Baal HaSulam spune în articolul „Arvut (Garanţia mutuală)”: în cazul în care societatea se îngrijeşte de fiecare dintre membrii săi, poate neutraliza dorinţa egoistă a unei persoane.

Să presupunem că am face o croazieră de plăcere unde „totul este inclus”, mă simt fără griji deoarece serviciul include tot ceea ce-mi doresc. Mă instalez în cabină şi mă pregătesc să petrec două săptămâni de plăcere maximă. Cu toate acestea, de îndată ce am plecat, mi se spune că aceasta va fi o croazieră eternă. Deci, sunt aici şi totul este pregătit pentru mine: mic dejun, prânz şi cină sunt servite la timp, cabina este aranjată, există o bibliotecă, cinema, internet, piscină şi aşa mai departe. Totul este în serviciul meu.

Mai mult, toată lumea mă tratează bine şi este foarte atentă şi nu există nicio grijă. Oamenii din jurul meu sunt pregătiţi să mă ajute în orice moment şi în orice mod. Acestea sunt principiile societăţii de pe acest vas şi se aplică fără nicio excepţie. Deci, cum reacţionează natura la asta â? Este posibil ca ego-ul să explodeze în aceste condiţii â? Oamenii din jurul meu mă învaţă să mă anulez prin atitudinea lor faţă de mine şi eu nu caut mai multe mijloace pentru a mă umple şi a mă satisface.

De exemplu, nu mă plimb în baruri şi restaurante în căutarea deliciilor pe care nu le-am gustat încă, ci mă simt mulţumit cu hrană simplă şi sănătoasă. Obiectele de lux nu mă excită la fel ca înainte. Aici, un bufet cu desert este deschis toată ziua şi umple rapid cererile mele. După căteva zile, voi limita, deja, „consumul zilnic” şi, după o săptămână, sunt mulţumit cu o ceaşcă de cafea şi un biscuit. Atmosfera este plină cu Luminile Înconjurătoare care sunt constant pregătite să restrângă şi calmeze ego-ul meu.

Aici, lucrul principal este exemplul pe care-l iau de la alţii şi atitudinea care mă invaţă. Sunt în compania oamenilor care sunt mulţumiţi cu puţin. Acesta este ceea ce este acceptat printre ei, şi asta este tot. Nu este nevoie de mai mult. Ei preferă să profite de relaţii bune pe care le iau, acum, în porţii, în loc de hrană. Dacă sunt trist şi iau o parte din „dragostea noastră” sunt imediat umplut cu iubire.

Aceasta se datorează faptului că sunt în reţeaua relaţiilor sociale, umane al cărei mesaj este clar, că nu-mi va lipsi nimic, niciodată. Sentimentul în sine este destul şi nimic altceva. Iniţial, prin natura noastră, depindem de mediu şi nu există vreun compromis aici. Deci, dacă grupul degajă atitudinea corectă faţă de mine, impregnată de linişte, pace şi bunăvoinţă, atunci, o jumătate de zi mai târziu, gândesc şi eu că totul este exact cum ar trebui. Cu toate acestea, dacă mă găsesc în unele găşti, voi absorbi principiile lor.

Există o tendinţă naturală într-o persoană de a se adapta mediului. Nu există, pur şi simplu, mijloacele de a lupta contra acestei tendinţe. Deci, după câteva ore, mă încorporez în atmosfera generală de garanţie mutuală şi încetez să-mi fac griji în legătură cu mine. Oamenii din jurul meu sunt reţeaua mea de relaţii şi sunt cei mai apropiaţi de mine. Nu pot rezista opiniei lor deoarece fac parte din reţeaua generală.

Deci, când este rîndul meu să revelez Creatorul, rădăcina sufletului meu, sunt condus la un nou tip de conexiune, la grup. Aceeaşi lege funcţionează aici: grupul îmi spune că nu trebuie să mă tem, să încetez a-mi face griji. Dar, în afară de asta, el trebuie să transmită mesajul că trebuie să comunic cu prietenii şi să ader la Creator. Asta deoarece auto-anularea nu este suficientă, trebuie să am, de asemenea, direcţia corectă şi voi primi acest mesaj.

Voinţa mea nu este îndepărtată în grup, deoarece acest lucru mă va elimina. În spiritualitate, părerile celorlalţi nu sunt transmise în mod automat. Ete vorba de un alt vas, pe care trebuie să-l aleg singur. Creatorul mă va duce la scară, dar fiecare etapă necesită un mare efort şi construirea de-a lungul drumului.

Cu toate acestea, voi deveni mai puternic ? Voi îndeplini liberul arbitru ? Fără voinţă, nu voi dezvolta, niciodată, umanul în mine.

O „fiinţă umană” (Adam) este doar acela care exercită o presiune asupra lui, pentru a intra în grup şi a fii încorporat în prieteni. Deci, primesc automat, tot restul de la ei, deoarece nu am niciun control.

Pe scurt, alegem un singur lucru: mediul. Prima şi principala condiţie este garanţia reciprocă. Dacă suntem conectaţi la garanţia reciprocă şi dacă oferim lumii tot ceea ce are nevoie pentru auto-anulare, atunci nu avem nevoie de altceva pentru a începe. A doua condiţie este de a se asigura că toată lumea are încurajare şi stimulente astfel încât să-i ţină pe prieteni. Aceasta asigură o soartă bună unei persoane.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 30.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un gând?

Răspuns: Un gând este punctul de legătură dintre creatură şi Creator. Este o deficienţă specială prin care fiinţa creată poate creşte. Pe de o parte, este vorba despre o deficienţă corporală, deoarece o persoană este neajutorată, nu ştie ce să facă în viaţă şi cum să-şi gestioneze viaţa. Totul porneşte de la obişnuitele afecţiuni fizice. Dar, dacă o persoană reuşeşte să depăşească aceste probleme, fără a le neglija, dar văzându-le ca un mijloc, atunci ele constituie infrastructura de la care poate să crească spre Creator şi să-I mulţumească Lui pentru trezire.

Dacă o persoană doreşte să ştie care este intenţia corectă şi atitudinea corectă faţă de ceea ce se întâmplă, asta înseamnă că cere un gând. Ea ridică punctul corporal de lipsă la Bina, dar nu cerând pentru sine, ci mai degrabă cerând ceea ce ar trebui să o conducă la conexiune cu Divinitatea: Cum poate învăţa să-L cunoască pe Creator prin lipsurile ei. Cunoaşterea Creatorului este, deja, numită gând.

Astfel, acest punct negru devine Nukva pentru Hochma, ceea ce înseamnă că este încorporat în Bina, ceea ce necesită înţelegere. Această lipsă obligă Abba ve Ima (Mama şi Tata) să se cupleze şi să dea naştere viitoarei fiinţe umane, nivelului următor.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem spune în fiecare moment, în ciuda oricăror probleme, că „Nu este nimeni în afară de El” și că „El este bun și binevoitor” dacă simt opusul pentru moment? Trebuie să combin sentimentele cu cuvintele?

Răspuns: Incepem să lucram de la o stare de incertitudine totală. Noi doar auzim și citim că „Nu este nimeni in afara de El.” Acesta este modul în care începe primul articol din Shamati: „Este scris: Nu este nimeni in afara de El.” Asta ne spun cabaliștii! Dar acestea sunt doar cuvinte pentru mine care nu au nici un sens. Deci, cum le dezvolt?

Incercsă transform aceste cuvinte în acțiuni care mă vor impresiona. Astfel, găsesc un grup în această lume, care susține că „Nu este nimeni in afara de El,” și ma încorporez în el, astfel încât el mă va influența și mă va convinge că într-adevăr nu este nimic altceva in afara de forța superioară. Cel puțin ei vorbesc despre ceea ce spun cabaliștii.

Ma conectez la acel grup și ma supun lui, ridicandu-i pe prietenii mei mai presus de mine, astfel încât principiul „Nu este nimeni in afara de El” sa se auda mai tare și astfel incat sa simt cât de important este. Încerc să fiu sub impresia acestui slogan, care între timp există doar pe hârtie pentru mine.

Dar dacă  lucrez cu prietenii mei, încep să primesc Lumina care Reformeaza prin ei. Aceasta Lumina este în cuvintele lor, și în măsura în care depun eforturi în cadrul grupului și mă supun lui, servindu-mi prietenii, Lumina schimbă acest slogan. Lumina este îmbrăcata în aceste cuvinte și le aduce la viață. Incep să simt viața din literele care alcătuiesc cuvintele „Nu este nimeni in afara de El.”

Incep să simt literele ca vase vii, care sunt pline de Lumină, și apoi vasele, dorințele mele, încep să se miște împreună cu aceste litere in functie de Lumina care trece prin ele. Nu este doar o Lumină, ci mai degrabă o Lumină „formatata”, care a luat forma acestor litere. Se pare că sunt impresionat în diferite moduri de propozitia „Nu este nimeni in afara de El”, și încep să vad, să înțeleg și să simt cum este exprimată în diferite stari și maniere. Invăț să lucrez cu ea.

Propozitia care obisnuia sa fie moarta pentru mine, doar un slogan scris, începe treptat să vină la viață. În consecință, încerc s-o împlinesc în diferite stari, in cele bune și in cele rele. Ma agat de ea în special în starile rele, deoarece între timp sunt un egoist. Daca unicitatea Creatorului, „nu este nimeni in afara de El” și „bun și binevoitor” imi este dezvaluita în moduri neplăcute, înseamnă că dobandesc vase de daruire si ca ma ridic peste această durere. Avansez catre starea „Nu face prietenului tau ceea ce nu-ti place.” Urasc aceasta stare și doresc să ma ridic deasupra ei. Nu cred că Creatorul mi-a provocat toate aceste probleme, ci mai degrabă, le atribui ego-ului meu. Astfel, dobândesc atributul lui Bina, „a dărui, în scopul de a darui.”

Apoi, în starile foarte neplăcute, încep să primesc stari plăcute, care este mult mai dificile, deoarece trebuie să ma ridic deasupra lor. Este deja credinta mai presus de ratiune pe cel de-al doilea nivel, nu doar mai presus de dorinta de a darui, ci, de asemenea, mai presus de dorinta de a primi. Lucrez deja cu AHP.

E ca și cum as lucra împotriva celui bun și binevoitor, ceea ce înseamnă că  primesc atât binele cat și răul în mod egal, ca si cum ar fi același lucru. Astfel, ajung la dragoste, despre care se spune: „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, iar apoi „iubeste-L pe Domnul tău,” cel mai înalt nivel al acestei stari, Keter.

Toata aceasta munca se face în „credinta deasupra ratiunii.” Luna vine de la Malchut, care se „sfințește” în starile sale cele mai întunecate, și prin asta începe să lumineze cu Lumina care se reintoarce la sursa. Nu are nimic al sau propriu, și nici nu are nevoie de nimic pentru sine. Ii spune soarelui ca vrea să fie ca el. Cu cat mai mult luna devine ca soarele, cu atat mai mult pământul determină toate aparițiile lunii, în măsura în care Malchut este adaptata lui Keter.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 24/04/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ori de câte ori vorbim despre a cere ceva de la Creator, pare ca o încercare de a scăpa de realitate. La urma urmei, eu nu-l văd pe Creator și nu știu cine este El. Dacă creația este gestionată de legi fixe, atunci cum pot cere ceva de la ele?

Răspuns: O cerere nu sunt doar cuvinte. Când ceri ceva, descoperi un deficit, o cerere. Această deficiență este o forță, un „minus”, un negativ care atrage împlinire. Cu aceasta, te întorci la „plus”, la pozitiv, și-l atragi, activând forța.

Dă drumul imaginii corporale a corpurilor, copacilor, animalelor … șterge-o, iar în spatele ei, vei descoperi un gol cu două forțe, una pozitivă și una negativă. Apoi, vei fi capabil să activezi forța negativă intenționat ca și cum ai alege selectiv, și prin asta neapărat vei activa forță pozitivă, care este opusul ei.

Ți s-a dat o șansă de a controla forța negativă. Alți oameni rătăcesc în acest vid, neavând nici un liber arbitru și nici o înțelegere, la fel ca particulele care sunt influențate de diferite forțe. Deși și tu ești o particulă, ți s-a dat posibilitatea de a-ți concentra efortul într-o anumită direcție. Acest lucru înseamnă că operezi o dorință sau o rugăciune, sau, cu alte cuvinte, o deficiență sau o cerere.

Deși cuvintele ne derutează, trebuie să ne amintim că este vorba de forțe. Prin urmare, se spune că totul este atins prin forța rugăciunii. Știm deja ce este o rugăciune: este munca din inimă care aranjează dorințele și le conduce, astfel încât acestea să poată schimba harta actuală a forțelor.

Eu pot schimba toate forțele prin dorința mea, care este direcționată într-un anumit fel. Acesta este o mare muncă, munca reală în domeniul forțelor. Nu este nimic în afară de asta. Toate celelalte „veșminte” sunt fictive.

Deci, înțelepciunea Cabalei îți spune că ești o forță, o dorință, și cum te poți concentra și fi o forță activă și chiar benefică.

Astfel înțelegi că, dacă nu faci nimic în domeniul forțelor, vei rămâne un zero. Cu toate acestea, cabaliștii îți spun că nu este așa. Dacă ai fi doar un „animal”, ai rămâne un zero, dar din moment ce îți sunt date diferite oportunități pe care nu le împlinești, atunci nu ești doar un „zero”, dar și o forță dăunătoare. Atunci trebuie să fie „scuturat”, astfel încât să înțelegi asta.

Repet, șterge imaginea lumii noastre fictive de imaginația ta, și simte că ești într-o lume a două forțe: una negativă și una pozitivă, o dorință de a primi și de o dorință de a dărui. Ni s-a dat posibilitatea de a le conecta pe cele două, iar legătura dintre „plus” și „minus” este determinată de rezistență.

Există diferite tipuri de rezistență: un simplu rezistor, un cablu, și așa mai departe. Anumiți factori creează câmpuri, iar alți factori creează forțe liniare. De asemenea, sistemul spiritual este variat și plin. Unele activități sunt împlinite de Luminile înconjurătoare, ca într-o bobină de conducere; alte Lumini susțin starea actuală și nu permit forței să izbucnească, ca un cablu, și există Lumini care reduc forța și altele care o cresc . În plus, aceste forțe se conectează în două linii care continuă cele trei linii.

În general vorbind, este vorba despre sisteme foarte complexe, care acționează aceste două forțe. A te „ruga” înseamnă să-și îndeplinești oportunitatea care ți s-a dat pentru a-ți mări forța. Astfel, schimb întregul sistem ca și cum aș avea un alt furnizor de energie. De fapt, nu există nici un alt furnizor, dar folosesc alți furnizori cum ar fi un panou solar care primește energia solară și o transformă, tinzând spre altă funcție, de exemplu, încălzirea apei sau generarea electricității.

Deci, o rugăciune sau o cerere este forța pe care o operez în sistem. Nu-i cer pur și simplu Creatorului să-mi dea ceva. Nu, știu sigur ce forță activez, cum exact s-o activez, și ce pot obține ca răspuns. Acesta este într-adevăr un act spiritual activ.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 28/04/13, Scrierile lui Baal HaSulam „Un discurs pentru completarea Zoharului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să explici unei persoane care toată viaţa a fost concentrată asupra ei însăşi, să se preocupe de alţii ? Ce gen de plăcere poate avea dacă s-ar îngrijora de cineva şi, ca urmare, va fi sănătos?

Răspuns: Ai răspuns la întrebarea ta: Acest lucru îi va da sănatate. Ea nu va cumpăra sănătate altfel. Trebuie să încerci!

De ce nu încercaţi să aplicaţi asta? Aveţi ceva de pierdut? Avem toţi de câştigat îngrijindu-ne de ceilalţi. Nu contează dacă noi credem sau nu. Haideţi să ne jucăm! Să acceptăm să fim copii pentru o lună!

Întrebare: Cum este posibil să ne ridicăm deasupra ego-ului cu ajutorul jocului?

Răspuns: Sub influenţa mediului. Mediul are nevoie de joc, are nevoie să arate oamenilor cât îi influenţează. O persoană trebuie să se supună mediului, să-l simtă ca ceva mai sus de ea. Ea are nevoie să audă, constant, că legătura dintre ea şi prietenii ei din mica sa societate, este lucrul cel mai important pe care-l are în viaţă. Cu aceasta, ei se agaţă de această conexiune ca un balon care-i ridică deasupra şi le dă sentimentul vieţii superioare.

Kab.tv, „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării, „Scopul grupului” 1984 partea 1):  Suntem aici pentru a stabili o societate unde fiecare dintre noi respectă spiritul de dăruire al Creatorului. Şi pentru a atinge dăruirea Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, ceea ce este numită „dragostea aproapelui”.

Graţie acesteia, vom fi în măsură să dăruim Creatorului, forţa generală a dăruirii. Este ceea ce numim atributul prin care ne ridicăm deasupra ego-ului nostru. Dăruirea reciprocă este iubirea pentru ceilalţi. Dacă iubesc pe cineva, vreau să-i dăruiesc totul şi o fac pentru a se simţi bine. E ca şi cum aş fi constant în el şi m-aş vedea doar ca un mijloc de a-i dărui, ceea ce mă ajută să mă depăşesc. Este motivul pentru care o lume atât de mare cu atât de mulţi oameni a fost creată. De fapt, este ceea ce numim ieşirea din ego, din sistemul său limitat.

„Trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat şansa de a fi într-o societate unde fiecare dintre noi nu are decât un singur scop – ca Divinitatea să locuiască printre noi.”

Obiectivul nostru este că revelaţia lumii de sus ne va umple. Este ceea ce numim „revelaţia Divinităţii” care locuieşte exact între noi. Fiecare dintre noi este un egoist, dar când ieşim din natura noastră şi începem să ne ridicăm deasupra noastră, o mare forţă colectivă este creată între noi, plină de dăruire reciprocă. Noi ne asigurăm că obţinem această forţă mutuală când dăruim reciproc, unul altuia şi preocuparea noastră se numeşte garanţie mutuală.

Noi resimţim toată lumea superioară în această forţă generală. Aici, descoperim forţele tuturor persoanelor care au venit înaintea noastră şi care trăiesc în această lume cu noi, a tuturor persoanelor care se depăşesc şi trăiesc într-o stare eternă. Această forţă generală este un suflet colectiv. Nu există suflete individuale distincte, ci un singur suflet pentru toată lumea. Dar în el, persoanele resimt lumea eternă în diferite profunzimi şi lăţimi, în măsura în care fiecare îşi domină ego-ul.

Noi trecem prin urcări şi coborâri pe parcursul acestui drum şi ele cheamă diferite stări în care lumea eternă pare să se schimbe. Adevărul este că nu se schimbă, cum este spus:”Lumina este în repaus absolut”, dar noi credem că se schimbă pentru că noi suntem în schimbare. Ego-ul nostru este gata de schimbare tot timpul, ne depăşim în diferite moduri şi, prin urmare, imaginea lumii noastre şi sentimentele pe care le avem sunt foarte dinamice.

Astfel, avansăm până ce totul este revelat pe deplin şi asta este sfârşitul corecţiei. Toţi oamenii din această lume trebuie să atingă asta. Deşi organismele se schimbă, piesele noastre spirituale rămân aceleaşi. Corpurile ne separă ca indivizi, dar, dacă lăsăm corpurile, simţim imediat o lume unică şi pe noi înşine ca un singur suflet. Este exact acolo unde ne îndreptăm.

Eforturile pe care le facem la Congres depind de noi. Putem experimenta această stare eternă pentru câteva minute. Poate fi temporar şi poate dispărea, dar fenomenul real va rămâne şi ne va trage mai departe cu forţă, pentru a depăşi fazele viitoare. Dacă vom face, cu adevărat, eforturi, atunci în afară de această lume, vom resimţi lumea spirituală şi vom trăi în două lumi. Totul depinde de noi. Dacă ne vom gândi, întâi, la acest subiect şi ne pregătim  pentru asta, atunci cei care vin la Congres ni se vor alătura şi vom avansa împreună.

Atunci, să sperăm pentru revelarea lumii superioare, pe care trebuie să o vedem mereu ca obiectivul realizat prin unitatea noastră. „Şi, deşi nu am atins încă, acest obiectiv”, adică noi nu am resimţit Lumea de Sus lăsând ego-ul nostru, „avem voinţa de a-l realiza. Şi asta, de asemenea, trebuie să apreciem.”

Este adevărat că noi am început, dar sperăm să atingem obiectivul şi aceasta trebuie apreciat. Depinde de noi şi depinde de eforturile noastre. Este spus:”O persoană nu poate cumpăra lumea sa într-o oră.” Dacă oamenii care fac parte dintr-un grup doresc să se depăşească, vor simţi, cu adevărat, această ascensiune.

Conversaţie din pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul lucru este de a păstra adeziunea cu Creatorul. Din acest punct, o persoană începe să vadă toată viaţa sa precum o serie de exerciţii care au scopul să o lege mai mult de Creator. Toate cojile acţionează ca un ajutor împotriva ei şi toate evenimentele pe care le traversează sunt esenţiale, deoarece sunt modul în care ea poate corecta, în funcţie de rădăcinile sufletului, toate defectele lipse de adeziune.

Astfel, o persoană binecuvântează răul, ca şi cum binecuvântează binele şi deci, avansează. Înţelege că tot ceea ce i se întâmplă sunt adevărate cadouri care vin de Sus, de la Creatorul care o vrea mai aproape de El. Astfel, în loc să se simtă furioasă sau supărată, se simte recunoscătoare că foloseşte totul ca un mijloc de a adera la Creator.

Dacă o persoană nu o ia în acest mod, atunci ea începe imediat să activeze alte ecrane de ascundere asupra sa, care o forţează să avanseze în aceeaşi direcţie, dar de o manieră mult mai îndelungată şi mai dificilă. În acest caz, ea va fi echipată cu diferite sub-sisteme care o vor ajuta să reacţioneze corect la întreruperile simţite iniţial şi pe care ea nu putea să le vadă, imediat, ca un mijloc de adeziune. Acum, ea va trece mai multe faze suplimentare astfel că va fi în măsură să vadă asta.

Aparţine mediului, în cazul în care este dispusă să-l vadă sau nu: studiu, grup, participarea la activităţi şi munca cu prietenii. Conform condiţiilor şi mijloacelor care au fost date de Sus, o persoană trebuie să rezolve problema, este obstacolul care pare să vină între ea şi Creator, ca şi cum Faraonul apare între ei.

Dacă o persoană se pregăteşte corect prin mediu, studiu şi susţinerea grupului, ea poate rezolva această problemă în mod corect. Deoarece ea poate găsi soluţia în acelaşi loc în care s-a pregătit cu mediul. Cu toate acestea, dacă nu pregăteşte acest loc, obstacolele o împing. Ea nu poate rezista presiunii tuturor invitaţiilor pe care le-a primit de Sus, pentru a consolida legătura şi contrarul se produce. Forţa care vine să o trezească nu este resimţită ca o goarnă pentru adeziune, ci ca o întrerupere.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ştim că am atins starea spirituală de Ibur  (concepţie)?

Răspuns: Vă sugerez să faceţi următoarele: în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, încercaţi să vă treziţi cu ajutorul mediului, să păstraţi acelaşi program zilnic, să vă anulaţi şi să acceptaţi că toate problemele vin de Sus, astfel ca să vă ajute să vă anulați în faţa Forţei Superioare, prin intermediul grupului.

Semnul corect al auto-anulării este bucuria. Nu cereţi nimic altceva, doar să rămâneţi în această stare în scopul de a progresa, pentru anularea ego-ului. Aceasta înseamnă, deja, că sunt în starea Ibur.

Nu-mi pasă ce primesc de la ea. Singurul lucru pe care-l vreau şi care este cel mai important  pentru mine este să rămân lipit, cât mai puternic posibil, adică la cel mai mic punct de anulare, în cea mai mică stare. Şi pentru că vreau să văd şi să simt diferite fenomene spirituale, trebuie să lucrez, încâ, asupra mea. Cu alte cuvinte, trebuie să anulez ego-ul meu la nivelul zero, ceea ce numim adeziunea cu Cel de Sus.

Apoi, cresc mai mult auto-anularea, dincolo de acest punct şi mă lipesc mai puternic, chiar dacă ego-ul meu se trezeşte. Astfel, trec nouă luni de sarcină. Partea cea mai dificilă este în primele trei zile de la absorbţia de material seminal. Cele mai multe probleme se produc în acest stadiu, atât în viaţa spirituală cât şi în viata corporală.

Chiar şi problemele precum avortul spontan, care se produc în stadiile mai avansate ale sarcinii, se produc datorită diverselor disfuncţionalităţi şi defecte care au apărut în cursul primelor trei zile de absorbţie a materialului seminal.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 01.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 96, ”Ce reprezintă în muncă, gunoi de grajd și de cramă?” Baza, pe care și-a clădit rânduiala lucrului, a fost cea mai de jos posibilă și, în întregime, mai presus de rațiune. Doar acela care este cu adevărat nebun poate să se coboare într-atât încât să înainteze fără nici o bază pe care să-și întemeieze credința, literalmente, fără nici un suport.

În plus, el acceptă cu mare bucurie această muncă, de parcă ar avea o știință și o viziune reale pe care să-și sprijine certitudinea credinței. Și totul exact în aceeași măsură mai presus de rațiune, de parcă ar avea rațiune. Prin urmare, dacă persoana persistă pe acest drum, el nu poate da greș niciodată. Mai mult, el poate să fie mereu fericit, prin credința că servește un mare Rege.

Trebuie să coborâm de la înălțimea egoului nostru, de la încrederea că știm și înțelegem totul, că avem totul sub control. Asta trebuie să fie într-o asemenea măsură încât ajungem la recunoașterea totalei disperări, a lui zero absolut, 100% neimportanță. În aceași măsură, în care cunoștințele noastre au fost mărețe, în aceași măsură noi mergem acum împotriva rațiunii și suntem bucuroși de asta, simțindu-ne siguri că este un lucru corect.

Nu vrem să luăm în seamă nimic din ceea ce vine din dorința noastră de a primi. Și asta pentru că, fără îndoială, tot ce vine din ea este o minciună, nu contează cât de adevărată sau reală poate părea.

Desigur, este posibil să cobor atât de jos și să urc la credință numai prin Lumina care Reformează, dar nu avem nicio putere să facem asta, deoarece nu avem nimic decât egoul nostru. Ne putem doar verifica prin bucuria pe care o simțim când ne întoarcem la aceleași probelem, aceleași greșeli, înțelegând mai bine de fiecare dată în ce măsură trebuie să fim în starea de neputință.

Toate aste trebuie să fie în credință deasupra rațiunii: măsura în care sunt capabil să nu îmi iau în considerare mintea. Îmi accept mintea, dar numai pentru a munci deasupra ei și a avansa în consecință. Este imposibil să obțin atributele dăruirii fără să trec prin punctul zero al neimportanței sinelui.

Este același punct care se numește un embrion (Ibur), concepție. Acest nivel ne apare constant înaintea noastră de fiecare dată, cu noi condiții și noi adâncimi ale dorinței (Aviut). Coborâm la ”zero” și trebuie să ne justificăm trecutul nostru, ceea ce se numește dăruirea pentru dăruire, iar apoi să ne justificăm trecutul pentru alții, numit primire pentru dăruire. Asta înseamnă că mai întâi ne corectăm greșelile, iar apoi schimbăm greșelile în merite.

Dar atunci când le schimbăm în merite, le aducem la neimportanță, deoarece doar Creatorul este cel care determină totul. Așadar structura pe care o construim este bazată pe punctul de neimportanță, pe starea de embrion care crește și se anulează pe sine din ce în ce mai mult.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala din 01.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot 10 sau mai mulți oameni, care se gândesc pozitiv la cineva care este bolnav, să aibă efect asupra lui?

Răspuns: Da, dar unde vei găsi 10 asemenea oameni, a căror influneță să fie suficient de puternică pentru a se manifesta în mod real și pentru a fi măsurată?

Am cunoscut un profesor în America care a primit fonduri guvernamentale pentru a face studii similare, în locuri diferite din lume. A făcut aproximativ 60 de studii ale influenței maselor care împart idei comune, în diferită părți ale globului. Totuși, sincer, nu am fost interesat de rezultatele lui. Nu cred că astfel este posibil să ajungi la o concluzie reală. Se poate să fii avut ceva date statistice, dar nimic mai mult. Cum se poate măsura impactul unui asemenea fenomen, cum se manifestă el, ca ochiul bun sau ca cel rău?

Este imposibil să descoperi vreo conexiune, deoarece un om obișnuit nu poate descoperi o asemenea influență și nu poate lucra cu ea; nu o poate acumula, măsura sau să o compare. Asta se poate doar dacă este și el la nivelul grupului ai cărui membrii lucrează împreună la dezvoltarea graduală a ”organului” de simț comun, care poate simții noi atribute și noi caracteristici comune. Conexiunea care este creată între ei poate să influențeze pe oricare dintre ei. Apoi, aceste grup devine un detector.

Întrebare: Ce crezi despre familie? Este familia, cu legăturile ei naturale, considerată un grup, sau nu este suficient?

Răspuns: Dacă un membru al familiei este bolnav, ceilalți membrii se simt și ei rău, desigur. Asta este ceva comun iar doctorii știu și înțeleg asta. Mai mult, ei spun că și cancerul se răspândește la un nivel energetic.

Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că animalele de casă, de exemplu, suferă de aceleași maladii ca și stăpânii lor. Dacă stăpânul este depresiv, atunci și pisica sau câinele lui suferă de aceași maladie, cu toate că în mod normal animalele nu suferă de depresie. Asta înseamnă că boala este transmisă la un nivel energetic.

Din emisiunea de la KAB TV ”Medicina viitorului” 4/7/13

Filed under: Educatie, Munca in grup, Perceptie, Sanatate - Niciun comentariu→