Întrebare: Cum pot sa fac să nu fiu niciodată detaşat de Creator?
Răspuns: Dacă nu îl simt pe Creator, dacă între mine şi El este o separare completă, înseamnă că m-am întors la starea de animal şi nu pot să fac nimic cu propriile puteri. Aşadar, îmi trebuie un program zilnic, o muncă regulată pe care să o fac. Apoi, acest nivel mineral, programul meu, mă va aduce la viaţă. Voi începe să citesc, să studiez şi să iau parte la anumite acţiuni şi astfel mă voi reface. Nu voi putea să fac asta eu însumi şi astfel nu m-aş mai putea întoarce niciodată la Creator.

Aşadar, cu toţii ar trebui să vă organizaţi voi înşivă activităţi obligatorii în timpul zilei, care atunci când trebuie vă aduc înapoi la o anumită conexiune cu managementul superior. Iar după ce am recâştigat conexiunea, (după ce am lucrat la un articol, am vorbit cu cineva, am făcut ceva), mă întorc la spiritualitate, chiar dacă nu încă în sentimente şi în inimă, cel puţin în gânduri, cu mintea.

Citesc, editez texte, le studiez, îmi fac partea mea. Nu am încă un simţ al conexiuni cu Creatorul, dar datorită mediului care mă inspiră şi mă trage cu el, încep să mă trezesc şi să revin la viaţă. Iar inima şi mintea încep să mă aducă înapoi la munca spirituală. Înţeleg că trebui să îl descopăr pe Creator, managementul superior, în tot ceea ce văd înaintea mea.

Cineva ţipă la mine, acasă sunt anumite probleme, la  muncă la fel, iar eu încerc să îl recunosc pe Creator în spatele tuturor acestor oameni şi evenimente, astfel încât imaginea externă a realităţii să nu îl umbrească pe El şi să nu devină acea „barieră de oţel” dintre noi, despre care scrie Baal HaSulam. Vreau ca această imagine pe care o văd să mă ajute să îl descopăr pe Creator, în loc ca ea să îl ascundă. Aceasta este diferenţa dintre ecranul care ascunde şi cel care revelează: totul depinde de cum pot eu să îl schimb pe unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/7/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu putem corecta inima de piatră?

Răspuns: Este imposibil a corecta inima de piatră, deoarece este vorba despre o diferenţă dintre „existenţa din existenţă” şi „existenţa din absenţă”. Nu pot semăna Creatorului. A semăna, înseamnă a forma deasupra mea, toate formele Creatorului pe care le văd. Apoi, dorinţa de primire ia diferite forme de dăruire. Asta înseamnă că pot să-I semăn ca un actor, dar nu pot să-I semăn în ansamblul interiorului meu.

Numai prin toate corecţiile mele, atunci când toate luminile pe care le atrag vin împreună, când ele vor face să funcţioneze sistemul şi mă vor influenţa prin Lumina care corectează inima de piatră. Eu generez acest proces indirect.

Din a doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.08.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Într-un grup cabalist, dobândim iubirea pentru celălalt când nu mai dăm atenţie doar externalităţii prietenilor, doar aspectului lor fizic, ci şi potenţialului lor interior, pentru că toate acestea se amestecă şi fiecare lucrează în cadrul alteia.

Până acum, am vorbit nu doar o dată despre asta, că nu am în mine acele dorinţe pe care să pot să le împlinesc prin Lumina superioară, prin Creator, prin dobândirea lumii superioare. Toate se găsesc în tine, în timp ce în mine, nu există. Există doar un punct în mine şi nimic mai mult.

În măsura în care primesc în mine dorinţele tale, „să-ţi iubeşti prietenul ca pe tine însuţi”, aşa primesc acel Kli, acele dorinţe pe care pot să le împlinesc. Şi, prin împlinirea lor, mă împlinesc pe mine.

Odată cu asta, ne transformăm în egoişti foarte mari, numai că asta nu se mai numeşte „egoism” pentru că vezi că am trecut peste măruntul meu ego fizic pentru a dobândi o dorinţă uriaşă care este umplută de Lumină prin prezenţa Creatorului. Şi toate astea sunt ale mele!

Dar nu vă separaţi de nimic, nu fugiţi de nimic, nu sacrificaţi nimic şi nu pretindeţi că sunteţi eroi. Dimpotrivă, vă apropiaţi de o primire foarte mare a Ein Sof, de aceea această înţelepciune se numeşte „ştiinţa primirii”.

Singurul lucru, după cum spune Baal HaSulam, este că există un mic tertip psihologic aici, unde trebuie să trecem peste o barieră psihologică, aceea că eu „ca şi cum” îi împlinesc pe alţii în raport cu eul meu prezent.

Dar imediat ce încep să simt, treptat, pentru grup, la fel cum o mamă simte pentru copilul ei, că este al meu, atunci, imediat îmi devine clar că este cu adevărat al meu. Aceasta este achiziţia mea, Kelim-ul meu. Şi gata! Aceasta este lumea voatră de infinitate. Vă rog, fiţi asemenea Creatorului, puneţi stăpânire pe ea, o veţi primi şi bucuraţi-vă de ea!

Pentru că, scopul creaţiei, care este? Să vă bucuraţi! De aceea, nu faceţi din voi înşivă nişte sfinţi martiri. Sacrificăm cel mai mărunt ego pentru a-l părăsi şi pentru a dobândi un Kli fără limite, umplut cu plăcere infinită.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia ¤

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Evoluția spirituală a unei persoane începe prin faptul că se uită complet pe sine și se află cu întreg spiritul, mintea și emoția sa, cu dorința de a gândi despre grup, ca un tot unitar.

În plus, aceasta nu depinde de grup în sine, ca în exemplul lui Rabbi Yossi ben Kisma.

Persoana se topește în el și începe să-l vadă în adevărata lui formă. Aparent, nu este un grup și nu sunt prietenii ei, cei cu care petrece mult timp împreună, nu. Ea vede o adunare de mari cabaliști, un suflet. S-ar putea ca ei să nu-și dea seama; apoi ea descoperă deja asta în ei, deoarece totul depinde de caracteristicile noastre personale prin care vedem lumea.

Astăzi, este ca atunci când privim lumea fizică, presupunem că este așa cum o vedem. Din momentul în care schimbăm caracteristicile noastre, vedem mai degrabă, o societate și un mediu complet diferite și prietenii noștri vor fi vizibili la un alt nivel, într-o formă diferită.

Prin urmare, o astfel de persoană nu cere de la mediu, ea acordă mereu prietenilor săi prezumția de nevinovăție, fără critică: ei au dreptate, ei cred, absolut, în scop și ea justifică tot ceea ce fac ei. Esențial pentru ea este, simplu, a se neutraliza și a le da lor tot ce se poate, toată energia sa, toată vitalitatea sa. La acest nivel, ea intră în grup și îl vede spiritual. Cu siguranță, în funcție de eforturile sale, Lumina Înconjurătoare o influențează, corectează calitatea unei persoane, o ajută și ea începe să vadă o lume complet diferită în locul vechiului mediu, pentru realizarea corecției. Iată cum se întâmplă.

Prin urmare, această muncă și intenția față de ea, devine o temelie pentru scara spirituală. După aceasta, coborâri și urcări au loc.

Coborârile și urcările vieții normale nu interesează persoana –  familia, munca și tot restul – ea trebuie, cu siguranță, să organizeze totul în măsura în care este necesar pentru existența sa fizică, deoarece acestea nu se vor termina atunci când va începe spiritualitatea sa.

Acest lucru rămâne, deoarece toate ascensiunile noastre încep de aici, vom cădea din nou, la nivelul acestei lumi, ne vom ridica spre viitorul nivel spiritual și vom cădea în starea egoistă a acestei lumi. Și iată, aceasta este de 125 de ori. Este mult mai complicat și dificil.

De aceea, insist mereu asupra faptului că lucrul cel mai dificil este primul nivel, atunci când persoana este capabilă a se detașa de sine pentru prima oară și a intra într-un grup, ca și cum s-ar pierde, ca și cum ea nu există. Nu îi este teamă, este fericită de asta, se descoperă sub o formă diferită, sub forma întregului grup. În interior, ea descoperă numai legătura reciprocă între prieteni, care este numită Creator, care se găsește între ei și ea este amestecată (se pierde) în această rețea de legături reciproce. Este ceea ce numim adeziunea la Creator.

În măsura evoluției spirituale a persoanei, mai multe opoziții, contradicții, coborâri și îndoieli apar. Și, din nou, ea se ridică deasupra lor, în stări ca cele prin care suflete mari, elevii lui Rabbi Shimon au trecut, care erau gata să ardă reciproc, în cenușa focului urii.

Și aceasta a fost prima condiție a acestui nivel înalt, în care ei s-au regăsit. Adică, înainte de a putea începe munca spirituală, au avut o stare de început, ca aceasta.

Prin urmare, urcările și coborârile sunt necesare. Grație lor, ne ridicăm schimbând ego-ul în dăruire și în iubire. Și, tot timpul, cu cât ego-ul nostru devine mai mare, cu atât putem atinge un mai mare respect între noi, mai presus de această ură, care este pentru a descoperi nivelurile superioare și mergem înainte.

Din congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lecția 4

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Singurul motiv pentru care ne aflăm în această lume este să-L revelăm pe Creator în timpul existenţei noastre. Aceasta este definiţia înţelepciunii Cabala, metoda revelării Creatorului de către fiinţa creată în această lume, şi lumea va exista până când toate fiinţele Îl vor revela pe Creator. Toţi simt această realitate până când Îl revelează pe Creator în toate dorinţele lor. De aceea există lumea.

Astfel, în final, ajungem la munca Creatorului, adică, revelarea Sa. Revelarea Creatorului înseamnă revelarea proprietăţii de iubire şi dăruire, opusă naturii noastre, pe care o vedem în jurul nostru şi o descoperim în interiorul nostru.

Revelarea naturii Creatorului este posibilă doar la cererea noastră, din nevoia şi dorinţa noastră. De aceea, pe măsură ce o persoană studiază ştiinţa Cabala, începe să simtă că îi lipseşte revelarea Creatorului, forţa dăruirii şi a iubirii. Se va întâmpla ca, brusc, să vreau să-l iubesc pe celălalt, să-i dăruiesc?

Este posibil să aştept ca rezultat al muncii mele şi al tuturor eforturilor mele să fiu în stare să iubesc tot: mineral, vegetal, animal şi uman? Pot să ajung la o asemenea dorinţă de a iubi pe toată lumea în mod altruist, indiferent de propria-mi persoană şi fără să primesc plăcere pentru mine însumi? Ce situaţie, ce condiţii, trebuie să pună la punct Creatorul pentru mine, astfel încât să vreau asta?

Este imposibil să-mi închipui că asta s-ar putea întâmpla. Până la urmă, nu pot să iubesc decât ceea ce-mi produce plăcere: peşte sau bomboane, mâncare, sex, familie, bani, putere şi cunoaştere. Totuşi, este imposibil să-mi închipui că aş putea să iubesc ceva ce nu-mi produce plăcere.

Îmi simt dorinţa în totalitate goală, fără să primesc nicio plăcere de la ea şi fără să simt măcar suferinţa golului, al nimicului şi al dezamăgirii. Egoul meu a suferit. Mă simt obosit. Toate planurile mele care îşi au rădăcina în vechea mea natură egoistă s-au ruinat. Simt că nu mai există niciun viitor în dorinţa mea de mă bucura. Această stare este mai rea decât moartea, distrugerea tuturor speranţelor, doar un fel de suferinţă inumană ca suferinţa lui Iov.

Încep să înţeleg că nu voi fi niciodată în stare să primesc plăcere din această situaţie. Totuşi, în ciuda a toate astea, peste toate, dacă încă aspir la dăruire şi iubire, la a acţiona pentru binele celuilalt, aceste acţiuni vor fi cu adevărat cu scopul de a dărui. În acest caz, pot fi sigur că dorinţa mea egoistă nu va primi nimic din asta pentru că nu mă bazez pe o recompensă ulterioară, ci doar mă gândesc la acţiuni care se încheie cu altcineva şi sunt realizate aici.

Vanitatea mea nu trebuie hrănită de faptul că m-am comportat ca un erou care este mândru că se sacrifică pe sine. Aceasta este tot o recompensă, şi nu una măruntă. Asta înseamnă că nimeni nu ştie ce am făcut, nici măcar eu nu am habar de asta. Egosimul meu este privat de cea mai mică oportunitate de a primi o oarecare compensaţie. Acest lucru se numeşte dăruire şi trebuie să ajungem la această stare.

Asta se întâmplă treptat datorită schimbărilor care apar în noi. Acum, starea finală ne pare abstractă şi imposibilă, dar, de fapt, este foarte înălţătoare. Pe măsură ce o persoană avansează şi descoperă condiţiile necesare pentru acţiune spirituală, găseşte în ele oportunitatea de a fi asemenea Creatorului, de a fi în această stare, în acest gând şi în această dorinţă. Este forţa cu care El controlează şi cuprinde întreaga creaţie.

Dacă o persoană face această schimbare psihologică interioară şi preferă plăcerea dăruirii, atunci revelează această stare, şi noi toţi ceilalţi vom învăţa acolo. Oricum, toată această viaţă şi această lume întreagă au deja sens.

Din pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala, 02.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Natura nu se schimbă niciodată, dar percepția noastră a naturii modifică gradul revelației sale. Omul se schimbă, devine mai inteligent, mai puternic, deci explorează natura din ce în ce mai profund.

Natura, ea însăși, nu se schimbă, persoana este cea care se schimbă și descoperă fenomene noi, legi noi, caracteristici și conexiuni. Nimic nu este schimbat în realitate, toate schimbările au loc numai în raport cu noi. Persoana nu face nimic prin ea însăși. Fie o gestionează de o manieră absolută de sus, fără nicio implicare din partea ei, fie o gestionează cu participarea sa. Dar, prin această participare, ea poate accelera dezvoltarea.

Și în aceasta, accelerez dezvoltarea mea personală, cu aceasta influențez lumea întreagă, căci devin o parte integrantă a unui mare sistem integral. Prin urmare, toate celelalte părți se modifică împreună cu mine.

Să presupunem că avansez într-o lună, ce trebuia să fac într-o sută de ani (cu o asemenea viteză noi avansăm), dar restul lumii poate rămâne în loc ? Noi tragem lumea întreagă și accelerăm dezvoltarea sa. În mod similar, imaginea este modificată: modul nostru de viață, drumul avansării. Noi ne deplasăm rapid, bine, ușor, în loc să fim zguduiți de bucăți dure într-un coș plin de lovituri, contuzii, probleme și suferință, ca acelea pe care le-am trăit în timpul întregului exil.

Totul depinde de noi! Și este spus că Israel (“Yashar-El” direct la Creator) accelerează timpul. Starea corecției finale este determinată într-o manieră rigidă, este o lege. Dar tot restul stărilor, chiar dacă vin conform aceleași legi de dezvoltare, persoana însăși determină viteza lor și cum le simte.

Trebuie să credem că este astfel în fiecare punct al drumului, împreună cu faptul că totul este determinat de Creator și că Nu e nimeni în afară de El.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup - Niciun comentariu→

Deja înţelegem că putem să descoperim o nouă stare spirituală doar în conexiunea şi unitatea dintre noi, şi acum începem să pricepem cum să ne mişcăm de la un nivel spre următorul. Pentru prima dată am ajuns la înţelegerea căii noastre, ale componentelor ei, şi ale acţiunilor pe care le presupune: mai întâi un pas cu piciorul drept, apoi unul cu cel stâng şi corpul este în mijloc. Astfel, avansăm prin intermediul liniei de mijloc: piciorul drept, piciorul stîng, şi încă un pas înainte, piciorul drept primul şi doar apoi piciorul stâng, ceea ce este făcut de către noi.

Întotdeauna începem de la linia dreaptă din moment ce mereu avansăm spre dăruire, iubire, conexiune şi unitate în credinţă deasupra raţiunii. Linia stângă, totuşi, este revelată în funcţie de cum ni se revelează Lumina. Deci, la fiecare nivel se spune: „Am creat înclinaţia rea. Am creat Tora ca un condiment” pentru a o corecta. Această frază se referă la sistemul influenţei Luminii asupra înclinaţiei rele, pe care o corectezi cu ajutorul Luminii ca să poţi avansa.

Acesta este sistemul în care ne aflăm. Partea dreaptă este dăruire, iubire, conexiune şi unitate  (∑), adică tot ceea ce vine de la Hesed. Linia stângă este dorinţa de a primi, de a şti, forţa primirii, adică ego, în timp ce mă aflu în mijloc. Cui mă adresez eu? Mă adresez punctului din inimă şi astfel sunt cel care se îndreaptă spre şi tânjeşte după Creator.

Întrebarea este – cum avansez? Prima mea acţiune este să încep cu linia dreaptă, care înseamnă să tânjesc după dăruire, iubire, unitate şi adeziune maximă.

Unitatea dintre noi are loc deasupra egoului, bineînţeles, fără de care nu am fi în stare să ne descurcăm în munca spirituală. Este conectat cu noi dinainte şi reprezintă starea iniţială, veche.

Se dovedeşte că egoul (1) reprezintă inima şi în el se află punctul din inimă în care am ca scop conexiunea şi unitatea. În momentul în care fac asta, încep să primesc o oarecare iluminare (3) în cadrul conexiunii şi unităţii (2) noastre. Poate că nu-L simţim încă pe Creator în sentimentul de unitate, dar, de fapt, pe El Îl simţim deja.

După ce dobândeşte acest atribut, egoul începe să se conecteze din nou cu el (1b). Încă o dată îl direcţionăm spre unitate (2b) şi în cele din urmă primim nivelul următor care este mult mai înalt decât cel dinainte. Astfel avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59, Despre toiag şi şarpe

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că este timpul să îndepărtăm toate limitările pentru noii studenţi şi, dacă o persoană vrea să vină la lecţie, nu ar trebui să îi interzicem asta. Până acum, obişnuiam să îi permitem unei persoane să se alăture gradual la grup, la metodă.

Răspuns: Aş permite oamenilor să se alăture evenimentelor în mod liber. Şi asta pentru că trebuie să ne gândim cum să atragem oameni. Dacă permiteţi oamenilor să participe la diferite activităţi, ei se vor alătura mai târziu grupului şi vor participa la toate activităţile împreună cu toată lumea.

Maaser este o problemă foarte serioasă. Atunci când cineva plăteşte lunar Maaser , există o bătălie interioară înăuntrul lui şi trebuie să decidă dacă o face sau nu.

Baal HaSulam obişnuia să ia banii pentru fiecare lecţie. Ştim că nu este o problemă să plăteşti o dată pentru ceva: „Spune-mi cât ar trebui să plătesc pentru un an întreg şi voi plăti, şi nu mai vreau să aud de asta”. Dar nu asta ar trebui să facem. Fiecare dintre noi ar trebui să plătească odată pe lună, când primeşte salariul, deoarece trebuie să se „rupă”  el însuşi din el însuşi. Este foarte complicat şi foarte greu.

Aşadar, ar trebui să îi înţelegeţi pe aceşti prieteni. Ar trebui să le permiteţi să se alăture grupului şi să îl simtă foarte apropiaţi. Nu aş ascunde nimic de ei. Cred ca ar trebui să fim complet deschişi şi doar atunci când vedem că aceşti prieteni vor să studieze serios, ar trebui ca ei să ia o anumită direcţie, dacă nu au făcut-o deja. Poate doar au terminat un asemenea curs şi au crescut un pic mai slăbuţ acum.

I-aş lăsa să participe la toate lecţiile şi toate  congresele, fără nicio precondiţie, deoarece noi –  majoritatea, masa centrală – am ajuns la un punct care ar fi trebuit să îl realizăm la congres. Acum putem permite acelora pe care îi putem atrage prin  educaţie integrală să fie în jurul nostru, chiar şi acelora care nu îi aparţin.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/21/13, Shamati nr59 “Despre băţ şi şarpe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce paşi trebuie să facem ca să gândim şi să simţim totul în interiorul centrului grupului, deoarece, în mod special, acest lucru este necesar ca să grăbească şi să accelereze aderarea noastră ca grup mondial?

Răspuns: Pentru a aduce unitatea este potrivit să combinăm toate metodele pe care ni le predă Rabash în articolele lui:

• Anulează-te pe tine însuţi în faţa prietenilor
• Arată-le cât de important este scopul pentru tine, cât de mare este Creatorul în ochii tăi
• Joacă-te în faţa lor pentru a-i ridica, şi odată cu asta, te ridici pe tine
• Să te reduci în faţa lor, să fii de acord cu tot ce-ţi cer ei
• Să participi la tot ce ajută la diseminare pentru că prin asta are loc descoperirea Creatorului printre creaturile Lui. Aceasta este în mod special prima, cea mai mare şi singura Lui dorinţă. De aceea, diseminarea este cel mai important mijloc pentru avansarea noastră.
• Să participi la adunările prietenilor şi la celelalte evenimente comune

Toate acestea au ca scop să ne adunăm cu toţii, să ajungem la unitate şi să creăm un „Kli” comun, în care se revelează principiul echivalenţei cu Creatorul.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59 „Despre toiag şi şarpe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că avem nevoie să dezvoltăm sensibilitatea vis-a-vis de grup și să fie inclusă în acesta. Care sunt clarificările care determină persoana să se ridice la un nivel superior într-un grup?

Răspuns: Clarificarea este că grupul se găsește deasupra mea, el devine viitorul meu nivel. Și, dacă mă conectez la prietenii care se găsesc acolo, mă topesc complet în ei, atunci aceasta va fi viitoarea mea stare spirituală.

Și după asta, mai mult ego îmi va fi adăugat și voi avea, din nou, sentimentul că grupul și cu mine suntem două stări diferite, două elemente diferite și din nou, va exista nevoia de a lucra la conexiune. În acest mod, voi trece la următoarea stare spirituală.

Noi ne ridicăm doar în această formă, până ce vom începe să simțim întreaga creație ca o unitate completă. Și, în acest punct, în conformitate cu legea echivalenței de formă, simțim descoperirea Creatorului.

Dar, atâta timp cât nu m-am conectat la grup, chiar la nivelul cel mai minim, încă nu simt Creatorul, nici măcar la primul nivel.

Întrebare: O persoană are nevoie a se dărui grupului. Cum îl ajută aceasta, să facă clarificări ?

Răspuns: Clarificările sunt cu privire la acest lucru: Grupul devine viitorul său nivel. Și, dacă se conectează la grup (nu contează cum i se pare), se anulează și se amestecă în el, acolo va găsi Creatorul.

Este posibil să o facă prin toate tipurile de muncă într-un grup: analiză, diseminare, întâlnirea prietenilor și așa mai departe, în tot ceea ce facem.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59, Despre toiag și șarpe

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→