Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne agăţăm de grup, dacă obţinem o nouă formă, o nouă împovărare a inimii şi este dificil de a justifica Creatorul?

Răspuns: Orice persoană care este inclusă în grup, ocazional, obţine noi forme, prin suişuri şi coborâşuri. Şi între ele, ea trece un punct de control pe partea de sus a crestei valurilor şi în jos, la punctul de ruptură, de spargere. Nu este posibil să rămâneţi în aceste condiţii, doar dacă sunteţi conectat la un anumit tip de sprijin care vă va susţine. Dacă nu vă rămâne nimic din vechea formă şi nu aveţi o nouă formă, ci un singur Reshimo,  atunci sunteţi ca suspendat în aer.

Există mai multe astfel de momente, în stările de urcare şi coborâre, când o persoană îşi pierde orientarea, se rupe total de veche formă. Ca şi cum ea ar începe o viaţă nouă, plecând de la o picătură de spermă şi porneşte de la starea în care nu are nimic, de la „nimic” (Ayin), deoarece materialul nostru este reînnoit, „apare din nimic”, (Yesh mi-Ain).

Reshimo este o genă de informaţii pură, fără niciun material. Atunci când materialul, apărând din nimic, este reînnoit, treceţi, aparent, printr-o barieră de energie. Ca şi cum aţi merge cu materialul vostru la un perete, la această problemă, dar numai Reshimo, energia, poate trece prin perete. Şi în spatele zidului, Reshimo primeşte un nou material, până la viitorul perete. Doar câteva informaţii traversează peretele şi astfel, faceţi progrese.

Atunci când vă întoarceţi la o genă de informaţii, nu mai sunteţi voi, ci Reshimo, chiar dacă „a apărut din nimic”, creat de Creator în actul original al creaţiei (Maase Beresheet). Acum, o parte a acţiunii iniţiale a creaţiei trece prin voi şi la fel cu ceilalţi. Asta înseamnă: „În fiecare zi, acţiunile Creaţiei sunt reînnoite”.

O nouă formă este o nouă viaţă, un nou cer, un nou pământ, totul este nou. O persoană are nevoie doar să înceapă drumul său şi să simtă, în primul rând, o astfel de schimbare în sine, ca şi cum şi-ar schimba hainele – 10 Sefirot. Este vorba despre o nouă percepţie, o senzaţie nouă, o nouă atitudine.

Uneori, această tranziţie durează o perioadă de timp şi persoana se regăseşte într-o stare vagă, ca într-o ceaţă. Esenţial este de a înţelege că această evoluţie este tipică omului, spre deosebire de animale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Spiritualitatea nu se atinge muncind cu mintea, așa cum se spune: ”înțelepciune printre națiuni – crede, Tora printre națiuni – nu crede”. Asta înseamnă că Lumina care reformează nu se află printre ei. De aceea sunt numiți națiunile lumii și nu încă Israel. Despre aste este întreaga dezbatere: Cine ajunge la Creator și cine nu? Ce înseamnă să ajungi?

În măsura în care dobândim vasele dăruirii și sens în ele, ajungem la Creator, ceea ce reprezintă fenomenele care au loc în vasele noastre de dăruire. Este imposibil să ajungem la orice altceva decât la un sentiment în vasele noastre. Simpla dorință de a primi de la început se mărește și dobândește o nouă ordine. Înainte, era spartă în multe bucăți contradictorii care se simțeau pe ele însele ca Israel și națiunile lumii, ca rude și străini îndepărtați.

Toate astea au făcut parte din dorința mea de a primi, dar părea că o întreagă lume se află în jurul meu sub diferite forme. Rolul meu este să le conectez pe toate în una singură, să adun toate bucățile și să mi le atașez purtându-mă cu iubire față de ele. Trebuie să înțeleg că totul mi-a fost dat ca să mă corectez pe mine însumi, punctul din inimă, prin care primesc intenția corectă față de dușmanii mei, aceia care mă urăsc și străinii, pe măsură ce îi percep ca părți ale sufletului meu.

În interiorul meu trebuie să găsesc atitudinea corectă față de ei și apoi să-i corectez. Dacă realizez o astfel de corectare în propria mea atitudine, văd că totul reușește. Toți dușmanii și toate problemel nu sunt decât o versiune a stării mele interioare. Prin atitudinea mea împart întreaga realitate în pâmântul lui Israel, Liban, Siria, Iordania, Babilon, și alte țări și națiuni îndepărtate, ceea ce înseamnă că ele reprezintă toate nivelurile dorinței mele: inanimat, vegetal, natura animată și cuvântător.

Odată, nu exista decât o dorință, lumea Ein Sof (Infinitate) și acum este divizată în multe părți, care simt că simt îndepărtate una de cealaltă și se urăsc una pe alta. Toate acestea pot fi conectate într-o singură formă, și aceasta este întreaga corectare a omului și a lumii ca un întreg.

Toate astea pot să se întâmple numai dacă cer corectarea. Diferența este dacă filozofez despre asta folosindu-mi mintea sau, în contrast cu ceea ce văd și cu repulsia că simt prin toate aceste părți, în credință deasupra rațiunii, ca părți ale sufletului meu, deși par atât de îndepărtate și chiar că se urăsc. Deci încep să mă apropii de spiritualitate, muncind în grup deasupra dorinței mele și astfel trezind-o din ce în ce mai mult.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Munca noastră spirituală conform metodei pe care o primim de la studiul Cabala pare un vaccin împotriva unei boli medicale, atunci când unui corp sănătos este ”dat” un pic de boală: organismul produce anticorpi și poate rezista la boală.

La fel, dorința noastră este vaccinată împotriva egoismului: Dezvăluim răul său în avans înainte de manifestarea deplină. Acest lucru se face prin munca în grup, atrăgând Lumina superioară care corectează, în care descoperim, puțin câte puțin, proprietățile noastre egoiste ca ca rele. Și, o persoană nu merge pe calea suferinței de la egoism la sănătate, proprietatea dăruirii și iubirea pentru ceilalți, dar, limitând egoismul său în avans, muncind împotriva lui în grup și studiu, sub influența lui Ohr Makif, ea merge spre obiectiv, similitudinea cu Creatorul, adică revelarea Creatorului în sine, prin drumul scurt al corecției Achishena, confruntându-se cu boala în mica sa manifestare în ea însăși, în mod voluntar.

Umanitatea trebuie să recunoască egoismul său natural ca o boală. Natura ne arată defectul acesta pe noi înșine. Suferințele lungi sunt necesare pentru a identifica boala și cum poate fi remediată.

Cabala propune un drum scurt și tipul de corecție, în loc de acest drum lung și aspru. Dar, chiar în avans, încă în stadiul precoce al dezvoltării, trebuie să o recunoaștem ca fiind rea, deci, trebuie să scăpăm, să realizăm necesitatea de a fi vaccinați, adică să trecem prin ea într-o doză mică, niciodată să nu ne îmbolnăvim din nou, pentru a deveni sănătoși, pentru a construi o nouă viață.

Esența diseminării este de a explica oamenilor că, treptat, cauza problemelor lor este natura noastră egoistă și cum să-i vindecăm, prin metoda unei simple vaccinări.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trebuie să construim munca noastră conform unui aranjament precis.

1.      Nu pot să mă întorc spre toți, publicul larg, înainte de a fi inclus în grup (grupul de zece).

2.      După ce am fost inclus în el, primesc Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif).

3.      După asta îi influențez pe toți, oamenii, ceea ce numim educație.

4.      Ne unim cu ei.

5.      Îi aduc la grup, ceea ce se numește a aduce națiunile lumii la Israel și toți merită descoperirea Creatorului.

Din grup, mă transfer la întreg (toți sau publicul) (←) și de la întreg din nou spre grup (→) și, prin Lumina Înconjurătoare, primim Lumina Interioară (Ohr Pnimi). Deoarece acum, avem un Kli, dorința de primire, împreună cu intenția.

Pur și simplu sunt în mijloc, în realizarea acțiunii. Lucrez în grup cu Galgalta ve Eynaim (GE) și cu publicul, care este AHP și eu am rămas în mijlocul treimii superioare a Tifferet, unde există liberă alegere.

Prin urmare, dacă nu sunt inclus în grup, nu am de unde să încep. Fiecare pas al meu trebuie să înceapă din această includere și este acțiunea cea mai importantă și baza tuturor acțiunilor. Dacă există includere, atunci putem continua să acționăm, altfel, este imposibil să continui. Pentru că după aceasta, eu nu acționez cu propriile mele forțe, acționez, în mod special, cu puterea de integrare reciprocă pe care am primit-o de la grup, grație acceptării (dependenței). Puterea mea individuală este egoistă și doar prin anularea ego-ului meu, grație includerii în prieteni (1), pot primi de la ei puterea dăruirii cu ajutorul căreia mă întorc la publicul larg (2).

Și apoi, muncesc cu el, așa cum am făcut cu grupul de zece. Integrarea mea în societate este ca includerea cu copilul meu, căruia vreau să-i dau totul. Nu sunt amabil, mai degrabă plec capul în fața publicului, cu dragoste.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Despre grupul de zece

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă includerea în deficiențele celorlalți? Cum are loc?

Răspuns: Când îți faci griji pentru ceilalți, faci parte din toate deficiențele lor. Se spune că, prin intermediul a cinci persoane, ești conectat cu lumea întreagă. Este logic că dacă grupurile noastre lucrează în diseminare, în America de Sud de exemplu, unde astăzi trăiesc aproape o jumătate de miliard de oameni, prin conexiunea cu câteva mii, prin rețeaua generală, ei primesc deficiențele a zeci și chiar sute de milioane de oameni.

Grupurile noastre diseminează educația integrală în toate colțurile lumii și într-o astfel de formă, trezesc conexiunea. Este logic că toate deficiențele prinse într-un ”năvod” ajung în centrul nostru, și de aici derivă metoda corectării. Și absorbim deficiențele lumii întregi și continuăm să le ridicăm spre Creator, spre “Malchut de Ein Sof”, dorind să fim ”un om cu o singură inimă”.

Când muncim sub forma unei astfel de piramide, corectăm întreaga lume și facem munca numită ”munca Kohanim – preoți”, munca încredințată Israelului. Toate deficiențele umane aparțin lumii materiale, nevoie de hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere. Dar am ajuns la o asemenea criză încât nu suntem pregătiți nici măcar să împlinim dorințele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să creăm astăzi atmosfera potrivită pentru Seara de Unitate de la Kibbutz Gaash?

Răspuns: Nu e de ajuns să vorbim, trebuie să acționăm. Deci, care acțiuni fizice ne vor trezi astfel încât vom dori să servim publicul exterior și să întoarcem, pentru binele lui, de la grup la Creator?

Într-un grup, trebuie să ma anulez în ciuda respingerii, oboselii și urii față de prieteni; apoi, și în munca de diseminare mă anulez din nou în pofida respingerii, urii, disprețului și ridicolului din partea publicului. Am șansa să mă anulez peste tot; nu există lipsă de probleme. Nu este de ajuns să mă ”respingă” din două direcții; mai bine îi cer un singur lucru Creatorului, să-mi dea forța să continui această muncă. Astfel îndepărtez de mine toată mizeria egoului, strat cu strat, până sunt curat, pur și urc la nivelul ”dăruire pentru a dărui”.

Pe parcursul acestei munci, sunt aruncat în toate direcțiile, fac diferite calcule, până când, în sfârșit, ajung cu adevărat la ”dăruire pentru a dărui” și chiar muncesc ca o furnică – ea nu are nevoie de nimic pentru ea însăși și nu are o viață proprie.

Să ne întoarcem la Seara de Unitate. Ce acțiuni pot fi ”întipărite” pentru a demonstra munca cu grupul, cu publicul general, care este îndreptată către Creator? Cel mai important lucru este să le transmitem oamenilor o anumită înțelegere a acestei munci, și, pe de altă parte, să exersăm libera alegere. Mă anulez în fața publicului, a grupului și a Creatorului, transfer centrul de gravitate în interiorul acestei cerc de anulare de sine, spre intenția acțiunilor.

Depinde de noi să exprimăm și să transmitem acest lucru la Seara de Unitate. Conectăm punctele din inimă. Fără asta, nu avansăm. În mod special astfel de evenimente reușite deschid în fața noastră oportunități pentru acțiuni de dăruire spirituală.

Ne-a fost dată cea mai serioasă oportunitate pentru muncă efectivă, care nu a mai fost dată cabaliștilor pentru împlinire efectivă. Niciunei generații înaintea noastră nu i s-a mai oferit oportunitatea să conecteze publicul general, în diverse locuri, cu conceptul spiritual de conexiune între toți, potrivit principiului ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Este clar că acționăm cât de mult putem, dar această forță trebuie trasă de la grup. Această putere derivă din conexiunea dintre noi. Suntem uniți în fața tuturor tensiunilor, respingerii, oboselii și a stărilor neplăcute și le transmitem oamenilor suma forțelor individuale, intensitatea colectivă a conexiunii dintre noi.

Va fi din ce în ce mai greu pentru noi să ne conectăm, și prin depășirea obstacolelor putem măsura forța pe care o transmitem celorlalți. Cu cât forța este mai mare, cu atât este mai mare și rezistența, până când ajungem la starea studenților lui Rabbi Shimon care s-au urât foarte tare la început și apoi au primit, din conexiune, forța de a se ridica deasupra urii. În fața unui asemenea potențial, întreaga lume va fi liniștită și va accepta acest ajutor.

De aceea, nu aduc forța mea și entuziasmul meu de la grup la oameni, ci mai degrabă conexiunea dintre toate punctele, forța colectivă pe care am dobândit-o printre prieteni. Și doar din asta, ei vor fi entuziasmați.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Pregătirea pentru Serile de Unitate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot femeile să se ajute una pe alta ca să treacă prin diferitele stări și să devină una? Cum putem munci ca un singur Kli (vas)?

Răspuns: Nu pot să mă pun în pielea unei femei. Uneori, încerc să fiu învelit de ea, dar chiar și dintr-o stare de percepție spirituală, este imposibil să simți femeia: lumea ei interioară, înțelegerea ei, filosofia ei de viață. Este ceva în totală opoziție cu bărbatul.

De aceea, când femeile pun astfel de întrebări, nu știu ce să răspund. Ce să facem ca să devenim una? Pot să repet cuvinte care nu vă sunt mai puțin familiare decât îmi sunt mie. Nu există alte cuvinte sau acțiuni. Unitatea femeilor, aceasta este marea problemă.

Pentru bărbați, este mai ușor să se debaraseze de legarea muncii spirituale de reprezentarea lor fizică și să rămână doar cu emoție. Pentru o femeie, este mult mai greu să se elibereze de legătura cu înfățișarea exterioară și să rămână doar cu emoție. Până la urmă, ea întrupează dorința care este legată de sursa împlinirii. Și de aceea nu se poate desprinde de înfățișarea exterioară, de cum este văzută, înțeleasă și simțită de ceilalți.

Pentru un bărbat, nu contează. Pentru el, toate acestea nu sunt importante. El are o altă relație, mai liberă, cu el însuși și cu lumea. Relația femeii este mai dependentă.

De aceea nu știu ce sfat să dau. Pur și simplu, aveți nevoie de fiecare în interiorul ei însăși și între voi, să fiți mai oneste, mai obiective; fiecare să fie îndreptată nu către ea însăși ci către toate. Trebuie să învățați una de la alta cum să ieșiți din voi însevă, deoarece acest lucru are loc, pentru voi, într-un mod diferit și mult mai complex, în comparație cu ceea ce se întâmplă cu bărbații.

Este foarte greu să lupte cu acest obstacol, dar aceasta este munca femeii. Cu femeile, acest lucru are loc în plan orizontal, cu bărbații, vertical. Astfel creștem. O femeie este ca un Kli și un bărbat este ca o sursă, canalul pentru împlinirea ei. Așa funcționează împreună.

Se spune că Kli-ul femeii este larg și scurt (larg de la prezența a Ohr Hassadim și scurt de la absența a Ohr Hochma) în timp ce Kli-ul masculin este lung și îngust (lung de la prezența a Ohr Hochma și îngust de la absența a Ohr Hassadim). Și nu vorbim doar de forma fiziologică, ci și în termeni de înțelegere interioară, în funcție de corectare. De aceea, munca este necesară.

Repet și spun: este necesar să fiți oneste, să nu vă fie teamă să învățați una de la alta cum să faceți asta. În niciun caz să nu jucați una împotriva alteia; până la urmă, simțiți cum joacă fiecare, cum face ceva de una singură. Eliberați-vă de tot ce este exterior. Nu priviți în afară – asta e sarcina voastră!

De la Congresul de la Sankt Petersburg, ”Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecția a cincea

Filed under: Congrese, Femeia, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există oameni care au aspiraţia de a revela Creatorul, scânteia din inimă. În măsura în care muncesc pentru a conecta aceste scântei între ele cu ajutorul Luminii care Reformează, lumina domneşte în ei. Şi, dacă încearcă să comunice cu cei care nu au dor de Creator, ei pot face să strălucească asupra vieţii lor lumina pe care au primit-o mai devreme în munca cu ceilalți.

Astfel, întâi există munca în grup, unde, datorită conexiunii, acumulăm Lumina între noi. Apoi, putem atinge marele public, care nu caută revelarea Creatorului şi să devenim liantul care ne leagă împreună, pentru a le transfera un pic din lumina primită. Şi de la ei, putem primi dorinţa de unitate, de a ne corecta.

Ei nu înţeleg că aceste dorinţe sunt îndreptate spre unitate şi corectare, le percep ca eşecuri individuale, probleme ale acestei lumi. Dar, de fapt, ele sunt aceleaşi întrebări eterne ale existenţei şi problemelor, deoarece totul depinde de faptul că sunteţi mai aproape sau mai departe de lumină, de Creator. Trebuie să auzim o rugăciune pentru fiecare problemă, fiecare strigăt născut în această lume, chiar şi în piatră lipsită de viaţă, în plantă sau animal.

Ne lipseşte numai dezvăluirea Creatorului în orice tip de creaţie. Putem aborda acest lucru în mod deliberat, prin libera noastră alegere şi, de aceea trebuie să ne asumăm această responsabilitatea pentru tot soiul de creaturi şi să le furnizăm conexiunea. În acest fel, vom face voinţa Creatorului.

Cu cât sunt mai mari devotamentul şi abnegaţia cu care cei care sunt numiţi Israel “Yashar-El” (direct spre Creator) realizează munca lor, cu atât lumea se corectează. Invers, dacă ignoră munca ce le este atribuită, toată lumea suferă şi această suferinţă se întoarce, în final, împotriva Israelului, în scopul de a grăbi corectarea.

Prin urmare, nu este necesar de a percepe aceste probleme ca suferinţă. Toate recompensele şi pedepsele sunt dacă realizăm sau nu voinţa Creatorului. Aceasta este toată răsplata şi toată pedeapsa.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un servitor care moşteneşte de la stăpâna sa”: Prin urmare, lumile au fost divizate în interioritate şi exterioritate, unde fiecare lume conţine iluminări adaptate pentru a funcţiona într-o dezvoltare lentă. Şi acestea sunt numite „interioritatea lumii”.

Sistemul în care suntem este împărţit în interioritate şi exterioritate. Această divizare se referă la lumini şi vase, atât pentru corelări directe, cât şi inverse între ele, în funcţie de vasele corectate sau corupte. Prin urmare, trebuie să înţelegem ce  înseamnă pentru noi, după pregătirea în sistemul spiritual şi crearea sistemului corporal. Este vorba, de fapt, de un sistem spiritual dar îl percepem ca lumea fictivă actuală.

Eu descopăr că exist într-o anumită realitate cu oamenii şi cu natura vegetal şi animal din jurul meu. Ca şi cum toată lumea ar trăi aici pe cont propriu, s-a mutat independent şi se exploatează şi influenţează reciproc. După ce se revelează toate acestea, trebuie să mă atribui la imaginea de ansamblu care este reprezentată în interiorul meu, la o cauză, la o singură sursă, la un scop, la o realitate simplă în care nu există nimeni în afară de El şi că El este bun şi binevoitor.

Punctul care este creat ca „ceva din nimic” rămâne în mine, numai în scopul de a determina că orice altceva este El. Trebuie să conectăm tot ceea ce este în afara acestui punct la percepţia superiorului, la Creator. Este munca noastră şi întreaga lume care simte că are un punct în inimă, „ceva din nimic” şi care se simte diferit – participă la ea.

Munca este impărţită în două părţi:

–          Consolidarea punctului de inimă prin conectarea punctelor care pot fi conectate la el, pentru binele obiectivului spiritual. Sunt membrii grupului, prietenii mei pe drumul spiritual, care sunt, de fapt, părţile sufletului meu, al punctului meu din inimă

–          În plus, există alte părţi care nu sunt direct legate la acest obiectiv. Ele nu se simt „ceva din nimic”, ci mai degrabă, „ceva de la ceva” şi nu ridică întrebări complexe care apar de la punctul din inimă, din forma opusă. Ei trăiesc viaţa lor şi nu simt nicio deficienţă. De asemenea, am nevoie să mă conectez la munca mea, în funcţie de tipul şi dimensiunea dorinţelor care sunt revelate în interior.

În cele din urmă, conectez întreaga realitate, toată dorinţa de primire care este în faţa mea, la dispoziţia mea, în interiorul meu, indiferent cum spuneţi, la atributul dăruirii şi a iubirii numită Creator. Se pare că am corectat lumea, dar, de fapt, realizez corecţiile mele personale. Deoarece nu există nimic în lume, ci un om şi Creatorul. O persoană este punctul  a „ceva din nimic”, care funcţionează în scopul de a-l aduce înapoi la „ceva din ceva”, tot ceea ce pare separat de ea.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→