Dacă ne organizăm viața astfel încât trăim prin a ne ajuta unul pe celălalt ca într-o mare familie, atunci ne vom îmbunătăți nivelul dublu, dispunând de aceleași resurse. Va fi o diferență așa de mare, ca și cum aș fi început să primesc un salariu de două ori mai mare, și asta depinde doar de conexiunea dintre noi.

Avantaj dublu, împlinire dublă a AHP, asta va convinge oamenii. Dar știm că nu acesta este lucrul cel mai important. Creatorul nu ne trezește ca să primească împlinire dublă, dar ca să corecteze conexiunea dintre noi, și în ea să reveleze forța superioară. Creatorul nu se revelează în fiecare dintre noi, individual, ci între noi.

Deocamdată, se numește Lo Lishma. Atragem o persoană prin câștigul material și nu o înșelăm! Se va simți deja mai bine, va fi mai prosperă, va avea mai multă încredere și o viață mai liniștită.

Investim în această intenție, adică, ne aflăm în legăturile acestei structuri de cristal, și restul oamenilor se află în noduri, sunt elementele ei; fiecare să află încă în propria dorință. Dar este doar temporar, vor începe să prețuiască legătura dintre ei, să înțeleagă că în ea se află mântuirea lor. O persoană va începe să prețuiască această conexiune. Va înțelege că are o valoare mare prin ea însăși și că merită mai mult să se agațe de ea decât de propriul buzunar.

Această conexiune oferă o satisfacție sinceră, interioară, ridică moralul unei persoane, dă sentimentul unei libertăți mai mari și reduce anxietatea. Acestea sunt doar motive egoiste care îi permit unei persoane să se ridice deasupra propriilor probleme. Dar mai târziu va vedea că și fără presiunea problemelor, vrea să facă parte din acest sentiment înalt de unitate. Și atunci este atât de pătruns de ea încât va fi de acord cu orice probleme numai să păstreze acest sentiment înalt.

Asta înseamnă că va începe să reveleze răul egoismului, îl va separa de bine, va fixa o barieră (Machsom), un ecran (Masach) între rău și bine, făcând o restricție și organizându-se pe principiul spiritual.

Cel mai important lucru pentru noi este să fim în conexiunea structurii și să nu ne scufundăm în nodurile ei, în problemele ei. Vorbim cu oamenii despre problemele lor, dar numai ca să ne gândim cum să revelăm binele, cum să corectăm conexiunea în sistem și cum să o întărim în permanență.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ar trebui să clarificăm lucrurile în funcție de adevăr sau minciună în loc de amărăciune și dulceață, vom descoperi că tot ceea ce reprezintă amărăciunea este de fapt adevărul?

Răspuns: La nivelurile mineral, vegetal și animal, dulceață înseamnă adevăr și amărăciune minciună. Oamenii clarifică în mod permanent acest aspect. Acest lucru poate fi observat în special cu copiii mici și când ei cresc, devine mai ascuns. Minciuna estompează clarificările și nu mai par atât de proeminente.

Se dovedește că pot să mă forțez și să par un adevărat războinic, dedicat unei idei abstracte, dar totul este o minciună. Această idee abstractă, această cauză sublimă îmi pare pur și simplu atât de dulce și astfel sunt pregătit să fac tot ce-mi stă în putere pentru a ajunge la ea. Toate clarificările noastre sunt îndreptate numai spre a atinge dulceața. De fapt, nu suntem pregătiți să ridicăm un deget până când Lumina Superioară nu ne ajută să facem astfel, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”, forța dăruirii.

Până atunci, nu avem cum să facem ceva dacă nu vedem niciun avantaj în asta, având în vedere dorința noastră de a primi de dragul dulceții. Pot să schimb un avantaj pe un altul datorită înțelegerii, recunoașterii, invidiei, pasiunii, respectului, influenței mediului, atitudinii populare, și din cauza fricii de ceea ce oamenii ar putea spune despre mine și dacă prietenii ar găsi justificări pentru mine.

Toate acestea îmi afectează comportamentul, dar doar pentru că valorile mele se schimbă și ceea ce părea înainte amar nu mai pare așa. Se întâmplă astfel pentru că știu că dacă folosesc acest lucru amar, voi fi răsplătit cu sprijinul mediului meu, așa că nu mai pare amar și este, mai degrabă, dulce.

Dulceața pe care o simt din partea mediului care îmi spune cât de mare sunt, ce erou, și faptul că toată lumea vrea să-mi fie prietenă se adaugă acum gustului amar pe care l-am simțit. Se dovedește că simt dulceață la un cu totul alt nivel al gustului. Dar încă este dulceața cea pentru care merită să fac un efort și astfel mă schimb.

Pare că trec prin anumite schimbări și corecții și că urc, dar totul are loc în dorința mea de a primi și nimic nu se schimbă de fapt. Adevărata schimbare poate să existe numai cu ajutorul Luminii care Reformează. Când o persoană o primește, simte ce înseamnă schimbare cu adevărat.

De aceea, se spune ”Gustă și vezi că Domnul este bun”. Fără să gustăm, nu vedem nimic. Crezi că te schimbi, dar, de fapt, schimbările sunt doar la nivelul acestei lumi. Poți să devii mai ”uman” și să-ți face mai puține griji în ceea ce privește trupul tău, dar totul se datorează dorinței tale de a te bucura, care nu e decât mai complexă, mai adâncă și mai egoistă, la niveluri mai rafinate și mai mascate ale egoului.

Totul este simplu pentru un copil mic. Dacă ceva este dulce, vrea acel lucru, și dacă este amar, nu-l vrea. Dar un adult se poate descurca cu un gust amar, și dacă este legitimat și stimat de societate, simte această amărăciune ca pe o dulceață. Atunci el se gândește deja că este mare și special și că și-a corectat deja gustul, dar, de fapt, el a rămas același copil egoist, doar că mai viclean și mai corupt.

Astfel trece viața noastră până când ajungem în sfârșit la recunoașterea răului. Datorită tututor acestor schimbări, transformăm gusturile care sunt amare pentru un copil în dulci pentru un adult, dar nu ajută la nimic. Nu ajungem astfel la împlinirea dorinței noastre.

Dimpotrivă, ajungem la un punct în care dorința este complet goală și nu mai avem mijloace să ne schimbăm ca să simțim o oarecare plăcere. Astfel, umanitatea ajunge la o barieră, la un punct critic, unde trebuie să decidă că are nevoie de forța superioară care va schimba realitatea noastră, dar și pe noi.

Asta înseamnă că avem nevoie de Lumina care Reformează, dar oamenii nu știu că ea există și astfel noi trebuie să le explicăm că este posibil să schimbăm această realitate și să ne ridicăm împreună cu ajutorul noii conștiințe care ne permite să ajungem la dulceață în loc de amărăciune, prin intermediul conexiunii dintre oameni. Aici, în această conexiune, simțim o nouă viață.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem accelera procesul prin care Creatorul devine, cu adevărat, important pentru noi și astfel vom reflecta și ne vom preocupa numai de dorințele Lui și nu de ale noastre?

Răspuns: În momentul în care ne conectăm și ne unim suficient, veți începe să simțiți Creatorul. Astăzi, “capacitatea de transport” a liniei de conexiune dintre noi nu este prea mare, nu este suficient să ne unim în mod correct și să ne conectăm la Creator. Din momentul în care conexiunea noastră va fi suficientă în calitate și în cantitate, ne vom conecta la fluxul ei de difuzare, dar este, încă, fără imagine, ci doar în format audio.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Am aflat un lucru foarte important la acest congres, acela de a ne uita mai mult unul la celălalt. Apoi descoperi că poţi găsi o mare bucurie la prieteni, în timp ce în interiorul tău este un mare gol.

Răspuns: E minunat! Descoperi un nou gol. Nimic nu e vechi. Nu este aşa cum era înainte şi am revenit la a mă roade din nou pe mine însumi aşa cum făceam în urmă cu două luni, doi ani sau 20 de ani. Stai, ai mai multă experienţă şi spui: prin asta am trecut în urmă cu 15 ani, cu 20 de ani.

Fiecare nivel reprezintă zece Sefiroți. Se învârt în noi şi te simţi ca şi cum nu se întâmplă nimic. Totul este la fel! Chiar şi când ajungem la finalul corectării, descoperim că totul este aşa cum era înainte. Se schimbă doar atitudinea unei persoane faţă de ce e în jur şi astfel vede o nouă lume. Se ridică deasupra vieţii şi morţii, desupra vitezei luminii.

Golul descoperit este un lucru minunat. Nu înţeleg de ce trebuie să vă plângeţi de asta. Ce forţe se pot revela în mine când încep să simt că sunt mai mic decât toţi ceilalţi, atunci când mă apropii de prieteni! Cu ce viteză mă îndrept către ei doar ca să fiu parte din ei şi să mă simt pierdut printre ei! Ce dar poate fi mai frumos? Cum altfel poţi fi stimulat?

Întrebare: Nimic nu este mai frumos de atât, dar problema este că vălul care acoperă inima nu cade…

Răspuns: Ceea ce simţi acum este o înstrăinare de ceilalți din ce în ce mai mare, şi tu nu eşti la nivelul la care prietenii sunt conectaţi, fideli, şi aproape unul de celălalt. Asta înseamnă că vălul a fost deja lăsat în jos, sau cel puţin un strat din el.

Se spune: „După şapte straturi de piele”. Aceasta nu este doar o vorbă; se referă la cele şapte straturi ai celor şapte Sefiroți inferiori din Partzuf (cei şapte Sefiroţi care primesc).

Straturile se duc treptat, unul după altul, şi datorită acestui lucru, golul pe care începi să-l simţi în interior este revelat în contrast cu marea intenţie generală, plăcerea, dorinţa, foamea pe care prietenii tăi o simt. Simţi că este viaţă acolo, că ceva fierbe, în timp ce în interior, simţi o răceală, un gol întunecat. Asta reprezintă deschiderea inimii. Treptat, treptat inima ta se deschide şi vălul cade. Trebuie să te bucuri de asta.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecţia a cincea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Depunem eforturi mari în diseminare, suferind cu sinceritate ca să reușim, dar, din păcate, nu putem să aducem conexiunea cu forța superioară în această muncă. Și cel mai important, nu-L putem atrage pe Creator spre acțiunile noastre exterioare, să-L folosim pentru ca noi să reușim în misiunea exterioară din zona noastră sau din întreaga lume, adică, să ne transferăm scopul de la El spre în afară.

Dimpotrivă, întreaga lume și toată lumea trebuie să reprezinte un mijloc prin care ne conectăm cu Creatorul! Se pare că noi Îl folosim în direcția opusă, ca să reușim în această lume, în timp ce este nevoie de întreaga lume pentru a împlini conexiunea cu Creatorul. Asta trebuie să se schimbe pentru a specifica permanent direcția corectă, întorcând intenția noastră dinspre noi înșine spre Creator.

Asta trebuie să se întâmple în absolut tot: bat la o ușă, vorbesc cu cineva, dar, în interior, trebuie să am mereu în minte că, cu fiecare cuvânt și cu fiecare acțiune, îmi întăresc legătura cu Creatorul. Aduc aceste dorințe exterioare către Creator pentru a mă apropia de El, către Divinitate și, astfel, construiesc fundamentul pentru revelarea Lui în lumea întreagă.

Este o corectare permanentă până la cea finală. Vase noi ne vor fi revelate în fiecare moment, noi neliniști, dorințe egoiste care încearcă să ne îndepărteze de Creator. Creatorul face asta intenționat, dorind să întărească legătura dintre noi. E un fel de ”flirt”. Pare că se distanțează de noi, că ne îndepărtează ca să ne agățăm și mai tare de El.

Asta este munca, toate cele 125 de trepte. Se revelează în diverse forme care apar ca niște fotografii ale acestei lumi. Această lume este învelișul exterior în care trebuie să vedem fiecare detaliu, fiecare acțiune, fiecare scenă a acestei piese, pentru a atașa tot de Creator și pentru a ne uni cu El.

Cel care va ajuta va fi doar mediul, care este descris de Rabash. Ne aflăm în acest grup mare și puternic. În timpul unei călătorii, departe de grupul central, văd felul în care distanța ajută. Pe de-o parte, distanța fizică îndepărtează o persoană de Creator și o separă de El, și, în același timp, fiecare clipă oferă oportunitatea de revenire la centrul grupului și de atragere de acolo a unei forțe din ce în ce mai mari.

De aceea, numai prin conexiunea dintre noi, în care fiecare încearcă să se mențină în același gând, noi vom reuși. Veți fi convinși mai târziu că toată Tora vorbește numai despre cum să fie neutralizată imaginea lumii pentru a simți în interiorul ei forța superioară într-o așa măsură încât vom începe să-I vedem acțiunile: felul în care se mișcă această forță, în care manevrează toți atomii, toți oamenii. Vom vedea că aceștia nu sunt decât umbre ascultătoare, care urmează această forță superioară. Toate aceste imagini ne sunt prezentate nu pentru a ne uita la ele – oameni sau natură – dar pentru a revela prin intermediul lor forța naturii.

Doar prietenii, doar grupul, în cadrul căruia fiecare depune eforturi, vor fi în stare să ne sprijine și să aducă înapoi intenția corectă celor care au pierdut-o. Avem nevoie să vorbim despre asta în permanență și să facem această conexiune din ce în ce mai clară, pentru ca pe baza acestei conexiuni să ajungem la publicul din afară. Atunci veți vedea cât de puternici ați devenit. Cel mai important pentru noi este să câștigăm forță. Mersul pe stradă pentru diseminare exterioară este necesar nu pentru a ne arăta pe noi înșine oamenilor și pentru a ne integra printre ei, ci pentru a-i aduce mai aproape de noi și de Creator. Adică, direcția trebuie să fie opusă în raport cu acțiunile noastre fizice.

La nivel fizic, mergem către public; vrem să-l influențăm și să construim o viață mai bună pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate, vrem să folosim criza ca să ne unim. Dar în același timp, trebuie să vedem în spatele acestor acțiuni faptul că legătura dintre ei va fi legată de noi și prin noi de forța superioară. Asta înseamnă că totul trebuie să fie în căutarea unui singur scop: întoarcerea către Divintate a tuturor părților care s-au pierdut prin spargere.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este scris în Divrei Hayamim I (Cronici 1) 28:9: „Cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-L”. A cunoaşte înseamnă a fi conştient, deoarece Nefesh, dorinţa în sine, nu poate exista fără conştiinţă, fără senzaţia că există ceva clar, ceva specific în ea. Dorinţa trebuie să simtă şi să definească senzaţiile sale şi să le compare.

În colaborare cu înţelegerea senzaţiilor, o satisfacţie apare, vedeţi că persoana se străduieşte şi doreşte să servească, cu adevărat, Creatorul. Aceasta este ceea ce este în noi, ceea ce ne împinge. Vieţile noastre sunt atât de dezorientate, că ele ne ascund ceea ce facem, cu adevărat.

Acum, facem ceea ce ni se cere să facem, singura stare adevărată, adevărata lume în care ne aflăm, ne este ascunsă. Ne simţim ca o umbră a stării noastre adevărate, şi tot ceea ce facem este dirijat spre revenirea la conştientizarea acestei stări inconştiente. Dar, cu aceasta, nici lumea noastră, nici acţiunile pe care le facem nu se vor schimba; mai degrabă, le vom vedea sub o altă formă.

Persoana nu înţelege că dorinţele sale, aspiraţiile sale, tot ceea ce face din dragostea dezvoltării egoiste (nu contează cum acţionează în lumea noastră), toate acţiunile noastre sunt subordonate unui singur lucru şi sunt dirijate spre ea: dorinţa de a percepe Creatorul. Şi, până ce nu vom percepe Creatorul, sursa care ne luminează şi ne dă viaţă, nu vom avea răgaz şi ne vom simţi mereu rău. Cu alte cuvinte, sursa tuturor sentimentelor noastre negative este ascunderea Creatorului, în timp ce descoperirea Lui, ne aduce satisfacţie, extaz, ceea ce este scopul creaţiei.

Persoana aspiră să perceapă Creatorul în toate acţiunile ei, atât conştient, cât şi inconştient. Vedeţi, ca şi cum ne-am dorit şi am aspirat a ne anula ego-ul nostru, într-un fel pentru a ne conecta împreună: „Puneţi în faţa noastră toate condiţiile de existenţă pe care le putem îndeplini, atunci noi vom fi gata să Te descoperim”.

Dar, chiar dacă suntem conduşi astfel, nici dorinţele permanente nu sunt suficiente. Dar, dacă ne unim, ne conectăm, cântăm, strigăm, dansăm, învăţăm, muncim asupra conexiunii, nu contează ceea ce facem şi cât de mult ne străduim, eforturile noastre nu vor aduce roade dacă Lumina Creatorului nu le va ilumina.

Prin urmare, eforturile noastre nu ar trebui să fie spontane sau temporare. Ele trebuie să fie cristalizate  în forma corectă, cu intensitate, cu direcţie, pentru a atrage Lumina Creatorului asupra noastră. Fără influenţa luminii, natura noastră va rămâne aceeaşi natură egoistă şi vom „fierbe” şi nicio schimbare calitativă nu va avea loc în noi.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este că o persoană este mulţumită cu ceea ce a câştigat. A atins o anumită stare şi simte că a reuşit ceva, a înţeles şi a simţit ceva. Şi apoi, ea vrea să se dezvolte la acelaşi grad: pentru a deveni mai inteligent în acesta, a înţelege şi a simţi mai mult. Ea începe să se dezvolte în aceeaşi stare ca şi cum ar fi „mai mare”, să caute câteva menţiuni relative la acest nivel pe care l-a atins în inima sa şi-n spiritul său.

Ea pătrunde în această stare şi vrea să rămână. Ca şi cum ar dori să rămână un profesor de scoală primară, cu clase de la 6 la 11 ani, muncind pe acelaşi nivel tot timpul, dar mergând, din ce în ce mai profund, în materie şi îmbunătăţind competenţele sale. Dar, este un lucru bun sau este mai profitabil să devină un profesor de liceu, cu clase de 12 ani şi mai mult?

Dacă ea începe să crească aici, atunci există lucruri pe care are nevoie să le studieze, să le înţeleagă. Apoi probleme încep, dureri de cap şi presiune. Astfel, acţionează forţele egoiste (Klipa), ceea ce ne permite să lucrăm: „Vă rog, munciţi în starea în care sunteţi acum. Nu avansaţi, nu urcaţi mai sus”.

Pentru a urca mai sus, aveţi nevoie de forţa superioară: Fie ea vă va trezi şi vă va trage, fie veţi fi atras de grup. Dar, noi ştim că „Celui care-i cresc cunoştinţele, îi creşte suferinţa”. De aceea este atât de dificil să avansezi şi forţele care ne frânează sunt numite „coji”, (Klipot). Klipa promite o viaţă dulce şi ne linguşeşte: „Rămâi cu mine! Te voi acoperi şi te vei simţi cald, confortabil şi calm”. Şi vă veţi relaxa, bazându-vă pe aceste promisiuni şi s-a terminat pentru voi.

Acolo este problema. Dacă Klipa a arătat adevărata ei faţă, dacă aţi văzut cum vă opreşte, fără să vă permită să obţineţi cunoştinţe, o enormă împlinire, atunci veţi lupta contra ei. Dar, întreaga problemă este că aceasta vă calmează şi, într.o fracţiune de secundă, vă trage şi aspiră împlinirea de la voi. Şi, asta merge, datorită dulceţii pe care o simţiţi, fiind un pic relaxat sau adormit în clasă…Aceasta este munca de bază a Klipa.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 12.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipseşte pentru a reuşi în muca noastră este să ne concentrăm atenţia asupra succesului spiritual interior, adică revelarea Creatorului, mai degrabă decât pe reuşita materială exterioară. Revelarea Creatorului ar trebui să fie singurul nostru obiectiv şi toată munca noastră, diseminarea, studiul şi eforturile la un moment dat ar trebui să fie mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Nu ar trebui să fie invers! Noi nu ne rugăm la Creator pentru a reuşi în diseminarea noastră sau în viaţa noastră. Acesta este modul în care toate religiile funcţionează, când ele se întorc spre Creator, pentru ca El să ajute o persoană în viaţa materială şi să-i aranjeze lucrurile. Noi facem contrariul. Tot ce avem nevoie în viaţă este de a ajunge la un lucru: revelarea Creatorului, a ne conecta la El şi a simţi că îi aducem Lui satisfacţie făcând asta.

Între timp, ne lipseşte această intenţie pură în toate acţiunile noastre. Chiar dacă ea este artificială şi nu se potriveşte stării noastre de spirit şi sentimentelor noastre, de la Lo Lishma (nu pentru numele Ei), vom ajunge la Lishma (în numele Ei). Deci, în timp, exprimăm această dorinţă doar în exterior şi căutăm cuvinte potrivite pentru a exprima intenţiile noastre.

Deşi aceste intenţii nu există, încă, adevărat şi nu provin din interior, dorim ca ele să vină din inima noastră. Funcţionăm precum copiii mici care repetă acţiunile grupului fără să înţeleagă nimic. Puţin câte puţin, ele ne pătrund până ce devin o a doua natură şi începem să simţim sensul cuvintelor.

Putem atrage Lumina care Reformează care se va transforma din Lumina Înconjurătoare, în Lumina interioară, chiar şi cu dorinţele care nu sunt reale în acest moment. Structura scării spirituale şi relaţiile dintre Partzufim spirituale ne permit să facem asta. Totul este, de fapt, intenţionat, pentru ca noi să putem evoca acţiunea luminii asupra noastră, chiar dacă nu suntem, încă, în lumea spirituală.

Deci, haideţi să adăugăm intenţia corectă la marile eforturi pe care le facem în acţiunile noastre exterioare. Aşa cum este spus „o Mitzvah fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Dacă dorim să realizăm o Mitzvah, adică o poruncă a Creatorului de a adera la El, atunci trebuie să facem ca fiecare acţiune pe care o efectuăm, să se transforme „într-un sacrificiu” (aceeaşi rădăcină ca „se apropie” în ebraică).

Vocea Creatorului ne va fi revelată între doi îngeri, care sunt cele două forţe, stânga şi dreapta, recepţia şi dăruirea, O vom auzi dintre îngeri (precum Moise). Nu o putem face decât dacă lucrăm corect cu forţele noastre, concentrându-ne asupra intenţiei de a revela Creatorul, pentru a-I aduce Lui satisfacţie în toate acţiunile pe care le facem, ca o persoană iubită.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash: ”Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2”: Există o maximă celebră care aparține înțelepților noștri: ”Așa cum fețele lor sunt diferite, și părerile lor sunt diferite.” Astfel, cei care au fost de acord să se unească într-un grup au înțeles că nu există o distanță așa de mare între ei în sensul că ei înțeleg necesitatea de a munci în iubirea pentru ceilalți. De aceea, fiecare dinre ei va fi în stare să facă o concesie în favoarea celorlalți, și să se poată uni în jurul acestui lucru.

Asta se întâmplă pentru că avem cu toții un singur scop care ne poate uni, care se află deasupra tuturor neînțelegerilor. Așa că noi nu trebuie decât să-l lăsăm să opereze asupra noastră pentru a ne uni cât de mult posibil. Pentru a face asta trebuie să folosim în permanență toate acțiunile care pot duce la conexiunea dintre noi, potrivit sfatului cabaliștilor. Prin asta, ridicăm importanța scopului ca el să ne influențeze; atragem Lumina care reformează din lumea Ein Sof (Infinitate), care ne conectează. Bineînțeles că suntem diferiți și că trebuie să schimbăm acest aspect. Tot ceea ce trebuie să facem este să conectăm scânteile care sunt ascunse în fiecare, astfel încât ele vor deveni o singură flacără care arde deasupra tuturor golurilor. Cu cât aceste goluri se măresc, cu atât mai mult combustibil va fi pentru flacără.

Există un anumit moment în avansarea fiecărei persoane când este trezită de sus. Înainte de acest moment, este pregătită dându-i-se diferite neliniști și probleme, iar inima ei este înmuiată de suferințe. Astfel, devine mai rafinată în gând și dorință. Prin suferință, este adusă la o jumătate de nivel mai sus față de partea de jos.

Aceste suferință o ajută să urce deasupra jumătății de nivel inferioare, deasupra AHP. Astfel, i se arată că trebuie să urce și mai sus și să treacă de jumătatea de sus a nivelului, GE. Asta înseamnă că depășește o jumătate de nivel prin suferință și cealaltă jumătate prin eforturi personale.

Astfel, o persoană urcă la nivelul următor, care este de fapt faza în care ne aflăm acum. Am trecut prin multe căutări, munci, eforturi și discuții, și totul s-a acumulat în noi într-o anumită măsură, adică până la jumătatea nivelului următor. Acum începem să muncim la cealaltă, adunându-ne în grupuri de câte zece, asta fiind etapa muncii noastre practice.

Nu avem nicio urgență sau dorință să facem așa, bineînțeles, și ne simțim derutați acum, dar asta este deja a doua jumătate a nivelului pe care trebuie să-l depășim prin puterile noastre proprii, prin munca noastră. În prima jumătate, doar ne-am pregătit pentru adevărata muncă, am încercat și am depus eforturi în timpul studiului, diseminării și îndatoririlor.

Acum, am ajuns totuși la o nouă stare în care și lumea joacă un rol important. Suntem obligați să începem munca practică în cadrul grupului, și să vorbim despre asta și să o asimilăm printre noi. Principala muncă în grup este să ne conectăm scânteile, care reprezintă dorința noastră pentru un singur scop, indiferent de orice altceva.

Trebuie să fim atenți la toate celelalte diferențe și contraste și să nu le lăsăm să ne întrerupă conexiunea. Lucrul important este că iubirea trebuie să îmbrace toate problemele numite ”păcate” și că iubirea care ne leagă împreună trebuie să țintească în totalitate spre a-L mulțumi pe Creator, ceea ce reprezintă scopul suprem asupra căruia cu toții cădem de acord dinainte.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 22.05.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În lumea noastră, cuvinte ca „dăruire” și „iubire” sunt extrem de solicitate. Treptat, ele vor declanșa senzatii corecte, aspirații corecte și sentimentele esențiale în noi, dar la început ne derutează.

De fapt, iubirea este o împlinire internă reciprocă. Aceasta poate fi prezentată ca elemente ale unui puzzle care au forme opuse, dar atunci când sunt puse una lângă celălaltă se completează una pe alta și se potrivesc.

Cu alte cuvinte, dorințele unuia (prezentat ca un minus roșu) sunt împlinite cu acțiunile celuilalt (un plus negru), astfel încât ele se întepătrund  reciproc și formează o imagine comună.

Simțim distanțele dintre ele (de exemplu, stările de deficit, de lipsă) ca necaz (un mare minus). Și numai conținutul corespunzător de la celălalt îl poate umple.

Practic, existăm in natură deja pre-adaptaţi reciproc, dar suntem diferiţi numai în proeminențele și gropile noastre, iar acum avem nevoie să le potrivim reciproc. De aceea, „iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți” este despre completarea dorințelor celuilalt. Pentru asta, trebuie să ne dăm seama și  să simţim exact ceea ce vrea celălalt.

Cum ne putem da seama de asta? Dacă vom lucra împreună în aceeași direcție și vom studia materialele unei singure metodologii, vom începe să înțelegem exact ceea ce fiecare dintre noi are nevoie. Apoi, nu mai avem nevoie nici măcar să realizăm ce forme există în ceilalți, începem să aspirăm la aceleași forme și restul de muncă se face prin Lumina care coboară la noi de sus. De aceea, ar trebui să luăm în considerare încă o componentă- Lumina care vine la noi, ne influențează și în cele din urmă completează legătura noastră. Metodologia spirituală face posibil să se potrivească și să se completeze posibilitățile unuia cu posibilitățile aproapelui său prin provocarea Luminii înconjurătoare.

Această completare reciprocă se numește dragoste sau dăruire reciprocă; este atunci când unul îşi deschide inima, iar celălalt i-o umple. Dorintele noastre comune sunt numite inimă.

În general vorbind, în natură totul este complet. Noi nu trebuie să ne schimbăm dorința, nici nu ar trebui să ne modificăm proprietatile noastre pozitive. Cu alte cuvinte, avem în mod natural o oportunitate de a dărui și șanse de a primi.

Singurul lucru de care avem nevoie este de a le potrivi în mod corect, atunci Lumina Înconjurătoare ne va ajuta. După ce ne conectăm, vom începe să demonstrăm o calitate reciprocă de primire și daruire, care, de fapt, este Creatorul. Așa cum se spune, îl facem pe Creator în afara noastră și din intențiile noastre. Astfel, vom crea un Kli, vas, un loc, o dorintă corectă, prin care aceasta calitate va fi dezvăluită.

Din Convenția de la St Petersburg12/07/13, Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→