Intrebare: Care crezi că este cel mai important lucru? Care este ultima ta adresare către toată lumea în ajunul convenției?

Raspuns: Vă implor, din acest moment înainte, indiferent de ceea ce faceți în ajunul congresului, tot timpul gândiți-vă că faceți toate astea de dragul oamenilor din întreaga lume, venind împreună fizic și virtual și găsind unitatea, egală primului grad al Luminii superioare.

Va fi mult mai ușor după aceea. Acest lucru este similar modului în care un copil se naște, căci nasterea este procesul cel mai periculos, cel mai greu, cel mai complicat. Și în această zi, când o femeie dă naștere, nu știm ce se va întâmpla și cum. Este ceva imprevizibil în nașterea unei persoane.

Este mai ușor după aceea. Un copil se naște și începi să lucrezi cu el: să-l hrănești, să-l înfășezi, să ai grijă de el, oferindu-i tot ce are nevoie, etc. Cel mai important lucru este depășit.

Același lucru se întâmplă aici. Trebuie să trecem prin naștere, iar apoi orice altceva va merge mult mai ușor. Este mult mai usor! Este mult mai simplu! Este mult mai clar! Noi va trebui să fim atât în ​​această lume, cât și în cea spirituală- în lumea daruirii, în adiție față de lumea recepției. Va fi mai clar pentru noi ceea ce scriu Cabalistii. Vom începe să ne adaptăm la ceea ce va fi în sentimentele noastre.

Prin urmare, să facem toate eforturile să ne naștem în lumea superioară. Și apoi ne vom mișca împreună.

Dintr-o lecție virtuală 12/08/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem păstra sentimentul atelierelor de lucru în timpul pauzelor, meselor și așa mai departe, la convenția viitoare?

Raspuns: Trebuie să pregătim astfel de condiții exterioare care să păstreze întotdeauna oamenii în această stare. O persoană vine la convenție dimineața și pleacă seara. În acest timp, ea trebuie să treacă prin mai multe stări spirituale, iar seara, să nu plece așa cum a venit dimineața. Ea merge la culcare și literalmente se oprește.

Mâine și poimâine, este același lucru, adică, acestea sunt trei zile de muncă foarte serioasă. Trebuie să facem totul pentru a ne asigura că întreaga convenție are loc într-un astfel de ritm și într-o asemenea secvență în care oamenii se mișcă constant înainte. Chiar și pauzele și mesele trebuie să-l influențeze în acest fel, forțându-l, mișcându-l mai departe.

O convenție este un eveniment foarte serios. Alcoolul este absolut interzis. Noi trebuie să ne ridicăm la un nivel la care nu va fi necesar. Avem suficientă adrenalina la atelierele de lucru. Veți simți că sunteți toți împreună, într-„o singură piele”, Creatorul se va îmbrăca în voi.

Întrebare: Cum pot vedea lumea ca pe o singură creație? Cum pot vedea unitatea mai presus de spargere?

Răspuns: Ar trebui să fie deschisă pentru tine, nu mental, nu în minte, ci să se manifeste în sentimentele tale. Conexiunile interne ale lumii vor fi dezvăluite și vei vedea acest lucru în tine.

Intrebare: Cum simțim nevoia comună, Hissaron-ul?

Raspuns: Acest lucru apare dintr-o totală includere unii cu alții, deoarece toată partea noastră stângă, adica tot felul de sentimente egoiste decurg din includerea reciprocă.

Intrebare: Ce Kli, vas, dorești să vezi în fața ta?

Raspuns: Pe cineva gata să facă orice de dragul unității. Nimic altceva nu este necesar! Cu aceasta, ajungem la acord, în echilibru cu Lumina superioară. Aceasta se manifestă în noi, iar asta e tot. Punerea în aplicare într-adevăr nu este ușoară, dar principiul este foarte simplu: există o forță care va lucra în tine, dacă îi dai această oportunitate.

Dintr-o Lecție virtuală 29/7/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Punctul congresului se naște în primul moment al congresului. Dar știu de la mine că nu este posibil imediat să intri în el; trebuie cu siguranță să treci prin anumite stări intermediare. Cum pot scurta asta pentru a prinde acest punct care să devină o adevărată sursa a importanței pentru prieteni?

Răspuns: Cred că va trebuie să apar deja în timpul pregătirii pentru prima discuție, dar nu atunci când oamenii stau și ascultă lectura mea. Ei trebuie să fie incluși unul în altul înainte de asta.

Dacă te vei include în congres după o zi jumătate sau o zi, nu va merge. Trebuie să facem orice efort posibil să ne pregătim, pentru ca atunci când ajungem acolo, să fiți ”fierbinți”, ca să zic așa și, imediat să vă alăturați valului general, excitației generale; altfel, vom pierde timp.

Nu te gândi că, să spunem, vii și intri în dispoziției pe seară sau poate mâine. Nu vei avea timp de recuperare  și după aceea este gata. Din contra, este necesar să te conectezi imediat și să stai în ritmul în care experimentezi din ce în ce mai multe stări.

Deci, vă rog, nu pierdeți timpul.

Pentru ce facem noi toate acestea astăzi? Doar ca voi să fiți mai bine pregătiți, să veniți la congres și să nu vă gândiți ”Mă voi acorda mai târziu, atunci când voi învăța totul, gradual” Nu avem timp pentru asta! Trebuie să ajungi acolo pregătit total și să te incluzi imediat. Te implor.

Același lucru este valabil și pentru prietenii care sunt conectați cu noi virtual: nu vă relaxați! Dacă stați în fața ecranului, încercați să ”intrați” în el cu sufletul și să nu fiți distrați de altceva. Trebuie să vă controlați de două ori pentru că s-ar putea să nu fie nimeni lângă voi: sunteți singuri.

Deci, pregătiți-vă în avans tot ceea ce aveți nevoie: de băut, de mâncat și să nu vă deconectați de la lecturi și ateliere, care durează două ore jumătate. Nu închideți! Doar stați acolo și asta este tot, ca și cum stați în centrul holului în care se ține congresul. Sper la seriozitatea voastră în înțelegerea stării în care se află lumea, o sper la voi toți.

Acesta este un eveniment foarte important nu numi pentru noi ci pentru întreaga lume, pentru că depinde de cât de mult mergem în direcția corectă: accelerând procesul și ușuându-l sau încetinidu-l și înrăutățindu-l. Totul depinde de acest punct de cotitură. Aceast congres, aș pute spune că este ceva istoric.

Din lecția virtuală din 12.08.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană învaţă prin exemple. Ce fel de exemple ar trebui cineva să observe în jurul său?

Răspuns: Ar trebui să observe solidaritatea şi atitudinea pozitivă faţă de ceilalţi, dincolo de iubirea de sine. Într-adevăr, munca constă exact în ridicarea deasupra egoului.

În viaţă, dacă eu nu rezonez cu cineva, sau dacă nu îmi pasă de acea persoană, nici măcar nu o observ. Nu poate să îmi pese mai puţin de colegii mei de muncă – relaţia noastră de rezumă doar la un salut prietenesc. În lumina celor spuse mai sus, dacă dorim să scăpăm de toate necazurile, trebuie să ne extindem deliberat, dincolo de graniţele egoismului nostru. La nivelul acestei lumi, facem aceeaşi trudă ca şi în spiritualitate: începem să exprimăm o atitudine din ce în ce mai caldă faţă de ceilalţi. De ce? Deoarece datoria noastră este de a stabili o conexiune. De fapt, aici stă puterea specială care este capabilă să diminueze problemele noastre.    

Aceasta trebuie să fie abordarea noastră: dincolo de izolare sau indiferenţă, noi formăm – poate că nu iubire, ci – o conexiune mutuală, astfel încât să ne simţim ca o singură naţiune.

Nu este o întâmplare că, criza demolează graniţele şi demonstrează clar, că toţi oamenii sunt interconectaţi ca şi cum toţi am trăi în aceeaşi ţară. Dacă ar fi să combinăm toate sistemele noastre într-unul singur, atunci ne-am ridica deasupra crizei. 

Rezultă că eu trebuie să găsesc tăria şi direcţia în mediul meu înconjurător, care trebuie să mă convingă de un singur lucru – că unificarea noastră va neutraliza toate problemele. Tot ceea ce este plin de negativitate astăzi, se va transforma brusc în pozitiv, ca şi cum o baghetă magică ar acţiona.

Întrebare: Deci, noi de fapt discutăm despre relaţii pozitive?

Răspuns: Da. Asta este suficient. Împreună începem să muncim la construirea unei societăţi mai bune, prin intermediul conexiunii dintre noi, o conexiune ce este plină de viaţă, prosperitate şi optimism.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12-08-2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca in actualele circumstante, avem nevoie de ajutorul femeilor. Ce forta este aceasta, fara de care nu vom reusi sa ne descurcam?

Raspuns: Cineva a spus odata ca in spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie. Aparent, cu cat este mai mare succesul, cu atat este mai mare contributia femeii.

Deci, as vrea sa cer tuturor femeilor, a caror barbati studiaza cu noi si celor singure, sa le arate barbatilor ca asteapta de la ei unitate si conexiune. Lasati-i sa vada marea anxietate referitoare la problemele existente care va preocupa astfel incat sa ne ridicam peste starea curenta si sa o corectam.

Fiecare femeie trebuie sa arate asta. Si desigur in familie efectul este asigurat cand barbatul simte ca femeia asteapta reale actiuni spirituale de la el.

Este important ca fiecare femeie sa faca acest efort. In fond, femeile au un talent special care le ingaduie chiar fara cuvinte sa ii trezeasca pe barbati si sa ii indrume in directia corecta. Aceasta proprietate o au si mamele.

Barbatul nefiind capabil sa nasca, ramane cumva un „copil” si de aceea are tendinta opusa- sa asculte. Deci, noi barbatii avem nevoie cu adevarat de suportul femeilor.

Intrebare: Prin natura sa, o femeie are o nevoie caracteristica. Catre ce ar trebui indreptata aceasta?

Raspuns: Lumea este in criza si aceasta criza trebuie corectata prin unitate. In primul rand, ne unim in grupuri, apoi in oamenii lui Israel, in „teritoriul” de unde vine Lumina care Reformeaza si apoi in intreaga lume. Ar trebui sa avem grija ca aceasta corectie sa se raspandeasca in aceasta ordine. Sotia cere asta de la sotul sau si in general, fiecare femeie de la fiecare barbat, cu grija dar cu perseverenta. Ele stiu cum sa faca asta………..

Din partea a 4 a Lectiei Zilnica de Cabala 12/08/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să construim o nouă relaţie, care este mai mare decât plăcerea, aceasta înseamnă că încetăm să ne bucurăm?

Raspuns: Totul depinde de ceea ce-mi face plăcere. Trebuie să cerem plăcere, nu ar trebui să căutăm suferinţe. Dimpotrivă, ar trebui să ne bucurăm, dar din conexiune, aderenţă, iubire frăţească, iubirea Creatorului. Nimeni nu spune că trebuie să plângem.

Vasul nostru este o dorinţă de a primi plăcere care în mod constant cere şi se verifică pentru a vedea dacă a primit o împlinire sau nu. Eu lucrez cu un „ecran şi Lumina care se reîntoarce ” când îmi limitez dorința. Dar nu pot suferi din această restricţie, deoarece nu ar fi întreagă; nu ar fi starea corectă. Dacă suferi din cauza unei anumite acţiuni pe care ai efectuat-o, aceasta nu este o acţiune completă. Nu este o acţiune spirituală.

Te poate aduce în cele din urmă la acţiuni spirituale prin recunoaşterea răului, datorită căruia vei înţelege că trebuie să te schimbi. Dar ar trebui să ştii că nu este corect. O acţiune spirituală ar trebui să fie efectuată cu bucurie. Nu este durere în nicio mişcare sau în nicio treaptă spirituală, deoarece altfel nu este întreagă. Ştiu că am efectuat o acţiune spirituală, dacă am efectuat un act de daruire și primesc plăcere din faptul că dăruiesc. Este ca o mama care dăruiește copilului ei şi se bucură chiar mai mult decât copilul însuşi. Ar trebui să fie o plăcere în fiecare acţiune, deoarece Creatorul vrea să aducă plăcere fiinţelor create.

Apoi, vom începe să descoperim că în aceste acţiuni de dăruire este de 620 de ori mai multă placere. Acesta este motivul pentru care atat de multi oameni din istorie s-au torturat doar pentru a simţi Creatorul şi n-au ajuns la nimic. Ce-ar putea să simtă dacă au adus necazuri asupra lor? Aceasta nu este calea cea dreaptă.

Dimpotrivă, este ego-ul uman, care îți promite că te poți apropia de Creator în acest fel. Acesta este motivul pentru care există posturi tradiţionale şi restricţii în religii diferite. Până la urmă, religiile au fost create datorită ego-ului, după distrugerea Templului al doilea şi dispariţia spiritualității. Oamenii au fost lăsați în întuneric şi pentru mulți ani ei au perceput spiritualitatea din punct de vedere al ego-ului, al dorinţei de a se bucura.

Ego-ul înţelege doar placerea impură corporală. Aceasta înseamnă că acţiunea care îi este opusă este suferinţă. Deci, oricine se torturează şi se limitează din ce în ce mai mult, stând în aceeaşi poziţie toată ziua, meditând şi trăind cu un bol de orez este aparent drept.

Dar, în sens spiritual, este exact opusul; scopul este de a aduce plăcere fiinţelor create. Deci, dacă dorești să urmezi acest scop în fiecare acţiune pe care o faci, trebuie să ajungi la plăcere- dar numai din dăruire. Aceasta este partea cea mai grea. Până la urmă, cum mă pot bucura de dăruire dacă îmi este opusă? Aşa Lumina reformatoare vine şi mă corectează.

Este foarte simplu; doar ar trebui să menţinem în mod constant acest principiu. Nu există niciun loc pentru necazuri şi suferinţe, dimpotrivă, dacă aspirăm la conectare de la început, noi ar trebui să simțim că prin asta ajungem la viaţă şi plăcere. Acesta este motivul pentru care garanţia reciprocă este atât de importantă, deoarece permite fiecăruia să simtă cât de important este scopul, spiritul înalt, care este ca o gura de aer proaspăt.

Rezultă că plăcerea nu este doar permisă, dar este obligatorie! Plăcerea este un semn de progres. Nu există nici o interdicţie de a te bucura; întreaga ideea este modul în care te bucuri. Acum mă bucur de faptul că primesc pe contul altora şi îi rănesc, că domin pe cineva, îl asupresc şi mă simt deasupra lui: primesc o răsplată mare, dominare, o înţelegere. Trebuie să transform această plăcere în direcţia opusă: așa cum l-aș trata pe cel pe care îl iubesc – ca pe propriul meu copil sau ca  pe cineva care este aproape de mine.

Dacă aş trata un străin în acest fel, aș deschide un domeniu de studiu pentru mine – un loc unde pot vedea dacă mă schimb cu adevărat sau nu, dacă primesc plăcere din a-i ajuta pe alţii. Alții pot fi încă străini şi îndepărtați de mine, dar mă corectez şi, astfel, dăruiesc altora şi mă bucur din această dăruire.

Dacă nu mă bucur din asta, nu este considerată o acţiune spirituală. Intensitatea acţiunii se măsoară nu în funcţie de cât de mult dăruiesc altuia, dar în functie de cât de mult mă bucur de aceasta în dorinţele mele. Acesta este exact modul în care avansăm. Este un punct foarte important, în care toate clarificările au loc.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 29/07/12 Shamati # 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre încercările constante de a mă gândi la unitate în timp ce citesc Cartea Zohar, şi încercările de a mă gândi la ea în timpul zilei?

Răspuns: Întreaga zi depinde de cât de mult poți ţine sentimentul de unitate creat în timpul lecţiei, dacă nu ai învăţat asta, atunci nu te-ai conectat la sursă.

Să presupunem că ai un vehicul electric, ajungi la o staţie de benzină, te conectezi la priză, reîncarci bateria şi conduci.

Ți-ai umplut „bateria” sau nu? Dacă ai ajuns la lecţie cu pregătirea corectă, cu percepţia corectă, prin pregătirea tuturor condiţiilor, astfel încât „bateria” ta să fie corect conectată la Lumina, atunci se umple. Așa poți veni de la lecţie, iar pentru restul zilei să rămâi conectat la sursă şi să păstrezi intenţia corectă, existând datorită acestei umpleri. Este pentru că te-ai umplut, astfel încât ştii acum ce să faci cu toate întreruperile şi cu toate problemele.

Pe ansamblu, aceasta este ceea ce ni se cere să facem. Dacă vom face totul în felul în care ar trebui, vom înţelege şi vom descoperi brusc că această lume nu a fost doar formată, ci a fost creată ca un sistem special care este o continuare a sistemului spiritual, astfel încât vom fi umpluți de energie spirituală, şi apoi ne vom amesteca cu lumea, beneficiindu-ne reciproc, confruntându-ne cu probleme în familie, la muncă, etc. Toate aceste sisteme nu au fost create fără motiv, din moment ce nimic nu se întâmplă accidental. În ei împlinim ceea ce am primit în „bateria”noastră şi mulțumită lor urcăm la nivelul următor. Astfel, iluminăm lumea, o corectăm, şi cu ajutorul ei urcăm.

Apoi reîncărcăm bateria din nou şi începem următoarea zi, zi după zi, după cum se spune: „Faceți ca fiecare zi sa fie ca nouă”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot determina ca Zoharul mă influenţează?

Răspuns: Semnele apar atunci când încep să simt cât de important a devenit grupul pentru mine, cât de esențială a devenit pentru mine preocuparea pentru prieteni, pentru existenţa lor şi legătura cu ei –  la fel ca scopul în sine, deoarece prin acest mijloc realizăm scopul.

Acest lucru înseamnă că nu există niciun scop care este revelat în mijloace cum am putea crede acum. La urma urmei, Creatorul (Bore) este „Vino şi vezi” (Bo – reh). Ordinea corectă a legăturii dintre suflete, pe care o descoperim, este imaginea Creatorului.

Asta înseamnă că grupul nu este mijloc de revelare a Creatorului. Grupul în sine devine Creatorul. Acesta este revelat ca „El şi numele Lui sunt unul,” în adeziune unul cu altul, unde este imposibil să distingi între ele.

Şi acolo, nu avem nici o modalitate de a diferenţia între „eu” şi „grup.” Este o astfel de unitate încât te topești în ea și încetezi să exiști acolo. Iar ordinea corectă a legăturii dintre noi ne conectează pentru a forma o reţea şi creează o schemă a lumilor superioare şi transformă totul în Malchut a Ein Sof (infinitului). În consecinţă, urcăm nivelurile de revelaţie a Luminii, forţa dăruirii care curge în cadrul sistemului ca un flux etern de vitalitate și energie.

Una nu poate exista fără cealaltă, deoarece toate fenomenele Luminii sunt aceleaşi vase care operează în acest fel din interior. Nu este nicio lumină care apare ca ceva străin în sistem. Dimpotrivă, sistemul însuşi începe să ilumineze, după cum se spune: „Întunericul va ilumina ca Lumina.”. Aceasta se numeşte Lumină. Nimic nu vine din exterior. Sunt acţiunile corecte ale vaselor cele care iluminează. Nu este nici o lumină în afara vasului.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→