Întrebare: Creatorul ne dă totul: El ne furnizează traducători, săli de studiu, centre de studiu, etc. De ce nu ne acordă El corectarea?

Răspuns: Creatorul ne dă totul, dar El nu poate face ca creaţia să ajungă la El şi să devină similar cu El.

Ce înseamnă faptul că Creatorul ne acordă adunări şi ne furnizează pământ? De ce a creat El congresele noastre şi ţările în care trăim? De ce avem nevoie de ele? Am fi putut sta în Lumea Infinitului şi asta era tot. De ce a trebuit să coborâm cinci lumi până la acest tărâm? Pentru a simţii probleme şi a exerimenta stările prin care trecem? Cine are nevoie de ele? Dacă întrebi pe oricine în lume, vei vedea că nimeni nu le vrea.

Creatorul a făcut un singur lucru – un punct! – nimic mai mult. Lumina a intrat în punct şi a început să interacţioneze cu el. Ele constituie două lucruri opuse: plus şi minus, o putere microscopică a Luminii (dăruire) şi o mică forţă a primrii, contrare. Aceste două forţe continuă să evolueze în mod constant.

Creatorul nu a făcut nimic altceva decât asta. Creatorul este ceva intermediar, extern, care se numeşte Atzmuto (Prin El însuşi). Pentru a obţine proprietăţile lui Atzmuto şi a fi capabili să Îl percepem, trebuie să combinăm ambele proprietăţi împreună, astfel încât să devină egale, similare una alteia; proprietatea primirii trebuie să devină identică cu cea a dăruirii. În alte cuvinte, proprietatea primirii ar trebui să înveţe să dăruie aşa cum o face puterea dăruirii.

Atunci când devenim egali cu proprietatea dăruirii (Lumina), începem să ne balansăm între două forţe, experimentând forţa numită Atzmuto, care a creat şi Lumina şi dorinţa. Lumina provine direct din Atzmuto şi este de fapt proprietatea Lui numită „ceva din ceva”, în timp ce dorinţa egoistă reprezintă „ceva din nimic”. Totuşi, ambele provin de la Creator.

De aceea, de îndată ce obţine similaritatea între dorinţă şi Lumină, făcându-le paralele una cu alta, începem să simţim o a treia forţă.

În Cabala, această noţiune este exprimată de ideea de trei linii. Linia stângă vine de la puterea dorinţei (egoismul); linia dreaptă semnifică puterea Luminii (dăruirea), în timp ce linia de mijloc este a a treia forţă care apare din comparaţie dintre primele două.

Atunci când primim o parte care aparţine dorinţei şi în acelaşi timp luămn altă parte de la Lumină, le comparăm în noi înşine într-un fel în care devin echilibrate şi egale, în acest fel îl revelăm pe Creator, folosind linia de mijloc.

Vorbm de legi fizice aici; nu există nimic altceva în afară de ele. La fel este şi în ştiinţă; folosim metoda comparaţiei pentru a găsi un al treilea parametru, valoarea iniţială. Cum altfel îl putem defini?

Pentru a îl cunoaşte, trebuie să demonstrăm cel puţin două dintre proprietăţile noastre opuse, astfel încât comparându-le, o altă persoană poate recunoaşte şi înţeleg cine suntem. Numai din contrastele diferitelor calităţi este posibil să înţelegem, măsurăm şi cântărim ceva.

Din acest motiv ne-a dat Creatorul posibilitatea de a exista între „plus şi minus.” Primind de la el şi comparând ceea ce primim, îl obţinem pe El. Asta se aplică în toate domeniile vieţii noastre. În tehnologie, determinăm sursa energiei cunoscând cine este consumatorul. Fără egoism sau Lumina care curge prin egoul nostru, nu putem realiza sau simţii cu cine avem de a face.

După ce Creatorul a generat un punct negru care este opus Luminii, două calităţi (plus şi minus) continuă să evolueze pe cont propriu. Nu mai se petrece nimic altceva. Actul creaţiei s-a oprit în acel moment; mai departe, vedem că avansarea se întâmplă singură şi provine din două lucruri opuse. Nu există nicio interferenţă din partea Lui, de la Atzmuto.

Natura noastră evolueză în mod constant. Asta înseamnă că noi putem pronunţa: „Creatorul nu există!” Vedem că tot ce ne înconjoară se supune unor anumite norme; viaţa este definită de legi rigide care există în mod universal.

Totuşi, dacă ne străduim să îl găsim pe El (să obţinem nivelul superior), trebuie să începem să egalăm. Cum? Numai poziţionându-ne între „plus” şi „minus”. Cum ne punem în asemenea condiţii? Numai dacă asociem „minusul” nostru cu egoul nostru şi reuşim să conectăm „plusul” cu grupul.

Prin „egoul nostru” nu înţelegem dorinţa de a petrece, bea, mânca, distra sau a avea mult timp liber. Nu. Înţelegem rezistenţa noastră la a deveni conectaţi cu membrii din grupul nostru. Acesta este singurul factor care face diferenţa. Dacă continuăm să încercăm să ne unim cu prietenii noştri în afara egoului nostru, vom găsi până la urma un asemenea dipol, o asemenea putere a câmpului magnetic încât vom fi în stare să îl revelăm pe Creator în el. La acest nivel de contopire cu grupul, apare proprietatea Atzmuto.

Vorbesc aici de condiţii fizice şi legi elementare. Nu le putem igonora. Problema este că trebuie să ne situăm în interiorul acestei scheme. Vom încerca!

Din lecţia 1 de la Congresul din Vilnius 3/23/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că există doar două stări în viaţa noastră, în realitate noastră: starea de întuneric, o umbră, sau starea de Lumină, conexiune, revelaţia celui bun şi binevoitor. Nu există nimic între. Dacă, auzind asta, omul începe să îşi clarifice constant stările prin care trece, dacă este o umbră sau revelaţia Creatorului, va avansa prin linia de mijloc.

Baal HaSulam, Shamati, Articolul 8: „Care este diferenţa dintre Umbra Keduşa şi Umbra Sitra Achra”:” în loc de asta, toate schimbările au loc în primitori. Trebuie să observăm două discernăminte în această umbră…”

Primul este atunci când omul se poate încă uni cu prietenii, depăşindu-şi gândurile de separare şi „ceaţa” simţurilor. Poate depăşi încă întunericul şi ascunderea; înţelege încă că a pierdut scopul, calea către Creator.

Dar, în general, nimeni nu îşi face auto-critica, „De ce mă simt aşa? De unde vin aceste sentimente?” Nu sunt propriul meu psiholog, mă simt pur şi simplu bine sau rău, ca un copil. Nu calculez cine îmi trimite aceste gânduri şi sentimente. Mă „împotmolesc” în ele şi mă scufund în corpul meu, ca un copil mic.

Totuşi, omul trebuie să se cunoască şi să se examineze: „Ce a dus la apariţia sentimentelor şi gândurilor mele? Cum mă pot ridica deasupra lor, desupra stării curente? Cum pot să ies din această mlaştină, trăgându-mă de păr?” Omul se uită întotdeauna la el din afară, „Da, mă aflu adânc în dorinţa mea egoistă. Da, mă controlează. Adevărat, nu îmi permite să mă conectez, nu mă lasă să mă trezesc la lecţii, mă forţează să mă deconectez, îmi face viaţa zilnică cu tot ce se întâmplă să mi se pară mai importantă. Dar văd că sunt în această stare şi că este opusă faţă de scop.”

Cum pot înţelege şi cum pot recunoaşte asta? Când sunt încă conectat cu ceva extern, cu grupul. Aici se află momentul adevărului, mă pot verifica dacă sunt cu adevărat conectat cu grupul sau nu. Dacă nu aş conectat, m-aş simţii numai eu însumi: Mă simt rău, nu vreau nimic, etc. Mai mult, nici măcar nu vreau să calculez asta şi mă las purtat de val fără niciun gând sau dorinţă specială.

Dar dacă am fost conectat cu grupul, dacă am avut o alianţă cu prietenii, conform căreia ei trebuie să mă ajute chiar dacă cad şi mă întorc în altă direcţie, conexiunea interioară este ţinută, îmi va păsa de cum mă văd ei şi nu voi uita în totalitate de angajamentul meu. Mă vor sprijini şi eu voi putea să mă văd din afară şi să îmi clarific sentimentele.

Astfel, mă voi împărţi în două: eu însumi şi atitudinea faţă de grup. Numai atunci, ţinând de conexiunea cu prietenii, voi putea să mă verific şi să clarific, iar prin asta să încep urcarea care urmează căderii. Altfel, nu am nicio şansă; cad pur şi simpul şi plec. Deci omul poate depăşii primul tip de umbră, justificându-şi starea curentă şi înţelegând că aceasta i-a fost trimisă de Creator. Apoi îl poate chema pe Creator în ajutor.

De ce ne întoarcem la El? Nu pentru a ne simţii mai bine, pentru că atunci aş cere anularea înclinţiei mele rele, pe care El a creat-o, adăugând-i Tora ca mirodenie. Deci ar trebui să cer mirodenia, astfel încât puterea iubirii şi dăruirii, puterea conexiunii, va veni de Sus şi îmi va permite să avansez către cealaltă linie.

„Când cineva are abilitatea să depăşească întunericul şi ascunderea pe care le simte, justificându-l pe Creator şi rugându-se Creatoului pentru ca acesta să îi deschidă ochii şi să vadă toată ascunderea pe care o simte şi vine de la Creator”.

Atunci când o persoană este lăsată fără ajutor şi nu vede nicio ieşire, când îl blesteamă pe Creator, prietenii şi viaţa, se uită totuşi la ea din afară şi vede deodată o şană de a ieşi, poate să ceara ca Creatorul să o salveze. De ce? Pentru că nu acceptă starea în care providenţa Creatorului pare rea şi nu îl poate justifica. Omul se simte rău pentru că gândeşte rău faţă de bine, fiind opus faţă de El. Dacă viaţa pare rea, este un semn că sunt în opoziţie faţă de Creator.

Trebuie să ne construim un Masach (ecran) şi Lumină Reflectată, deasupra tuturor situaţiilor rele. Chiar în cele mai rele situaţii, trebuie să îl văd pe Creator ca sursa a lor, ca Lumina care este plină de abundenţa infinită, dar că există ceva spart în mine şi întoarce asta într-o senzaţie rea, într-o umbră, în întuneric, deoarece atributele mele sunt opuse faţă de bine, opuse faţă de atributul dăruirii şi iubirii.

Astfel avasăm de fiecare dată când clarificăm lucurile în mod corect. Principalul lucru este de a descoperii constat acest punct, „ce simţim? Cine îmi trimite acest sentiment? De ce experimentez acest sentiment?” Acesta este întregul principiu al muncii noastre şi asta împarte umanitatea în 1% şi 99%.

Din  Lecţie din Brazilia 5/03/12, Shamati nr8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Iniţial, am presupus că antrenamentul psihologic va dura trei ore. La congres i-am dedicat o oră. Iar acum spui că este posibil să îl implementăm pentru un sfert de oră înainte de lecţie. Care este diferenţa?

Răspuns: Acest timp constituie intenţia persoanei, intenţie pe care trebuie să o formuleze; trebuie să îşi petreacă atât timp încât să rămână în acel spirit toată ziua.

Sunt oameni care sunt constant în această stare, aceia care se întorc la acestă stare şi aceia care nu sunt în stare să stea în ea. Egoul lor este încă atât de mare încât chiar dacă fac un mic efort, ei trebuie deja să iasă din această stare, nu sunt în stare să rămână în ea.

Totul depinde de starea în care sea află persoana în timp ce avansează. Gradual, dezvolţi în tine dăruirea Luminii superioare. Numai asta dă rezultate şi nimic altceva.

Atunci când tânjeşti să avansezi, Lumina te influenţează. Te schimbă şi data viitoare vei intră în ea mai sensibil şi o vei face mai uşor. Eşti deja foarte aproape de aceste atribute şi vei fi imediat inclus în ele. Să presupunem că dimineaţa te trezeşti ca animalele, exişti în „separare” şi imediat intri în această lume, lumea în care forţa direcţionează totul.

Începi să petreci ziua într-un mod complet diferit, să vezi ce se întâmplă peste tot. Cu cât primeşti informaţii de la senzaţii sau de la orice altceva, vezi cum Creatorul se joacă cu creaturile lui şi cum vrea să le aducă la independenţă şi, simultan, să îl înâlnească şi pe El.

Din congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă o persoană pentru a se anula? Cum se poate implementa asta practic în grup?

Răspuns: De aceea trebuie să fie unul în loc de zece. În loc de miliarde sau milioane, trebuie să fie unul. Asta înseamnă că trebuie să ne simţim ca unul. Dacă nu te poţi anula înaintea prietenilor, nu vei fi în stare să avansezi şi să permiţi Luminii să se reveleze. Prima restricţie (Tzimtzum Aleph) este condiţia conform căreia operează totul, iar apoi vine următoare parte, următoarea etapă.

Întrebare: Ce trebuie să facă pentru a mă anula? La ce trebuie să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândeşti că vrei ca prieteni să obţină totul, iar asta este tot cee ce te face bucuros. Cum se gândeşte o mamă la copilul ei? „Vreau ca el să aibă totul. Nu contează ce voi deveni, ce este important este ca el să fie bine.”

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Celor cărora li s-a dat şansa să alunce sunt aceia care au obţinut un anumit grad şi trebuie să reveleze înclinaţia rea care nu poate fi corectată. Dar atunci când ni se arată un pic din ego-ul nostru, vrem imediat să fugim şi să ne ascundem. Inima ţi se împovărează, energia şi inspiraţia îţi sunt luate, iar tu accepţi asta. Nu mai eşti în starea de spirit corectă; mergi ca lovit şi cu o expresie pesimistă pe faţă.

Înţeleg că oamenii experimentează diferite stări. Dar grupul este capabil să creeze o atmosferă în care o persoană poate cu uşurinţă, într-o clipă, să depăşească aceste căderi– să le depăşească pe loc şi să înceapă să aprecieze dăruirea, deasupra atitudinii lui.

Trebuie să fiţi recunoscători că starea de spirit v-a fost luată şi că egoul vostru nu mai participă la acţiunile voastre spirituale. Într-adevăr, în acest caz, acţiunile voastre vor fi cu siguranţă în scopul dăruirii.

Nu vreau să fac nimic. Nu sunt în dispoziţia necesară şi nu simt importanţa, dar cu mintea înţeleg că dacă aş face asta, ar fi o acţiune de dăruire. Nu am energie şi nici dorinţa să fac asta, dar pot să o cer. Iar când nici nu mai sunt în stare să o cer, pot veni la grup care mă va trezi şi îmi va da un pic de inspiraţie.

Dar nu cer combustibil, dispoziţia corectă! De fapt, dacă eram în dispoziţia corectă, egoul meu ar fi vrut imediat să facă aceste acţiuni. Hoţul va fugi în faţa tuturor, strigând: „Prindeţi hoţul!”. De aceea vreau să îmi păstrez dispoziţia proastă! Desigur, nu încerc să rămân în disperare, dar nu cer să mi se corecteze. Vreau ca egoismul meu să stea deoparte de ceea ce fac acum.

Iar acum, oricând fac ceva – va fi o acţiune de dăruire. De fapt, această dăruire nu se petrece din dorinţa mea de a mă bucura ci numai pentru că am primit putere de Sus: simţul importanţei şi abilitatea. Creatorul a făcut toate acestea prin mine: El m-a furat şi a executata această acţiune. Acesta este beneficiu pur numit similaritate cu El şi adeziune.

Şi lăsaţi sentimentul să rămână aşa de rău cum a fost. Nu cer ca să fie corectat. Asta mă va proteja să adaug egoismul meu la acţiunea spirituală. Din acest motiv, în timp ce continui să merg înainte, animalul din interiorul meu se simte mai rău dar, în acelaşi timp, omul va continua să se simtă mai bine pentru că acum eşti în stare să faci acţiuni de dăruire peste toate aceste sentimente neplăcute. Deci, te împarţi în două.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/12, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce am făcut în workshop a fost de fapt muncă împotriva ego-ului. Dar cu trecerea timpului, importanţa acestei munci pare să se estompeze. Cum putem vedea în mod constant importanţa grupului?

Răspuns: Toate studiile noastre sunt bazate pe anularea egoului, pentru a începe să ne simţim integrali, iar în această integralitate să dăm oportunitatea Creatorului să se reveleze, să ne exprimăm dorinţa pentru asta şi să fim bucuroşi că îi dăm Lui această oportunitate. Următoare etapă este adeziunea. Aşa ar trebui să se finalizeze orice studiu şi workshop pe care le facem. Putem avea un workshop de patru ore şi să includem multe activităţi, dar între timp ne vom concetra la asta.

În general, acesta este paternul de bază în conformitate cu care trebuie să ne comportăm. Este nevoie de el numai pentru a simţii că ieşim din noi într-un anumit fel. Apoi, după ce începem să simţim Lumina care umple totul, studiul devine practic. Începem să o vedem şi să o simţim în interiorul nostru în diferite schimbări ale formei. Apoi începem să o observăm pe baza intensităţii, direcţiei, culorii, atributelor şi senzaţiilor. În acest punct am început deja formarea vasului nostru. Dar aceasta este prima etapă.

Tot ce implică ego-ul, creşte în mod constant, iar dacă mai târziu vedem că munca cu el este mai puţin importantă, este pentru că nu muncim cu el. Vom avea asemenea workshop-uri împreună şi le vom face să fie parte a studiului nostru zilnic. A venit timpul ca să le includem în asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Atunci când începem un workshop, trebuie să ne concentrăm şi să ne gândim numai la ceea ce ne uneşte – punctele noastre din inimă. Trebuie să le unificăm. Apoi, fiecare dintre noi şi grupul ca întreg vor avea mult mai multă putere.

Foarte important, această forţă va fi direcţionată către conexiunea cu prietenii, iar apoi se va putea evoca Lumina superioară, care va începe să se manifeste în acestă conexiune. Trebuie să simţim că Lumina este revelată în conexiunea dintre noi.

Din Congresul de la Vilnius 3/25/12, Workshop 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De ce îmi cere Natura să îi învăţ legile? Pentru ca să învăţ cum să fac mai puţine greşeli, cum să mă bucur şi cum să evit necazurile şi problemele?

Sau poate, prin necazuri şi probleme, Natura vrea să mă ridice la un nivel al cunoaşterii şi controlului asupra mea, la nivelul controlului asupra lumii? Acesta este un nivel complet nou al existenţei şi conştiinţei.

Aparaent, noi confundăm cauza şi efectul. Astăzi, necazurile ne forţează să ne uităm la posbilităţi de a ne asigura succesul în prezent şi în viitor. Ele sunt motivele din cauza cărora înţelegm Natura. Totuşi, asta nu este de fapt adevărat. Problemele numai ne împing de la spate pentru a ne direcţiona către cunoaştere, iar faptul că învăţăm despre Natura universală ne va deschide noi orizonturi, o nouă dimensiune.

Vom simţii o nouă realitate, nu pe cea pe care o percepem astăzi în cele cinci simţuri, ca animalele, pe care doar le-am depăşit uşor în inteligenţă şi ingeniozitate; putem construi case confortabile, putem găti mâncarea, să ne îmbrăcăm, dar pe de altă parte animalele nu se îngrijesc aşa de mult de existenţa lor.

Avantajul nostru este diferit: Ne putem ridica la un nivel unde vom trăi nu pentru a avea grijă de viaţa corporală. Din contra, grija de viaţa fizică ne va conduce la înţelegerea Naturii generale, iar de acolo ne vom mişca înainte către altă dimensiune, simţind realitatea nu prin natura noastră animală ci printr-o conştiinţă superioară, prin programul informaţional care ni se va revela. Acest grad nu are nicio legătură cu existenţa curentă: este mult mai înalt.

Astăzi, mulţi oameni de ştiinţă vorbesc despre asta, la fel ca mulţi oameni înţelepţi din generaţiile trecute. Singura întrebare este cum putem obţine asta? Putem revela această realitate înaltă? Cum putem obţine nivelul Naturii universale şi să o simţim aşa cum este?

Mai întâi, avem nevoie să înţelegem ce este Natura. Prin acţiunile ei vedem că ne controlează prin două forţe: plăcere şi suferinţă. Sunt ca două frâie care ne forţează constant să mergem către plăcere şi să scăpăm de lovituri.

De exemplu, în circumstanţele prezente îmi asum cea mai confortabilă poziţie. Procesez multe date: starea sănătăţii, forma scaunului, statusul oamenilor de lângă mine, etc., iar ca rezultat, corpul este aranjat în cea mai confortabilă poziţie. Asta se întâmplă în fiecare secundă din viaţa mea – în dorinţe, gânduri şi acţiuni. Cum mă pot ridica deasupra acestui control?

Explorând Natura, descopăr că există o singură lege care acţionează în ea: legea echilibrului universal. Natura tinde spre echilibru şi aduce gradual toate părţile ei în echilibru, în calm, într-o stare de odihnă. Totul duce la cea mai mare ordine posibilă, conform cu relaţiile globale – de la Bing Bang prin conexiunea cu celulelor în cele mai organizate forme de viaţă.

Toată Natura trăieşte în echilibru şi numai fiinţa umană a început să se rupă de asta în urmă cu aproximativ 3500 de ani. A început să îşi utilizeze  mintea pentru a-i folosi pe ceilalţi, pentru a-i conduce, iar acest lucur a violat echilibrul său cu Natura.

Totuşi, putem compensa această forţă rea a dezvoltării cu una bună, pe care o descoperim în aceaşi Natură. Forţele negative acţionează în noi în mod instictiv şi în afara controlului nostru: trebuie să le contrabalansăm cu forţe pozitive pe care le vom obţine în mod conştient. Iar asta este posibil datorită influenţei mediului pentru că, dorind să fiu mai bun şi mai înalt decât restul, sunt astfel dependent de societate. Iar pe lânga asta, depind de ea să îmi satisfac nevoile de bază. Astfel, trebuie să folosesc mediul, să stabilesc un contact cu el, astfel încât să îmi aducă forţa pozitivă. Iar apoi îmi voi controla viaţa.

Astfel, nu prin şansa n-am fost creat singuri, ci ca fiinţe colective şi am fost puşi în mediul altor oameni. Intr-adevăr, faţă de animale, care nu au nevoie de educaţie, omul trebuie să înveţe din mediu mulţi factori în plus la cei cu care s-a născut. Mediul adaugă forţa pozitivă la egoismul meu iar noi putem să ne stăpânim viaţa, destinul, uşor şi confortabil.

Atunci când începem să ne relaţionăm corect la posibilităţile existente, programul Naturii, planul său iniţial ni se revelează. Astfel, ne ridicăm la un nou nivel al cunoaşterii şi conştiinţei, care se află deasupra vieţii curente. Detaşat de existenţa corporală, ne ridicăm în dorinţele şi gândurile noastre către curentul etern de informaţie şi vom trăi în el. Nu contează ce se întâmplă cu corpul meu, voi trăi în această undă de conştiinţă, caracteristică Naturii şi tuturor nivelelor ei dezvoltate.

Acesta este gradul Fiinţei Umane (Adam) care este similar (Domeh) cu Creatorul. De fapt, Creatorul este programul cel mare care există deasupra noastră pe care vom continua să îl obţinem, urcând mai mult şi mai mult.

Din Lectura in Colombia 4/29/12, “grupul si dezvoltarea spirituală”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →

Întrebare: Atunci când o personă începe să spună ceva, îmi formez o anumită atitudine, poate dezaprobare, poate ură. Cum ar trebui să răspund în mod corect la cuvintele prietenelui?

Răspuns: Dacă sunt într-un grup, atunci sunt angajat în munca spirituală şi de aceea trebuie să îmi privesc fiecare dintre prietenii mei ca mari înţelepţi, ca mari Cabalişti, ca reprezentanţi ai Creatorului, care este în faţa mea acum. Şi dacă, vorba vine, ei spun nonsensuri, trebuie să văd ca eu nu înţeleg nimic din ce spun: nu înţeleg. Ceea ce spun este absolut adevărat, absolut corect, idei divine, dar eu nu le înţeleg; aşa trebuie să accept şi să mă refer la ei, nu în mod condescendent, nu ca un copil mic pe care îl iubesc şi astfel îl iert, etc., şi normal nu cu ură sau nerăbdare.

Trebuie să ii tratez ca cei mai mari din generaţia mea. Trebuie să apropii totul de jos; asta este condiţia ca eu să fiu în grup. Numai atunci voi începe să simt că Creatorul substituie aceste fraze intenţionat ca eu să mă formez în mod corect şi să mă direcţionez către El, către „nu există nimeni în afară de El.”

Din Ziua unităţii 4/22/04, Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Eliminând propriul Eu şi dând oportunitate Luminii superioare să se împrăştie pretudindeni, să umple totul şi să se manifestă peste tot, aducem o imensă bucurie Creatorului, obţinându-ne scopul şi începând să devenim echivalenţi cu El. Ne depăşim natura noastră veche,  o anulăm şi devenim nimic. De aici începe dezvoltarea spirituală, ca început, ca o sămânţă înăuntrul mamei care începe să o dezvolte.

Chiar acum trebuie să ne gândim la plăcerea pe care i-o aducem Lui, ca noi să primim plăcere din asta, ca aspiraţia de a-i face plăcere Lui să devină împlinirea noastră.

În această manieră intrăm gradul în Lumina superioară. Abia se discerne, dar realizăm deja ce se va petrece în senzaţiile noastre pentru a începe să îl revelăm pe El în acţiune.

Dacă împlinirea mea va veni din furnizare unui loc pentru Creator, pentru ca El să apară şi să se reveleze, din plăcerea pe care i-o fac – atunci asta va fi toată bucuria mea. Munca noastră începe cu asta. Din acest punct ne găsim în starea de „Nu există nimeni în afară de El”, anulându-ne şi creând o oportunitate ca numai El să umple senzaţiile noastre, gândurile noastre. Şi într-adevăr, în acest caz numai El ne umple.

Trebuie să fim încrezători că acţionând astfel vom începe gradual să intăm într-un contact chiar mai mare cu El, vom începe să simţim mai clar ce ne umple. Din nimic, din ascundere, proprietăţile Lui şi conducerea Lui asupra noastră se va revela din ce în ce mai mult. Vom începe să simţim cum gândurile şi dorinţele noastre sunt create în noi. Şi vom merge împreună cu aceste dorinţe şi gânduri, înţelegând că totul vine de la El şi vom fi de acord cu asta. Principalul lucru este să îl revelăm pe Creator în noi din ce în ce mai mult prin unitatea comună, prin toată lumea. Vom încerca să aducem întreaga lume către această stare. Şi suntem încrezători că vom obţine asta.

De la  Congresul din Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→