Tora , Deutoronomul, Capitolul “Va’etchanan”, 4:02 : Să nu adăugați nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsați ceva din ele ; păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi.

Să nu adăugați și să nu scoateți înseamnă, de fapt, să urmați exact calcularea împlinirii corecte a legilor spirituale.

Tora afirmă clar, “Așadar ai o măsură precisă”, însemnând o măsură exactă a liniei drepte și a celei stângi, astfel încât o persoană să știe ce este forța altruistă concentrată în mâinile sale și doar cu ajutorul ei să-și măsoare acțiunile.

Prin urmare este spus : “nu adauga …, nu diminua”, ceea ce înseamnă să nu-ți adaugi mintea la legile spirituale și mergi doar pe credința deasupra rațiunii.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterene” din 10.01.2016

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În știri (Harvad Business Review) “Noi oamenii trebuie să facem un pas în evoluție. Suntem în probleme mult mai mari decât ne putem permite să recunoaștem.”

“Acum treizeci de ani, ecologistul Garrett Hardin a scris un articol în ziarul Știința intitulat “Tragedia Comunelor”. Teza lui a fost că indivizii, acționând în interesul rațional propriu, pot distruge o prețioasă și limitată resursă peste timp.”

“Pentru a ilustra, Hardin a folosit metafora unei pășuni deschise – “bunurile comune”- acolo unde păstorii î-și aduc vitele la păscut. Păstorii, care trăiesc un nivel de subzistență de înțeles, doresc să-și hrănească cât mai multe vite, să-și maximizeze venitul și să-și îmbunătățească nivelul de trăi. Deși cererea crește, cu toate acestea, efectele suprasaturării duc la o taxă progresivă pentru pășunat, încât, în final, aceasta este distrusă pentru toată lumea.”

“’In ea este tragedia, a scris Hardin. “Fiecare om este blocat într-un sistem care-l obligă să-și crească turma fără limite – într-o lume care are limite. Ruina este destinația către care toți oamenii se îndreaptă, fiecare urmărindu-și interesul într-o societate care crede în libertatea bunurilor comune.””

“Cât de diferiți suntem noi, restul, în oarba noastră presupunere că putem atrage resursele comune pentru noi înșine – gândiți-va la petrol, electricitate, apa, pentru început – fără să ne gândim la consecințele pe termen lung ?”

“Același adevăr este pentru resursa noastră internă – energia. Organizațiile continuă să ceară chiar mai mult, fără să recunoască că performanțele sustenabile necesită să ne reînnoim intermitent energia. Suntem cu toții prea dispuși să ne împingem, să ne fugărim mereu mai mult, mai rapid, dorind sa dovedim ca suntem mai buni.”

Tragedia este că, cu cât ne focalizăm miop pe mulțumirea imediată, cu atât mai mult grăbim moartea noastră colectivă. Cheltuirea fără completare duce în final către faliment – în lume și individual.

“Cum pot ființele raționale să permită întâmplarea acestui fapt ?”

“Răspunsul se află în felul în care funcționează creierul nostru. Mai mult decât am putea crede luăm decizii raționale folosind cortexul prefrontal, faptul este că suntem conduși de partea mai primitivă a creierului. Iar asta este concentrată în mare parte pentru supraviețuirea imediată.

Două instincte puternice de bază ne ghidează încă mult comportamentul : lupta sau fuga instinctivă de a evita durerea și plăcerea – condusă din foame pentru satisfacere imediată. Aceste instincte ne-au  ajutat să alertam prădătorul acum mii de ani și ne-a păstrat focalizarea pentru a găsi hrană și a rămas în genă noastră. Acestea ne servesc mai puțin în prezentul mult mai complex și vast al lumii moderne.

“Versiunea modernă a acestor instincte primitive sunt pornirile individuale de a adună mai mult și mai mult. Tânjim după bani, posesii și putere, sperând să ne facă mai fericiți și să fim mai în siguranță.”

“Adevărul este că suntem cu toții împreună în asta, iar deciziile noastre afectează bunurile comune. În măsura în care nu suntem o parte a soluției, inevitabil suntem parte a creșterii problemei.”

“Cum putem aspiră mai sus ? Saltul evolutiv pe care îl am în minte – pentru noi toți – este să ne mutăm focalizarea curentă din “eu” și “sine”, către un angajament mai larg și comun, către “noi” și “al nostru”.

“Ultimul punctaj nu este cât de multă valoare construim pentru noi înșine ci, mai degrabă, cât succes are marșul avantajelor pe care-l oferim și calitățile pe care le dezvoltăm să aducem plus valoare în lumea în care ne petrecem timpul.”

“Trezitul începe cu mai multă conștientizare și umilință. Este vorba despre capacitatea noastră de a împinge infinita noastră caracteristică de auto-înșelare. Este vorba despre prinderea noastră, când începem în mod automat să facem ceea ce ne face să ne simțim mai bine pentru moment. Este vorba de lărgirea lentilelor prin restrângerea auto-servirii, prin alegerea corectă a ceea ce este bun și servește bunurilor comune. Este vorba de a avea curajul să ne oprim și să ne întrebăm : “Cum aș putea să mă port aici cel mai bine ?”

“Ironia este că dorința de a face un sacrificiu personal și să îndurăm un anumit disconfort pe termen scurt, pentru a servi comunului pe termen lung, este în instanță o formă de iluminarea a interesului propriu. Este un vot pentru supraviețuirea sustenabilă – în mod special pentru copiii și nepoții noștri.”

“Asadar cum putem practic să evoluăm ? Este să o facem totul singuri, dată fiind forță impulsurilor primitive, forța obiceiurilor noastre și nesfârșitele tentații la care să facem față ? Avem nevoie de alții pentru a face acest angajament cu noi – să ne susțină, și să țină la răspundere? Avem  nevoie de practică pentru comunități.”

Comentariul meu: Este corect cu excepția soluției. Nu putem nici măcar să ne reducem nevoile și să ne gândim la urmașii  noștri în mod egoist. “După noi, va rămâne potopul, principiile de bază ale egoismului. Acesta se dezvoltă în noi fără încetare.

Scopul evoluției este să ghideze umanitatea către recunoașterea nevoii “înlocuirii egoismului cu altruismul”. Este posibil de implementat asta doar prin intervenția forței superioare, a Creatorului.

Aceasta este făcut de natură (sau de Creator ; sunt același lucru) intenționat, așa că trebuie să îl descoperim pe El până în măsura în care ne asemănăm Lui. Eventual, devenim similari Creatorului și intrăm în starea de Gan Eden (Paradis), eternitate și perfecțiune.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să-ți rezolvi îndoielile din viață când nu știi cum să te comporți într-un mod mai bun ?

Răspuns: Această se face prin parteneriatul cu : “Nu există nimic în afară de El” (Deuteronomul 4:35)

Întrebare: Care este diferența dintre a gândi că totul vine de la “binele care face bine” și optimismul simplu, pozitiv ?

Răspuns: Adevărul.

Întrebare: Ai spus că o persoană nu face nimic singură și tot ceea ce face este prin Creator, prin “Nu există nimic în afară de El”. La urmă urmei, în fiecare zi o persoană este una nouă, așadar de ce să cerem iertare pentru ceea ce a fost în trecut, să regretăm ceea ce s-a întâmplat ?

Răspuns: Nu întreba despre ceea ce s-a întâmplat în trecut, deoarece trecutul nu depinde de tine, mai degrabă cere doar pentru prezent, cere forța iubirii și a dăruirii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ne imaginăm umanitatea ca un corp imens și puternic, care simte dintr-o data în interiorul sau o celulă care a devenit altruistă, atunci corpul va direcționa toată energia pentru a distruge acea celulă ?

Răspuns: Noi cabaliștii o simțim în interior. De-a lungul istoriei, cabaliștii au fost umiliți chiar de către persoanele apropiate lor. Și astăzi acesta este genul de atitudine pe care o întâlnesc cei care studiază Cabala. Este greu de spus dacă acest studiu este recomandat și este bine primit și apreciat de ceilalți. Marele mecanism egoist lucrează și suprimă celulele altruiste.

Din păcate, atitudinea lumii față de înțelepciunea Cabalei nu poate fi una pozitivă. Este negativă, lipsită de respect, disprețuitoare și bazată în special pe frică și presupuneri greșite. Ego-ul nostru intervine cu orice își poate imagina : practici, misticism și credințe, pentru a îndepărta lumea de înțelepciunea Cabalei.

Întrebare: Se va schimbă vreodată acest lucru ?

Răspuns: Trebuie să se schimbe. Cred că se va întâmpla în timpul generației noastre. S-ar putea să trecem prin unele experiențe neplăcute dar, în cele din urmă, totul se va schimba.

Întrebare: Dacă spui că aceasta este natura umană, atunci însemnă că nu-i condamni pe cei care ți se opun.

Răspuns: Nu-i condamn, pentru ce să-i condamn ? Nu au liber arbitru. Desigur, nu-mi place bățul care mă lovește, dar nu pot să-i atribui nicio importanță sau să-i atribui liberul arbitru în luare deciziilor independente, din moment ce totul este controlat de Sus. Prin urmare, când aud despre asemenea atacuri împotrivă mea și a organizației noastre mondiale, le percep precum un stimulent pentru munca noastră și confirmarea faptului că nu suntem uitați de Creator.

Întrebare: Nu te îngrijorează faptul că aceste forțe pot opri diseminarea noastră ?

Răspuns: Trebuie să-mi fac treaba mea, în ciuda a tot ce se întâmplă.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 13.03.2016

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un suflet de femeie să se reîncarneze ca bărbat și vice versa? Cum poți explica faptul că o femeie are un caracter masculin?

Răspuns: Caracterul cuiva nu spune nimic legat de atributele sufletului său. Atunci când cineva începe să studieze înțelelpciunea Cabala, primește forțe de Sus, de la Lumina Înconjurătoare. După câțiva ani de studiu serios, în timpul căruia își schimbă total starea de la Lo Lișma (nu de dragul ei) la Lișma (de dragul ei), trece prin mari schimbări și caracterul lui este transformat total.

În ceea ce privește reîncarnarea unui suflet de femeie în bărbat și vice versa, asta nu există în lumea spirituală. Fiecare suflet este alcătuit atât din parte bărbătească, cât și femeiască. Nu poate exista una fără alta, ca un dipol.

Dacă te conectezi cu cineva prin partea ta bărbătească, te conectezi cu altcineva prin partea femeiască, pentru că toate sufletele sunt conectate într-un curent reciproc. Există în noi fie o parte bărbătească dominantă fie o parte femeiască, dar în general, sunt echilibrate reciproc.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 06.03.2016

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dumnezeu nu există, decât atunci când Îl revelăm. Altfel, pretinzi pur şi simplu că există fără să ai nicio bază şi, desigur, nu îţi poţi imagina cum arată El. Chiar dacă respecţi toate dorinţele Lui, care sunt scrise în Tora ca porunci, ele sunt poruncile Lui şi ordine pentru tine, dar ele nu îl descriu de fapt pe El.

Conform cu înţelepciunea Cabala, Dumnezeu este numit Bore, Creatorul, din cuvintele din ebraică „Bo-Re” – „vino şi vezi”, adică ceva care este realizat în mod clar, se pare prin văzul nostru, care este simţul cel mai precis.

Altceva în afară de această realizare, înainte ca cineva să realizeze ceva, atunci când imaginea Creatorului apare în senzaţiile cuiva, rădăcina a tot ceea ce obţinem în atributele noastre corectate şi în special în măsura în care le corectăm conform propriului nostru stil, altceva care nu este realizat de noi, se numeşte Aţmuto, El Însuşi. Acest nume subliniază deconectarea de noi. Datorită lipsei realizării şi conexiunii cu noi, este ca şi cum El nu există.

Cabalişti subliniază şi faptul că ei îl realizează pe Creator din nou, de fiecare dată, conform cu schimbarea atributelor lor, „Bo-re”.

Subliniez acest lucru, pentru că este o mare diferenţă între a spune că există un Creator şi a-L realiza, conform cu echivalenţa de formă cu El, adică ceea ce înţelepciunea Cabala numeşte Creator, şi ceea ce Creatorul aşteaptă de la noi.

Filed under: Creatorul, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să supravieţuiască pierderii celui iubit? Cum poate cineva să se descurce cu o asemenea durere?

Răspuns: Înţeleg că omul simte durere dintr-o asemenea pierdere, în special dacă asta implică copii. Este cumva posibil să înţelegi când mor părinţii, pentru că ştim că nimeni nu poate trăi pentru totdeauna. Dar atunci când copiii mor înaintea părinţilor, este o mare tragedie şi nu putem decât să împărtăşim o asemenea durere.

Totuşi, pe de o parte, atunci când cineva începe să vadă realitatea de la un nivel superior, care este etern şi perfect, înţelege că toate acţiunile pe care le facem în această lume sunt foarte importante şi că nimeni nu doar dispare. Fiecare om are un scop.

Chiar dacă o persoană nu a obţinut în timpul vieţii starea perfectă numită Rai, are oportunitatea să continue în următorul ciclu. Aparent, şi-a completat munca şi de aceea şi-a terminat viaţa în această lume. Iar acum, sufletul său se va întoarce din nou pentru a-şi împlini scopul pentru a obţine ridicare spirituală în timpul vieţii sale, în această lume.

Este necesar să ne ridicăm în lumea spirituală din lumea noastră, folosindu-ne egoismul. Această lume este o realitate pe care o vedem prin prisma ego-ului nostru, prin dorinţa de a captura totul şi de a ne proteja. Suntem creaţi iniţiali cu această percepţie a realităţii limitată, pentru a construi deasupra ei percepţia opusă, în loc de a primi pentru mine, să extrag toată puterea spirituală din mine şi să dau totul altora.

De aceea, o lume nu poate există fără cealalată. Lumea noastră ne dă oportunitatea perfectă de a atinge lumea superioară prin folosirea egoismului nostru, care se numeşte ajutor împotrivă. Trebuie să construim forţa bună cu ajutorul forţei rele egoiste.

Nu ne ştergem egoismul, ci construim binele deasupra lui, pentru ca iubirea să acopere toate păcatele. Această oportunitate ne este dată tuturor, iar dacă cineva eşuează să realizeze asta, se întoarce din nou pe acest pământ. De aceea, vedem cum se nasc generaţii după generaţii, iar umanitatea creşte şi se dezvoltă.

Iar generaţia noastră este specială pentru că va fi prima care va începe să folosească înţelepciunea Cabala, care ne ajută să obţinem senzaţia noii lumi, pentru corectare. Dacă în loc să o facem pentru noi, îi ajutăm pe alţii să atingă această nouă percepţie a realităţii, ne ajutăm sufletele noastre relative. Odată ce se întorc pe pământ să îşi împlinească misiunea, vor fi la un nivel diferit.

Nu simţim asta, dar noi depindem unul de altul şi suntem conectaţi, cei care trăiesc în această lume şi cei care au plecat din ea. Prin faptele noastre bune de aici, influenţăm sufletele care şi-au pierdut corpurile şi există numai sub formă de forţe şi nu sub formă de materie.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 05.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman într-o conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Ce responsabilitate are o persoană care mediatizează opiniile sale personale, ce fel de responsabilitate implica folosirea libertății de exprimare, și  ce ar trebui să înțelegem în cazul în care umanitatea se îndreaptă spre a utiliza această libertate?

Rezumat:

În măsura în care cineva își exprimă opiniile sale, el simte existența sa. Acesta este un impuls natural care provine din ego. Pe măsură ce ne dezvoltăm și ego-ul crește, vom cere mai multă libertate de exprimare.

Căutând mai adânc, este util să se clarifice ce este libertatea de exprimare. Este libertatea de a spune tot ce vine de la mine? Libertatea de exprimare impune, ca o persoană să fie responsabilă, deoarece cuvintele sale pot avea multă influență în lume.

In intelepciunea Cabalei, este explicat că,  și gândurile unei persoane influențează lumea, deci acest lucru necesită chiar mai multă responsabilitate.

Libertatea de exprimare, așa cum este astăzi, duce la tulburări sociale și la disprețul oamenilor unul față de celălalt. Chiar și mass-media este controlata de anumite grupuri de interese,  totul se cumpără și se vinde cu bani.

Pentru a ajunge la adevărata libertate de exprimare, trebuie să învățăm că lumea este în curs de dezvoltare, conform legii naturii. Apogeul dezvoltării va fi atunci când toate părțile realității vor fi în echilibru absolut, conectate ca unul.

În drum spre aceasta, trebuie să trecem prin tot felul de forme de opoziție între ele, așa cum se spune, „… cum lumina este de folos întunericului” (Eclesiastul 2:13).

Opiniile pe care oamenii le exprimă astăzi nu sunt cu adevărat independente. Ceea ce se aude impresionează, și așa mai departe.

Auto-exprimarea unui copil este prin a apuca, a lua, și a lovi pe alţii. Apoi, acesta se exprimă verbal. Cu toate acestea, nu este suficient pentru a permite cuiva să îşi strige opiniile; el trebuie să fie învățat care este starea bună spre care aspirăm.

Natura  determină spre ce sa avansăm, nu noi. Dar precum copiii mici, ni se pare că suntem liberi. Păstrarea gurii închise, nu este bună. Dar, în același timp, atunci când toată lumea vocifereaza, nu avansăm spre bine. Fără un proces educațional social general, nu vom avansa spre bine.

Trebuie să știm ce cere de la noi legea naturii. Starea finală naturală ne îndreaptă pe noi  pentru a fi ca o singură unitate, „Ca un om cu o singură inimă.” Când această imagine generală devine clara, toată lumea va fi în măsură să se exprime în mod optim.

Pe scurt, libertatea de exprimare ne obligă mai întâi sa aflam in ce fel de lume ne aflăm.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Wikipedia, Înțelepciunea Cabala este definită ca un studiu esoteric al iudaismului care a apărut în secolul 12 și a devenit populară în secolul 16. Cum să înțelegem asta?

Răspuns: Nu există nici un mod de a înțelege asta, pentru că sunt presupuneri pe care lumea le face și nimic mai mult.

Comentariu: Dar lumea se bazează pe Wikipedia ca o sursă de informare.

Răspuns: Nu este nimic ce putem face. Acesta este modul în care trebuie să fie pentru ca o persoană să treacă printre spini în calea spre stele.

Astfel de mituri sunt intenționate astfel încât atunci când o persoană ajunge la ele, precum în sălbăticie, devine mai puternică. Se întărește în minte și sentimente și apoi poate distinge adevărul, precum separarea grâului de neghină. Persoană începe să înțeleagă ce are sens și nu contează dacă definitiția dată de wikipedia este o presupunere a celor care nu înțeleg nimic.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 24.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să educăm oamenii din copilărie să se relaționeze față de corpurile lor ca față de un străin care are atribute, opinii, sentimente, etc.

De exemplu, când o parte a corpului suferă, trebuie să spunem că corpul suferă, că este un corp în suferința. Cu alte cuvinte, ne raportăm la corp că la o parte care nu este unită cu omul însușii; mai degrabă există separat lângă el pentru o vreme, așa cum Rabash ar spune când ar arată spre corp : ”Lăsa-l să sufere!”

Cu un așa antrenament al acestei atitudini față de corp va deveni gradual un obicei să-l percepem că ceva adițional sufletului, și să facem diferențierea dintre corp și suflet. Trebuie să vorbim și despre suflet ca ceva ce ne este dat pentru o perioadă definită de timp pentru un scop anume.

Persoana însăși trebuie să fie proprietarul corpului și sufletului, să le administreze pe amândouă, egoismul corpului și scopul superior al sufletului. Corpul și sufletul sunt precum două linii, și trebuie să construim a treia linie ca o combinație și sumă a celor două, și te vezi, întruchiparea ta, că rezultat a combinației dintre ele.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→