Întrebare: Ai spus că nu ar trebui să ne punem speranţele în congres, că nu ar trebui să aşteptam vreo plăcere, ci ca ar trebui numai să lucrăm deasupra lui şi să fim un exemplu pentru alţii.

Răspuns: Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create! De aceea, ar trebui să aşteptăm să primim plăcere, dar plăcere din acţiunea de a dărui prietenilor şi, prin ei, Creatorului.

Scopul creaţiei este plăcerea, trebuie să mă bucur. Dacă nu mă bucur şi plâng, sunt în opoziţie cu scopul creaţiei şi departe de Creator.

Cu cât mă apropii mai mult de Creator, cu atât mă bucur mai mult. Toate nivelurile scării spirituale reprezintă ascensiunea către o senzaţie a unor plăceri din ce în ce mai minunate! Ţi se pare că ajungi în vârf şi apoi simţi brusc alte senzaţii, încât îţi vine pur şi simplu să înnebuneşti. Dar nu poţi înnebuni deoarece ai un Masach (ecran). Dacă nu ai avea un Masach, chiar şi cea mai mică plăcere spirituală ţi-ar arde toate siguranţele.

Plăcerea pe care o simţi este plăcerea dăruirii, plăcerea iubirii şi satisfacerii iubitului tău prieten.

Văd ca ai o faţă tristă. Nu poţi să îţi imaginezi că satisfaci pe cineva pe care îl iubeşti? Iubeşti pe cineva în lumea asta, măcar pe copilul tău? Poţi să îţi imaginezi că îi dărui un cadou şi asta îţi aduce ţie plăcere atunci când vezi plăcerea lui şi simţi de fapt bucuria din el? Simţi plăcerea pe care o simte el atunci când gustă ceva bun sau îi place un anumit joc, o simţi ca şi cum ai fi acolo, înăuntrul lui?

Avem asemenea exemple corporale pe care le poţi folosi şi în spiritualitate. Dar în spiritualitate această iubire nu apare în mod natural, deoarece trebuie să ceri ajutor, să o construieşti înăuntrul tău, prin Lumina care Reformează. Dar ar trebui să înţelegi deja că te poţi bucura de faptul că cel pe care îl iubeşti se bucură.

Asta înseamnă că nu ai nevoie decât de iubirea Creatorului! Atunci când El se bucură de acţiunile tale, tu te vei bucura în aceeaşi măsură de plăcerile Lui, plăceri care provin de la tine. Aducându-i creatorului o mică bună dispoziţie pe care o simţi, o multiplici de 620 de ori, pentru că Creatorul este un pic mai mare decât tine şi include tot ce există.

Îţi multiplici eforturile şi plăcerea transferându-le Lui, deoarece El te bucură de 620 de ori mai mult şi primeşti de la El o plăcere care este de 620 de ori mai mare. Astfel, avansăm pe scara spirituală şi în asta constă toată munca noastră: să umplem Lumina cu 613 dorinţe şi alte 7 adiţionale, Malchut însăşi, în total 620 de dorinţe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/03/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine poate fi considerat un prieten adevărat?

Răspuns: “Prieten ( Chaver)” vine de la cuvântul “conexiune” (chibur). Nu vorbesc despre prietenii care se conectează pentru a ieşi să petreacă împreună într-un club sportiv sau bar. În grupul cabalistic, cineva este numit “prieten” dacă este o persoană cu care mă conectez în scopul de a realiza o lipsă comună, pentru dăruire reciprocă între noi. De aici, voi învăţa care sunt caracteristicile de dăruire.

După ce am aflat despre caracteristica dăruirii, putem extinde Kli-ul nostru comun, vasul nostru şi să-l aprofundăm, să căutăm puterea superioară în interiorul caracteristicii de dăruire pe care am descoperit-o. Acest progres ne leagă unul de altul, sufletele între ele! Descoperim că aparţinem unui sistem unic şi că sufletele noastre sunt apropiate, unele de altele. Este vorba despre conexiunea părţilor unui singur suflet şi astfel, ne regăsim împreună, acesta este motivul pentru care Lumina ne-a reunit într-un grup.

Eu nu privesc chipurile, cine îmi place şi cine nu, în raport cu care mă voi apropia sau depărta. Accept pe toată lumea! Dacă a venit, el este, aparent, o parte a puzzle-ului care este cea mai aproape de noi. Fără el, noi nu putem termina puzzle-ul. Şi, cu fiecare prieten care vine, asamblăm mai mult acest puzzle, structura sufletului colectiv.

Este ceea ce numim un prieten, cineva cu care ne conectăm sufletele noastre şi completăm sufletul colectiv între noi. După anularea ego-ului nostru, care ne separă şi ne perturbă, pentru a lipi împreună piesele puzzle-ului nostru, putem adera unii la alţii. Este ceea ce noi numim un adevărat prieten.

Cu siguranţă, trecem prin urcări şi coborâri, ajutându-ne reciproc. Eu înţeleg prietenul, simt când cade şi când are nevoie de ajutor şi la fel, când cad, am nevoie de ajutorul  său şi susţinere. Totul este permis, cu excepţia cinismului faţă de grup şi drumul spiritual. Dacă un soi de umor sau de cinism cade asupra lui, este deja o problemă. Dar, dificultăţile pe drum sunt inevitabile şi le depăşim împreună, de aceea suntem numiţi prieteni.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine finalizează un nivel şi trece la cel următor, o persoană sau un grup?

Răspuns: Toată lumea completează nivelul. Finalizarea unui nivel este numită legătura generală dintre toţi, Israel, Tora şi Creatorul sunt unul, toată lumea se contopeşte într-unul.

Întrebare: Toată lumea termină timpul de pregătire împreună ?

Răspuns: Se pare că toată lumea termină împreună. Nu puteţi atinge spiritualitatea prin voi înşivă, fără ceilalţi. Când atingeţi spiritualitatea, vedeţi că toată lumea este deja acolo, altfel nu aţi fi capabili să o atingeţi. Singurul lucru care vă lipseşte pentru a completa nivelul actual este relaţia, cooperarea mutuală, avansând spre acelaşi scop, când toată lumea dezvăluie forţa unică, ca unică.

Trebuie să simţiţi ce vă lipseşte pentru a atinge întregul prin voi înşivă, în raport cu modul în care vi-l imaginaţi. Poate clarificarea voastră nu este destul de precisă şi este incorectă şi astfel Lumina superioară străluceşte asupra voastră şi vă influenţează un pic mai puternic, evocând carenţele individuale în voi, necesare pentru a vă ridica deasupra lor şi a vă întări în grup.

Noi avansăm numai „deasupra raţiunii”. Motivul este dat de dorinţele egoiste, problemele, înclinaţiile şi pasiunile egoiste şi ele ne furnizează „carnea”, grosimea şi adâncimea vaselor, deasupra cărora noi formăm înclinaţia spre dăruire, dragoste, conexiune, consolidare, justificare şi aprecierea celuilalt. Noi stabilim toate acestea deasupra ego-ului.

Lumina care Reformează măreşte ego-ul nostru, astfel că noi vom avea şansa de a lucra mai sus. Ea ne învaţă să nu rămânem la nivelul animal, întrucât noi aspirăm spre dragostea animală şi realizări corporale. Lumina ne învaţă să ne ridicăm deasupra şi să ţinem cont de valori mai sublime şi să trăim o viaţă mai utilă.

Lumina limpezeşte şi clarifică totul, ne schimbă în multe feluri, creşte atributele de care avem nevoie, atât bune cât şi rele. Ea ne ghidează şi ne orientează în toate sensurile, Lumina face totul! Nu aveţi de făcut decât un lucru: să vă justificaţi prietenii şi să încercaţi  să fiţi în contact cu ei şi să-i treziţi. Asta este suficient.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm starea următoare, în grup, astfel încât să ne putem apropia de ea?

Răspuns: Starea următoare este plenitudinea. Imaginaţi-o cât de mult puteţi. Fiecare are propria idee despre nivelul spiritual şi şi-o desenează diferit. Puteţi să vă gândiţi că, atunci când atingeţi nivelul spiritual, veţi sta precum un rege pe tron şi veţi avea toţi îngerii pentru a vă servi: unul vă va aduce o ţigară, un altul o aprinde, un al treilea vă aduce un pahar cu bere şi aranjează pernele pe care vă aşezaţi.  Dar sper că nu vă imaginaţi lumea superioară în acest mod.

Este important să aveţi o bună idee despre lumea de sus, păstrând constant intenţia corectă, deoarece fără ea, sunteţi ca un vas de navigaţie pe o mare furtunoasă, care este aruncat de o parte şi alta de valuri mari. Pur şi simplu, nu pierzi drumul, dar eşti, cu adevărat, într-o situaţie periculoasă.

Trebuie să vedeţi în permanenţă în faţa voastră scopul. Dacă îl vedeţi, identificaţi imediat diferite întreruperi ce vin, contra acestuia. Apoi, aveţi timp să le atrageţi şi să le învingeţi, folosindu-le astfel pentru a vă sprijini.

Dar, dacă nu vedeţi obiectivul, pierdeţi direcţia şi nu mai este nimic cu ce să comparaţi şi examinaţi. Prin urmare, nu înţelegeţi că aceste întreruperi vă îndepărtează de scop: diferite dorinţe, gânduri şi imagini în care dispăreţi. Ele vă absorb, în loc de să le înghiţiţi voi.

Este foarte important să vă imaginaţi obiectivul clar în faţa voastră şi, de aceea pregătirea este atât de importantă. Pregătirea creionează starea corectată pe care dorim să o atingem, doar asta şi nimic mai mult şi fără îndoieli! Altfel, prefer să mor dacă nu realizez ceea ce doresc!

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Totul depinde de eforturile noastre. Am atins un asemenea nivel, că suntem în măsură să ne pregătim, prin calea Luminii, cu timpul de accelerare şi ajutându-ne reciproc, aşa cum este spus: „Ajutaţi un partener”. Dar, acest lucru necesită unitate, demonstraţie mutuală interioară, inspiraţie totală şi pasiune. Toată lumea ar trebui să încerce să fie impresionată de alţii, chiar artificial. Priviţi o lecţie şi astăzi nu vă impresionează.

Dar, faceţi chiar şi tentative artificiale să vă agăţaţi de ceea ce se spune şi se va întâmpla. Astfel, obţinem o dorinţă comună. Drumul Luminii înseamnă că am primit dorinţa pregătită de la prieteni, deoarece sufletul meu este în ei, iar restul este egoism. Nu trebuie să o utilizez pe toată, ci trebuie să fiu constant, deasupra.

Este ceea ce numim, dorinţa deasupra raţiunii, atunci când sunt în grup, în loc să fiu în mintea mea şi în egoism, atunci când absorb toate dorinţele lor şi le satisfac. Putem vorbi astăzi despre aceste lucruri profunde, deoarece aţi avut parte de o pregătire corectă, timp de o săptămână. Există dorinţa de a atinge vasul spiritual, chiar dacă nu este clarificat, dar simt că eforturile voastre îmi dau ocazia de a descoperi anumite detalii ale pregătirii, conexiunea. Astfel, vom avansa, avem încă timp, înainte de congres.

Aceste zile rămase sunt cele mai importante, nu congresul în sine. Atunci, veţi înţelege ce înseamnă „mănânci ceea ce a fost păstrat o lungă perioadă de timp”, adică, a fi hrănit de ceea ce ai descoperit de-a lungul pregătirii. Ca egoişti, noi gândim acum, că vom atinge lumea spirituală şi obţinem tot acolo. Dar, ajungem la dezvăluirea sentimentului în care eram într-o stare perfectă înainte, chiar dacă ni se pare cu lipsuri.

La fel cum Cartea Zohar descrie „Sfântul Zohar a vorbit, spunând că, acela care este recompensat cu pocăinţă, Sfânta Divinitate îi apare ca o mamă cu inimă tandră, care nu şi-a văzut fiul de multe zile, în timp ce ei au făcut mari eforturi şi încercări dureroase pentru a se vedea şi, din cauza asta, au fost amândoi în mare pericol” (Baal HaSulam, Scrisoarea 25). Apoi, timpul dispare şi toate stările intră în una singură, deoarece, ceea ce ne arată este ceea ce eram, iniţial, în starea cea mai perfectă.

Deci, nu uitaţi că dorinţa voastră este în altcineva, în vasul colectiv. Acum, toată lumea se pregăteşte pentru congres şi, dacă sunteţi integraţi în ei şi, dacă doriţi să primiţi o dorinţă, speranţă şi inspiraţie de la ei, atunci acesta este modul în care veţi descoperi adevăratul vas spiritual. Aveţi nevoie să priviţi mai puţin în interiorul vostru, dacă este posibil să nu priviţi deloc acolo şi să luaţi golul acela ca un  aperitiv sărat sau condimentat şi să devină inclus în prieten, imediat. El conţine toate felurile principale, realizările, ambele vase şi Lumina. Şi am doar completări care-mi alimentează apetitul din golul meu interior.

Prima parte a Cursului zilnid de Cabala, 28.06.2013, Shamati N°117

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că puteţi vorbi zece ore şi nu sunteţi obosit. Cum putem să ne asigurăm că nu obosim şi că nu adormim la curs?

Răspuns: Asta depinde de importanţă! Dacă asta este important pentru mine, atunci eu nu voi adormi. Deci, trebuie constant, să vă motivaţi. Importanţa este evaluată intenţionat de Sus, sau mai degrabă, egoismul este ridicat şi, de aceea, este blocat. Şi trebuie să-l ridicăm în ochii noştri.

Nu este o problemă de a rămâne treaz în clasă, după o odihnă bună. Problema este de a te trezi, în ciuda oboselii. Asta este important! Avem nevoie să muncim la asta.

Prietenii din jurul vostru trebuie, de asemenea, să alimenteze atmosfera. Acum, spun cuvinte familiare, pe care le-aţi auzit de multe ori, înainte. Vedeţi ceva nou în ele? Dacă nu, atunci este o problemă. O persoană nu trebuie să rămână indiferentă la faptul că nu simte noutatea. Asta depinde doar de ea. Iar cuvintele sunt toate la fel. Trebuie să fim  supăraţi pe noi înşine!

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Căci, deşi fiecare dintre noi posedă „propriul program”, nicio forţă nu se activează în afara mediului adecvat, ca bobul de grâu semănat în pământul în care forţele nu se activează decât prin mediu, care este pământul, ploaia şi lumina soarelui…Şi, aşa cum am explicat mai sus, problema constă în alegerea mediului, controlul pe care un om îl are asupra lui însuşi şi acesta este motivul pentru care el merită recompensa sau pedeapsa.

Înţelegem, deci, în ce măsură trebuie să ne îngrijorăm cu privire la consolidarea mediului, pentru a-l face cât mai mare posibil şi mai calitativ, adică puternic. El trebuie să fie invincibil, graţie dimensiunii şi calităţii, astfel că nicio societate neobişnuită sau gânduri neobişnuite ale persoanelor influente şi respectate în lume sau ale marilor mulţimi, nu vor fi în măsură să ne afecteze pe noi, drumul nostru, obiectivul nostru şi metoda noastră.

În momentul în care sentimentul că drumul nostru dispare, relaţia noastră cu acest proces slăbeşte un pic, chiar dacă nu suntem conştienţi de asta, atunci, în aceeaşi măsură, Lumina Superioară slăbeşte. Atunci, o persoană pierde „un moment important”, deoarece ea nu mai este sub influenţa unei forţe care poate schimba destinul său.

Deci, singurul angajament valabil în viaţă, este de a sensibiliza şi consolida societatea. Nu există liberă alegere pentru restul şi nu există o forţă care poate aduce schimbări. Lumea întreagă ne va urma, dacă păstrăm societatea noastră la un nivel corect. Conducem lumea prin Lumina care Reformează, pe care o atragem asupra societăţii noastre.

Dacă nu există lumină, cădem imediat pe drumul suferinţei şi revenim pe acelaşi drum al vieţii corporale care conduce lumea întreagă. Deci, trebuie constant să îmbunătăţim mediul nostru şi să-l extindem calitativ, deoarece este singurul lucrul pe care o persoană îl are. Aşadar, educaţia integrală este destinată să consolideze vasul nostru şi să atragă cât mai multe persoane noi, indiferent dacă sunt la curent cu metoda, atâta timp cât ele o acceptă şi se raportează la ea, şi ajunge să o cunoască.

Acum, când este „săptămâna cărţii” în Israel, trebuie să investim în public cât de mult putem, fără a ţine cont de cheltuieli şi efort fizic. Astfel, noi investim în propriul interior, crescând mediul nostru şi consolidându-l pe el şi zidurile lui. În plus, facem o muncă exterioară, în afara „zidurilor” noastre, realizând un sistem diferit de relaţii publice şi aducând oamenii la noi, consolidând astfel, opinia publică.

Totuşi, important este a munci, mereu, la conexiunea dintre noi, deoarece prin ea, în reţeaua care uneşte întreaga omenire peste tot în lume, precum apa subterană, Lumina care Reformează se va răspândi şi va schimba oamenii.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Rabash, „Generalitatea omului”: Acum, să vorbim despre dragostea Creatorului. Mai întâi, o persoană trebuie să ştie că dragostea este dobândită prin acţiuni, dăruind prietenilor său cadouri, astfel încât fiecare cadou dăruit prietenului său este ca o săgeată şi ca un glonţ, care fac o gaură în inima prietenului.

Chiar dacă inima prietenului este de piatră, totuşi fiecare glonţ face o gaură în ea şi numeroasele găuri creează un spaţiu în ea. Apoi, dragostea celui care dăruieşte cadourile intră în acest spaţiu.

Căldura şi dragostea atrag scânteia afecţiunii pentru prieten şi apoi, o haină de iubire este ţesută de două iubiri, ce le acoperă pe amândouă. Asta înseamnă că dragostea pentru cineva îi înconjoară şi îi înveleşte pe amândoi şi ei devin un singur om, deoarece haina cu care sunt cei doi acoperiţi este una. Astfel, sunt amândoi anulaţi.

Dacă două persoane simt dragostea mutuală, atunci ei se completează reciproc. Fiecare persoană este încorporată în cealaltă şi apoi un al treilea apare între ele, Creatorul, care depune mărturie pentru dragostea lor şi o susţine.

O dragoste unilaterală nu poate fi menţinută mult timp. Trebuie să fie doi pentru a simţi o legătură de iubire reciprocă, chiar dacă sunt diferite niveluri de intensitate. Dacă una dintre ele este mai mare decât cealaltă, ea coboară la nivelul celeilalte, deoarece este mult mai dificil să urci, decât să cobori. Deci, ea creează un Partzuf spiritual special pentru ea însăşi, care este expresia sa la un nivel inferior şi care-i ajută prietenul, mult mai mic, pentru a se achita de dragostea lor reciprocă.

Astfel, ea îşi ajută prietenul să urce mai sus, de fiecare dată

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→