„Un om ar trebui să vândă, mereu, grinzi din casa lui şi să poarte pantofi în picioarele lui.” (Shabbat , 129).

 Întrebare: Ce înseamnă, în sens spiritual, „să vândă grinzi din casa lui” ?

Răspuns: „Grinzile din casa lui” sunt toate gândurile, dorinţele şi întreaga mea concepţie despre viaţă, care mă obligă să-mi fac griji în privinţa mea, în loc să mă unesc cu prietenii. În scopul de a construi o imagine de ansamblu, un sistem, trebuie să vând această „casă”, atât de dragă mie.

Dar, acest lucru nu este suficient. Trebuie să cumpăr pantofi pentru a-i pune în picioare, ceea ce înseamnă că am nevoie de o forţă defensivă care mă menţine în domeniul său. Nu este suficient de a anula, pur şi simplu, opinia mea, nici de a coborî capul înaintea grupului, ceea ce se numeşte „a vinde grizi din casa lui.” Am nevoie să primesc puterile care îmi permit să rămân lipit de prieteni, mai presus de toate gândurile care sunt evocate în mine.

Aceasta înseamnă că nu este suficient să mă anulez, dar am nevoie de o forţă suplimentară care mă leagă de grup. Aceasta se numeşte „un legământ” sau „pantofii în picioarele sale” (raglan), pentru „a nu fi un spion” (meragel, care are aceeaşi rădăcină ca şi pantofi, în ebraică), în beneficiul ego-ului meu.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ce am atins la Congresul European? În primul rând, am creat între noi o anumită înţelegere reciprocă. Ne-am unit într-un singur grup european. Nu este important că limba şi, în parte, mentalităţile, ne deosebesc. Este Babilonul, precum în urmă cu 3800 ani, când s-a dezintegrat în mai multe părţi. Astăzi, suntem în acelaşi Babilon şi ne-am reunit din nou, dar nu pentru a continua suferinţa babiloniană.

Mai degrabă este în scopul de a ne uni, în conformitate cu metoda dezvăluită lumii, atunci. Ca şi cum noi am închide cercul, ne-am întoarce în aceeaşi stare. Nu este important că, în loc de 3 milioane de Babilonieni, astăzi suntem şapte miliarde. Este vorba, simplu, de o nouă diviziune a sufletului general, astfel încât, pentru fiecare dintre noi, va fi mai uşor de a corecta mica sa particulă. Dar, în esenţă, noi reprezentăm partea Babilonului pregătită pentru această corecţie. Ansamblul Kli-ului general (vasul sau dorinţa) este, în special, „crema” care se ridica la partea superioară şi trebuie să fie adunată şi unită, apoi corectarea întregii lumi va avea loc.

Eu cred că am atins, aici, o bună înţelegere reciprocă, iar acum, avem mult de muncă: să realizăm misiunea noastră.

Veţi vedea cum, fiecare dintre voi, va fi foarte căutat, cum fiecare dintre voi poate deveni un profesor, un educator. Oamenii se vor agăţa de voi, deoarece nu înţeleg situaţia în care se găsesc şi, în special, metoda corecţiei pe care o descoperă brusc: „Cum putem să se unim? Cum putem să ne aşezăm în cerc? Despre ce vorbim? Cum putem interacţiona? Cum putem descoperi contactul între noi?”

Aici ne referim la mici detalii pe care le simţim în interior deoarece le trăim, în timp ce a explica asta cuiva, într-o manieră ştiinţifică şi sistematică, este dificil şi foarte complex. Toată lumea înţelege că, dacă o persoană simte ceva în interiorul său, este un lucru, dar, când începe să transmită asta altcuiva şi o altă persoană, care nu înţelege sau nu simte materialul, o repetă doar într-un mod mecanic, atunci asta este complet altceva.

Astfel, fiecare dintre voi va fi foarte solicitat. Începeţi să participaţi la educaţia integrală şi virtuală şi veţi vedea cum oamenii vor fi atraşi de voi. Fiecare dintre voi va valoara greutatea lui în aur.

Creatorul se va întoarce la noi numai atunci decât atunci când vom fi un punct de trecere spre lumea exterioară şi nu altfel. Aceasta este scris în toate cărţile de Cabala. Este modul în care natura este creată: printr-un sistem deschis, complet de diseminare. Şi dacă, prin noi, va exista un canal deschis spre lumea exterioară, atunci prin el, Lumina Superioară va trece şi va străluci în lume.

Ea nu se va opri în niciun loc, nu va face decât să circule şi să se dezvăluie. Dacă nu îl vom restrânge, ci vom face un canal deschis, Lumina va circula prin noi.

Congresul European din Germania, 24.03.2013, Lecţia 6

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem lucra împreună într-un grup care se anulează înaintea superiorului ?

Răspuns: Pentru asta, fiecare îşi înclină capul înaintea fiecărui prieten. Cu ajutorul spargerii Kelim,vi s-a dat oportunitatea să munciţi cu prietenii  precum cu Creatorul. Nu puteţi vedea sau atinge asta cu dorinţele voastre necorectate; prin urmare, munciţi cu grupul.

Cu cât sunteţi mai departe de Lumina Superioară, cu atât sunteţi şi de prieteni. Asta construieşte starea corectă în voi, un „câmp comun” unde puteţi „să vă jucaţi” şi să vă antrenaţi cu ei.

Atitudinea voastră faţă de ei este exact atitudinea voastră faţă de Creator, dar aici, vedeţi rezultatele, lucraţi cu ei asupra schimbărilor stărilor, atât în voi, cât şi în prieteni. Creatorul este absolut şi, în grup, există reciprocitate, schimbările de aici vă pregătesc mult mai bine pentru întâlnirea cu El. Voi dispuneţi de două dorinţe – dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire – care apar înaintea ego-ului vostru şi al prietenilor şi, astfel, obţineţi un kli complet, gata să se confrunte cu Creatorul.

Adevărul este că totul este pregătit prin înţelepciune divină, care vă furnizează tot ce este necesar sub forma grupului, pentru întreaga cale.

Să presupunem că trebuie să urci de la nivelul 120 la nivelul 121. Acolo, te găseşti în ascundere şi chiar în tăinuire, în obscuritate absolută, unde nu există o memorie a Creatorului şi gânduri şi sentimente inexplicabile te copleşesc…deci, cum putem trece de această obscuritate teribilă, la nivelul următor ? Facem asta doar cu ajutorul grupului, precum studenţii lui Rabbi Shimon. Şi veţi descoperi, din nou, că toate relaţiile dintre prieteni sunt ajustate cu precizie, pentru a modela acest nou nivel.

Întrebare: Deci, ce poate face grupul ca să se supună şi să se ridice la nivelul următor ?

Răspuns: Grupul nu are nevoie să se supună, mai degrabă fiecare membru să se supună pe sine, la noţiunea de conectare şi unitate. Şi apoi, împreună, construim un suport pentru dezvăluirea Creatorului, un loc pentru reşedinţa Sa, Shechinah.

Întrebare: Dar, nu aici trebuie să existe o renunţare comună, când trecem prin stări diferite ?

Răspuns: Tu simţi ce înseamnă să fiţi împreună, intr-un singur snop, mănunchi (Omer). Lucrul principal este a te anula, cu alte cuvinte, a te supune, cu toate forţele, pentru a construi o legătură între prieteni. Smerit, reduci mândria ta privind conexiunea şi eşti preocupat ca toată lumea din grup, inclusiv femei şi copii, să fie conectată; să se comporte, unul faţă de celălalt, cu dragoste, cu înţelegere, fără nicio plângere unul faţă de altul. Creatorul ne oferă un loc pentru eforturi şi noi trebuie să stabilim, pur şi simplu, o conexiune între noi. Dacă nu, atunci nu va fi nicio continuare la asta…

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 05.04.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fiinţele create au fost create pentru a se bucura, atunci de ce trebuie omul să muncească pentru a obţine dăruirea către Creator şi nu, pur şi simplu, să se bucure de viaţă?
Răspuns: Omul poate uneori să se bucure de viaţa corporală, dar nu toată viaţă şi nu tot timpul. Chiar oamenii bogaţi, care chiar au de toate, nu pot simţii plăcere în fiecare moment al vieţii lor, deoarece nu acesta este scopul creaţiei.

Privind îndeaproape, vom vedea că până şi viaţa unui rege nu este uşoară. Creatorul aranjează câte un rol pentru fiecare şi forţează omul să avanseze conform scopului creaţiei, într-un mod bun sau unul rău. Oamenii avansează de obicei prin calea suferinţei, care se numeşte „în timpul ei”. Dar dacă sufletul omului are o rădăcină specială, i se dă o şansă să îşi accelereze dezvoltarea, să „sanctifice timpul”, ceea ce înseamnă că participă de fapt la munca Creatorului. Pentru a face asta, el trebuie să se ţină de două forţe interne, nu să opereze numai conform unei forţe, aşa cum fac oamenii obişnuiţi.

Este imposibil să avansăm numai prin plăcerile din lumea corporală. Vedem că lumea se scufundă într-o mare suferinţă, în ciuda dezvoltării tehnologice care, aparent, permite o deplină prosperitate. Creatorul întrerupe toate încercările noastre de a ne organiza viaţă corporală şi nu ne lasă să ne bucurăm de ea. Înclinaţia rea pe care El a creat-o, ne controlează în mod constant, distrugând astfel tot ce începem bine.

Dacă încercările noastre nu ar contrazice scopul creaţiei, atunci fără îndoială, totul s-ar îmbunătăţi cumva. Am trăi ca animalele, conform instinctelor noastre şi a planului naturii şi toată lumea şi-ar găsi locul în simbioza generală. Totuşi, nu putem face asta deoarece noi trebuie să atingem o stare specială.

Asta se referă în special la aceia cărora li s-a trezit punctul din inimă, dar toţi oamenii suferă pentru că simt forţa care îi împiedică să se dezvolte. Asta se întâmplă „sub raţiune”, inconştient, fără să înţeleagă unde, de ce şi cum ar trebui să se dezvolte şi ce forţe îi stăpânesc şi îi împing înainte. Omul încearcă în mod instinctiv să evite o influenţă neplăcută, rea şi este atras de bine. Toate calculele lui sunt bazate numai pe mai puţină suferinţă şi mai mult bine.

Totuşi, pentru sufletele speciale, Creatorul a pregătit o cale speciale de dezvoltare prin bine. Ei trebuie să atragă forţele care să îi dezvolte: Lumina Înconjurătoare superioară care Reformează. Aceşti oameni sunt bucuroşi faţă de sentimentele rele la fel cum sunt şi faţă de cele bune, ştiind şi înţelegând că totul vine numai de la Creator, că nu există nimeni în afară de El, şi că El se joacă cu noi.

Întreaga viaţă este un joc, deoarece cel superior îl dezvoltă pe cel inferior printr-un joc, iar noi trebuie doar să acceptăm regulile acestui joc, în ciuda complexităţii lui, a confuziei şi a dificultăţii. Trebuie să depunem un mare efort pentru a identifica jocul Creatorului şi a sta conectaţi la Cel care se joacă cu noi. În acest caz, ne găsim între două forţe: Faraonul şi Creatorul, şi suntem bucuroşi de şansa de a avansa. Apoi, putem avansa cu adevărat numai prin calea bună!

Oamenii care se pot ţine de aceste două forţe şi le stăpânesc ca pe nişte hăţuri sau care devin ca un cal care avansează singur, ghicind dorinţa călăreţului, aceşti oameni simt că sunt fericiţi. Ei au multe probleme. Întreaga lume, pentru care ei sunt responsabili, se află pe umerii lor, dar ei sunt fericiţi pentru acest rol, pentru conexiunea cu Creatorul, a cărui comandă o împlinesc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

… şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Perioada actuală este foarte dificilă. Simţim presiunea exercitată asupra noastră, Creatorul este foarte strict cu noi. În ce fel, aici în Europa, putem să ne ridicăm deasupra temerilor noastre, pentru a răspunde în mod corespunzător, la ceea ce Creatorul vrea de la noi?

Răspuns: Obiectivul nostru principal este conexiunea, unitatea. Chiar dacă noi nu difuzăm metoda educaţiei integrale, conexiunea noastră influenţează lumea oricum. Ea se va răspândi în subteran şi va influenţa pe toată lumea. Toată lumea va începe să vorbească despre acest subiect. Toată lumea va începe să se gândească şi să înţeleagă, deoarece lumea întreagă este oricum interconectată. Acest lucru se cunoaşte deja din cercetarea ştiinţifică şi oamenii simt asta: Ceva ce gândesc într-o ţară din lume, începe brusc să se descopere în gândurile şi acţiunile unei alte ţări şi aşa mai departe.

Deci, înainte de toate, noi avem nevoie de unitate. Mai ales, dacă noi vom începe să ne conectăm dincolo de frontierele Europei! Şi, în momentul în care vom începe să facem asta, estimăm că relaţiile dintre naţiuni, între popoare, vor fi complet diferite. Mass-media va începe să prezinte informaţii într-o formă uşor diferită: sub o formă reciprocă mai dulce, înţelegând că nu există altă alegere, este necesar să se facă campanie pentru relaţii bune, unii cu alţii. De aceea, trebuie să mergem în această direcţie.

Şi apoi, plecând de la conexiune, diseminăm deja metoda educaţiei reciproce. Nu este complicat deloc. Nu vă puteţi imagina cu ce viteză se va realiza; este suficient, deci, de a lua forma corectă şi a acţiona; este cel mai important lucru în înţelepciunea Cabala. Pentru asta, puteţi investi cantităţi imense de energie, ani de muncă grea, să scoateţi din voi tot ce este posibil, dar dacă acest lucru nu progresează în direcţia bună, dacă se abate un pic din cale, atunci nimic nu va veni de aici!

Baal HaSulam scrie în cartea Shamati, că Israel este cineva care se îndreaptă direct spre Creator; Tora este sistemul care conectează oamenii, deoarece acţionează punerea în aplicare a regulii generale „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Deci, dacă vă îndreptaţi spre iubire, spre conexiunea dintre voi, atunci veţi ajunge la Creator. Dar, dacă veţi devia de la această cale uşor, atunci veţi vira în altă parte. Această distanţă unghiulară poate fi mică, dar când avansaţi, distanţa creşte.

Prin urmare, este interzis pentru noi să greşim, avem nevoie să ne corectăm, tot timpul: un pic mai mult şi mai mult, ca în orice sistem de urmărire. Trebuie să fim atenţi la asta şi atunci, nu va fi complicat deloc. Foarte repede, foarte curând, veţi simţi reacţia bună a lumii. Oamenii vor începe, brusc, să vă găsească, să se întoarcă spre voi şi să întrebe: „Unde aţi fost până acum ?”

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să verific al cărui servitor sunt: al Faraonului sau al Creatorului? Cum se realizează examinarea, intelectual sau emoţional?

Răspuns: Cercetăm cu mintea ceea ce simţim în inimă. Inima reprezintă totalitatea dorinţele omului şi eu trebuie să verific cine îmi controlează dorinţele: voinţa de a primi cu intenţia pentru a primi sau cu intenţia pentru a dărui. Voinţa de a primi este întodeauna prezentă; este substanţa creaţiei, dar eu trebuie să examinez pentru cine lucrez.

Examinarea se face numai prin grup. În lumea noastră fizică nu putem măsura ceva fără o scala de măsură. Ne trebuie o anumită unitate de măsură: metru, kilogram, Hertz, o scală de măsură cu care putem să măsurăm şi să cântărim un anumit fenomen.

Cum pot cântări dorinţa şi intenţia care o controlează? Asta se poate face numai în funcţie de cât de mult ader la grup şi mă asociez cu întregul. Prin asta mă pot măsura şi pot schimba ceva în mine. Altfel, voi fi întodeauna în eroare.

De aceea, „Şi vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuşi” se numeşte regula fundamentală din Tora, pentru că controlează totul. Dacă nu mă plasez corect faţă de societate, nu voi putea deloc să văd unde sunt. În măsurătorile mele nu voi putea să discern nicio greşeală, nici pe cea mai mică nici pe cea mai mare.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce manieră fiecare dintre noi poate investi eforturi în Kli-ul comun; ce ar trebui să facem?

Răspuns: Simplu, fiecare ar trebui să se gândească la ceea ce doreşte să se întâmple cu el, cu grupul şi cu întreaga lume: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, toţi oamenii, umanitatea întreagă. Astăzi, noi suntem toţi în aceeaşi barcă, o adevărată arcă a lui Noe.

A propos de arca lui Noe, se spune că toate au fost depozitate în ea şi că nimeni nu mânca pe nimeni, mai degrabă toţi trăiau în pace. Această arcă este caracteristica Bina, care include şi conţine totul în ea însăşi. Prin urmare, au fost salvaţi de la potop, de la un mare ego, care a erupt în exteriorul pereţilor vasului şi a apărut în toate formele sale teribile: erupţii vulcanice, uragane, tsunami, viscole şi un foc aprins.

Arca a protejat pe toţi cei care erau în interior, deoarece doreau să o salveze. Cu cât protejăm arca, cu atât  arca ne va proteja, deoarece arca este caracteristica Bina. Intraţi în caracteristica Bina ca şi cum intraţi în uter, într-o arcă ce vă va proteja de toate influenţele exterioare, rele şi dăunătoare, nimic nu te mai poate afecta.

Aceasta trebuie explicat, cu exactitate, lumii, că toate probleme umanităţii provin din ego-ul său violent. Dar, dacă noi toţi construim o arcă pentru noi înşine şi nu ne mâncăm unii pe alţii, dimpotrivă, vom trăi împreună în mijlocul ei, în lumea noastră mică, închisă, dacă noi vom face o arcă din lumea noastră mică, închisă, atunci noi vom fi salvaţi. Altfel, ce s-a întâmplat cu toţi cei care au rămas în afara zidurilor vasului Arca lui Noe, se va întâmpla cu noi, ne vom scufunda cu toţii în apele potopului.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.03.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există momente când totul avansează excelent: la muncă, în viaţă, în grup. Cu toate acestea, trebuie să aspirăm, constant, la un nivel superior. Ce putem face cu acest sentiment de saţietate, cu sentimentul nostru de a fi satisfăcut tot timpul?

Răspuns: Asta este o problemă. Senzaţia de saţietate din această lume, închide lumea superioară pentru voi. „Viaţa burgheză” te ucide atât de mult, încât tu nu mai simţi să fie necesară. Doar grupul poate dezvolta sentimentul lipsei valorii acestei existenţe, în tine. Trebuie să obţineţi acest sentiment de la grup.

Ar trebui să discutaţi despre lumea superioară: despre ceea ce este, atingerea ei, sentimentul realităţii superioare, cât este de vastă şi bogată în raport cu lumea aceasta, cum deschide sensul vieţii pentru tine. În egală măsură, ar trebui să discutaţi despre existenţa corporală, care se va încheia într-o zi, deoarece fiecare dintre noi există într-un corp care are o viaţă proprie.

În general, o persoană are nevoie să reflecteze la acest subiect şi să se încurajeze prin toate mijloacele, pentru a se scoate din starea statică. Grupul există pentru acest motiv. Deci, aveţi nevoie de o existenţă exterioară. Veniţi şi ne vizitaţi!

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În seara aceasta, organizăm o lecţie specială pentru a simboliza sfârşitul Paştelui, îndepărtarea de ego.  Cum putem aborda această problemă, cu o cerere maximă, pentru a traversa Machsom?

Răspuns: Asta vine dintr-o dată. Nimeni nu ştie exact când, nimeni nu poate precize nimic. Dar Baal HaSulam scrie că perioada Paştelui este un moment  foarte important, în această lume, este un moment special referitor la Luminile Inconjurătoare.

Într-adevăr, ieşirea poate avea loc în orice moment, nu contează în ce zi, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de a face tot ce este posibil în conformitate cu comunicarea dintre ramura fizică şi rădăcina spirituală. Avem o şansă şi pentru asta este necesar un mare efort de cooperare, chiar şi un pic de nerv (curaj).

–       Noi o merităm!

–       De ce ?

–       Pentru că!

Acest lucru este obligatoriu! Referitor la asta, este spus: „Fiii mei m-au învins”. Chiar dacă ştiu că

nu merit, în ciuda a toate, eu cer, exercit o presiune şi această îndrazneală este utilă, deoarece arată că eu merg dincolo de limitele ego-ului meu, cred că depind de Creator şi special pentru El cer ceea ce vreau. Rezultă nu doar o izbucnire emoţională, ci un strigăt deliberat, un asalt necesar în direcţia Lui: „Fă-o!” În acest mod se trezesc în mine noile Kelim, deficienţe suplimentare.

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a construi această cerere pe parcursul întregii zile?

Răspuns: Este necesar să se concentreze asupra opoziţiei formate în momentul plecării din „Egipt”, pe conexiune şi ridicarea deasupra ego-ului individual şi colectiv. În general, noi avem nevoie de o cerere cu mai multă îndrăzneală. Lucrul principal este unitatea. Şi să nu fim distraşi de nimic altceva.

Întrebare: Cum să fie îndrăzneală în această cerere şi, în acelaşi timp, să ceri în numele tuturor, împreună cu toată lumea ?

Răspuns: Este scris că vom părăsi Egiptul în întunericul nopţii. Asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm să fie întuneric afară şi să stingem luminile în casă. Nu, este întunericul ego-ului, pe care-l simţim în interior atunci când nimic nu ne poate slava şi nu există nicio posibilitate de evadare.

Avem nevoie să alergăm spre centrul grupului, spre iubirea de prieteni, spre iubirea pentru celălalt. Este necesar să ne concentrăm pe această problemă; avem nevoie ca numai ea să fie importantă. Lumina dezvăluie Kelim şi le corectează. Totul vine de aici, cu excepţia cererii de ajutor.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→