După puternicul Congres al bărbaţilor, simţim o mare greutate. Cred că ar trebui să fie contrar, deoarece am urcat la un nou nivel, am primit noi dorinţe şi putem acum să ieşim şi să combatem lumea îngustă, în care am revenit. Trebuie să luptăm împotriva dezorientărilor şi împietririi inimii pe care le simţim, fără a diminua sentimentul nostru de uimire şi entuziasm.

Dacă nu vom lăsa lucrurile aşezate, atunci toate încuietorile vor fi deschise şi porţile se vor deschide. Dacă te simţi greu şi indiferent, este un semn că munceşti cu egoismul iniţial. Este modul în care funcţionează în forma sa pură, ca o dorinţă întunecată, căreia nu-i pasă de nimic. Acum, ai primit alte 10 kg sau zece grame de dorinţă, nu contează cât, şi ai căzut sub această greutate.

Nu trebuie să refuzi să primeşti noua dorinţă, deoarece este o lipsă de respect pentru şansa de a avansa, cadoul care ţi-a fost dat de Sus. Dar, trebuie să ceri două lucruri: În grup, trebuie să ceri ajutor, împuternicire, garanţie reciprocă şi responsabilitate reciprocă, iar Creatorului, trebuie să-I ceri corecţie, trezire, emoţie şi Lumină.

Trebuie să ceri. Nu este nimic altceva de făcut! Dacă te opreşti, atunci vei cădea imediat într-o stare de inconştienţă. Deci trebuie, constant, să ceri şi să te rogi în interior, concentrându-te asupra grupului şi Creatorului, păstrând această rugăciune. Altfel, vei cădea într-un somn profund.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 28.04.2013, Talmud Esser Sefirot

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toţi suntem conectaţi printr-o „pânză de păianjen” de forţe care penetrează toate relaţiile noastre. În general, sunt forţele de primire sau forţele de dăruire. Dacă o persoană descoperă oricare dintre aceste forţe, este ca şi cum ar fi suspendată în vid. De obicei, cu toate acestea, forţele pozitive sau negative sunt dezvăluite în ea şi, împreună, ţes reţeaua generală.

Astfel, „pânza de păianjen” există şi aparţine unei persoane în ce măsură simte, în ce punct este în ea şi în ce măsură ea doreşte ca aceste forţe să fie corporale sau spirituale. Putem spune că suntem într-o poziţie fixă, în această reţea, indiferent de locaţia noastră fizică. Şi adăugând „cel care schimbă locul, schimbă norocul” desemnăm „coordonatele” spirituale. Dacă merg dintr-o ţară în alta şi văd oameni diferiţi şi un mediu diferit în jurul meu, asta nu înseamnă că am schimbat poziţia mea în sistem, în niciun fel.

Eu sunt în acelaşi punct, în aceeaşi reţea, dar acum, pur şi simplu, pare diferit. Chiar daca „şansa” mea s-a schimbat, ceea ce înseamnă forţele care acţionează asupra mea, asta nu înseamnă că am schimbat poziţia în reţeaua spirituală. Singurele manifestări, „hainele”, scena în teatrul Creatorului – prin care El mă conduce – sunt schimbate. Dar, directorul este acelaşi şi jocul este acelaşi joc şi, în spatele noului întreg, există aceleaşi scene secundare.

Întrebare: Pe ce ar trebui să pun accent? Unde ar trebui să fac efort?

Răspuns: Creatorul mi-a spus: „Te-am adus la un loc de alegere, acum ia-l”. El m-a condus la grup, dar este doar locul ales de El, în timp ce, alegerea în sine, este în mâinile mele. Este ca şi cum vin la urna de vot care a fost, deja, pregătită pentru mine şi acum, alegerea este a mea.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 30.04.2013, „Garanţia mutuală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi primim informaţiile spirituale de Sus printr-o reţea de suflete ale cabaliştilor. Ordinea acestor niveluri nu se schimbă. Pleacă de la Adam HaRishon  (primul om), primul care a descoperit forţa superioară.  Acest lanţ începe de la el şi coboară de Sus în jos ca un con, până ce toată umanitatea se alătură şi dezvăluie Creatorul.

Acesta este modul în care Lumina Superioară, înţelepciunea Superioară, Lumina care Reformează, înălţarea rugăciunii, MAN şi răspunsul MAD se ivesc. Totul este transmis şi nu coboară decât în această reţea, deoarece noi suntem conectaţi la un sistem.

Deci, trebuie să ne ataşăm la moştenirea spirituală pe care marii cabalişti ne-au lăsat-o şi să o respectăm precum îl respectăm pe Creator, în aceeaşi măsură şi chiar mai mult. Cel mai important este de a ajunge la adeziunea cu scriitorii şi cărţile (scriitorii sunt sursa Luminii de Hochma şi cărţile sunt mijlocul de comunicare care ne este lăsat).

Dacă o persoană încearcă să dezvolte în ea un sentiment de importanţă şi valoare pentru aceste surse, atunci, în mod natural, se va ataşa de ele şi se va apropia de ele. Ea va începe să respecte aceşti mari cabalişti şi se va conecta la scrierile lor şi, cu ajutorul lor, va atinge adeziunea cu Creatorul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 28.04.2013, Shamati # 25

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De-a lungul procesului de dezvoltare umană, diverse tipuri de medicamente au apărut: de exemplu – 3000 de ani de medicină chineză – acupunctura, reflexoterapia, fitoterapia şi aşa mai departe. Ayurveda este veche de 3500 de ani – aromaterapia, yoga şi sistemul Chakra. Poporul evreu există de 5000 de ani. Care este contribuţia lor la sistemul de sănătate ?

Răspuns: Este înţelepciunea Cabala. Ea menţine echilibrul unei persoane cu natura. Şi nu există medicamente, masaje, ace, lumânări sau parfumuri. Nu denigrez nimic, dar spun, simplu, că acestea au un impact mecanic secundar, deşi există, de asemenea, o semnificaţie psihologică în acest domeniu.

Ştim că, în medicina talmudică, sunt utilizate tot soiul de substanţe organice. Dar, adevărata medicină evreiască, în sine, este doar o pregătire interioară orientată spre echilibrul fiinţei umane din noi, nu spre fiară, mai specific umanul în noi,  spre echilibrul ego-ului meu cu natura, corecţia sa. Cabala spune că, de fiecare dată când descopăr ego-ul în mine, trebuie să fie o mişcare interioară pentru a-l echilibra, ceea ce înseamnă pentru a-l corecta.

Urcă şi coboară ca o geamandură pe apă şi sunt preocupat, tot timpul, să-l corectez. Şi, în acest mod, ajung la un ideal, sănătatea absolută. Dar, presupune un sistem întreg de muncă educaţional, condus de vechii evrei prin educaţie şi familie.

Niciodată, nu era printre ei o persoană care nu ştia să citească şi să scrie, sau care nu era familiarizată cu sistemul de organizare, sistemul lumii înconjurătoare, interacţiunea sa cu societatea şi lumea din jurul ei. Toate legile descrise în Talmud şi alte cărţi vechi au fost acceptate mai târziu, în lumea întreagă, prin greci şi romani. Toate aceste elemente sunt manifestări exterioare a ceea ce a fost practicat printre evrei.

Dar, subliniez din nou, că toată medicina este construită pe echilibrul „eu”-lui egoist cu natura altruistă, adică pe corecţia internă a „eu”-lui. Prin urmare „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” este legea esenţială a sănătăţii fizice, spirituale, exterioară şi interioară.

Programul kab.tv, „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Sanatate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este instruit de Sus să se ridice deasupra dorinţei sale de a primi. Această lume îmi aduce diferite surprize, tot felul de stări, mă face să fac lucruri nebuneşti, mă influenţează prin familie şi prieteni, iar eu trebuie să răspund. Conform cu răspunsul meu, sunt testat dacă ţin sau nu regulile „nu există nimeni în afară de El”, „Bunul care face Bine” şi dacă pot spune cu încredere că totul vine de la Creator şi să nu retrag această decizie.

În afară de asta, nu cer nicio schimbare. Vreau ca totul să rămână aşa cum este, vreau să simt cele mai rele stări ca fiind cele mai bune. Vreau să corectez starea actuală, nu să scap de ea. Vreau să corectez dorinţa în care simt durere pe moment.

Altfel, nu voi putea să îl justific pe El. Cum altfel mă pot direcţiona către dăruire, cum pot justifica răul, cum mă pot supune şi cum pot binecuvânta forţa superioară, dacă nu am contact cu ea? Spargerea a avut loc exact pentru a-mi da această opţiune.

Din acest motiv mi-a fost dată această întreagă lume, ca un diapazon care sună conform cu ce instrument muzical este acordat, astfel ca eu să mă acordez la Creator.Altfel, fără să mă micşorez şi să îi servesc pe alţii, fără conexiunea cu prietenii, nu voi putea face asta. Trebuie să simt că îmi primesc toate gândurile şi sentimentele prin ei, că folosesc mintea colectivă împreună cu ei.

Descopăr că grupul este vasul din afara egoului meu. Inabilitatea mea de a mă conecta cu pritenii îmi arată în ce măsură nu pot ieşi din egoul meu. Greşeala mea nu constă în sofisticarea sau inteligenţa mea, ci în ură şi detaşare, adică în spargere. Persoanei i s-a dat un grup pentru a i se da o înţelegere clară, un exemplu, un mijloc de măsură să vadă unde este în ceea ce îl priveşte pe Creator.

Poţi simţii ură, invidie, mândrie şi ambiţie în ceea ce priveşte grupul. Te poţi sau nu anula în faţa lui, poţi ţipa la ei sau îi poţi bate, iar ei pot face la fel. Dar nu poţi să faci asta Creatorului, deoarece Creatorul este forţa generală, absolută a naturii. Numai în conformitate cu echivalenţa ta cu El descoperi oportunitatea de a fi în contact cu El, să te conectezi, deoarece ete un sistem fix, perfect.

Aşadar, pregătirea poate fi doar prin influenţa mediului şi are loc la fiecare nivel, până la sfârşitul corecţiei. Până la finalul corectării, ne pregătim pentru revelaţia Creatorului în forma sa plină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/24/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În măsura în care omul simte importanţa scopului, este gată să fie peste tot ce îl împiedică să ajungă la acesta. Dar durează până când începe să audă ce este spus, pentru că inima este cea care aude şi nu urechile. Poate să treacă peste un articol de multe ori şi totuşi să nu îl audă. Apoi începe să audă, dar nu înţelge. După aceea începe să înţeleagă dar nu îl absoarbe. După aceea începe să îl absoarbă dar între timp nu mai îi atinge dorinţele sale.

Atunci când, în final, penetrează în dorinţele sale, începe să compare ce a avut cu ce intră acum în dorinţele sale. Începe să calculeze şi să decidă ce să facă, să îşi clarifice ce dorinţă este preferabilă: Care merită cel mai mult, care este eternă, egală, ş.a.m.d. Aşadar, decide dacă poate dă îşi abandoneze propriul eu, egoul său, dacă poate să golească un spaţiu în propria perosană pentru altcineva. Toate acestea trebuie să fie cu acordul său, prin liberă alegere, deasupra dorinţelor egoiste anterioare. În acest fel avansează către scop.

De aceea, vedem mulţi oameni care învaţă şi sunt chipurile împreună cu toată lumea, dar ei încă aud numai cu „auzul extern”. Poate dura ani până să intre în ei. Unii încep să audă numai după 10-15 ani, iar alţii mult mai repede. Sunt tot felul de reacţii din partea sufletului, legat de ce are de făcut esenţial pentru corecţia lui.

Aşadar, până când omul realizează nevoia de a-şi transforma esenţa sa interioară într-una colectivă, va trece mult timp. Asta este cea mai grea parte a muncii noastre, cel mai dificil prim pas. După acesta, omul numai îşi creşte dorinţa de a dărui, dar mai întâi trebuie să o stabilească şi să o consolideze, să o pună în vârful muntelui, deasupra egoului său, iar asta cere o muncă imensă. Omul poate cere aici doar răbdare şi puţină ascultare, supunere, ceea ce ne ajută.

Astfel, nu avem nici bază pentru a deveni supăraţi pe oamenii care aud de această metodă a educaţiei integrale şi totuşi nu ştiu cum să o implementeze, să o explice oamenilor. Nu a venit încă timpul lor să o absoarbă intern. Există o diferenţă între abilitatea de a auzi şi cea de a o îndeplini.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala 4/21/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Provenim din locul spargerii şi începem cu o dorinţa care nu are nicio idee despre ce înseamnă dăruirea, sactitatea, spiritualitatea. Construim această înţelegere gradual, în timp. Cuvintele pe care le folosim la începutul şi la sfârşitul drumului sunt aceleaşi: dăruire şi iubire, dar pe măsură ce avansăm le simţim forma mai adânc, mai precis.

Este la fel ca un fruct care este acoperit de mai multe straturi de coajă şi le decojim pe rând. Numai în mijloc, în inima ascunsă de duzini de straturi, acolo găsim fructul. La fel facem când îndepărtăm straturi de pe cuvinte, simţind precis ce înseamnă fiecare noţiune şi ce se ascunde în spatele ei.

Atunci când clarificăm o noţiune sau un cuvânt, acest lucru aduce lumină şi asupra altui cuvânt. De fapt, totul este interconectat. Astfel, începem gradual să înţelegem despre ce scriu Cabaliştii.

Înţelegem deja acest lucru în mintea noastră, dar încă nu simţim. Se trezeşte în noi o dorinţă foarte puternică de a realiza asta. Pe măsură ce avansăm devenim „mai puţin inteligenţi”. Dacă nu ne-am strădui să obţinem spiritualitatea şi nu am avea un punct în inimă arzător, am continua studiile noastre folosind puterea minţii şi am învăţa destul de bine teoria. Am crede chiar că simţim ceva. Nu am trece niciodată prin stări interioare de confuzie, nici nu am simţi că există o confruntare între sentimente şi minte. Astfel, am progresa conform unui drum cu un singur sens, anevoios şi am fi conduşi numai de intelectul nostru.

Totuşi, dacă mintea şi inima noastră acţionează simultan şi ne dezvoltăm vasul spiritual, vom fi întodeauna în confuzie. Vom simţi că ne vom pierde ascuţimea percepţiei şi vom simţi cum creierul nostru nu progresează în timp ce studiem ci mai degrabă se extinde proporţional cu senzaţiile noastre.

Mintea devine o consecinţă a senzaţiilor. Mintea omului lucrează numai conform dezvoltării sentimentelor lui, vasul spiritual, subliniat numai de senazţii, dorinţe. În alte cuvinte, devenim foarte primitivi în comparaţie cu oamenii foarte inteligenţi care se gândesc la probelme complexe şi adoră să filozofeze. Suntem deştepţi în măsura în care simte inima. Se numeşte „a fi deştept în inimă”, deoarece inima este cea care ne obligă să fim deştepţi numai la nivelul inimii şi nu mai sus de acest nivel.

Ce este bun în în faptul că pierdem ascuţimea minţii şi devenim absorbiţi de experienţele noastre interne, încercând să ne dezvoltăm numai senzaţiile noastre?

Prin orice mijloace, vom face tot ce ne stă în putere să ne dezvoltăm inimile. Altfel, vom sta obscuri şi incompleţi, deoarece tot ce primim vine in vasul nostru spiritual, prin senzaţiile noastre. În această lume, nimeni nu consideră un om care este condus doar de senzaţiile sale că este un intelectual.

În final, această ambiguitate ne forţează să ne extindem urgent sentimentele, deoarece înţelegem numai ceea ce simţim în inimă. Inima nu simte mult şi numai într-o singură formă, primitivă şi foarte egoistă.

Asta explică de ce nu avem nicio şansă: Înţelegem că trebuie să ne deschidem inimile. Experimentăm o imensă presiune care devine mai puternică datorită geloziei noastre, pasiunii, ambiţiilor care ne împing la revelaţia spirituală din inimă. Situaţia noastră este disperată, fără speranţe, deoarece Creatorul ne blochează toate celelalte forme de dezvoltare.

Este ca şi cum ne-am pierde simţurile: nu mai auzim şi nu mai simţim. Există oameni care au o minte foarte ascuţită şi care ştiu foarte multe despre politică, ştiinţă, despre cum să facă afaceri bune, etc. Ei se transformă în oameni simpli, care sunt conduşi numai de inimile lor. În lumea noastră, se numeşte un nivel animal, în timp ce o fiinţă umană este cea care este acţionată de intelect. Dar această limitare forţează omul să îşi deschidă inima şi să îşi extindă vasul spiritual cu orice cost. Altfel, se simte rău pentru că nu are niciun indiciu legat de ce este dăruirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/27/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup este ansamblul prietenilor, o adunare a dorinţelor care se resping în scopul de a uni. Şi numai în această unitate vor găsi mijloacele corecte, atitudinea corectă, necesară dezvăluirii Creatorului. Aceasta este legea: Lumina este în repaus absolut, dar pentru a experimenta, am nevoie de un vas adecvat, care este umplut la gradul integralităţii mele. Trebuie să formez acest vas, care este suma (Σ) tuturor dorinţelor prietenilor.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se conecteze un student care studiază Cabala la o lume în care există atâtea probleme: terorism (ultimele bombe de la Boston), criza economică şi dezechilibrul ecologic? Ce trebuie făcut?

Răspuns: Adevărul este că lumea este într-o stare mult mai gravă decât ceea ce credeam, datorită lipsei înţelegerii şi cunoştinţelor. Există o perioadă de reacţie a naturii care acumulează influenţele noastre negative, distrugerile noastre. Distrugerea principală există pe plan uman, în relaţiile dintre noi, la ceea ce ne influenţează direct, locul cel mai vulnerabil, sistemul în sine.

A fost un moment când prejudiciul adus nu era aşa mare. A fost atunci când am distrus ceva în partea brută, partea mecanică a naturii. După aceea am început să distrugem sistemele cele mai subtile, ca de exemplu mecanismele electronice sau electrice care activează ansamblul naturii. În final, am ajuns la programul în sine, unde fiecare mică rană are teribile repercursiuni negative în tot sistemul.

Aceasta este problema. Astăzi, am dezvoltat o stare în care distrugem natura exact la acest nivel, nivelul programului naturii. Trebuie să ne adaptăm la natura acestui nivel: avem nevoie să înţelegem, să descoperim, să fim sensibili la Forţa Superioară şi, împreună cu Ea, să participăm la gestionarea tuturor lumilor. Dar noi nu facem asta, încă. Această întârziere se acumulează şi se acumulează şi va sfârşi prin a exploda în noi.

În general, este ceva ce trebuie să facă toate grupurile mondiale. Întreaga lume se confruntă cu lovituri mari, pe care le putem preveni. În mod special, putem contribui în acest domeniu, nimeni nu o poate face, nici măcar un preşedinte. Totul depinde de Forţa Superioară şi de adaptarea noastră la Ea. Cu cât ne corectăm şi atingem egalitatea cu ea, cu atât mai mult echilibrăm şi vindecăm natura.

În acest mod putem transforma toate influenţele negative într-o influenţă pozitivă. La urma urmei, fiecare influenţă negativă descoperită în această lume din cauza lipsei noastre de adaptare la natură, va fi considerată ca realizarea răului pe care noi putem să-l transformăm în bine. Astfel, în loc de o catastrofă ce poate veni dacă nu putem să o potolim, aducând Lumina în interior, vom simţi opusul: o mare ascensiune.

Răul încă se acumulează acum ca rezultat al tuturor acţiunilor noastre. Timpul este scurt, devine critic. Totul depinde de următoarea întrebare: Avem noi suficient timp pentru a atrage Lumina, pentru ca toată sarcina negativă acumulată de umanitate, să se transforme în pozitiv, sau nu?  Aici are loc decizia, dacă înclinăm lumea plecând de la scala de culpabilitate, spre scala de justificare?

Sute de mii de tone s-au acumulat, deja, pe partea de acuzare, pe care le putem transfera pe partea de merit, constând în transformarea păcatelor în merit. Cu cât o persoană se află mai sus, cu atât mai mare este ego-ul său. Lucrul principal este de a se întoarce spre corecţie. Sincer, sper ca, graţie congreselor precum acesta, vom acumula suficientă energie pentru a atrage Lumina care Reformează, astfel încât, în loc de acumularea energiei negative în lume, vom descoperi opusul: energia pozitivă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Foarte des, nu înţeleg despre ce e vorba în lecţie: Fie că se referă la spiritualitate, fie la viaţa corporală. Cum putem distinge viaţa corporală de spiritualitate?

Răspuns: În general, ceea ce mă străbate prin cele cinci simţuri, prin „intrările” de vedere, auz, gust, miros şi atingere, se numeşte „această lume”. Dacă dezvolt un simţ suplimentar în mine, pentru a-i simţi pe ceilalţi, atunci, în percepţia mea, această senzaţie este divizată în cinci părţi: Ketter (K), Hochma (H), Bina (B), Zeir Anpin (ZA) şi Malchut (M). Dezvolt acest simţ din punctul din inimă, dorind ies din mine şi să exist în grup cu prietenii. Printre ei, am descoperit cele cinci simţuri care sunt în afara corpului, care compun corpul meu spiritual.

Această tranziţie necesită o perioadă de pregătire care este efectuată de Lumină. Noi nu putem atinge asta prin noi înşine, dar toate eforturile noastre invită Lumina care Reformează şi, în final, vom dobândi noul vas al sufletului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→