Întrebare: Ai relatat despre multiplele obstacole pe care o persoană le întâlneşte atunci când începe munca în grup. Unul dintre acestea este că ele pot apărea ca oportunităţi pentru acea persoană; pot fi foarte tentante şi atractive, capabile să-i îmbunătăţească viaţa şi să nu interfereze cu angajamentul persoanei în munca spirituală. 

Răspuns: Ele toate interferează cu munca spirituală. Altfel, ele nu sunt obstacole. Doar ţi se pare că atunci când ceva se sparge, atunci când ceva se întâmplă, tu trebuie să repari acel lucru şi apoi te poţi întoarce la munca spirituală, dar de fapt este un obstacol ce îţi este dat, exact împotriva muncii tale spirituale. De tot felul!

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi potolească unele dintre dorinţele sale corporale, astfel încât acestea să n-o distragă, atunci acesta ar fi tot un obstacol?

Răspuns: După cum este scris: „Daca nu este făină, nu este nici Tora”. Trebuie să creem toate condiţiile necesare existenţei, necesare şi suficiente, precum în matematică. Aceasta înseamnă să ducem o viaţă obişnuită. Astăzi, s-ar părea că acest lucru nu este aşa simplu. Totul depinde de ceea ce eu consider că este suficient pentru mine.  

Cândva l-am întrebat pe Rabash dspre acest lucru, iar el mi-a dat un răspuns interesant: „nivelul esenţial de auto-suficienţă este acel grad în care să fii fericit dacă nu ar fi necesar să ai de-a face cu el”. Asta înseamnă că ai fi fericit, dacă nu ar trebui să mănânci, să bei, să dormi, să-ţi cumperi un Chevrolet, sau dacă nu ar trebui să mergi într-o vacanţă în Insulele Caraibe. Nivelul esenţial este acela în care eşti forţat să ai de-a face cu el – obligat – şi nu eşti deloc fericit în legătură cu acest lucru din moment ce trebuie să menţii nivelul de vitalitate în acest corp, cu scopul de a urca la următorul nivel. Pentru ce ai nevoie de toate acestea?

Dacă mintea omului se află în locul potrivit, el pur şi simplu nu acordă atenţie lucrurilor esenţiale pentru el. Luaţi de exemplu orice muzician sau scriitor care „trăieşte” în munca sa. Pentru orice persoană creativă, creativitatea este totul. Ea nu are nevoie de nimic altceva!

Nu contează pentru această persoană cum arată şi ce mănâncă. Ea „arde” cu munca sa. De aceea, când arzi cu munca ta, atunci nu mai există o asemenea întrebare.

De la Congresul de la Kharkov “Unindu-ne ca să ne înălţăm” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Prietenii din grup mi-au explicat pentru ce am nevoie de ego-ul meu. Dar pentru ce am nevoie de egoul pe care-l simt în exterior, pe stradă?

Răspuns: Aceastea toate sunt parte din sufletul tău! Malchut, sufletul sau umanitatea, numeşte-le cum doreşti tu, toate sunt de fapt, tu. Deci, cine sunt toţi ceilalţi? Ei sunt parte din tine, totul este doar despre tine.

Aceasta înseamnă că există o structură multi-stratificată, în şapte miliarde, în care toate sufletele se conectează şi în loc de un singur plan, produsul rezultat este o sferă. De aceea, o atitudine cinică şi lipsită de respect faţă de altă persoană din această lume, îţi încetineşte avansarea spirituală. 

De fapt, trebuie să atingi un stadiu în care să percepi pe toţi oamenii din lume, atât pe cei total negativi cât şi pe cei total pozitivi, la fel de apropiaţi de tine ca şi cum ar fi părţi inseparabile ale tale. De fapt ei sunt nimeni. În ceea ce te priveşte, ei sunt păpuşi şi operează doar cu scopul de a-ţi furniza mediul potrivit pentru a ajunge mai aproape de Creator.  

Întrebare: Nu mă pot opune egoului meu. Nu am posibilitate de alegere; este o parte inerentă din mine, dar nu pot scăpa de egoul celorlalţi şi nici nu îi pot îndepărta.  

Răspuns: Unde vezi tu egoul celorlalţi? Dacă îl simţi în interiorul propriului ego, ce simţi de fapt? Este doar egoul tău. Pare că lumea este împărţită într-o mulţime de oameni, dar, chiar şi acum, tu vorbeşti cu tine.

De la Concenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că trebuie să arătăm ca într-un joc, unul faţă de celălalt, că ne aflăm la următorul grad, astfel încât ceilalţi să ne invidieze şi să ne urmeze. Cum poate fi acest lucru exprimat? Ar trebui pur şi simplu să fim buni, amabili, utili, zămbitori, iar acest lucru va impresiona şi îi va atrage pe prieteni? Cum ar trebui să arăt asta, pentru a provoca o invidie maximă?  

Răspuns: Ne aflăm în Lumea Infinitului, deplina conexiune cu fiecare. Singura problemă este că nu percepem acest lucru. Suntem ca nişte pisicuţe oarbe. Trebuie să începem să simţim unde ne aflăm în realitate, prin intermediul proprietăţilor noastre.

Acesta este motivul pentru care cele 125 de grade spirituale sunt numite treptele revelării, revelaţie în care tu exişti. Dar nu eşti dezvoltat şi nu simţi asta. Aici şi acum, ca într-un singur spaţiu (deşi nu e chiar în acelaşi spaţiu, ci în alte dimensiuni), sunt numeroase fenomene diferite, obiecte, relaţii şi acţiuni. Nu simţim nimic din toate astea; se află înafara simţurilor noastre. 

Unii oameni, printre care şi transcedentalii, simt oarecum acest lucru. De fapt aşa este. Beduinii care trăiesc în Israel, simt ce se întâmplă pe o distanţă de 100 de mile depărtare de ei, în concordanţă cu variatele forme de manifestare a naturii. Dar toate acestea sunt la nivelul lumii noastre. Transcedentalii, precum Wolf Messing simt ceva mai mult bineînţeles, înafara timpului, deoarece următorul nivel îl înalţă pe om dincolo de timp, etc.

Asta este,  jucăm următorul nivel superior, dorind astfel să atragem către noi forţele naturii, ca ele să ne îndrepte spre acest nivel. Facem acelaşi lucru în vieţile noastre; oamenii interpretează roluri: eu vreau să fiu precum cineva, de exemplu, să fiu ca oamenii de ştiinţă sau ca muzicienii, interpretez acest rol, fac exerciţii şi astfel mă apropii de ei.

De ce aceste exerciţii mă atrag către asta? Deoarece eu atrag aceeaşi Lumină superioară, doar la nivelul nostru egoist. Aceasta este o lege fizică: dacă aspir către ceva, aceste forţe de aspiraţie realizează totul. De aceea, trebuie să avem inspiraţie să jucăm.

Dar ceea ce este cel mai important, este că trebuie să ne dorim asta în interiorul nostru, deoarece iniţial suntem conectaţi unul cu celălalt şi dacă eu doresc ceva, dorinţele noastre s-au concentrat împreună şi s-au îndreptat către acelaşi stadiu care ne va direcţiona către asta.

Acesta este motivul pentru care există oameni care dansează în faţa voastră şi care-i inspiră pe ceilalţi şi mai sunt aceia care stau modeşti pe margine şi nu se pot nici măcar alătura cercului vostru sau să cânte împreună cu toţi ceilalţi; sunt oameni diferiţi, iar acest lucru nu contează. În exterior, trebuie şi noi să arătăm acest lucru prietenilor noştri, cu scopul de a fi inspiraţi împreună. Însă lucrul cel mai important este o aspiraţie interioară.

De la  Convenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce am experimentat o imensă apropiere şi unitate cu prietenii la congres, cum putem evita să ne scufundăm în rutina obişnuită şi să rămânem în aceaşi intenţie exaltată, către cale şi prieteni?

Răspuns: Trebuie să închizi ochii şi să stai conectat!

1. Mai întâi, trebuie să luaţi parte împreună la lecţii, seminarii şi la cât mai multe evenimente posibile. Nu vă puteţi descurca fără asta.

2. În al doilea rând, nu te încrede în mintea ta! Am văzut nişte studenţi foarte inteligenţi, care au o abordare analitică foarte bună şi care totuşi nu sunt capabili să se analizeze şi să se cerceteze pe ei înşişi, iar asta este o problemă. Chiar dacă se supun unei analize critice, ei tot nu pot să analizeze acel criticism. Astfel, ei avansează mai degrabă în direcţia raţiunii şi nu în cea a devotamentului şi a sacrificiului de sine. Iar fără asta, omul este scufundat în forţele egoiste, impure (Klipa) şi nu în dăruire şi forţe spirituale.

Asta este exact de ce ar trebui să se teamă cineva, de a o lua pe calea raţiunii în loc de cea a devotamentului altruist al sufletului. Am vazut deja mulţi prieteni care au părăsit drumul şi încă mulţi alţii o vor mai face. Scopul va fi obţinut numai de aceia care sunt devotaţi acestuia cu tot sufletul lor şi sunt dispuşi să mearga mai departe, cu ochii închişi.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/21/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să precedem de fiecare dată actele Creatorului şi să devenim mai rigizi în relaţie cu egoul, pentru a nu ne preda schemelor sale înşelătoare şi, pe de altă parte, să fim mai senzitivi la indiciile Creatorului?

Răspuns: Nu te gândi, sub nicio circumstanţă, la ego, nu te gândi la cum să te predai lui sau invers. Toate aceste jocuri cu egoul nu vor ajuta. Este mult mai şiret decât tine şi decât toată lumea.

Egoismul este o natură foarte puternică, care este complet opusă Creatorului şi este egală în intensitate cu El. Întregul sistem egoist a fost creat de Lumina care intră în dorinţă, care a creat natura acestuia şi toate atributule lui în toate formele. Astfel, lupta împotriva egoului nu va ajuta deloc! Numai prin ridicarea deasupra lui şi având dorinţa de a deveni similar cu Lumina, numai asta va ajuta! Dar să te pui în faţa egoului, este fără speranţă.

Nu trebuie să îi dai atenţie! Trebuie doar să doreşti să mergi înainte! Nu aştepta până când te împinge din spate.

Întrebare: Ce trebuie să faci dacă te gândeşti constant la asta, dar în ultimul moment uiţi de ego şi uiţi, de asemenea, de Creator?

Răspuns: Asta se întâmplă pentru că nu există nicio conexiune cu grupul, iar mediul nu te ajută să avansezi.

Aici este un sistem de forţe foarte simplu. De la început ţi s-a dat un punct de înclinare, ţi s-a dat direcţia, impulsul. Este spus că Creatorul ti-a pus mâinile în faţa unei sorţi bune şi ţi-a spus: „Alege.” Iar apoi tu alegi.

Baal HaSulam scrie că omului i se spune permanent să aleaga un mediu pentru sine, care este din ce în ce mai puternic, un mediu care îl va întări şi din care nu va cădea şi nu va uita scopul.

Alegerea unui mediu puternic depinde numai de ceea ce investeşti tu în el. Nu trebuie să schimbi oamenii, trebuie să investeşti în ei mai mult iar apoi vei simţi o influenţă mai mare de la ei. Acesta este punctul de alegere al unui nou mediu. Nu este ceva legat de feţele oamenilor, ci de măsura în care iei de la aceştia energia superioară, energie care se află în ei, iar ei nici măcar nu sunt conştienţi de asta.

Dacă nu merge, atunci este un semn că trebuie să tânjeşti, să îţi doreşti să obţii asta. Nu este nimic de făcut. Munca este numai în asta.

Din Congresul Kharkov “Să ne unim ca să urcăm” 8/16/12, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primul om care a revelat, care a realizat intelepciunea Cabala acum 5773 de ani, s-a numit Adam. Vom sarbatori in curand ziua sa. In fond, anul nou bilblic este nasterea lui Adam ca si Cabalist, ziua in care a revelat lumea superioara, forta superioara. El a scris o carte despre asta, „Ingerul Secret.” Numaram de la aceasta prima revelatie a lumii superioare.

De fapt, umanitatii i s-au dat 6,000 de ani sa se inteleaga pe sine si cel mai inalt nivel (statutul de egal cu Lumina). Din zilele Adam, de la descoperirea lumii superioare, au trecut 5773 de ani. Deci mai raman 227 de ani pana la incheierea procesului.

Dar el poate fi realizat mai devreme. De ce? Pentru ca pana acum am evoluat sub influenta fortei superioare care ne conduce, aproape fara a utiliza cunoasterea noastra de a ne ridica la nivelul Luminii superioare, sa o revelam si sa urcam la gradul urmator, la urmatoarea dimensiune.

Astazi deci, criza globala care are loc, despre care au tot scris Cabalistii, are ca scop tocmai sa ne dea imboldul necesar catre dezvoltarea comuna, globala. Si astfel, acum putem aplica intelepciunea Cabala, care ne invata cum sa atragem Lumina superioara. Intreaga metoda consta in asta; nu exista nimic altceva.

Ne aflam in dorinta egoista de a fi impliniti de propria revelare. Ca rezultat, dorinta noastra a de fi impliniti va fi umpluta de Lumina superioara. Cabala este un ghid care explica cum fiecare stare poate atrage Lumina superioara in maxima sa intensitate si dezvoltare.

Noi studiem de ceva timp aceasta metodologie. La inceput a existat o „lunga perioada latenta” in care am invatat, am creat multe tehnici care sa ne ajute sa invatam, carti, etc. Iar acum, cand criza globala incepe sa se manifeste, egoismul nostru global ne infatiseaza propriul sau sfarsit, incapacitatea de a continua sa existe in paradigma existenta; iar noi trebuie sa incepem sa ne schimbam pentru ca  aceasta stare curenta duce la moarte, la conditii teribile. Si deja vedem asta.

In marea masa de oameni, exista o nevoie de a face ceva cu propria noastra persoana. Deci, in calitate de purtatori ai metodei de atragere a Luminii, trebuie sa ne gandim nu numai la noi, ci si la intreaga umanitate. De aceea ni se da o asemenea „inspiratie”, o asemenea dorinta de a deveni atrasi de El, de a descoperi sensul vietii.

Iar semnificatia vietii este de a ne ridica la nivelul Luminii, la nivelul eternitatii, infinitatii, la nivelul perfectiunii si armoniei. Noi trebuie sa ajungem la acest nivel de practica, in noi insine si de asemenea de a o impartasi intregii umanitati.

Suntem interconectati. Doar in senzatiile noastre dorinta creata de Lumina a fost sparta in sapte miliarde de bucati. Fiecare dintre noi este o parte a acestei dorinte iar astazi relatia este de repulsie, egoista. Atragerea Luminii este posibila in masura in care incercam astazi sa ne unim.

Aceasta conditie este denumita legea similaritatii, legea similaritatii dorintei catre Lumina. In ciuda egoismului vom face efort si vom tinde catre unitate, astfel incat sa ne ridicam spre Lumina, devenind din ce in ce mai asemanatori cu aceasta.

Este imposibil sa devenim similari cu Lumina doar prin incercarea de a ne uni pentru ca aceasta unitate este falsa, superficiala. Insa, incercarile, eforturile, pe care le stabilim pentru a ne uni, atrag trezirea Luminii superioare asupra noastra. Care ne afecteaza iar influenta sa incepe sa corecteze dorinta egoista de la „pentru sine” (de la forta egoista) la „pentru daruire” (unitatea cu ceilalti).

Aceasta Lumina va realiza conexiunea dintre noi si unitatea noastra ne va conduce la similaritatea cu Lumina si va crea o retea a relatiilor daruirii pana la relatiile iubirii, adica la includerea noastra reciproca.

Atunci cand simt dorintele altora ca fiind ale mele, vreau sa ii umplu prin mine si traiesc sa fac asta, atunci scap de egoismul meu si exist pentru a-i implini pe ceilalti. Aceasta existenta este numita superioara, deasupra egoismului nostru. Si astfel, noi gasim conexiunea dintre noi in acest sistem imens.

Acest sistem este revelat treptat. Si ceea ce invatam in Cabala: Sefirot, Partzufim, lumi si modurile de relationare dintre ele sunt relatiile dintre noi si acest sistem. Totul se intampla intre noi in masura in care relatiile dintre noi devin lumea Infinitatii, adica un sistem de absoluta interconectare, analog, integrat si interdependent. Si in el este revelat Creatorul sau Lumina superioara, fara interferente, in forma absoluta.

Din Congresul de la Harkov “Uniti spre Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Primul Grad Spiritual este cel mai greu. Un copil face un efort imens pentru a face primii pasi. El face efort sa apuce lucruri, sa spuna primul sau cuvant. Natura il determina sa faca un efort interior. De ce? De ce nu ne putem dezvolta in liniste, liberi?

Priviti cum tinerii lucreaza non-stop, sapte zile pe saptamana. Un copil care are febra se joca totusi, vrea ceva. Nimic nu il impiedica, nimic nu il opreste; el este atat de incapatanat si perseverent. Iar noi trebuie sa urmam exemplul sau. Noi trebuie sa facem acelasi lucru pentru a intra in lumea superioara, sa devenim maturi.

Ei bine, toate acestea sunt cunoscute si intelese, chiar daca nu in intregime. Acelasi copil care stie deja cum sa mearga si sa vorbeasca, la varsta de patru, cinci, sase ani, incepe un proces diferit de dobandire a cunostiintelor, mult mai constient. In procesul de ajungere la starea superioara, noi obtinem instrumente care ne ajuta la constientizare. Am trecut deja de primul stadiu, stim deja cum sa ne conectam, cu cine ne „jucam”, asemeni unui copil care la varsta de trei ani simte pe cei din jurul sau si incepe sa inteleaga ca mai bine se joaca cu altii decat singur.

Astfel, ne dezvoltam relatiile cu ceilalti: cum sa interactionam cu ei, cum ne putem dezvolta cu intelepciune, reciproc, creandu-ne propriile „jocuri”.

De aceea ne jucam mult. Pare ca este un non sens, dar de fapt, sunt jocuri serioase. Noi nu vrem asta, ne simtim ridicoli. In fond, suntem adulti, oameni seriosi! Ce facem? Merita oare sa ne consumam timpul asa?

De fapt, da, daca intelegem ca dezvoltarea noilor proprietati la fiecare nivel al procesului apare in acelasi mod ca la copii; prin joaca, workshop-uri, in actiunile pe care le facem impreuna, avem oportunitatea de a ne apropia unii de altii si astfel atragem Lumina Superioara la noi.

Desi mintile noastre egoiste vad aceste actiuni ca fiind irationale, lipsite de seriozitate si copilaresti, ele sunt de fapt cele mai importante exercitii pentru ca vrem sa ne ridicam impotriva naturii noastre.

Apoi, dupa ce ne-am inaltat la primul nivel, mintea  noastre este deja schimbata, intelegand schema initiala, asemeni unui copil care are deja o anumita experienta in aceasta lume si intelege oarecum ce este bine si rau, cum sa actioneze in viitor, de unde sa ia jucariile si cum sa le foloseasca, cum sa se dezvolte, sa invete ceva nou, etc. Copilul incepe sa inteleaga cum sa foloseasca aceasta lume in scopul avansarii ulterioare. Si in acelasi timp, suntem in relatie cu lumea superioara.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa ne ridicam la primul nivel. Si apoi, totul va deveni clar, inteligibil. Si nu ne vom mai indeparta de grupuri intorcandu-ne la acelasi stil de viata datorita faptului ca nu am avut rabdarea de a descoperi niveluri superioare.

Trebuie sa ne grabim sa ajungem la acel nivel, pentru a-i ajuta pe ceilalti. Pentru asta, primim un impuls de la urmatorul nivel. Scopul nostru este sa il revelam, sa il dobandim. Masura in care ne straduim sa facem acest efort de dragul celorlalti, va fi manifestarea atractiei noastre catre daruire. In acest mod, vom primi o portie mai mare a Luminii superioare.

Din Congresul de la Harkov “Uniti pentru Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce stare şi cu ce gânduri este bine să mergi la culcare?

Răspuns: Am vorbit de asta de multe ori. Omul trebuie să meargă în pat cu asemena gânduri încât dimineaţa să se trezească cu ideea că tot timpul a fost în adeziune cu Creatorul, nu atât cu grupul ci cu Creatorul.

Există un pic de „dar”. Dacă te gândeşti simultan la grup şi la Creator, totul îţi va deveni tulbure. Înainte să mergi în pat, seara, este necesar să încerci să găseşti un contact personal cu El şi să adormi cu asta pentru a te trezi cu asta.

Din Lecţia preliminara 8/16/12, Congresul Kharkov Convention

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Un atelier este o acţiune specială. Aş spune sacră. Vream să clarificăm o întrebare, să o clarificăm, nu să răspundem, pentru ca să ne fie clară. Apoi, vorbesc despre ea pentru a da explicaţii în câteva minute. Iar apoi, stând în cerc, vom discuta cum să găsim soluţia logică, soluţia reală la întrebare, dar nu ceea ce este descris în cărţi. În nici un caz nu ar trebui să ne bazăm pe vorbele înţelepte ale Cabaliştilor ci, mai degrabă, să comunicăm din inima noastră, pentru a păstra conexiunea unul cu altul.

Totuşi, eu trebuie să îmi accept prietenul ca măreţ, infailibil. Nu contează ce nonsensuri spune. Este sentimentul meu că este stupid; îl văd aşa pentru că nu sunt conectat suficient cu el. Dacă l-aş iubi aş simţi că, prin el, Creatorul este cel care îmi vorbeşte.

Astfel, în timp ce stăm într-un grup de zece, trebuie să înţelegem cu claritate cum să ne relaţionăm între noi. Reprezentanţii Creatorului stau în faţa mea şi ei îmi spun adevărul absolut. Trebuie să suprim orice criticism, orice distragere, orice m-ar îndepărta de ei. Ei spun, fără să realizeze, lucruri cu care nu pot fi de acord, sunt împotrivă lor; nu vreau să le aud; văd totul stupid, ca deja trecut, standard şi identic. Toate mi se par aşa, pentru ca eu să mă ridic deasupra lor.

Aşadar, suntem în faţa unei munci interioare imense.

Din Lecţia preliminară 8/16/12, Congresul Kharkov “Să ne unim să urcăm”

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Starea curentă a lumii este mult mai rea decât o simţim, o vedem şi o cunoaştem. Este adevărat că nu vorbim despre asta pentru că politicienii şi economiştii nu sunt interesaţi în crearea panici. Ei nu au nici un răspuns la întrebarea legată de criză. Nu au nici un răspuns şi nu este nimic de făcut. De ce ar trebui să ne panicăm în van? Şi au dreptate.

Dar noi trebuie să furnizăm oamenilor care sunt într-o stare de frică de foamete, secetă, frig, şocuri, iar impredictibilul se apropie acum din toate părţile. Ar trebui să încercăm să absorbim toate fricile animalice ale lumii, fricile pentru supravieţuire. Ne ajută să strângem şi să revelăm acea forţă, Lumina înconjurătoare (Ohr Makif), care va trece prin noi către lume şi totul se va calma. Toate ţările, societăţile şi oamenii vor începe să interacţioneze pentru că vor înţelege că aceasta este singura cale pentru a aduce lumea în echilibru, că nu mineralul, nu vegetalul, nu animalul, ci numai fiinţa umană distruge armonia şi totul este deranjat de acţiunile sale egoiste.

Ne lipseşte anxietatea, ne lipseşte isteria internă. Dacă ar fi acolo, ar fi  mai uşor.

Problema noastră este că suntem deconectaţi de această lume şi încercăm să găsim un colţ liniştit, undeva într-un loc mai înalt. Asta nu este bine. Din contra, ar trebui să găsim, pe de o parte, starea de măreţiei a scopului, iar pe de alta, frica interioară, pentru că egoismul nostru este hrănit numai prin acestea. Frica şi măreţia scopului sunt două mari forţe care ne împing de la spate (frica) şi ne trag din faţă (măreţia scopului). Ele ne vor ajuta să ne unim.

Ar trebui să punem presiune asupra noastră şi să încercăm să absorbim de la lume toate sentimentele negative care apar în conexiune cu criza şi să le schimbăm în forţa dezvoltării noastre. Într-adevăr, dezvoltarea apare sub legea „negării negaţiei”. Până când vom simţii mai mult sau mai puţin normal, nu vom ajunge la starea următoare. Numai suferinţa sau măreţia scopului, când sufăr pentru că nu le am, ne fac să avansăm.

Sunt două tipuri de suferinţă: suferinţa datorată lipsei sentimentului şi suferinţa datorată iubirii neîmplinite.

Din Lecţia preliminară 8/16/12, Congresul Kharkov “Să ne unim să urcăm”

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Munca in grup - Niciun comentariu→