o bucurie absolută, împlinire, cunoaștere sau orice altceva, doar cu condiția să-ți iubeşti aproapele.

Odată ce ai ajuns la iubirea pentru aproapele tău ești deja conectat cu Creatorul și deja te bucuri. Dar unde vezi oameni care auzind asta, încep imediat să aspire la o asemenea stare?

Comentariu: Ei pur și simplu nu înțeleg ce este.

Răspunsul meu: Ce vrei să spui prin ei nu înțeleg? Este foarte simplu. Îți poți imagina că ești iubit? Fă același lucru cu ceilalți. „Nu! Orice în afară de asta!”

Comentariu: Practic, da. Este greu.

Răspunsul meu: Aș spune că este imposibil. Dar aceasta este o condiție obligatorie.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12/18/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Profesorul dvs. era deja o persoană în vârstă când l-aţi cunoscut. Știaţi că, în orice caz, va muri. V-aţi pregătit pentru moartea lui?

Răspuns: Mi-a fost absolut clar că nu voi putea trăi nici măcar o zi în împrejurimile în care se afla odată ce va fi plecat. Am stat în acel loc și cu acei oameni doar din cauza lui. Numai din cauza lui! În momentul în care el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi acolo.

Rabash a plecat. A murit în brațele mele în spital. Nu era nimeni în jurul lui în afară de mine. Era vineri. I-am sunat și le-am spus băieților că profesorul nostru nu mai este aici. Oamenii au început să vină la spital. În aceeași zi, înmormântarea a avut loc la ora 11 dimineața. Ne-am dus la Ierusalim. Îmi amintesc toate acestea ca într-un vis.

Încă mă gândeam că nu ar trebui să mă despart atât de ușor de ceilalți și ei de mine și că ar trebui să ne spargem în multe părți. Am înțeles că până la urmă va trebui să fac asta. Mă gândeam că va trebui să ne reorganizăm cumva în același sistem, în aceeași societate. Până la urmă, în Cabala se scrie despre societate, despre grup, deci înseamnă că trebuie să fac ceva. Și am încercat.

În cele din urmă, am simțit o respingere din partea celorlalți, iar ei au simțit același lucru față de mine și totul s-a rupt în multe bucăți. Un grup a rămas în Bnei Barak, altul în Ierusalim, al treilea în altă parte. S-a întâmplat așa cum mă așteptam.

Întrebare: Înseamnă că aţi jucat pentru dvs. „filmul” a ceea ce s-ar întâmpla după moartea lui Rabash?

Răspuns: Absolut. Fără îndoială. Chiar am vorbit folosind indicii despre asta cu Rabash. De ce nu?

La fel și astăzi pot vorbi despre ce se va întâmpla când voi fi plecat; trebuie să existe un grup la fel ca acum. Nucleul grupului sunt oamenii pe care mă bazez și astăzi. Pot chiar să le spun numele. Ei pot conduce grupul corect împreună și în niciun fel nu vor fi influențați de alte opinii care răsar pe ici pe colo.

La fel s-a întâmplat după ce Rabash a plecat. Imediat au apărut parveniți. Cu profesorul stăteau liniștiți în colț, dar acum aveau sentimentul că toți sunt egali. În nici un caz! Nu există egali.

Sunt oameni care nu sunt capabili, nu înțeleg și sunt încă nedezvoltați intern pentru a fi în interiorul sistemului de guvernare, în nucleu. Și sunt cei care, în funcție de pregătirea lor interioară, de conexiunea lor cu mine sunt înainte. Ei posedă autodisciplina interioară; pot continua să ducă la îndeplinire această misiune. Prin urmare, cred că se vor organiza astfel.

KabTV “Secretele Cărții Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există multe comori ascunse în acel palat, una peste alta. În interiorul acelui palat există porți care au fost făcute să ascuntă, făcute pentru a bloca luminile. Ele sunt cincizeci (Introducerea Cărții Zohar, capitolul „Lacăt și cheie”).

Când studiem Cartea Zohar, trebuie să credem că această carte este un intermediar între noi, cei de jos, și Creatorul, cel de sus, și toată această legătură are loc prin grupul lui Rabbi Shimon.

Porțile sunt condițiile pe care trebuie să le respectăm. Pentru a trece prin porți trebuie să te apropii de ele și să te adaptezi la anumite calități. Apoi unele dintre porți se deschid, altele sunt anulate, iar altele trebuie să le corectăm integrându-ne cu ele.

După fiecare poartă dezvăluim din ce în ce mai mult dorința de a dărui în noi înșine, ne apropiem din ce în ce mai mult de Creator și înțelegem mai bine întregul sistem care leagă creația de Creator. Prin urmare, cu fiecare poartă prin care trecem, mergem din ce în ce mai departe în palatul Creatorului.

În spatele ultimei, a 50-a poartă, se dezvăluie absolut totul, întreaga Malchut, în adeziune completă cu forța superioară.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 01.01.2023, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este în munca spirituală, această îngustă gaură de cheie în care trebuie introdusă o cheie?

Definiția „îngustă” înseamnă o lipsă de Hasadim (milă). Dacă am reușit să compensez această lipsă, atunci sunt gata să deblochez acest lacăt.

Întreaga cale din fața noastră este un lacăt. La fiecare pas trebuie să-i potrivim o anumită cheie, calitatea dăruirii, pentru a dezvălui din ce în ce mai mult și, astfel, să ne îndreptăm spre scop.

La fiecare etapă dezvăluim din ce în ce mai mult și manifestăm o calitate crescândă a dăruirii în noi înșine și astfel ne apropiem de Creator. Și pentru asta trebuie să găsim cheia care se potrivește exact cu lacătul.

Lacătul care ascunde calitatea dăruirii de noi este un grup, iar cheia este relația din acest grup, conexiunea și iubirea dintre prieteni. O persoană ar trebui să se deconecteze de ea însăși și să se agaţe de zece prieteni. Zece pentru mine este un Kli spiritual. Dacă mă reformez corect pentru a intra în acest Kli, voi deschide lacătul cu o cheie și voi ajunge la Creator.

Trebuie să găsesc cheia, să o studiez, să încerc să o adaptez la încuietoare și să aflu cum să introduc cheia în gaura cheii și cum să o rotesc. Când am puterea să întorc cheia în broască, o pot descuia.

Nu uitați că atunci când introduceți cheia în încuietoare, trebuie să păstrați o conexiune foarte puternică cu prietenii voştri. Dacă mă conectez cu prietenii mei și mă anulez din ce în ce mai mult, atunci în cele din urmă voi putea introduce cheia în gaura cheii pentru a fi gata să o rotesc.

Dar pentru a întoarce cheia în broască, trebuie să mă întorc către Creator și să-I cer puterea de a deschide acest lacăt.

Există trei etape de lucru: ajustați-vă la lacăt ca o cheie potrivită, apoi introduceți cheia și în final deblocați lacătul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/1/23, Zohar pentru toţi “Introducere la Cartea Zohar,” “Lacătul şi cheia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un Învăţător spiritual  își așteaptă cursanții și se pregătește pentru asta. Aceasta este viața lui?

Răspuns: Da, desigur! Asta scrie Baal HaSulam! Profesorul se pregătește ca elevul să vină la el și îi va transmite metoda.

Când am studiat cu Rabash, mi-a fost absolut clar că trebuie să mă pregătesc să predau. Am început imediat să înregistrez lecțiile pe un magnetofon, să desenez și să notez ce mi-a spus Rabash când ne plimbam prin parc. Am început să sistematizez aceste materiale și să le pun în ordine.

Știam sigur că va trebui să iau metoda de la el și să o transmit mai departe. Aveam un sentiment clar că exist pentru a le primi de la el.

Nu știam câți ani voi rămâne cu el pentru că era un bărbat de 70 de ani când am ajuns la el, dar eram sigur că după toate încercările și căutările mele pentru un profesor, ar trebui să primesc metoda tocmai de la el.

Pur și simplu nu am văzut pe nimeni altcineva, deși știam pe mulți și căutam. Rabash a fost complet îndreptat către spiritualitate – în spirit, în abordare, în termeni de sursă, în caracter, în dorință și în pregătire. Prin urmare, știam că primesc acest pachet media de la el, pe care va trebui să-l transmit mai departe. O știa și el. Astfel, toată arhiva lui, întreaga sa moștenire mi-a fost transmisă.

După moartea lui Rabash, am dezvăluit imediat toată arhiva tuturor. Dacă altcineva ar fi avut arhiva, ar fi putut-o păstra și nu ar fi dat-o, sau ar fi dat-o câte o porțiune odată din motive personale, poate pentru a simți că o are și prin urmare este special.

Dar le-am dat imediat tuturor studenților săi șansa de a face copii ale originalelor pentru uzul lor. După aceea, m-am simțit calm. Lucrările lui Rabash nu zăceau pe biroul meu. Mi-am împlinit datoria față de prietenii mei. Le-am dat totul.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o persoană ar trebui să avanseze către scop prin presiune, conform metodei cabaliste?

Răspuns: Faptul este că trebuie să-ți înlocuiești natura, fie voluntar și conștient, fie sub presiune aspră.

Fie produci tu însuți aceasta presiune si te convingi sa iti schimbi atitudinea fata de oameni, fie te convinge natura — una din două. Aceasta este manifestarea tuturor corectărilor, care ar trebui implementate chiar aici, în această lume, în relațiile noastre reciproce.

Întrebare: Să spunem că în principiu cunosc și înțeleg această metodă. Dar deodată, înainte de o acțiune, există o astfel de stare încât doar intru într-o disonanță care mă apasă?

Răspuns: Dar acesta este doar un simplu egoism! Înseamnă că îți lipsește influența grupului și că nu ești suficient de integrat cu acesta. Cel mai important lucru este mediul, grupul.

Comentariu: Dar asta se întâmplă numai înainte de acțiune. Apoi, când intru deja în acțiune, merg ca o piatră de moară și ies din această stare, realizez cât de important este și cât de interesant este. Dar totuși, cu următorul pas simt din nou presiune.

Răspunsul meu: Adevărat. Așa se întâmplă: încet și treptat până când ți se dezvăluie forța altruistă care este ascunsă în interiorul forței egoiste. Trebuie să trecem la ea.

Comentariu: Abia atunci vine înțelegerea, dar este în senzații și nu în minte și abia mai târziu este analizată de minte. Trec prin depășire și doar în senzații simt o amploare mai mare.

Răspuns: Cu siguranță. Totul se întâmplă în simțiri. Realitatea obiectivă ne este dată în simțiri, așa cum spuneau marxiştii.

KabTV “Am primit un apel: Prin Presiune” 02.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Răbdarea este un copac a cărui rădăcină este amară, dar fructul său este foarte dulce (Proverb).

Răspunsul meu: În general, da.

Întrebare: Întrebarea este dacă răbdarea este trunchiul unui copac, atunci ce înseamna asta în viața omului?

Răspuns: Înseamnă smerenie. În general, pentru un om obișnuit, este o atitudine umilă. Pentru un cabalist, aceasta este smerenie în mare măsură! Asta pentru că primește tot felul de presiuni și împingeri interne. Principalul lucru pentru el este să-și plece capul.

Întrebare: Înseamnă să le acceptăm? Se numește asta „smerenie”?

Răspuns: Da, pentru că vin de la Creator. El percepe corect tot ce i se întâmplă, le aranjează pe toate, stabilește că vin de la Creator și își pleacă capul.

Întrebare: Ce înseamnă smerenia pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Este la fel pentru omul obișnuit. Dar el nu este aranjat să se ridice deasupra acestui lucru ca un cabalist.

Un cabalist se ridică deasupra loviturilor în smerenia lui. O persoană simplă, însă, se smerește doar pentru a suferi mai puțin. Ce altceva mai poate face?

Întrebare: Este sarcina lui să se smerească?

Răspuns: Sarcina oricărei persoane nu este doar să se smerească, ci să se apropie de Creator. Smerenia duce la asta.

Întrebare: O altă întrebare este față de ce ar trebui omul să cultive răbdarea și față de ce ar trebui să fie nerăbdător?

Răspuns: Răbdarea ar trebui aplicată aproape la orice, cu excepția presiunii egoiste personale. Aș spune așa; trebuie să fie nerăbdător cu egoismul său. Pentru orice altceva, maximă răbdare.

Întrebare: Trebuie să aibă răbdare cu alți oameni?

Răspuns: În toate!

Întrebare: Și nerăbdător cu el însuși?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce conform proverbului în acest caz sunt amare rădăcinile? Este așa din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Rădăcina este de fapt amară, dar fructele sunt dulci.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Pentru că totul pleacă de la rădăcini. Până să afli, să vezi, să faci cunoștință, să le iei asupra ta, să crești cu ele un trunchi și să ajungi la fruct, până atunci bineînțeles, totul este amar.

Comentariu: Adică trunchiul crește din rădăcini foarte amare.

Răspunsul meu: Da, iar trunchiul în sine nu este nici el plăcut.

Întrebare: Ce înseamnă când dulcele crește din amar? Aceasta este atitudinea mea față de ceea ce mi se întâmplă?

Răspuns: Nu, aceasta este revelația scopului creației, care se manifestă treptat într-un astfel de lanț secvenţial de evenimente, când, în principiu, totul este considerat amar. Asemenea unui copil care se naște și plânge, și apoi prin conștientizare, consimțământ, sprijin, justificarea acțiunilor Creatorului, apropierea, conectarea și adeziunea cu Creatorul ajunge la un fruct dulce.

Întrebare: Concluzia, chintesența acestui proverb: ce ar trebui să fie un copac și ce reprezintă el conform Cabalei?

Răspuns: Un copac este un copac al vieții. Acesta este locul în care omul își începe călătoria pe pământ și cum ar trebui să o termine.

Întrebare: Omul este personificat ca un copac?

Răspuns: Da. Este un copac care crește și se dezvoltă cu ajutorul a tot felul de senzații, eventual amare, neplăcute, fără să știe cum sau ce. El se află la nivelul mineral, la nivelul pământului, apoi crește treptat și dă naștere unui fruct care ajunge deja la maturitate.

Acest lucru este foarte complicat, de obicei studiem acest lucru în lecțiile despre sărbătoarea de Anul Nou al copacilor, Tu B’Shevat în ebraică. Acesta este momentul în care studiem totul.

Întrebare: Care este fructul dulce la care ar trebui să ajungă pomul, adică un om?

Răspuns: Reprezintă rodul Grădinii Edenului. Raiul este revelația Creatorului.

Întrebare: Omul ajunge la rai?

Răspuns: Da. Când Creatorul este revelat într-o formă oarecare înaintea lui, el vede deja acest câmp în care Creatorul este revelat înaintea lui, apoi pomul și fructele lui.

Întrebare: Atunci când face un fruct?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este fructul?

Răspuns: Fructul este atingerea înțelepciunii superioare, a eternității, a perfecțiunii și a conexiunii complete cu Creatorul.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 04.08.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate forțele de conexiune care au existat în Adam HaRișon înainte de spargere ar trebui să fie dezvăluite în timpul nostru într-o formă negativă, sub formă de separare, confruntare, ură și respingere. Și trebuie să reparăm totul treptat.

Oamenii care au tendința de a corecta lumea vin să studieze știința Cabala pentru că în ei se trezește un „punct din inimă”, o scânteie de unitate. Astfel, ei încep să învețe cum să repare spargerea.

Aceasta este o muncă lungă și dificilă, deși suntem deja în faza finală. Vom vedea cum aspirația de corectare și conexiune va începe să se dezvolte zi de zi și va deveni clar pentru toată lumea din lume că este nevoie urgent de asta.

Această realizare va veni în detrimentul războaielor și a tot felul de probleme, criza globală, care se apropie acum sub toate formele. Și toate acestea pentru a înțelege că legătura dintre noi este un panaceu pentru toate problemele.

Suntem într-un sistem circular închis în care toată lumea este conectată la toată lumea. Prin urmare, prin acțiunile noastre bune și rele, corecții sau daune, provocăm schimbări în întregul sistem în raport cu fiecare dintre elementele sale.

Prin urmare, trebuie să văd salvarea în garanția personală, generală, globală și în toate sferele, în economie, în sănătate, echilibru în natură, ecologie, salvarea prin garanție în absolut totul. Nu așteptați lovituri mai severe; cele care există astăzi sunt suficiente pentru a vedea că un tsunami se îndreaptă spre noi, care ne poate șterge pe toți de pe fața pământului.

Prin forța conexiunii noastre putem opri acest val tsunami și îl putem împiedica să se apropie. Numai unitatea noastră poate servi drept scut împotriva tuturor acestor valuri de furtună care amenință să ne lovească. Natura – adică forța superioară, Creatorul – pregătește deja tot felul de argumente pentru a demonstra că merită să ne aplecăm și să acceptăm forța guvernării superioare.

Și, de fapt, nu este atât de greu de realizat. La urma urmei, forțele de conectare și natura integrală sunt cele mai puternice și comune forțe care ne pot salva cu adevărat de toate problemele. Trebuie doar să încercăm să percepem natura ca o singură forță, ca singurul lucru care funcționează.

Vedem că în această lume totul depinde de om. Și în lumile spirituale, totul depinde de omul spiritual, adică de grupul de zece, de un grup de cabaliști care sunt impregnați de probleme mondiale, care absorb toți locuitorii acestei lumi și devin acel pântece matern din care se vor naște deja la un nou grad spiritual și din care se va naște o nouă lume corectată.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11.11.2022, „Arvut pe drumul spre Lișma“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect că unul dintre principiile de bază ale Cabalei este să-ți asumi angajamente față de ceilalți, să eșuezi și, din cauza lipsei de putere, să apelezi la Creator pentru ajutor?

Răspuns: Dacă avansezi corect, așa va fi întotdeauna pentru tine. Vei încerca să faci ceva bun pentru ceilalți și atunci vei descoperi că nu vrei cu adevărat asta.

Vei încerca să faci și mai mult bine, dar nu vei reuși niciodată. Apoi, din dezamăgire vei înțelege că trebuie să te întorci către Creator. Pentru acest lucru vor lucra toate sinapsele și tot felul de conexiuni din creier. Vei avea deja o predispoziție pentru asta și vei începe să creezi o astfel de stare.

Întrebare: Ce conexiuni este important să construim în acest moment? Ar tebui să fie o rugăciune?

Răspuns: Da. Este o rugăciune, un plâns și poarta lacrimilor; doar ele ajută o persoană. Când vede că totul este închis în fața lui (și așa ar trebui să fie) și doar porțile lacrimilor sunt deschise, adică numai Creatorul îl poate ajuta, atunci se întâmplă.

Întrebare: De ce durează atât de mult timp pentru a construi conexiuni?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să o facem mai repede. Tot spune: „Dragă, stai, nu ai nevoie de alții. Încearcă-l tu insuti.” Nu te îndreaptă către Creator. Apelul către Creator este ultimul lucru; la fel cum sunt cele zece Sefirot și numai ultima funcționează.

Întrebare: În principiu, este eterna întrebare a elevilor: „Când se va fi întâmplat?” Cât timp trebuie să aștepte? Sau nu toți ajung la asta în același timp?

Răspuns:: Se va întâmpla când vrei să se întâmple.

Comentariu: Dar pentru unii durează mai mult până acolo și pentru alții este mai rapid.

Răspunsul meu: Desigur. Unii ajung la acel punct mai repede, alții mai încet și nu toți împreună. O singură persoană poate fi cea din grup care ajunge la aceasta. Dar un anumit număr ajunge la asta aproape simultan.

Din KabTV “Am primit un apel. Principiul de bază al Cabalei” 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “75 de ani de nehotărâre – Când vine vorba de Israel, evreii sunt încă divizați ”

În urmă cu șaptezeci și cinci de ani, la 29 noiembrie 1947, „un vis vechi de 2000 de ani a devenit realitate: un stat evreu s-a născut din nou în vechea sa patrie”, scrie pe această temă pagina oficială a Ministerului Israelian al Afacerilor Externe. . „În acea zi”, continuă declarația, „Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181, adoptând un plan de împărțire a mandatului britanic în două state, unul evreu, unul arab”.

A doua zi, a început Războiul de Independență al Israelului, inițial împotriva arabilor palestinieni, care au negat dreptul ONU de a determina soarta Palestinei și ulterior împotriva a șase armate arabe invadatoare. Israelul a câștigat războiul și a supraviețuit împotriva oricărui pronostic, dar cea mai mare bătălie a sa nu a fost încă decisă – bătălia pentru sprijinul evreilor.

Națiunile nu doreau un stat evreiesc. Acest lucru era clar atunci, așa cum este clar acum. Holocaustul a fost o pârghie puternică pentru a aduce lumea să susțină înființarea Statului Israel și au existat alte considerații, cum ar fi Războiul Rece care izbucnea, în care SUA și URSS doreau să domine Orientul Mijlociu bogat în petrol.

Astăzi însă, nu există nicio îndoială că dacă ONU ar vota înființarea unui stat evreiesc, probabil că nicio țară nu ar spune da. Problema pe care lumea sperase să o rezolve dându-le evreilor propria lor țară, în mod clar nu a fost rezolvată.

Antisemitismul este răspândit, se răspândește rapid, iar problema evreiască pe care germanii intenționau să o rezolve prin exterminare este un subiect de conversație principal și mai rău încă, legitim. Lucrurile se mișcă într-o direcție foarte negativă și fără o schimbare drastică, se vor încheia așa cum s-au încheiat toate vremurile noastre bune: cu o tragedie.

Cu toate acestea, așa cum am indicat mai sus, cea mai grea bătălie a noastră nu este împotriva palestinienilor sau a Națiunilor Unite. Cei mai mari dușmani ai Israelului sunt evreii și israelienii de peste mări care simt că statul evreu nu ar trebui să existe și fac tot ce le stă în putință pentru a-l distruge – de la utilizarea mass-mediei manipulatoare și false, până la sprijinirea teroriștilor și lăudarea actelor lor oribile.

Această bătălie interioară este cea mai grea, pentru că pentru a câștiga, trebuie mai întâi să fim dispuși să admitem că există ceva mai important decât a avea dreptate și că ceva important este unitatea internă între evrei. Până nu acceptăm că necazurile noastre nu vin din mâna palestinienilor sau a națiunilor, ci provin din propria noastră dezbinare și până când vom fi de acord să lucrăm în consecință și să ne unim în ciuda antipatiei noastre reciproce, aversiunea lumii față de noi doar va creşte.

Astăzi în Israel majoritatea evreilor sunt de acord cu existența unui stat democratic evreiesc. Sunt mulți care nu cred asta, care cred că sionismul este o idee demnă de dispreț, dar sunt încă o minoritate în Israel.

În afara Israelului situația este însă foarte diferită. În SUA, de departe cea mai mare comunitate evreiască din afara Israelului, precum și în multe alte comunități, majoritatea evreilor consideră Israelul o pacoste, un generator de probleme care dă întregului crez un nume prost și determină lumea să urască evreii de peste mări pentru „crimele” Israelului. Acești evrei, care se alătură celor care urăsc Israelul în speranța că lumea îi va scuti de ura din cauza lor, au semănat de fapt vântul și vor culege furtuna, la fel ca noi ceilalți.

Evreii sunt cunoscuți pentru că sunt înțelepți și încăpățânați. Sunt pentru fermitatea opiniilor, mai ales când este susținută de date serioase și argumente rezonabile. Cu toate acestea, la sfârșitul zilei opiniile noastre bine gândite nu vor prevala asupra opiniilor la fel de bine gândite ale celeilalte părți și nici nu intenționează să o facă. Diferențele de opinie există tocmai pentru ca să ne ridicăm deasupra lor și să punem unitatea deasupra a ceea ce par a fi argumente sensibile. Când vom face acest lucru, ne vom da seama că oricât de sensibil, niciun argument nu poate câștiga dacă nu provine din unitate și nu promovează unitatea. În cele din urmă, unitatea noastră este cea care aduce pacea cu arabii și nu tactica pe care fiecare parte speră să o implementeze.

Motivul pentru care atât de mulți evrei se opun statului evreu este că nu își dau seama de rolul lor și de modul în care statul Israel este vital pentru succesul lor. Dacă ar ști că rolul fiecărui evreu este de a arăta unitatea chiar mai presus de diviziune și că doar așa ne vor accepta națiunile, ar privi diferențele de opinii nu ca amenințări existențiale, ci ca provocări pe care le putem depăși numai împreună.

Când vom face acest lucru și ne vom uni, vom deveni o națiune model, o lumină pentru națiuni. Aceasta este chemarea noastră, vocația noastră și nu vom cunoaște niciodată pacea până nu vom face asta. Nici un acord politic nu ne va acorda ceea ce ne va oferi unitatea noastră. Dacă nu ne unim, în loc de pace se va întâmpla contrariul. Prin urmare, singura modalitate prin care Israelul își poate câștiga cu adevărat Războiul de Independență este prin unitate, nu prin luptă. Acesta este biletul nostru către pace.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→