Întrebare: Cele zece zile între Anul Nou evreiesc (Rosh HaShanah) şi Ziua Ispăşirii (Yom Kippur) este perioada de pocăinţă, sau mai literal, întoarcerea (Teshuva). Ce este această acţiune?

Răspuns: Noi vorbim despre întoarcerea la dăruire, la starea care a precedat ruptura vaselor. Dăruirea înseamnă că eu nu calculez nicio acţiune în dorinţa mea, ci în dorinţa celuilalt. Se spune despre asta: „Faceţi dorinţa voastră ca dorinţa Lui.” Aceasta este a iubi, a dărui, a încerca să neutralizaţi propria voastră dorinţă, a vă include în dorinţa celuilalt, a lua dorinţele sale ca fiind ale voastre şi a încerca să le satisfaceţi.

Ce vrea celălalt ? El vrea să facă bani, să reuşească în viaţă, să scape de cineva, să folosească pe cineva, etc. Desigur, nu-l ajut în acest domeniu. Nu, fiind în proprietatea dăruirii într-o anumită măsură, eu „mă integrez” în celălalt, simt proprietăţile sale şi doresc să le corectez. Deci, trebuie să mă asigur că el este corectat ca mine. Trebuie să cer pentru el.

Şi, eu cer corectarea lui, vreau să aduc dăruire în toate. Accept proprietăţile sale, intenţiile, dorinţele, mai ales cele rele şi le corectez: cer corectarea pentru el. El este incapabil de a-şi pune întrebări, incapabil de a înţelege ce este rău, incapabil de „a vedea copilul”, adică a privi viitorul. Şi, eu devin „capul” pentru el.

De aceea literele cuvântului Israel (ישראל) constituie expresia „cap pentru mine” ( LiRosh – לי ראש ). Eu fac o muncă spirituală pentru celălalt, în locul lui, ridic MAN – o cerere de corectare – ca primul născut şi îl ridic la Partzuf nostru comun Aba ve Ima. Şi de acolo, primesc de două ori pentru mine pentru a trece la maturitate (Gadlut), ceea ce îmi va permite să formez adevărata proprietate de dăruire pentru celălalt. Şi, de la această proprietate, voi începe să dăruiesc.

Aceasta este acţiunea despre care vorbim. Este, de asemenea, inclusă în corectarea Rosh HaShanah. În esenţă, Noul An este vârful, rezultatul gradului obţinut şi ascensiunea la următorul.

A patra parte a cursului zilnic de Cabala, 04.09.2013, Lecţia pe tema Rosh HaShanah

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem uni grupurile noastre de zece în timpul pregătirii pentru Congres?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să ne împărţim în grupuri de zece în cursul pregătirii pentru Congres. Trebuie să ne unim şi să uităm grupurile de zece în pregătire. Aceasta înseamnă că trebuie să muncim în grupurile de zece când avem ateliere, dar nu în restul timpului.

Când citesc această întrebare, mă tem că o conexiune puternică în grupuri de zece persoane vă divizează în grupuri de zece şi nu vă lasă să vedeţi pe ceilalţi ca fiind cei mai buni şi apropiaţi prieteni. Ne-am împărţit în grupuri de zece doar pentru că este uşor să se comunice în aceste grupuri şi să se simtă ceilalţi mai personal. Dar, în general,noi trebuie să fim aproape de toții prietenii şi de prietenii noştri din toată lumea.

Dacă am putea include pe toţi prietenii din lumea întreagă în aceste grupuri de zece, am face acest lucru. Eu stau cu germanii, cu francezii şi sud-americanii astazi şi cu australienii şi nord-americanii, mâine. Nu cred că ar trebui să ne unim mai strâns în grupul de zece şi, dacă este cazul, ar trebui să ne schimbăm, constant. Altfel, rezultatul este unitatea egoistă. „Eu sunt obişnuit cu ei, noi ne înţelegem bine.” Ce facem cu asta? Avansarea se bazează pe depăşirea lipsei generale de înţelegere de care încercaţi să scăpaţi.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă există prieteni puternici şi foarte experimentaţi în grup care aveau obiceiul de a fi foarte activi în trecut, dar nu mai participă acum? Nu este un exemplu bun. Ar trebui doar să aşteptăm?

Răspuns: Puteţi aştepta şi puteţi, în aceeaşi măsură, să-i trimiteţi spre un alt tip de diseminare. La urma urmei, care este problema? În general, când o persoană vine în grup, ea acceptă să participe la tot. Apoi, ea începe să înţeleagă că este vorba, în realitate, de ego. „Oh, eu nu vreau.” Pot să strig: „Să spargem bariera (Machsom)!” Dar, când vine momentul de a pătrunde efectiv, de a merge spre marele public, am teamă. Aceasta înseamnă că nu avansez.

Trebuie să fie persistent. Înţeleg că asta nu depinde de o persoană şi că ea primeşte astfel de stare, dar în general, oamenii ar trebui să fie invitaţi să participe la ceea ce ştiu ei cel mai bine să facă şi unde ei pot să fie activi. Altfel, ei nu vor avansa.

Nu vă puteţi imagina posibilităţile pe care le avem astăzi. A merge să întâlniţi masele este realizarea preactică a înţelepciunii Cabala, pentru prima oară în 6000 de ani de existenţă. Suntem în ajunul etapei pentru care întreaga natură a fost creată, întreaga creaţie. Ceea ce Creatorul a făcut cu privire la întreaga Lui creaţie, este acum îndeplinit de creaţia însăşi, noi trebuie să realizăm acest lucru. Vă puteţi imagina ce ocazie este!

Dar, brusc, renunţăm şi spunem: „va trece cumva, este dificil…” Este lipsa de importanţă şi o mare deficienţă de vedere.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul nostru s-a destrămat după congresul dinSt. Petersburg și numai unul sau doi oameni vin la lecția de dimineață. Ce s-a întâmplat în grup? Toată lume are deodată probleme personale foarte serioase. Cum putem depăși această situație?

Răspuns: Uităm tot timpul că nimic nu apare întâmplător și că totul este făcut de către Creator. Orice primim este controlat de sistemul general al providenței. Sistemul este atât general cât și invidiual.

Deodată, prietenii din grup se simt rău și au anumite probleme externe și interne. Fiecare are propriul necaz personal sau familial. Ei nu înțeleg că de fapt nu există nicio problemă. Există o singură problema, iar aceasta este conexiunea cu Creatorul! Restul sunt doar reflexii externe a acestei conexiuni. Nu există nimic altceva!

Conexiunea ta cu Creatorul este ilustrată de regula ”la bine și la rău” și este revelată în diferite întâmplări care ți se arată la muncă, acasă, în familie, cu copiii, sau cu tine însuți atunci când se ajunge la sănătate, sau la diferite sentimente sau stări interioare. Creatorul face toate acestea pentru a te spălă prin diferite stări, strângându-te ca pe o lămâie și arătându-ți ce meriți.

O face într-o manieră controlată, conform stării tale, cu singura intenție ca tu să ai în orice timp o șansa de a te ridica. Dacă nu te poți ridica deasupra fiecărei stări în care ești, deasupra fiecărei probleme, înseamnă că nu ai îndeplinit condițiile care ți-au fost date.

Nu există termene limită! Ele sunt măsurate atent dinainte și vin de la Creator cu singura intenție ca tu să te ridici mai sus, nu să cazi. Această stare nu este parte a planului creației. Chiar dacă tu ești lăsat mai jos, în tranziția ta către starea cea mai joasă, starea superioară este pre-existentă. Ce înseamnă o stare joasă? Este starea superioară pe care o simți în vasele tale necorectate și, de aceea, ți se pare inferioară.

O cădere este dorința stării următoare și, cu toate că nu ai corectat-o încă, ea este deja starea următoarea. Așadar, nu există căderi și urcări! Noi urcăm întodeauna, conform modelului!

De unde provine golul, frica, nervozitatea și apatia totală pe care o simt acum, și tot ceea ce simțim în momentul unei căderi? Provin din egoul meu aflat în creștere și din cererile și senzațiile care au crescut, care sunt deja starea mea următoare care este revelată în forma sa necorectată, nu în Lumină.

Așadar, ziua începe după noapte. Noapte este pregătirea pentru Lumină. Studiem în Studiul celor zece Sefirot că pregătirea pentru corectarea vaselor are loc în timpul nopții. Apoi vine dimineața, nu conform ceasului ci conform corectării vaselor, a dorințelor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 8/25/13, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să devină un prieten adevărat în grup?

Răspuns: Poţi deveni un prieten adevărat în grup, atunci când mergeţi la un atac împreună (stabiliţi împreună o abordare). Numai atunci vei deveni un prieten şi vei cere acelaşi lucru de la ceilalţi. Astfel, o conexiune reală este formată ca într-o familie, ca atunci când aveţi grijă de un copil, adică aveţi grijă de o problemă comună care este exterioară vouă şi prin care vă conectaţi toţi. Apoi, puteţi deveni un prieten adevărat în grup.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să-i aducem mulţumire Creatorului?

Răspuns: A aduce mulţumire Creatorului înseamnă a-L descoperi. Aceasta aduce mulţumire Lui şi întregii umanităţi. Mulţumirea Creatorului şi a creaturilor este Lumina care umple vasele: plăcerea de a umple dorinţa şi atitudinea, adică primul nivel şi al doilea nivel pe plan corporal şi pe plan spiritual. Este obiectivul Creatorului de a umple pe deplin vasele şi aceasta aduce Lui mulţumire şi fiinţelor create şi astfel, se alipesc unul de altul.

Este preferabil să faci puţin, dar cu bune intenţii. Nu este vorba de cantitate. Dacă aveţi nevoie să petreceţi mai mult timp pentru a vă pregăti, merită. Oamenii sunt conectaţi – dacă vorbeşti cu anumiţi oameni vă conectaţi, îi influenţezi şi dacă este făcut în mod corect, cu lumina interioară care transmite un sentiment, atunci ea se va propaga mai târziu de la ei, la toţi ceilalţi oameni cu care intră în contact. Se va răspândi şi va influenţa pe toată lumea, ei o vor face inconştient.

Dar, dacă sunt doar acţiuni fizice, oameni pot fi inspiraţi, să plângă, să strige ca o mulţime de fani fanatici la un concert de muzică pop. De asemenea, ei pot fi impresionaţi de cuvintele frumoase ale unor oratori talentaţi, precum Trotsky, de exemplu. Dar asta nu va conduce la rezultate pozitive, ci la distrugere. Deci, pregătirea este lucrul cel mai important înaintea fiecărei acţiuni, intenţia de a aduce mulţumire Creatorului.

Este singurul lucru la care mă gândesc în fiecare zi. Cum să adaug intenţia mea în munca mea, deoarece acesta este secretul succesului.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 26.08.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne agăţăm de grup, dacă obţinem o nouă formă, o nouă împovărare a inimii şi este dificil de a justifica Creatorul?

Răspuns: Orice persoană care este inclusă în grup, ocazional, obţine noi forme, prin suişuri şi coborâşuri. Şi între ele, ea trece un punct de control pe partea de sus a crestei valurilor şi în jos, la punctul de ruptură, de spargere. Nu este posibil să rămâneţi în aceste condiţii, doar dacă sunteţi conectat la un anumit tip de sprijin care vă va susţine. Dacă nu vă rămâne nimic din vechea formă şi nu aveţi o nouă formă, ci un singur Reshimo,  atunci sunteţi ca suspendat în aer.

Există mai multe astfel de momente, în stările de urcare şi coborâre, când o persoană îşi pierde orientarea, se rupe total de veche formă. Ca şi cum ea ar începe o viaţă nouă, plecând de la o picătură de spermă şi porneşte de la starea în care nu are nimic, de la „nimic” (Ayin), deoarece materialul nostru este reînnoit, „apare din nimic”, (Yesh mi-Ain).

Reshimo este o genă de informaţii pură, fără niciun material. Atunci când materialul, apărând din nimic, este reînnoit, treceţi, aparent, printr-o barieră de energie. Ca şi cum aţi merge cu materialul vostru la un perete, la această problemă, dar numai Reshimo, energia, poate trece prin perete. Şi în spatele zidului, Reshimo primeşte un nou material, până la viitorul perete. Doar câteva informaţii traversează peretele şi astfel, faceţi progrese.

Atunci când vă întoarceţi la o genă de informaţii, nu mai sunteţi voi, ci Reshimo, chiar dacă „a apărut din nimic”, creat de Creator în actul original al creaţiei (Maase Beresheet). Acum, o parte a acţiunii iniţiale a creaţiei trece prin voi şi la fel cu ceilalţi. Asta înseamnă: „În fiecare zi, acţiunile Creaţiei sunt reînnoite”.

O nouă formă este o nouă viaţă, un nou cer, un nou pământ, totul este nou. O persoană are nevoie doar să înceapă drumul său şi să simtă, în primul rând, o astfel de schimbare în sine, ca şi cum şi-ar schimba hainele – 10 Sefirot. Este vorba despre o nouă percepţie, o senzaţie nouă, o nouă atitudine.

Uneori, această tranziţie durează o perioadă de timp şi persoana se regăseşte într-o stare vagă, ca într-o ceaţă. Esenţial este de a înţelege că această evoluţie este tipică omului, spre deosebire de animale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Spiritualitatea nu se atinge muncind cu mintea, așa cum se spune: ”înțelepciune printre națiuni – crede, Tora printre națiuni – nu crede”. Asta înseamnă că Lumina care reformează nu se află printre ei. De aceea sunt numiți națiunile lumii și nu încă Israel. Despre aste este întreaga dezbatere: Cine ajunge la Creator și cine nu? Ce înseamnă să ajungi?

În măsura în care dobândim vasele dăruirii și sens în ele, ajungem la Creator, ceea ce reprezintă fenomenele care au loc în vasele noastre de dăruire. Este imposibil să ajungem la orice altceva decât la un sentiment în vasele noastre. Simpla dorință de a primi de la început se mărește și dobândește o nouă ordine. Înainte, era spartă în multe bucăți contradictorii care se simțeau pe ele însele ca Israel și națiunile lumii, ca rude și străini îndepărtați.

Toate astea au făcut parte din dorința mea de a primi, dar părea că o întreagă lume se află în jurul meu sub diferite forme. Rolul meu este să le conectez pe toate în una singură, să adun toate bucățile și să mi le atașez purtându-mă cu iubire față de ele. Trebuie să înțeleg că totul mi-a fost dat ca să mă corectez pe mine însumi, punctul din inimă, prin care primesc intenția corectă față de dușmanii mei, aceia care mă urăsc și străinii, pe măsură ce îi percep ca părți ale sufletului meu.

În interiorul meu trebuie să găsesc atitudinea corectă față de ei și apoi să-i corectez. Dacă realizez o astfel de corectare în propria mea atitudine, văd că totul reușește. Toți dușmanii și toate problemel nu sunt decât o versiune a stării mele interioare. Prin atitudinea mea împart întreaga realitate în pâmântul lui Israel, Liban, Siria, Iordania, Babilon, și alte țări și națiuni îndepărtate, ceea ce înseamnă că ele reprezintă toate nivelurile dorinței mele: inanimat, vegetal, natura animată și cuvântător.

Odată, nu exista decât o dorință, lumea Ein Sof (Infinitate) și acum este divizată în multe părți, care simt că simt îndepărtate una de cealaltă și se urăsc una pe alta. Toate acestea pot fi conectate într-o singură formă, și aceasta este întreaga corectare a omului și a lumii ca un întreg.

Toate astea pot să se întâmple numai dacă cer corectarea. Diferența este dacă filozofez despre asta folosindu-mi mintea sau, în contrast cu ceea ce văd și cu repulsia că simt prin toate aceste părți, în credință deasupra rațiunii, ca părți ale sufletului meu, deși par atât de îndepărtate și chiar că se urăsc. Deci încep să mă apropii de spiritualitate, muncind în grup deasupra dorinței mele și astfel trezind-o din ce în ce mai mult.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→