O coborâre se produce deoarece nu putem menţine starea atinsă anterioră, deoarece, de fiecare dată, există o împovărare a inimii. Noi nu am primit această împovărare a inimii, pentru că ni se arată milă de sus.

Dar, nu este bine dacă această împovărare a inimii este o consecinţă a problemelor materiale externe. La urma urmei, de acum putem rămâne numai în munca spirituală şi să interpretăm toate perturbaţiile materiale neplăcute, ca spirituale.

Nu vedem nimic material în aceste tulburări, chiar şi în loviturile cele mai severe. Brusc, vor începe să aibă o formă fantastică, lucrul cel mai important este să ne menţinem la acelaşi nivel. Dacă continăm să rămânem la acelaşi nivel deasupra tuturor tulburărilor, vom începe să înţelegem acest nivel mai profund.

Am atins, deja, un nou nivel şi acum avem nevoie de a merge mai departe în el, pentru a vedea cele 10 Sefirot în el, noi proprietăţi. Şi atunci, vom vedea dintr-o dată, că suntem în măsură să rămânem în această stare şi că suntem în lumea spirituală! Noi am abordat, deja, această stare în forma exterioară.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scirerile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: La congres a fost un agreabil sentiment de încredere în apartenenţa noastră la unitate. Acum, trebuie să separăm această senzaţie plăcută a sentimentului de apartenenţă, dar încrederea ar trebui să rămână?

Răspuns: Încrederea este lumina pe care trebuie să ne-o asigurăm. Nimeni nu poate simţi încrederea de la sine, aceasta vine numai din exterior. Este vorba despre încrederea copilului care stă în braţele mamei. Toată încrederea sa este de a aparţine superiorului.

Garanţia mutuală, integrarea reciprocă, încrederea şi conexiunea, toate acestea sunt reunite într-o singură stare comună, o iluminare. Şi apoi, vom învăţa să împărţim aceste sentimente în trei linii. În diferite etape, naşterea şi alăptarea, creşterea se întâmplă în moduri diferite. Dependenţa noastră de partea superioară şi atitudinea noastră faţă de grup se schimbă, ca şi a gradului superior sau a celui în care vă aflaţi.

Dacă forţa superioară se manifestă în grup, atunci ne-o atribuim, deja, în sufletul nostru. Totul este în grup, deci nu este nevoie să filozofăm prea mult, lucrul cel mai important pentru noi, acum, este de a face un pas înainte care va deveni o schimbare de viaţă.

Depinde dacă suntem în măsură să înţelegem gradul atins mai profund sau dacă noi cădem înapoi şi atunci  vom avea nevoie de mai mult timp pentru a reveni în aceeaşi stare.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul pregătirii congresului, toată lumea a avut o dată precisă spre care puteam accelera şi concentra toate eforturile noastre. Şi după aceea, toată lumea s-a întors la proiectul său şi acest efort comun, vizat la un moment dat, nu a mai fost simţit. Cum putem realiza o accelerare în raport cu acelaşi punct?

Răspuns: Cred că suntem destul de vechi şi nu avem nevoie de a fixa o dată comună ca un ghid pentru noi înşine. Este un nivel copilăresc, dacă putem să ne concentrăm pe o singură zi. O zi semnifică o stare. Şi în timp ce noi avansăm, trebuie să menţinem această stare la o înălţime mai mare şi cu o stabilitate crescută, până la eternitate.

Pentru moment, ne sunt date senzaţii agreabile de a fi în aceste stări, astfel încât forţa noastră egoistă materială ne ajută să ne menţinem în ele. Egoismul nostru susţine, încă, această unitate deoarece noi suntem la începutul dezvoltării noastre.

Lucrul principal este de a face această stare permanentă şi de a simţi apartenenţa noastră la grupul nostru mondial. Încercaţi să vă separaţi de acest sentiment şi să asociaţi această condiţie la toate evenimentele vieţii voastre; în orice situaţie, aveţi nevoie de a rămâne în interiorul acestei unităţi.

Trebuie să rămânem în aceeaşi stare în care eram la congres cu toată lumea şi să aduceţi toată viaţa voastră în interior. Toate activităţile zilnice: lecţia, munca, familia, casa, toate situaţiile care se produc, trebuie să fie aduse în zona congresului şi să continue pe orbita sa.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lucrul principal este de a nu ne mişca din acest punct: ”Astăzi ne-am adunat aici.” Astăzi, este momentul în care trebuie să muncim pentru a nu pierde ceea ce am realizat înainte, dar numai prin amplificare. Este exact situaţia care s-a creat acum, după congres. Trebuie să fim preocupaţi să continuăm şi să adăugăm la câştigurile noastre, în loc să aşteptăm să fim aruncaţi din nou în jos, şi cine ştie când vom fi în măsură să ne ridicăm.

Grupul nostru mondial Bnei Baruch trebuie să se menţină cel puţin la acelaşi nivel. Dorim să păstrăm ceea ce am realizat şi, dacă nu sunteţi în măsură să rămâneţi la acelaşi nivel, atunci nu sunteţi în dorinţa de dăruire, chiar şi în cea mai mică măsură.

Prin toate mijloacele, trebuie să rămânem în starea atinsă şi să nu cădem. O coborâre ar trebui să fie în realizarea faptului că este necesar să se adauge la ascensiunea precedentă – nu este suficient pentru noi! Trebuie să ne ridicăm la o nouă ascensiune. Şi, dacă ne coborâm, nu vom urca niciodată în palatul regelui.

Este necesar să distingem fiecare ascensiune care este o mare dăruire, care este adăugată, picătură cu picătură: de fiecare dată un pic mai multă dăruire, conexiune şi un sentiment de unitate. Şi după ce ajungem la acest plus în dăruire, obţinem o coborâre bazată pe sentimentul oportunităţii de a ne ridica mai mult. Cu alte cuvinte, ne trezim dimineaţa şi astfel, avansăm.

Toate coborârile pe care le-am primit până acum ne-au aruncat în jos, în raport cu nivelul atins, determinându-ne să cădem. Ele au fost incorecte, coborâri non-spirituale. Coborârea spirituală ar trebui să fie în raport cu valorile precedente. Dacă, în trecut, ne-am imaginat dăruirea, acum, vedem că dăruirea este mult mai mult. Deci, starea pe care am atins-o pare a fi o coborâre.

Desigur, acest lucru este posibil numai cu sprijinul grupului. Să spunem, am câştigat 1000 $ şi sunt foarte fericit. Apoi, brusc, eu văd că altcineva a câştigat 2000 $ şi nu mă mai simt în ascensiune, ci în coborâre. La fel, trebuie să tratăm ceea ce am realizat.

Toată lumea ar trebui să vadă în mediul său, că este posibil să realizeze mai mult, o şi mai mare dăruire! Nu ar trebui să existe nicio coborâre, există, mereu, posibilitatea de a adăuga.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce am obţinut de la acest congres ? Este un sentiment comun de iubire între prieteni?

Răspuns: Nu există sentimente comune. Avem nevoie doar de o corecţie completă. Nu vrem mai puţin. Vom deveni o singură imagine a unei unice fiinţe umane, aducând întreaga lume într-un sistem unificat. Asta-i tot şi nimic altceva!

Este primul congres pentru care ne-am pregătit, în avans, cu conştiinţa că am venit aici pentru a munci serios. Nu este un congres în care eu urc pe scenă şi toată lumea ascultă, aşteptând poveşti interesante şi apoi să danseze şi să cânte. Este vorba despre un congres în care muncim în noi înşine, împreună.

Acţiunea cea mai importantă are loc între noi, în noi! Eu nu vă corectez decât puţin şi amintiţi-vă că asta ar trebui să fie între toată lumea şi eu sunt acolo cu voi.

Noi ne pregătim pentru prima dată de la congres şi toate congresele noastre ulterioare vor fi organizate în acest mod. Poate că, în timp, vor lua o formă diferită şi vor deveni practic, virtuale, dar toate au ca scop concentrarea, pentru a comprima intenţiile noastre de a le îmbina.

Din Congresul de la St Petersburg, “Lecţia pregătitoare”

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O persoană nu are niciun drept să se rupă de societate şi să ceară doar pentru sine, chiar dacă are cea mai bună intenţie de a aduce mulţumire Creatorului. Printr-o rugăciune făcută de-o parte sau plângând singuri, nu ajutăm în niciun fel, ci numai ne facem rău nouă şi celorlalţi.

Acum, închipuiţi-vă cât de multe coruperi am provocat în timpul exilului.  Totul a fost cu scopul de a descoperi răul din noi şi să înţelegem că ne putem corecta numai prin conexiune. Exilul a fost necesar pentru a afla unde se află locul corectării şi să avansăm de la o rugăciune individuală la rugăciunea celor mulţi.

Orice dorinţă din inimă se numeşte o rugăciune. O rugăciune este munca în inimă. Dacă fiecare cerere ar trece prin societate, ar fi acceptată. Noi am fi deja într-o stare cu totul diferită, în relaxare şi abundenţă absolute. Totuşi, pentru că cererile noastre – toate dorinţele pe care le simte o persoană, ca şi cele pe care nu le simte – nu trec prin conexiunea dintre noi, ne fac rău şi îi fac rău în primul rând celui care a cerut.

Ar trebui să înţelegem cât este de serioasă situaţia din moment ce suntem cu toţii conectaţi într-o reţea care în prezent este revelată în lume ca un singur sistem conectat şi integral. În această stare, vedem cu siguranţă că nu ne putem elibera din acest sistem şi că trebuie să fim parte din el. Timpul alocat pentru recunoaşterea răului s-a scurs. De acum înainte, vom cunoaşte răul prin lovituri la diferite niveluri sau prin a începe să acţionăm conform reţelei care este revelată între noi.

O persoană ar trebuie să vadă asta foarte clar şi, ca o serioasă măsură de siguranţă, nu trebuie să cerem de unii singuri, deşi chiar simţim să facem asta! Este înclinaţia noastră rea care este opusă Creatorului. Egoul este dorinţa noastră de a ajunge la Creator dar cu scopul de a conduce noi înşine.

Dorinţa „voi conduce” nu este îndreptată împotriva Creatorului, ci împotriva societăţii, împotriva grupului. Înclinaţia rea este dorinţa noastră de a ne întoarce către Creator singuri şi de a cere pentru succesul personal. Cu toţii avem această dorinţă. Suntem gata să ne rugăm, să cerem, să recunoaştem puterea celui de sus, să recunoaştem dominarea Lui asupra noastră, dar întreaga problemă a exilului în Egipt este că fiecare începe să simtă că este rupt de ceilalţi.

Acesta este păcatul fiilor lui Iacob, motivul urii lor faţă de fratele mai mic, Iosif. Iosif vroia să adune toţi fraţii împreună şi să se conecteze între ei, dar ei vroiau să rămână separaţi. Ei nu au înţeles că trebuie să existe o linie de mijloc, conexiunea, şi astfel a trebuit ca ei să intre în exilul din Egipt şi, pe calea suferinţei, să descopere nevoia conexiunii frăţeşti.

Doar după ce au recunoscut răul, după ani lungi de exil, au fost răsplătiţi cu Tora. Acesta a fost întregul scop al turului pe care l-au făcut în exil în Egipt.

Întregul proces al evoluării în lumile superioare şi în lumea noastră, întregul joc, este numai despre conexiune. Deci, sunt foarte fericit că astăzi putem deja să vorbim despre asta şi să înţelegem nevoia pentru asta şi să simţim de aproape această problemă.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul poate avea un suflet special, care îl trezeşte tot timpul şi îl forţează să continue munca, în ciuda îngreunării inimii şi a confuziei. Dar dacă nu are asta, singura opţiune pe care o are ca să rămână pe drumul cel bun este un mediu înconjurător corect, care nu îl lasă să scape şi îl forţează să fie echipat cu instrumente care îl vor ajută să se întoarcă la tipul corect de viaţă.

Omul nu are nicio şansă de avansare şi nu are nicio putere pentru a putea răspunde corect, în fiecare moment, la întreruperile care apar, dacă nu are o pregătire adecvată, obişnuinţa de a munci intern şi conexiunea cu mediul care păzeşte conexiunea dintre om şi surse, învăţător şi grup. În acest fel, se poate ca cineva să nu mai dea deloc atenţie întreruperilor sau a faptului că este atras în ele.

În primul caz, nu este destul de sensibil, aşa că îşi micşorează nivelul de sensibilitate pentru a evita influenţele puternice ale întreruperilor. În acest caz, nu avansează. Viaţa lui devine mai paşnică şi liniştită, în loc să întâlnească 10  întreruperi  pe oră, de exemplu, simte întreruperi doar de câteva ori pe zi şi asta este tot. Ritmul avansării lui este conform cu acest lucru, ceea ce înseamnă că rămâne în urmă, intenţionat.

Dar dacă simte întreruperile şi încearcă să lupte cu ele, blamându-se pe el şi mediul, învăţătorul şi calea spirituală în general, poate să devieze şi să părăsească totul; atât de serios poate fi.

Este foarte greu să păstrezi şi să accepţi toate condiţiile trezirii ca fiind de dorit şi ca fiind trimise de Creator, pentru că „nu există nimeni în afară de El”. Acestea sunt cele mai bune condiţii pentru avansare şi singura întrebare este cum să răspundem la ele corect, să le acceptam corect şi să le fim recunoscători pentru a avansa către scop.

Trebuie să studiem intensiv şi cu răbdare şi să ne pregătim pentru o tranziţie constantă de la o stare la alta. Principalul lucru este supunerea noastră, abilitatea de a înţelege că toate greutăţile care apar sunt întreruperi corecte de-a lungul drumului. Fiecare om din lume primeşte asemenea întreruperi şi îşi clarifică dacă să avanseze prin aceste întreruperi sau nu şi în ce direcţie.

Unii oameni determină o anumită atitudine la începutul drumului, care este fie bună fie greşită, privitoare la grup, învăţător şi cărţi. Alţii trebuie să clarifice asta din nou, de fiecare dată şi o pot schimba. Aşa avansează ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/07/13, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ar trebui să ne aşteptăm la realizarea corecţiei finale la congres, pentru a aduce mulţumire întregii lumi din adâncul inimii şi sufletului nostru, în dragoste absolută fără sfârşit!

Întrebare:  Dar, dacă vin la congres cu mari aşteptări de reuşită, aprind dorinţa mea de primire şi începe să lucreze în sens opus, cum pot depăşi acest lucru ?

Răspuns: Este adevărat că dorinţa noastră de primire lucrează în direcţie opusă. Vrem să profităm, să primim plăcere în dorinţa noastră de primire. A primi plăcere şi a profita este obiectivul creaţiei! De aceea Creatorul a creat dorinţa de primire.

Dacă privim creaţia de alături, nu din această lume nici din cea spirituală, vom vedea că există o dorinţă de primire, realizată şi proiectată astfel încât să se bucure numai de iubire. Ea a fost făcută prin forţa iubirii! Prin urmare, nu se poate bucura de nimic altceva. Chiar dacă este un procent din dragoste, se va bucura de un procent şi nimic altceva.

De asemenea, noi percepem un pic din această dorinţă, această plăcere din lumea noastră, atunci când creştem precum nişte mici animale. De la părinţii noştri, de la societatea noastră, simţim o parte din iubire şi, într-o anumită măsură, suntem înconjuraţi de o astfel de iubire.

Trebuie să simţi dragostea şi să o descoperi, pentru a te bucura de ea. Trebuie să te deschizi acestei iubiri. Aceasta înseamnă că, pentru a face acest lucru, trebuie să iubeşti! Iubirea nu poate fi în sens unic. Aceasta există doar în lumea corporală.

Iubirea spirituală este mutuală, atunci când ambele părţi sunt încorporate una în alta, în dorinţele fiecăreia. Umplerea dorinţei celuilalt este numită iubire.

Nu există altă alegere decât de a atinge starea în care îl umpli pe celălalt. Prin asta, vă dezvoltaţi pentru a descoperi şi simţi această iubire. Deschiderea vasului vostru în faţa cuiva, înseamnă să iubeşti pe cineva.  Dacă, graţie acestei iubiri, deschideţi vasul vostru în faţa cuiva, veţi primi această iubire în interior. Aceasta înseamnă că sunteţi umplut de Lumina Directă, care este îmbrăcată în Lumina Reflectată.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Avansăm pe două picioare:stâng şi drept. Munca noastră constă în a face un pas cu piciorul drept. Aceasta se spune peste tot, conform legilor evreieşti, legilor morale, în Tora, totul începe mereu pe partea dreaptă. Acesta este motivul pentru care în ebraică se scrie de la dreapta la stânga.

Linia dreaptă înseamnă că eu încerc să fac totul perfect, în dăruire, deasupra mea, contrar cu ceea ce am identificat ca natura mea, deasupra a ceea ce văd, simt şi înţeleg, deasupra raţiunii mele.

Următorul nivel spiritual spre care aspir, nu este atins prin aceeaşi metodă care este acceptată în lumea materială, lume în care noi acumulăm, constant, cunoaştere, informaţie, putere şi inteligenţă, în care noi studiem şi obţinem diplome universitare. În acest mod obţinem următoarele niveluri în această lume bazată pe dorinţa de primire, unde trebuie, constant, să adăugăm mai mult şi mai mult.

Totuşi, la nivel spiritual, este construit în opoziţie. Studiem că Malchut superior devine Keter inferior şi Keter inferior care este Sefira Superioară devine Sefira inferioară, Malchut al acesteia. Ele sunt opuse.

Deci, munca noastră este de a deveni contrariul a ceea ce suntem. Prin urmare, cu cât încercăm să fim deasupra a ceea ce este în emoţiile actuale şi în mintea noastră, cu atât mai mult ne apropiem de următoarea etapă, faza următoare.

Aici, noi discernem momentul în care încercăm să ne ridicăm deasupra naturii noastre: de la primire la dăruire, de la logica noastră la logica superioară, momentul în care ne  exercităm pe noi înşine, ne sunt date probleme şi eşecuri. Aceasta, deoarece emoţiile noastre egoiste corporale şi mintea sunt extinse pentru a atinge aceeaşi înălţime, acelaşi nivel cu nivelul superior , comparativ cu nivelul actual.

Dar, deoarece nu putem trece imediat la următoarea etapă, în emoţiile noastre şi în intelectul nostru corporal şi plasăm un Masach (ecran) şi Lumina reflectată peste ele şi le schimbăm în pentru a dărui, o facem progresiv, puţin câte puţin,  până ce “numeroşi bani se adaugă la un cot mare”.

Din Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.07.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul nu are puterea să facă nicio singură acţiune spirituală. Trebuie să privim obiectiv realitatea şi să înţelegem că acţionăm într-un cadru strict de legi şi forţe, pe care trebuie să ni le organizăm. De aceea, dacă omul nu se conectează corect cu mediul, pentru a se putea conecta prin acesta cu sursa metodei corecţiei, adică cu învăţătorul şi, prin învăţător, cu Lumina care Reformează, atunci el se va învârti constant în dorinţele şi aspiraţiile lui, care îl ţintuiesc în această lume.

Nu va trece niciodată de graniţele acestei lumi. Şi, în timp ce va învăţa ceva, în cele din urmă va rămâne cu aceeaşi natură cu care s-a născut şi va rămâne la acelaşi nivel. Poţi să te ridici la un nivel superior numai în condiţia în care primeşti o nouă dorinţă calitativă, adiţională, decât să îţi creşti nevoile comune, pământeşti, pentru bani, casă, putere şi cunoaştere.

Omul le poate avea pe toate astea în lumea aceasta. Dar dacă are nevoie să se mute de la planul pământesc „bani-famlie-putere-cunoaştere” la următoarea dimensiune superioară, atunci are nevoie de o dorinţă complet diferită – nevoia pentru proprietatea dăruirii – pentru că lumea noastră este bazată pe dorinţa de a primi. Lumea spirituală este bazată pe dorinţa de a dărui, spre care omul trebuie să devină atras şi să asprire la cea mai mare comoară: dorinţa că va putea îi servească ca un levier, ca o trambulină.

Trebui să sufere pentru că nu este capabil de iubire şi dăruire, dar este asta posibil? Numai invidia faţă de aţi oameni, care îi apar ca măreţi, atractivi şi importanţi, poate să îl ajute. Descoperă că ei sunt bucuroşi pentru că au abilitatea să dăruiască, ei găsesc ceva neobişnuit în această proprietate de dăruire şi, în comparaţie cu ei, el este un nimic.

Dacă are punctul în inimă, va începe să îi invidieze. Fără acest punct, nu are nimic de care să se ţină, nu are niciun organ de simţ care să simtă faptul că ei au ceva special pe care el nu îl are. Nu va simţii că îi lipseşte ceva. Este la fel ca cineva care iubeşte muzica şi visează să devină un muzician dar nu îl invidiază pe cel care vrea să devină un fizician. Fizica şi poezia sunt lumi complet diferite.

La fel este şi în aspiraţia spirituală. Numai dacă cineva are punctul în inimă, are cel puţin oportunitatea de a invidia oamenii care sunt în proprietatea de dăruire. La început, este atras pentru că i se pare mistic, i se pare ca va căpăta abilităţi supranaturale, puterea minţii, abilitatea de a-şi conduce propria viaţa precum şi a altora, puterea asupra întregii creaţii.

Adică, la început proprietatea de dăruire este îmbrăcată în tot felul de haine materiale, nu la nivel corporal „mâncare-familie”, ci la nivel de „bani-putere-cunoaştere”:  În esenţă, totul ajunge la un singur lucru: puterea de dominaţie (puterea banilor, a cunoaşterii). Este o dorinţă pur egoistă, dar omul speră că va obţine succes în revelaţia lumii spirituale.

Dacă are o puternică dorinţă, atunci la început i se pare că avansează chiar cu succes dar, mai târziu, descoperă că este în urmă şi că nu poate de fapt să se conecteze cu ceilalţi. Dar pe de alta parte, aude că această conexiune este principalul instrument pentru avansare. Începe să urască această metodă, dar nu mai are unde să se ducă.

Aici, are loc o bătălie decisivă, din care mulţi evadează. Dar sunt şi cei care rămân. Ei îşi cresc punctul, deoarece datorită deznădejdii, ei se predau mediului. Apoi încep în sfârşit să înţeleagă că spiritualitatea nu are legătură cu banii, puterea sau cunoaşterea ci numai temporar a fost îmbrăcată în aceste haine materiale, pentru a conduce pe om mai departe.

Iar acum spiritualitatea îl împinge mai departe pentru că el începe să aprecieze singur proprietatea dăruirii şi iubirii pentru ceilalţi. Simte că, chiar această forţă, această proprietate, este neobişnuit de exaltată şi unică; este deasupra acestei lumi şi posedă o esenţă divină. Chiar aceste forţe ale dăruirii sunt cel care conduc în lume.

Gradual, omul se apleacă din ce în ce mai în jos şi îşi anulează natura egoistă, agreând să se anuleze înaintea proprietăţii de dăruire. Toată această muncă are loc în grup. Influenţa mediului este singurul factor al unor asemenea schimbări de valoarea, în care dăruirea şi iubirea pentru alţii devine mai importantă pentru om decât lucrurile bune, obişnuite: mâncarea, banii, familia, puterea, cunoaşterea.

Este îmbibat din ce în ce mai mult cu această dorinţă de dăruire din mediu şi astfel ajunge la stadiul numit „Lo Lishma”. Îşi investeşte toate eforturile şi face tot posibilul să crească porţia de „Lishma” din „Lo Lishma”; adică dăruieşte şi dăruieşte, dorind să fie implicat în proprietatea dăruirii, dar încă aşteaptă să obţină ceva în schimb. Pentru moment, este încă dăruire egoistă, de dragul primirii; totuşi, se apropie de dăruirea altruistă.

Aici, are nevoie de o atitudine umilă, anulare de sine; măreţia scopului, a grupului, a învăţătorului, a Creatorului. Toate acestea îi devin foarte importante şi, cu excepţia acestora, nu mai există nimic altceva…. Tot ceea ce a visat înainte, îşi pierde treptate valoarea: mai întâi banii, apoi onoare, apoi puterea. Cine are nevoie să conducă şi în ce scop? El vrea ca Lumina superioară să îl conducă. Adică, nu are doar dorinţa să ca aceasta să îl domine dar şi dorinţa de a se înclina înaintea Luminii, ca aceasta să îşi facă munca.

Omul descoperă slăbiciuni în tot: nu se poate anula şi nici nu poate obţine proprietatea dăruirii. Nu găseşte nici un pic de dăruire şi iubirea pentru altul în afară de el însuşi, dar nici nu poate să conducă peste egoismul său. Simte că este dezbrăcat şi fără ajutor. Şi pentru că nu mai este interesat de bogăţie, onoare şi cunoaştere, nu îi mai rămâne nimic altceva decât punctul în inimă, care se numeşte un legământ cu Creatorul. Să presupunem că învaţă tot ceea ce se întâmplă în lume, toate ştiinţele inventate de umanitate. Dar toate acestea includ aceeaşi Lumină  în forma sa directă, adevărată, în loc de forma inversă, din spate, pe care sunt bazate toate ştiinţele şi cunoştinţele pământeşti.

Ca rezultat, rămâne dependent numai de Lumina care Reformează care vine la el prin scara lumilor spirituale, prin învăţător, prin grup, în condiţia în care vrea să înapoieze prin ei tot ceea ce are, înapoi la Creator. Lumina Directă şi cea Reflectată se îmbracă una în alta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/24/13, Shamati 175

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→