Întrebare: În timpul convenţiei simţim întotdeauna plăcere infinită şi împlinire, dar în momentul în care convenţia s-a sfarsit, există imediat un sentiment greu de gol şi de reticenţa in  a continua. Ce simbolizeaza aceasta impovarare a inimii după convenţie şi cum ar trebui să lucrăm cu ea?

Răspuns: Cred că am simţit aceste lucruri după convenţiile trecute. Nu ar trebui să ne mai simtim așa acum, deoarece nu mai lucram de la o convenţie la alta, motiv pentru care obisnuiam sa cădem după fiecare convenţie, ca după primirea unui dar temporar, pe care nu l-am putut pastra.

Acum trebuie să lucrăm incontinuu la construirea vasului nostru colectiv şi astfel nu ar trebui să simtim coborari atât de adânci, deşi vor fi totusi coborari şi ascensiuni pe această cale, asa cum ar trebui să fie. Acest lucru se datorează faptului că Providenţa superioara este revelata prin impact „rotund” şi „direct”. În timpul influenţei directe, Providenţa superioara este revelata un pic şi în timpul influenţei rotunde, intervin perioade de exil.

Fiecare individ, grupuri întregi, şi chiar întreaga lume trece prin astfel de „exiluri” şi „răscumpărări” alternativ. Aceste stari sunt secvenţiale, iar natura este în continuă schimbare: anotimpurile se schimba, erele geologice, precum şi erele ecologice, totul se schimba în procesul nesfârşit in care suntem.

Trebuie sa trecem prin toate aceste procese, dar progresul nostru ar trebui să fie în linie dreaptă, în „linia de mijloc.”  Va trebui să  clarificam asta, deoarece suntem primii care încep acest proces, ca „ultima generatie” a lumii egoiste. Deci, nu cred că vor exista căderi speciale după convenţii. Convenţiile noastre vor fi de o natură diferită, care va fi stabilită în următoarele câteva luni.

Mă îndoiesc ca întrebarea despre cădere după convenţie va fi relevanta. Dar daca cineva încă simte o cădere, ar trebui să solicite ajutor de la prieteni. Dacă întregul grup este într-o stare de cădere, ar trebui să apeleze la alte grupuri pentru ajutor, deoarece depinde de ele, precum un singur om într-o singură inimă.

Astfel, fiecare ar trebui să se ajute reciproc, păstrând degetul pe pulsul tuturor, având grijă ca nici un prieten sa nu dispara şi ca nici un grup sa nu cada, dacă nu este o cadere cu scop.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/05/12, „Discutie despre convenţiile anterioare”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ultimele convenţii indică începutul unei noi ere, în care trebuie să împlinim practic tot ceea ce am învăţat in atât de mulţi ani, ceea ce am citit în scrisorile şi articolele lui Baal HaSulam si Rabash: conexiunea în grup, unitatea cu prietenii şi clarificarea locului din interiorul grupului, in care lumea spirituala, Creatorul, construirea vasului colectiv, precum şi corectarea şi spargerea sunt revelate.

De fapt, toate descrierile se referă la o singura acţiune: conectarea tuturor dorintelor separate, distante, opuse, prin care ne uram reciproc, cu ajutorul Luminii Reformatoare, pe care o atragem prin rugăciunea noastră colectivă, ridicarea MAN, în timpul atelierelor de lucru, diferitelor activităţi şi tot timpul până când vom percepe scopul spiritual al vietii noastre.

Ar trebui să vedem acest lucru ca pe o tendinţă generală care afectează fiecare aspect al vieţii noastre: educarea copiilor şi adulţilor, grupurile noastre, şi întreaga lume, pe toti, de la un individ la toată omenirea, şi văzând această tendinţă să ne conectam in „cercuri”, care este tendinţa majoră ce ne conduce la corectarea spargerii şi la atingerea scopului creaţiei.

Putem considera tot drumul pe care l-am făcut pana acum ca timp de pregătire, iar de acum înainte, noi şi toată lumea, trebuie să începem să construim astfel de cercuri.

Din partea 1 a Lecţiei zilnie de Cabala, 20/05/12, „Discutie despre convenţiile anterioare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce următorul nivel al muncii va fi unitatea dintre grupuri? Cum este aceasta legată de unitatea din cadrul fiecărui grup și de munca individuală a unei persoane?

Răspuns: De fapt unitatea începe cu un grup de zece oameni. Un om este astfel construit, încât să poată percepe exact acest număr de oameni. Zece este un număr convenabil, ”rotund”, nici prea mare și nici prea mic. Este numit ”Minian”, adică acel ce poate fi ”numărat” (Limnot). Percepția noastră este structurată într-un asemenea mod, încât poate înțelege doar acest fel de sistem, care îmbracă în întregime structura noastră internă (cei zece Sefirot).

Cu toate acestea, la lecții, când nu discutăm despre impresiile noastre, ci, în general, citim articole și discutăm pe marginea materialului, poate participa un grup foarte mare de oameni, chiar întreaga lume. Din acest motiv, în timpul atelierelor, stăm în grupuri de zece, în timp ce la lecții pot participa oricât de mulți oameni capabili să înțeleagă și să discute cu ajutorul limbajului Cabalist.

Trebuie, doar, să avem grijă ca munca să nu se transforme într-o rutină și, în acest scop, trebuie să ne creștem dorința interioară, în permanență, și să ne subliniem importanța scopului. De fiecare dată vom vorbi despre o altă, nouă caracteristică a revelării Creatorului.

Unindu-ne cu grupul, noi creăm ”Unul”, partea comună pentru toți, care nu aparține nici unuia dintre dintre noi ci doar nouă, împreună. Este esența superioară, ”amalgamarea”. Nu este doar însumarea noastră ci un fel de creștere a acesteia. Deoarece, pentru a ajunge la această sumă, fiecare dintre noi a fost nevoit să-și cedeze egoismul. Conceptul de Unul, de a fi mai presus decât noi, se compune din toate aceste anulări personale ale egoismului. Astfel noi construim nivelul nostru superior.

Dacă ne-am uni ca niște egoiști, pur și simplu, pentru un profit comun, pentru a construi ceva împreună sau pentru a câștiga, așa ca o echipă de fotbal, atunci rezultatul ar fi o simplă sumă a eforturilor noastre. Dar, dacă ne anulăm ego-ul, atunci construim un vas nou, comun, mai presus de noi.

El aparține tuturor; cei zece, care stau în cerc, purtând discuții, se anulează pe ei înșiși și exaltează grupul și pe prieteni. Cea mai de sus Sefira, Keter, este definită de modul în care îi ascult pe toți ceilalți și cum plasez grupul, pe Creator și scopul, mai presus de mine însumi. Iar pe mine mă socotesc inferior și mă cobor în fața prietenilor mei. Astfel este definit Malhutul meu.

După ce fiecare și-a clarificat aceste două puncte, Keter și Malhut, ne unim toate aceste Keteruri și Malhuturi, împreună. Și, dacă fiecare dintre noi face aceasta cu suficient de multă putere pentru primul nivel de revelare a Luminii, atunci ea se va revela în acest gol dintre Keterurile, unite într-unul, și Malhuturile unite. Apare o iluminare internă, între ei, deoarece ei și-au anulat eurile.

Deși nu este, încă, restrângerea sau ecranul, Lumina este deja revelată și începe să lucreze pe măsura opoziției noastre față de propriul egoism și a dorinței de unitate. Deoarece aceste două principii sunt deja spirituale. Ne exaltăm spiritualul, dăruirea și neglijăm total materialul, primirea; facem acțiunile de care suntem capabili, ca niște copii mici.

Apoi, cei zece oameni, completându-se unii pe ceilalți și gata de unire, creează o mare tensiune, o distanță între Keterul unit și Malhutul unit, construind, astfel, vasul spiritual comun. Și, după ce am construit vasul între noi, înțelegem că restul prietenilor din întreaga lume, fac aceleași eforturi, în același timp. Toate eforturile noastre unite sunt combinate indiferent de mărimea fiecărui grup.

Dacă, după eforturile noastre de a ne uni în cercul nostru, dorim să includem restul grupurilor în interiorul nostru, atunci îi vom uni pe toți, împreună. Și atunci, se formează un vas cu adevărat uriaș și puternic, capabil să reveleze primul nivel al Luminii, corespunzător cu similaritatea calităților. Cu cât distanța dintre Keterul comun și Malhutul comun este mai mare, cu atât vasul este mai mare și este posibil să fie suficient pentru a prima revelare a Luminii.

Lumina este revelată în formă discretă, în porțiuni: Nefeș, Ruah, Neșama și așa mai departe. Și, dacă noi o revelăm, atunci ea va fi revelată în fiecare grup și în fiecare persoană, în funcție de efortul său personal, mai mult în unii și mai puțin în alții, după efortul investit în muncă.

Din acest motiv, noi trebuie să dorim fierbinte să conectăm toate grupurile și pe prietenii separați de noi și chiar întreaga lume, care are un vas uriaș. Acolo rezidă adevărata dorință de delectare și, dacă aceasta ni se va alătura, chiar și în formă pasivă, atunci va adăuga mult material la munca noastră. Iar noi, cu aspirația noastră către spiritual, dacă vom lucra asupra acestui material, atunci vom primi o capacitate suplimentare uriașă.
Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuție despre congresele trecute”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Aflându-ne de partea aceasta a Mahsomului (a barierei), noi nu înțelegem motivele acțiunilor noastre și credem că suntem independenți. Însă rezultatul este, în fapt, predeterminat și provoacă acțiunile care conduc la el.

Întrebare: Dar se spune că, deși răsplata este garantată, tot mai avem de lucrat partea noastră. Așadar aceasta este independența noastră, liberul nostru arbitru?

Răspuns: Aș dori să ajungem la a vedea că întreaga lume a Ein Sof-ului (Infinitului) este așternută înaintea noastră. Indiferent de ceea ce faci, Creatorul îți dă tot ceea ce este bun, dar, la fel ca un musafir care stă în fața gazdei, tu ești pregătit să primești de la El, doar printr-o ”restricție” și un Masah (ecran).

Întrebare: Și, de fiecare dată, o persoană trebuie să decidă: “Fac eu, oare, acum, ceea ce trebuie făcut?”

Răspuns: Desigur. Apoi descoperi dăruirea din partea Creatorului.

El vrea să te învețe să primești pentru a dărui. Dinspre partea Creatorului nu există limitări, dar el face acest lucru pentru a te aduce la nivelul Lui, acolo unde vei primi înțelegerea și recunoașterea și nu doar împlinirea, care este doar un mijloc. Fie că primești mai mult, fie că primești mai puțin, aceasta este doar mijlocirea, în timp ce scopul este acela de a realiza adeziunea.

Adeziunea nu este împlinirea ci plăcerea de a fi similar cu Creatorul. Este mai presus de jocul “Luminile și vasele” și anume este realizarea “punctului din inimă,” este plăcerea supremă.

Pe de o parte, spunem că scopul dezvoltării noastre este adeziunea. Pe de altă parte, spunem că scopul creației este plăcerea și încântarea. Rezultă că adeziunea este egală cu plăcerea.

De fapt, întotdeauna este vorba despre niveluri ale plăcerii, din moment ce dorința, adică vasul, nu simte decât asta. Plăcerea se află în spatele fiecărui detalui al percepției mele. De exemplu, eu fac diferența între culori în funcție de gradul de plăcere pe care mi-o provoacă.

Noi măsurăm plăcerile în fiecare situație și, de obicei, ne conectăm în funcție de formele lor, căci noi avem o formă similară cu a lor. Urcări și coborâri, putere și slăbiciune, căldură și frig, verificăm fiecare lucru conform acestui principiu și totul rezultă din impresia lăsată asupra  dorinței, influențată de împlinire sau de lipsa împlinirii.

Dorința noastră este divizată în multe discernăminte și grade care sunt determinate de cele cinci simțuri pe care le avem, conform unor niveluri și gradații paralele. În orice caz, nu există decât dorință. Totul este măsurat de ceea ce simt, chiar și cele mai indiferente lucruri. Nu simt și nu identific nimic din ceea ce nu-mi atinge simțurile.  Fiecare discernământ pe care îl descopăr primește ”un semn emoțional” pe care eu îl măsor. În spatele tuturor cuvintelor și numelor există emoții, starea în care se găsește dorința mea. Pe aceasta se bazează limbajul nostru.

Întrebare: Cunosc plăcerile care mă inundă. Știu după ce tânjesc. Dar ce înseamnă ”să semăn cu Creatorul”? Ce fel de împlinire este aceasta? Să simți că aparții de ceva măreț?

Răspuns: Dacă iei internalitatea inimii tale, ceva atât de adânc și de personal, și încerci să conectezi această scânteie ascunsă cu centrul grupului, atunci îți vei împlini ”punctul din inimă”.

Întrebare: Și aceasta înseamnă să semeni cu Creatorul?

Răspuns: Da. Pentru că acest centru al grupului este imaginea Creatorului. Aceasta este imaginea prezentă în vasele voastre. Nu puteți cunoaște ceea ce este Lumina în sine. Pentru voi Lumina este un fenomen pe care îl descoperiți în vas. Când vasele noastre se conectează, când fiecare se anulează și dorește să realizeze conexiunea tuturor punctelor într-unul, aceasta este reprezentarea Creatorului. Aceasta înseamnă că am aderat la El.

Prin urmare, dacă am aderat la grup, am aderat la Creator. Acolo, în interior, printre prieteni, se găsesc toate discernămintele portretului Său.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/12, Introducere la studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ar trebui sa imi simt grupul in urma work-shop-ului?

Raspuns: Grupul este „unul” pentru ca a fost creat un singur suflet. Si cu cat revelez mai mult structura sufletului unic, cu atat revelz mai mult grupul.

Un grup nu este un concept material, si nici cateva corpuri fizice care stau in cerc. Grupul este ceea ce noi am construit deasupra egoismului nostru prin conexiunea dintre noi, peste egoismul nostru si crescand importanta conexiunii, Creatorul, Lumina. Cu cat ne indepartam de aceste doua puncte opuse, ridicand importanta daruirii, iubirii, si conexiunii, acolo sus, noi incepem sa ne simtim ca unul.

Fiecare dintre noi se simte nu pe sine ci sinele colectiv, in afara corpului sau, a gandurilor si dorintelor sale. Noi ne simtim ca o singura dorinta si un singur gand asemeni unui „om cu o singura inima”. Acesta este grupul.

Daca fiecare actioneaza asa in timpul workshop-ului, noi ne construim un loc comun in grup, care incepe sa adune toate celelalte „unitati”, format din fiecare cerc sau din apropierea sa. Si apoi voi incepe sa simt prin acest senzor toate sufletele dreptilor care exista in lumea spirituala.Acesta devine vasul meu cu care lucrez in lumea spirituala.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 17/05/2012, “Discutii despre Congresele Trecute”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Studiul Celor Zece Sfere,”, p.137: Din cele mentionate mai sus, veti invata ca Sfanta Tora, care este nesfarsita, nu a emanat sau aparut inainte de El asa cum ne apare in aceasta lume, deoarece se stie ca „Tora si Creatorul sunt una”, si acest lucru nu apare in intregime in Tora lumii noastre.

Intrebare: Daca, Creatorul este ascuns total, cum putem discuta despre adevarata Tora? In fond, „Tora” este corectia.

Raspuns: De aceea noi vorbim despre Tora lumii noastre. „Tora” este esenta, conexiunea cu Creatorul. „Creatorul” este Lumina totala, insa „Tora” este lumina partiala care reveleaza dorinta, o corecteaza si o umple.

In lumea noastra, exista mijloace care ne ingaduie sa ajungem la Lumina, la Creator. Noi nu suntem inchisi in dorinte; noi suntem activati de o usoara iluminare. Sa presupunem ca beau ceai, si asta imi place; cu alte cuvinte, exista o lumina, care corespunde cu dorinta mea, si eu lucrez cu aceasta: O vreau sau nu, o accept sau nu. Noi vorbim despre portiuni mici de Lumina care pot fi obtinute in dorintele egoiste ale acestei lumi.

In afara de asta, exista un grad, care precede lumea spirituala. Asta este ceva total diferit, starea Lo Lishma, atunci cand din disperare, eu incep sa folosesc materialul meu, dorintele egoiste pentru a ajunge la daruire. Si desi motivele mele sunt sub semnul intrebarii, exista deja o conexiune, o posibilitate de a face eforturi pe cale.

Astfel, am ajuns la sfarsitul firului. Ca si cum Cabalistii mi-au lasat un ‚bilet”, si eu il folosesc dupa cum a fost destinat, urmand sfatul lor, si apoi stabilesc conexiunea cu ei, iar ei ma ajuta asa cum cei varstnici ajuta un copil.

Mi-a fost data o dorinta initiala, punctul din inima sau grijile, de unde trebuie sa ies. Am fost trezit, si nu sunt un simplu „animal”; mintea si dorinta, Reshimot, starile interioare si situatiile exterioare, frica fata de viitor a lumii, si propriul meu viitor se trezesc in mine. Fundatia a fost stabilita.

Si apoi, indiferent ce se intampla, la un moment dat voi avea nevoie de ajutor de Sus. Si cautarea ma va ajuta sa gasesc adevarul- Lumina care Reformeaza.

Din partea a 3 a  Lectiei Zilnice de Cabala 17/05/2012, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că trebuie să ne întoarcem în mod constant la starea corectată şi să o ţinem în minte. Care este această stare?

Răspuns: Atunci când o persoană obţine o conexiune integrală cu alţi oameni din grup, grup care nu este atât de mare, îşi aminteşte asta, are o impresie numită Reshimot (reminescenţă). Această impresie este emoţională şi este depozitată ca memorie, dar nu este o memorie activă.

Asta înseamnă că, cu ajutorul oricărei stări care se aseamănă cu ea, putem umple întotdeauna Reshimo şi să începem cu adevărat să îl experimentăm din nou, să trăim în el şi să simţim lipsa restricţiilor, căldură, securitate şi ieşirea din orice criză.

Atunci când omul începe să iasă din el însuşi şi să se conecteze cu alţii, vede că toate problemele pe care le-a simţit înainte le-a simţit pentru că a avut o percepţie diferită a realităţii, „pentru el însuşi” şi nu „din el însuşi”.

Deci, principalul lucru este ca omul să îşi facă o impresie foarte precisă a cooperării reciproce cu lumea din jurul lui, cu mediul şi să înveţe obiceiurile şi cum să se întoarcă din diferite stări la această stare de bază. Apoi, ne vom întoarce la ea pe un nivel mai inalt, diferit, în ciuda posibilelor intreruperi, cu ajutorul diferitelor medii, în orice mediu.

Întrebare: Cât de des trebuie omul să se întoarcă la starea corectată în timpul zilei?

Răspuns: Ar trebui să fie în mod constant în ea. Încerc să schimb orice stare în care sunt cu cea corectată.

Întrebare: Cum poate fi intensificată, cum poate fi mai puternică?

Răspuns: Se poate intensifica prin rezistenţa pe care o simţim când ne întoarcem la ea. În final, atunci când depăşesc această rezistenţă pe care o simt, ea devine un coeficient de intensitate. Experienţele mele legate de cooperare, opoziţia stărilor „pentru mine” şi „de la mine” va fi mai clară, mai distantă şi mai puternică.

Întrebare: Când descrii acest fenomen îl văd ca pe un proces individual, dar noi întodeauna spunem că este un proces de grup.

Răspuns: Este un proces de grup, dar noi vorbim de un efort individual în cadrul procesului în grup. Mai târziu, atunci când procesul se stabilizează ca un proces în grup, toată lumea va începe să simtă o prietenie unificată. Aceasta este starea în care indivizii devin un întreg, la fel ca mai multe picături care se contopesc într-una singură, când nu se mai simte nicio divizare ci există sentimentul unei singure picătură mari, unificate.

Dar noi spunem că aceste stări se schimbă în mod constant – grupurile se sparg şi se reconectează. Nu vorbim despru un grup anume sau de faptul că umanitatea a devenit un asemenea grup. De aceea, componenta individuală a muncii mele cu toate mediile, devine principalul lucru aici.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omenirea s-a dezvoltat cu timpul, dar în ce direcţie? Dacă ne uităm la natura, vom vedea că aceasta tinde spre echilibru. Căldura şi frigul, presiunea şi vacuumul se echilibreaza reciproc.

Toate fenomenele naturale tind spre echilibrul forţelor şi incluziune reciprocă, astfel incat aceasta este starea cea mai constantă şi stabilă, care este libera de presiune. În cele din urmă, totul se va echilibra. Prin aceasta, putem înţelege ceea ce cabalistii ne spun despre situaţia noastră şi despre faptul că trebuie să ajungem la o stare de echilibru cu Creatorul, cu natura generala, deoarece Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru.

Ce înseamnă a ajunge la o stare de echilibru cu El? Creatorul este atributul daruirii si dragostei, iar noi trebuie să ajungem la acelaşi lucru, fie ca ne place sau nu. Creatorul în mod constant ne daruieste, iar din interior, operează „motorul” ego-ului nostru în creştere, astfel încât să simtim în mod constant că suntem sub o presiune tot mai mare, într-o stare care este din ce în ce mai dezechilibrata cu Creatorul.

Acest lucru ne obligă să facem ceva. Până acum şi de-a lungul istoriei noastre, însemnand dezvoltarii noastre, am încercat sa echilibram presiunea, cu ajutorul unor diferite tehnologii, structuri sociale, obiceiuri şi mijloace pentru a ne proteja de căldură şi frig, de presiune si de alte astfel de schimbări.

Natura este constantă, în timp ce noi ne dezvoltam permanent din interior printr-un lanţ de Reshimot (amintiri) care se schimba mereu. Rezistenţa noastră faţă de natură creşte tot timpul.

Toate schimbările au loc în interiorul nostru. Chiar dacă vedem o lume externa care se schimbă, cum ar fi perioadele geologice şi istorice, generaţiile, sau indiferent ce, toate acestea au loc în interiorul nostru.

Noi radiem această realitate exterioară, deşi nu este de fapt nimic in exterior. O persoană este o „cutie” inchisa, iar imaginea lumii este reprezentata în interiorul ei. Cu toate acestea, ea simte această imagine ca şi cum ar fi in exterior.

În mod similar, ochii nostri transforma această imagine invers. Ochiul prinde întreaga lume într-un mod opus, apoi creierul o transforma din nou. Dacă ar fi sa punem ochelari speciali care fac acelaşi lucru, după un timp, creierul va obisnui cu ei şi va converti imaginea în direcţia corectă. Acest lucru ilustrează faptul că toate schimbările au loc în mine, nu in exterior.

De aceea, spunem aceasta, după cum este scris, „Nu este nimeni in afară de El,” singura forta constanta, care ma operează şi mă influenţează. El a pregătit toate Reshimot (genele informaţionale) în mine, şi tot ceea ce am descoperit în viaţa mea, în lumea mea, în realitatea mea, este rezultatul Reshimot-urilor. Ele sunt responsabile pentru tot ceea ce pot vedea, auzi, gusta şi simţi.

Permanent trebuie să încerc să-mi amintesc ca dacă ceva trebuie să fi schimbat, acela sunt eu. Metoda cabalistica nu este destinata pentru corectarea lumii, dar, cu ajutorul său, o persoană se corecteaza pe sine si perceptia sa. Deci, în ciuda cunoaşterii comune, daca o persoană doreşte să intre in imaginea spirituala, ea trebuie să-si reorienteze viziunea.

Stereogramele se bazează pe acelaşi principiu. Pentru a le vedea, o persoană trebuie să îşi reorienteze viziunea. Cum ne putem schimba focalizarea, în scopul de a discerne noul strat al realitatii? Este foarte simplu. Noi trebuie să acceptam lumea ca pe o realitate care este condusa de către o singura forţă şi că toate schimbările au loc prin intermediul Reshimot-urilor mele.

Incerc în mod constant sa percep şi sa înţeleg situaţia, să-mi amintesc că întotdeauna ma confrunt cu singura forta în interiorul meu şi că Reshimot care sunt în continuă schimbare în mine sunt opuse acestei forţe. Deci, eu trebuie să ajung la echilibrul despre care am vorbit in fiecare moment din viaţa mea.

Principala lege a naturii este că, în ciuda a tot ceea ce este evocat în mine, ma construiesc astfel incat sa pot fi cat mai mult posibil asemanator Creatorului şi să nu ma deosebesc de El prin atributele mele. Acesta este principalul lucru.

Prin atingerea nivelului actual, ma ridic la nivelul următor. Astfel, ma echilibrez cu Creatorul în fiecare parametru, în toate cele 125 de grade, devenind total egal şi similar cu El şi realizand echilibrul total.

Pe ansamblu, este o schemă simplă. Lumea este constantă, dar schimbările din mine o coloreaza in ceva nou de fiecare dată şi trebuie să fiu echilibrat cu forţa care-mi da şi stabilizează imaginea curentă.

Din Convenţia Unul de la New Jersey 12/05/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să simtim spargerea paralela înainte de fiecare nivel nou?

Răspuns: Desigur, altfel nu vom fi capabili să ne ridicam până la el. Prin primirea dorinţelor corupte, le corectam şi construim urmatorul nivel corectat din ele.

Acest nou nivel nu a mai existat înainte; am creat ceva care este cu totul nou. Noi doar primim materialul şi construim noi paşi din el. Acest lucru se datorează faptului că evocam Lumina NRNHY în toate lumile, deşi la noi a avut doar lumina slabă a Nefesh. Pana la urma, aducem dorinţele şi clarificările noastre în ea. Adăugăm dorinţa noastră egoistă de a primi la dorinta de a darui, prin evocarea şi corectarea ei.

Corupţia este dezvaluita în noi şi o corectam. Acum, în aceste dorinţe, care sunt obţinute de fiecare dată, devine de 620 de ori mai mare decât dorinţa care a fost creata în timpul coborârii de sus în jos, vom primi Lumina Reformatoare şi apoi Lumina care umple vasul.

Indiferent la ce nivel sunt, să presupunem că la nivelul 30 din partea de jos, voi primi o Lumină care este de 620 de ori mai puternica decât nivelul in sine, deoarece imi adaug dorinţa, dorul spiritual, munca mea. Asta se intampla pe fiecare nivel.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 16/05/12 Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→