Întrebare: Dacă înţelepciunea Cabala este o ştiinţă, cum putem să ne ataşăm de „credinţa deasupra raţiunii”? La urma urmei, credinţa pare să nege ştiinţa.

Răspuns: Suntem la un nivel corporal împreună cu ştiinţele, artele şi aşa mai departe, şi, în ele, noi putem să ne dezvoltăm.

Totuşi, cum ne putem dezvolta? Este doar în ego. Ego-ul se dezvoltă şi noi ne dezvoltăm cu el, dar începând de astăzi, ego-ul a terminat, de fapt, dezvoltarea sa. Despre ce ştiinţe şi arte vorbim noi aici? Vedem că astăzi totul pare blocat, întârziat şi ajunge la un impas, la o criză. Aceasta se întâmplă de mai multe decenii. Poate că oamenii nu o înţeleg, pur şi simplu, dar oamenii de ştiinţă da.

Ego-ul a atins apogeul său şi a continuat să crească după 6000 de ani, începând de la punctul zero, până în ziua de azi. Am trecut printr-un proces de evoluţie în această perioadă şi am atins un anumit nivel în domeniul artelor şi ştiinţelor, în care ego-ul s-a epuizat deja.

Noi, de fapt, credem că nu dorim nimic. Astăzi, nu acordăm atenţie la nimic, cercetarea spaţială şi alte ştiinţe nu ne mai interesează. Deci, cum putem trece la etapa următoare, acum ? Următoarea etapă este la un nivel total diferit şi noi trebuie să creştem în ea, deoarece acolo, poate fi un nou ego sau anumite dorinţe necunoscute.

Această tranziţie poate fi foarte specială. Noi nu înţelegem deloc ceea ce este. Este vorba despre o tranziţie spre o nouă dimensiune.

 Este total diferit în atributele sale, sunt forţe total diferite şi conexiuni diferite. Este ca lumea noastră, dar de o manieră total diferită. Nivelurile naturii mineral, vegetal, animal şi vorbitor sunt conectate conform legilor diferite, legile unei noi dimensiuni, legile a ceea ce noi numim lumea spirituală.

Noua dimensiune este numită lumea spirituală, deoarece aici domină credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă dorinţa deasupra primirii. Scopul existenţei corporale este de a primi. Cu toate acestea, în lumea spirituală obiectivul este dăruirea.

Deci, cum putem să trecem la o percepţie opusă, în care Keter inferior devine Malchut superior? Cum putem trece de la zece Sefirot egoiste, la zece Sefirot altruiste ? Numai dacă efectuăm o operaţie asupra noastră, în credinţa deasupra raţiunii.

„Raţiune” se referă la ceea ce aveam în plan corporal şi „credinţa” este ceea ce mă ghidează pe plan spiritual. Astfel, eu cresc.

De aceea este spus, în toate sursele, că lucrul cel mai important pentru noi este credinţa deasupra raţiunii.

Care este semnificaţia practică a credinţei deasupra raţiunii? Aceasta înseamnă că, raţiunea noastră precedentă coboară, progresiv, în jos. Noi primim ajutor aici, deoarece nu putem avansa prin raţiunea noastră precedentă şi, imediat, să începem să ne ridicăm deasupra ei. De aceea există o anumită coborâre după congres, adăugarea de ego.

În ciuda acestui fapt şi împreună cu asta, trebuie să urcăm şi să avansăm mai puternic spre conexiunea dintre noi. De aceea noi trebuie să studiem, să încercăm să ne conectăm, să difuzăm şi să facem totul pentru a ajunge la o legătură mai puternică între noi.

Ar trebui să simţim înclinaţii opuse, deoarece trebuie să facem totul pentru a ne îngropa mai adânc în aceasta. Grupul nostru mondial trebuie să se conecteze mai puternic. De aceea noi trebuie să studiem, să difuzăm şi să facem tot ce trebuie făcut. Totul pentru a ne conecta intern la acelaşi sentiment pe care l-am avut la congres, dar la nivelul următor, la un nivel superior.

Ce ne lipseşte pentru a atinge acest lucru? Ne lipsesc acţiuni reale. Este  Isra-el, adică Yashar Kel”, direct către Creator. Aceasta înseamnă că Israel este fiecare prieten care aspiră la atingerea sprirituală. Există o altă parte numită „Tora”, care vine din cuvântul aramaic “Oraita – Ohr –lumină”. Conceptul Tora cuprinde grupul, conexiunile, garanţia mutuală şi aşa mai departe, adeziunea întregii lumi la aceasta, obiectivul nostru. Este exact drumul prin care noi trebuie să avansăm.

 Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, „Credinţa deasupra raţiunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fac o mişcare interioară spre conexiune cu grupul şi sunt respins, de unde pot să iau forţa de a mă ridica deasupra acestui lucru şi să formulez o cerere pentru corectare? Cum să fac un efort să cer ca Lumina să vină şi să corecteze?

Răspuns: Trebuie să existe aici o încorporare a înțelepciunii din partea grupului, împotriva egoului.

Ideea este că, dacă prietenii vin la tine şi te cheamă să participi la Adunarea Prietenilor sau la un alt eveniment, va fi neplăcut pentru tine să refuzi şi ar trebui să mergi cu ei. Totuşi, în acest fel, te mişti datorită combustibilului lor şi nu al tău. Deci, va fi vorba despre dăruire, dar va fi foarte mică şi pasivă.

Pentru a fi integrat cu înţelepciune într-un grup, trebuie să te pregăteşti cumva şi să găseşti în tine forţa de a-ţi depăşi egoul, pur şi simplu, ca şi cum ai sări într-o mlaştină cu ochii închişi, ceea ce este foarte dificil!

Ar putea să fie deja o rugăciune aici, aceea de a fi inclus într-un grup. Nu mai este considerată individualistă ci este o chestiune de grup pentru că vrei să fii cu ceilalţi, vrei să te afli printre ei, ca o forţă de dăruire alături de ei. Asta este deja altceva.

Totuşi, dacă nu există o altă opţiune, atunci este de dorit ca ei să vină şi să te salveze şi să te scoată într-un fel din starea de cădere şi să te integreze printre ei. Totuşi, dacă poţi, încearcă să faci asta singur pe cât de mult posibil pentru că Lumina înconjurătoare te va ilumina exact pe măsura efortului tău personal.

Dacă ei doar vin după tine şi ar fi neplăcut pentru tine să refuzi, atunci nu vei primi Lumină. Unde este efortul? Nu este al tău.

Grupul va avansa deoarece sprijină un prieten, se auto-susţine, şi aşa mai departe, în timp ce tu nu avansezi. Te vei alege cu ceva general, larg, foarte distant, dar nu cu avansare personală din moment ce ei te includ pe tine printre ei. Te mişti, dar nu cu înţelepciune, asemenea unui embrion în pântecul mamei sale. Ei te includ printre ei, şi avansezi în mijlocul lor alături de ei, dar ca o creatură neînsufleţită. De aceea, cu orice preţ, este necesar să încerci să ieşi din tine şi să intri în grup.

Toate regulile grupului derivă de aici: să te pleci în faţa prietenilor, să te amesteci cu ei, să te ţii de ei, să fii util în orice fel, să faci totul să te afli în mijlocul grupului, nu sus sau jos. Punctul principal este în mijloc! Încearcă să fii în centru. Asta nu înseamnă să spui că eşti centrul grupului. Să fii în centru înseamnă să fii protejat de tine însuţi în mijlocul grupului.

Întrebare: Ce înseamnă să spun că am făcut efortul corect, o rugăciune? Cum s-ar simţi asta?

Răspuns: Vei dobândi o percepţie nouă, un sentiment nou, şi o nouă înţelegere asupra ordinii lumii.

De la Congresul din Sankt Petersburg „A doua zi”, 13.07.2013, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm interior cu starea în care mi se pare a avea două opţiuni, în care fie vedem ego-ul nostru, fie munca corectă? Ce ar trebui să facem pentru a nu sta cu braţele încrucişate?

Răspuns: Aici, simţim nevoia de garanţie mutuală, susţinerea mutuală care trebuie să existe în grup. Este ca un zid, care păzeşte grupul atât de influenţele exterioare, cât şi de influenţele negative interne ale tuturor membrilor săi.

Acest zid – spirit, integralitatea – este construit pe importanţa obiectivului, voinţa tuturor membrilor grupului de a se anula ei înşişi în faţa noţiunii de grup, ca într-o familie unde există o anumită bază interioară. Poate avea orice în ea, dar există ceva care o echilibrează constant, îi dă greutate, o ţine pe pământ şi nu o lasă să se rupă şi să se dezintegreze.

De aceea, o familie este compusă din mai multe generaţii: bunici, părinţi şi copii. În trecut, toată lumea trăia împreună. Generaţiile schimbă puţin câte puţin, ca roţile în mişcare, dar există mereu trei generaţii care se susţin reciproc şi depind unele de altele. Desigur, acum totul se dezintegrează. Totuşi, în grup, trebuie să aderăm la aceasta.

Ar trebui să existe o masă importantă în grup, care îi dă stabilitate şi echilibru. Ea nu o trage în jos, dar, pur şi simplu echilibrează diferitele erupţii şi tulburări. Prin urmare, o persoană care trece prin diferite stări trebuie să aibă sentimentul interior că grupul este stabil, solid şi permanent.

Aceasta trebuie să cultivăm şi să stabilim, efectiv, ca temelia noastră. Orice se poate întâmpla, dar noi avem fundamentul nostru.

Munca mea ca manager este de a face, din toate micile grupuri din întreaga lume, un întreg, o fundaţie unificată care va sprijini pe toată lumea. Apoi, diferitele probleme şi conflicte, pe care Lumina le va evoca în noi, ne vor servi, în mod corect, pentru a creşte.

Puteţi numi aceasta, garanţia reciprocă sau oricum, dar trebuie să o facem. Grupul este precum o casă caldă, un incubator. Aşa cum este spus: „Casa mea este castelul meu”. O persoană trebuie să existe într-un mediu – rădăcină, suflet, corp, îmbrăcăminte şi tot.

Trebuie să punem în aplicare acest lucru. Grupul trebuie să vorbească despre asta, să reflecteze. Trebuie să existe un sentiment că este familia mea, casa mea, unde vin şi şi nu mai vreau să plec! Acesta este modul în care ar trebui să fie.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Cursul nr 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, Scrisoarea 17: Deoarece calea adevărului este o linie foarte subţire pe care mergem până ce ajungem la palatul Regelui. Cel care începe să meargă la începutul liniei, are nevoie să fie foarte atent, pentru a nu devia la dreapta sau la stânga liniei, chiar şi cu un fir de păr. Iar asta pentru că, dacă la început abaterea este de un fir de păr, chiar dacă după aceea mergem complet drept, este sigur că nu vom ajunge în palatul Regelui, deoarece nu mergem pe linia corectă.

Nu este clar cum putem păstra direcţia corectă, dacă am deviat deja. Deci, este un avertisment foarte serios. Cum pot să ştiu că nu am greşit înainte? Este posibil  a alege corect, dacă sunt într-un moment acum, după ce am făcut o greşeală? Pot găsi direcţia corectă dacă mă aflu în locul greşit ?

Este o situaţie foarte nesigură şi înfricoşătoarea. Ca voi toţi, şi eu am făcut multe schikbări în timpul vieţii. Am fost în confuzie şi am mers pe direcţii greşite. Aşadar, cum pot găsi direcţia corectă, după toate astea? Şi chiar dacă o găsesc, îmi va corecta toate greşelile anterioare?

Asemenea întrebări ne fac starea noastră foarte nesigură. Cum pot avansa dacă nu ştiu cu siguranţă că urmez calea corectă? De câte ori am luat-o într-o direcţie greşită?

Deci, cel care merge pe linia reală de pregătire pentru lucrarea lui Dumnezeu (Israel, Tora şi Creatorul sunt unul) trebuie să se testeze mereu, pentru a vedea dacă doreşte aceste trei aspecte de mai sus, cu aceeaşi intensitate, deoarece finalul actului este egal cu începutul său.

Dacă îl dorim pe unul dintre ele mai mult decât pe al doilea, sau al treilea, atunci deviem de la calea adevărului şi trebuie să se înţeleagă bine asta.

Acesta este sensul de „Deschide pentru mine uşa de pocăinţă ca gaura unui ac şi vă voi deschide porţile pe unde căruţele şi maşinile vor putea intra”. Interpretare: deschiderea nu este pentru intrări şi ieşiri, ci pentru introducerea unui fir de cusut şi pentru muncă.

De asemenea, trebuie să cereţi numai porunca celui de Sus, munca şi atunci, vă voi deschide o poartă, ca intrarea unei săli grandioase. Este sensul Numelui explicit în paragraful „dar în fiecare act (scris ca Hall – Marea Sală, în ebraică) eu trăiesc şi tot pământul se va umple de slava Domnului.”

Gaura acului descrie dorinţa de a uni Israel, Tora şi Creatorul, într-un punct. Noi suntem, constant, neliniştiţi de aceasta şi acest punct devine mai mic şi mai concentrat. Pentru a realiza aceasta, trebuie să unim, constant, toate cele 613 de atribute, ceea ce înseamnă dorinţele care se trezesc în noi şi care sunt opuse, una faţă de cealaltă şi prezintă diferite condiţii: cele din Israel, cele din Tora şi cele din Creator. Trebuie să unim toate acestea într-un întreg, în unitate.

Dacă putem aduce toate acestea într-o astfel de unitate, înseamnă că am colectat totul într-un punct, în gaura unui ac. Când ne concentrăm asupra unui punct printr-un instrument optic, putem vedea o deschidere în acesta, care duce la o lume nouă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Mergând pe Calea Adevărului”, Scrisoarea 17: …astfel, pentru tine, tinta sa fie între dreapta şi stânga. Asta pentru că cel ce merge este mai rău decât cel ce stă degeaba. El este cel care se abate de la drum deoarece calea adevărului este o linie foarte subţire…

În primul rând, trebuie să ne asigurăm că ştim direcţia corectă ca să putem face acţiuni care se îndreaptă în direcţia corectă, exactă şi clară. Dacă nu sunt sigur de ceea ce trebuie să fac,  înseamnă că nu ştiu care este direcţia corectă. Dacă ştiu ce trebuie să fac, tot trebuie să verific dacă este direcţia bună.

Se dovedeşte că o persoană se mişcă nu păşind, ci clarificând direcţia paşilor. Nu există paşi înainte în timp ce cineva merge, ci doar clarificarea direcţiei corecte. Asta înseamnă că avansez.

Dacă mă aflu la un anumit punct de la care clarific direcţia spre Creator, mă unesc cu Creatorul în acel punct. Se doveşte că fac pasul potrivit înainte fără să mă mişc din acel loc. Apoi, chiar la acel punct, noi condiţii sunt revelate, pe care trebuie să le clarific din nou ca de exemplu spre care drum să mă îndrept, cum să folosesc toate condiţiile pentru a mă uni şi unde trebuie să ajung. Dacă hotărăsc cum să fac o astfel de acţiune, înseamă că am descoperit unitatea în acel punct şi nu trebuie să mă mai mişc.

Paşii prin care avansez nu reprezintă mişcarea, ci determinarea permanentă a punctului unei atitudini mai corecte, a unei perspective, a unei tendinţe, a punctului dobândirii unităţii şi conexiunii, acesta este de fapt o împlinire pe calea spirituală.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 24.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este necesar să se atingă punctul în care întreaga voastră viaţă este în prieteni, împreună cu ei în unitate colectivă, acolo unde nu există diferenţă între noi. Corpurile noastre dispar şi există numai dorinţa care simte plăcerea conexiunii şi nu este destrămată. Toate părţile nu vor numai să se unească, dar au aderat, deja, la celălalt şi s-au dizolvat  în întreaga unitate, după ce s-au transformat pe deplin, în materiale omogene, uniforme.

Toate caracteristicile noastre şi diferenţele au dispărut, deoarece noi ne completăm reciproc astfel că am devenit o unitate, încât nu-mi pasă ale cui sunt aceste mâini, cui aparţine acestui creier, al cui este spatele acesta. Totul este colectiv, precum imaginea unei singure persoane. Noi începem să simţim forţa în această unitate care reînvie această imagine globală pe care am construit-o, care este numită fiinţă umană, Adam. Această forţă care-l animă este numită Creator.

Trebuie să ne străduim pentru asta şi să o trăim tot timpul. În fiecare moment, trebuie să căutăm mijloacele de consolidare pentru această formă, în care am ajuns a iubi Creatorul, prin iubirea de prieteni. Dacă, timp de un moment, abandonez această căutare şi nu consolidez această stare, cad imediat. Eu cred că nu va fi imediat, dar nu există nicio îndoială că am căzut. Este posibilă deplasarea doar într-o direcţie sau alta. Nu există stări fixe în spiritualitate. Să nu credeţi că vă puteţi opri şi vă puteţi odihni. O vreţi sau nu, în lumea spirituală este necesar să simţiţi încotro vă îndreptaţi în fiecare secundă: spre unitate cu toată lumea sau în direcţia opusă. Este fie una, fie alta.

Spaima cutremurătoare este necesară aici, care este Prima Poruncă şi fără de care nu puteţi spera să avansaţi un pic. Dacă un anumit scop material din această lume îmi cere să schimb direcţia – pentru a reflecta asupra grupului, conexiunea cu Creatorul pentru a ne ajuta să realizăm această sarcină materială – atunci este bine, deoarece asta schimbă direcţia mea.

Cel puţin, nu mă îndrept spre un scop personal, ci spre interesul a ceva colectiv, cu toată lumea. Deja ne obligă să ne amintim că avem nevoie de Creator, deoarece fără El, nu vom reuşi. Dacă asta nu există, atunci un suflu mai puternic trebuie să fie trimis la noi, pentru ca noi să simţim neputinţa noastră, la fel ca şi în întreaga lume şi suntem obligaţi să ne amintim că doar Creatorul ne poate ajuta.

Nimeni altcineva nu poate. Lucrul principal este de a schimba direcţia. De îndată ce o facem şi începem să lucrăm în sensul corect al unităţii, să clarificăm la ce şi de ce avem nevoie de această conexiune, vom modifica imediat scopul şi mijloacele.

La început, noi aveam nevoie de Creator pentru a reuşi să atingem diferite obiective externe şi acum, înţelegem că obiectivele externe au fost plasate, în mod deliberat, înaintea noastră, pentru a ne speria şi a ne obliga să ne amintim de Creator. Astfel, noi suntem treziţi pe baza unui simplu egoism psihologic.

Pentru moment, este vorba de o apropiere pur egoistă, dar ea ne învaţă să nu părăsim „sfinţenia”. La urma urmei, există sfinţenie chiar în această conexiune.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să simtă femeile coborârea colectivă şi unitatea? Nu simt nicio coborâre; Vin la grup plină de o mare bucurie şi îi sunt devotată. Deci unde este dezvoltarea mea spirituală?

Răspuns: Este ceva unic în ceea ce priveşte femeile, în comparaţie cu bărbaţii. Nu li se cere să treacă peste bariera naturală dintre ele. Dar în munca spirituală, ele trebuie să fie ca bărbaţii.

Nimeni nu le cere asta, nimeni nu le cere aceeaşi metodă ca a bărbaţilor de a se conecta. Dar în interior, ele sunt pregătite pentru asta şi trebuie să lucreze la asta în special între ele.

Şi apoi, se creează o detaşare particulară, o urcare şi senzaţia că tu eşti o femeie iar acesta este un bărbat dispare, când această îmbrăcăminte exterioară dispare şi devine fără importanţă, atunci, pe de o parte, ceea ce rămâne este lumea fizică, şi pe de altă parte, lumea spirituală; amândouă vor fi diferenţiate exact: aceasta fiind natura noastră animalică şi aceea sufletul, atunci ele vor fi în stare să lucreze ca bărbaţii.

Dar până în acel moment, este o diferenţă între bărbaţi şi femei şi de aceea, avem nevoie să ne ridicăm şi să ne dorim reuşita spirituală separat. Bineînţeles că trebuie să ne ajutăm unii pe alţii din toate punctele de vedere, dar dacă începem să muncim împreună, atunci doar devenim confuzi. Confundăm imaginile din lumea fizică şi munca spirituală şi rezultatul este unul foarte rău.

Astfel, nicium nu trebuie să ne intersectăm în vreun fel. Ajutor reciproc, sprijin acordat centrului, diseminare, tot ce rămâne este făcut împreună, cu excepţia muncii spirituale. Uneori, chiar şi atelierele pot fi aranjate împreună. Dar în general, conexiunea trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gen.

Voi înţelegeţi şi simţiţi asta singure, că se poate ca foarte uşor să deveniţi confuze. Mai mult, femeile ajung să fie mai derutate decât bărbaţii. Un bărbat înţelege de ce are nevoie pe când o femeie încurcă spiritualitatea cu materialitatea, pentru ea este ca şi cum ar fi acelaşi lucru. Şi asta nu e deloc aşa. Ea doar se minte pe ea însăşi fără să înţeleagă şi să simtă asta.

Când treci Machsomul şi începi să simţi cu adevărat lumea superioară, vei înţelege atunci cât de mult asta ar fi fost o greşeală. Dar până atunci, nu. Şi de aceea, la noi totul este împărţit în mod strict în parte masculină şi parte feminină.

Nu vă amestecaţi cu bărbaţii, asta este prima condiţie. A doua, învăţaţi în mediul vostru, printre voi. Nimeni nu vă cere să vă îmbrăţişaţi. Faceţi tot ce este benefic conexiunii dintre voi.

Din Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua Întâi”, 12.07.2013, Lecţia a doua

Filed under: Femeia, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Am finalizat cursurile şi am început munca în grup. Văd lipsa prietenilor mei, dar nu există, încă, niciun sentiment de rezistenţă. De ce? Asta deoarece noi nu căutăm, suficient, să ne conectăm?

Răspuns: Foarte adevărat! Ai răspuns singur la întrebare. Dacă nu doriţi cu ardoare unitatea, atunci nu veţi simţi respingerea. Ce motiv există pentru a vă dezvălui atributele negative sparte în voi, dacă nu aveţi pregătire pentru asta ?

În primul rând, grupul nu este unit, cât ar trebui. În al doilea rând, se pare că nu există, încă, înţelegerea importanţei unităţii. Astfel, ceea ce se întâmplă în voi, nu sunt atributele care au nevoie să fie corectate, chiar dacă ar putea să fie o anumită slăbiciune sau respingere.

Întrebare: Cum este posibil să îmbunătăţim această muncă pentru a simţi cu adevărat respingerea prin care să putem munci mai intens?

Răspuns: Executaţi instrucţiunile noastre. Nu există nimic altceva.

Se poate ca voi să realizaţi toate activităţile, să luaţi parte la ateliere, la studiu, să vă uniţi, dar o faceţi într-o manieră formală, fără dorinţa pentru conexiunea cu celălalt. Aceasta înseamnă că, inconştient, vă protejaţi de cooperare, care este mult mai internă şi sudată.

Aici, la congres, există oameni care nu sunt în măsură de a depăşi acest obstacol, nu sunt în măsură de a-şi „expune” inimile lor. Expuneţi-le, scoateţi învelişul exterior, descoperiţi-le. Nu vă fie teamă de asta!

Vă este teamă că le vor răni şi vor provoca ceva foarte sensibil şi neplăcut. Nu vă fie teamă! Cu prudenţă, cu îngrijorare, încercaţi să le expuneţi. Nu poate fi altfel dacă dorim să devenim o singură inimă. Trebuie să eliminăm şi să îndepărtăm acest înveliş exterior al fiecărei inimi.

Din Congresul St Petersburg, „Prima zi”, 12.07.2013, Curs nr. 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să aspirăm în acelaşi mod la Israel, Tora şi Creator şi astfel, vor apărea într-un întreg. Ca şi cum ar exista un triunghi echilateral: Israel, Tora şi Creatorul şi voi tindeţi să fiţi în centrul acestui triunghi.

Israel este o persoană ce tinde către Creator. Tora este mijlocul prin care ajungem la conexiune, unitate în grup. Creatorul se dezvăluie în grup. Dacă aceste trei elemente sunt la fel de importante pentru noi şi sunt conectate într-un singur concept, noi putem avansa.

Aceste trei elemente se detaşează, constant, unul de altul şi noi trebuie să încercăm să le conectăm într-un singur concept nou şi să muncim în acest fel. Dacă nu dorim ca starea care a fost atinsă în timpul congresului să se oprească vreodată, trebuie să conectăm aceste trei componente şi să aducem forţa superioară în această conexiune, care va susţine întregul congres.

Desigur, vom simţi cum acest sentiment se răceşte şi dispare un moment mai târziu. Ne vom asigura că ne conectăm şi simţim căldura şi repetăm asta de mai multe ori. Acesta este sentimentul de detaşare şi răcire, care este un semn de extindere a vaselor şi a avansării noastre.

Totul este măsurat în funcţie de importanţa Creatorului, putem învăţa despre importanţa Lui, realizând că fără El nu ne putem conecta. Fără conexiunea nostră, nu ne putem apropia de o stare spirituală. Trebuie să înţelegem că, coborârea şi detaşarea pe care le simţim acum sunt un spaţiu, un loc pe care Creatorul ni l-a dat, în care noi trebuie să-L aducem pe El.

Apoi, toate speranţele şi aşteptările noastre vor fi îndeplinite.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 19.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După congres, de ce nu a existat sentimentul că s-a terminat şi ne-am întors acasă liniştiţi?

Răspuns: Adevărat, nu a existat sentimentul că s-a terminat congresul şi, de aceea, este foarte important pentru voi să vă menţineţi în această stare. Trebuie să ne amintim starea care era acolo şi să luptăm pentru a o păstra. Dar nu pentru că ne-am simţit bine în ea, ci pentru că nu dorim să pierdem senzaţia de dăruire în raport cu ceilalţi, pe care am obţinut-o.

Noi dorim să rămânem în aceeaşi stare. Dorim să distingem, în mod clar: o senzaţie plăcută sau sentimentul de apartenenţă la un tot unitar. Diferenţa este enormă! Nu mă neliniştesc dacă am o impresie plăcută sau nu. Nu vreau să depind de sentimentele mele, ci să rămân doar în dăruire, în dăruire şi apartenenţă; de a înota în acest curent unic, indiferent unde mă duce, ca şi în curentul vieţii.

Nimic altceva nu este necesar! Este suficient să păstrăm acest sentiment de apartenenţă la grupul mondial unit, la vasul comun. Acest sentiment de apartenenţă trebuie să fie resimţit în interiorul nostru, astfel că perturbaţiile nu ne pot separa. Acest lucru va păstra legătura.

Dacă aceste concepte sunt imprimate în voi, „scrisorile de lucru”, vom fi în măsură să dezvăluim acest subiect mai profund, la un nivel intern.

Şi nu contează aici, în ce grup este o persoană, în ce loc, în ce oraş. Corecţia trebuie să fie făcută aici, la fel de bine, deci nu există un sentiment de diferenţă.

Sugerez să deschidem o pagină de internet numită „congresul care nu se termină niciodată”, în care toată lumea va fi în măsură să împărtăşească, pe scurt, impresiile sale şi să le sprijine pe altele, să publice fragmente din articole şi clipuri. Toată lumea poate vizita această pagină, o dată sau de două ori pe zi, timp de cinci minute, şi să verifice dacă este în acelaşi sentiment de unitate. Astfel, noi ne vom susţine reciproc să simţim apartenenţa la voinţa comună, starea de unitate, în care putem să rămânem o lungă perioadă de timp.

Noi l-am prins bine, de aceea nu avem sentimentul că ne despărţim. Noi am plecat fără rămas bun şi fără lacrimi, şi asta-i foarte bine. Separarea pe plan fizic nu este importantă pentru această conexiune spirituală pe care toată lumea a realizat-o şi deci, nu simţim în interior că am plecat. Acest lucru este foarte important.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→