Întrebare: De ce nu ne lasă Creatorul să reuşim în nimic şi ne forţează să ne îndreptăm către El?

Răspuns: El vă dă întreaga lume, vă obligă să faceţi anumite acţiuni şi face în aşa fel încât să vă îndreptaţi către El. Altfel, cum şi în ce mod aţi putea reuşi?

De fapt, tot ceea ce aveţi nevoie este să vă întoarceţi către Creator. Cum altfel vă puteţi corecta şi cum puteţi deveni similari cu El? Nu o să reuşiţi să vă ridicaţi din mlaştină trăgându-vă singuri de păr, sau, după cum este scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur”, din moment ce sunteţi doar o dorinţă de a primi.

Deci, treceţi prin stadii diferite, la fel ca şi restul omenirii. Europenii, de exemplu, încearcă cu disperare să menţină „uniunea” între ei. De fapt, ei par a fi orbi şi stupizi, dar ce altceva pot face?

Nimic nu se va întâmpla până când ei nu vor trece prin întreg procesul şi în final îl vor abandona. Vor trebui să recunoască eşecul lor, indiferent că o vor face înainte de război sau după şi vor spune: „Asta este. Nu ştim ce să facem”. Apoi, ei ne vor asculta.

Deci, trebuie să pregătim o scrisoare în avans, cu instrucţiuni pentru ei şi să le-o trimitem. Este obligaţia noastră. Nu contează cine o primeşte şi cine o citeşte. Nu contează în ce coş uitat este aruncat şi nici ce filă va fi distrusă. Trebuie s-o facem.

Este la fel pentru fiecare dintre noi, dar diferit faţă de europeni. Trebuie să ne întoarcem către Creator, deoarece El este sursa tuturor forţelor. Cine ne poate ajuta? Avem nevoie de Lumina care Corectează şi de forţa dăruirii, pentru a ne ridica deasupra forţei de primire şi pentru a ne stabiliza în legătură cu ea.

Toată munca noastră provine din întoarcerea către Creator. Tot liberul nostru arbitru constă în accelerarea procesului, prin evitarea conflictelor. De ce ar trebui să experimentez eşecuri an după an, cu scopul de a le depăşi şi apoi să mă întorc către Creator?

După cum este scris: „Cine este înţelept? Acela care vede viitorul”. Astfel că, eu vreau să devin un om înţelept, acum! De ce ar trebui să sufăr ani întregi? Ce aş avea de câştigat din asta? Această avansare este numită „calea suferinţei”.

Calea bună este atunci când – fără întârzieri, prin intermediul grupului şi prin alte mijloace – eu atrag Lumina şi înţeleg imediat ce am de făcut, cum să mă înalţ. De ce ar trebui să mă adâncesc din ce în ce mai mult în conflicte, boli, dezastre şi lovituri constante?

Întrebare: Cum aş putea să doresc asta, dacă Creatorul îmi controlează dorinţa?

Răspuns: El îmi controlează dorinţa şi inserează în ea o nevoie motivantă pentru următorul nivel. Acum, acest nivel pare a fi întunecat. Întoarceţi-vă către grup, cereţi Lumina care Corectează şi totul va fi iluminat. Este întunecat pentru că priviţi la el prin intermediul calităţilor opuse.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/8/12, “Exil şi Eliberare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabalistii atribuie invidia calităților care ajută o persoană să iasă din această lume și să intre în lumea spirituală. Într-adevăr, de ce ar trebui să îi invidiez pe alții? La urma urmei, toată lumea este specială și toată lumea își urmează propria cale. De ce ar trebui ca unicitatea altuia să mă facă gelos și să mă împuternicească pe calea mea?

Răspuns: Evoc invidia, pofta și dorința de respect în mine intenționat. Nu este vorba despre orice fel de persoană obișnuită care invidiază succesul altora sau care aleargă după respect. În această lume invidiem tot felul de prostii și chiar vrem lucruri frivole. Eu, dimpotrivă, iau doar ceea ce este necesar pentru viață și le dezaprob pe toate celelalte. Când am toate necesitățile de bază, mă construiesc pentru munca spirituală, și, în acest cadru, folosesc instrumente ca invidia.

În caz contrar, nu voi avea nimic cu care să avansez. Invidia, pofta și respectul sunt cele trei abordări egoiste, și cum pot lucra în interiorul meu fără ele? Aceste trei calitati mă scot din această lume; este ca și ieșirea din lumile BYA în lumea Atzilut.

Deci, dacă vreau să lucrez spiritual, mă uit la munca celorlalți și mă anulez înaintea lor. Apoi îi văd ca pe cei mai mari ai generației noastre: Ei au avansat departe, au obținut finala corectare, iar eu îi invidiez. Dacă nu-i invidiez, sunt lipsit de putere și nu mă pot mișca. Primesc toată puterea de a avansa de la ego-ul meu. Avansarea corectă cu intenția corectă, ceea ce înseamnă forma care este îmbrăcată în materie, îmi este adusă de către Lumină, în timp ce materia în sine prin care mă ridic este propriul meu ego.

Întrebare: Dar cum pot păzi de invidie intenția corectă?

Răspuns: În conformitate cu invidia, pofta și dorința de respect, intenția este construită. Transformi invidia în invidie pentru Creator, dorința de respect, în respect pentru Creator, pofta de ceva în aderare la El. În caz contrar, ce ai corecta? Ce construiești, un castel în nori?

Întrebare: Dar totuși, când invidiez, focul său mă consumă.

Răspuns: Nu, îți permiți să evoci invidia, pofta, și dorința de respect numai după restricții, atunci când nu mai este pentru tine, ci pentru a înțelege, pentru a determina „spațiul de lucru.”  Totul trebuie să fie să fie sub control, altfel, nici nu ar trebui să începi.

Pe scurt, încearcă. Nu-ți fie frică să cazi în invidie. Începe să lucrezi asupra ei. Ești norocos dacă-ți invidiezi prietenii; e bine. La urma urmei, nu avem nici o altă forță pentru a avansa. Dacă aș locui singur, fără mediu, aș fi ca un animal. Pe de altă parte, dacă societatea mă impulsionează și stimulează, arătându-mi în mod constant că prietenii au ceea ce îmi lipsește, asta mă ajută să avansez în viață. Am nevoie doar de un mediu special care îmi oferă exemple bune, pe care le invidiez.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 12/09/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Actuala educație egoistă șterge unicitatea unei persoane. Ziarele, filmele, mass-media și internetul, toate au ca scop asta.

Ai presupus că internetul te ajută să păstrezi legătura cu ceilalți, dar adevărul este că te ajută să fii la fel ca oricine altcineva. Blochează întreaga noastră lume egoista integrală, în sine, în cel mai rău mod posibil, și, ca urmare, suntem toți conectați unul la celălalt și suntem toți identici.

Trebuie să recunoaștem că internetul ajută dezvoltarea noastră și ne aduce mai aproape de sfarsitul corectiei, deoarece relevă răul-  dar într-un mod rău. Vedem exemple standard prin net și consumăm o semnificație standard. „Mașina virtuală” ne duplică ca pe niște piese pe linia de asamblare.

În spiritualitate, este opusul; nu te asemeni cu alții în nici un fel. Ești absolut special și nimeni nu poate interveni. Până la urmă, toți avem direcții diferite; lucrăm pe frecvențe diferite și nu ne întâlnim, nu atingem calitățile celuilalt. Toată lumea are zece Sfirot, dar acestea sunt împărțite în alte zece, apoi tot mai mult. În cele din urmă, toată lumea face o încurcătură mare de conexiuni întrețesute, fiecare în funcție de măsura sa și de calitatea sa. Te poți aseamana cu un altul, dar nu ești egal cu el în nici un fel.

Întrebare: Dar mediul influențează, de asemenea, o persoană în spiritualitate?

Răspuns: Acolo, mediul doar te inspiră să-ți folosești unicitatea și nimic mai mult decât atât. În lumea noastră, publicitatea îți impune în mod constant ceva, în timp ce în spiritualitate, prietenii doar te stimulează prin invidie, poftă și dorință de respect, iar tu operezi intern, pe cont propriu. Este ca și cum ei îți dau o baterie, dar motorul, mijloacele de percepție, sunt ale tale.

Întrebare: În lumea noastră, eu folosesc, de asemenea, dorințele care sunt trezite în mine, de unul singur, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Aici ești atras să reproduci un exemplu care este arătat la toată lumea; ești prezentat cu un anumit standard și, fie că îți place sau nu, îl îndeplinești prin felul in care te îmbraci, în comportamentul tău, și, în principal, în percepțiile tale interioare. Exemplul te influențează, fie că îți place sau nu.

De aceea, dezvoltăm educația integrală în conformitate cu care exemplul este un sistem „rotund”, în care suntem cu toții conectați. Astfel, trebuie să expulzăm toate celelalte exemple. În caz contrar, pur și simplu nu vom supraviețui.

Întrebare: Dar, conform educației integrale, eu voi dori, de asemenea, să fiu ca altcineva.

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca cineva care are mai mult succes. De exemplu, atunci când se angajezi în culturism în lumea noastră, Schwarzenegger este exemplul de urmat, iar imboldul este mediul care-l respectă.

Îți pui dorințele sub presiunea externă și le împlinești. Cu alte cuvinte, ego-ul te împinge înainte și te sculptezi în conformitate cu modelul general acceptat- potrivit cu exemplul lui Schwarzenegger. Ți s-a spus că ar trebui să fii ca el și lucrezi asupra ta, în scopul de a-ți egaliza forma cu a lui.

Pe de altă parte, în munca internă îți împlinești atributele atunci când le concentrezi din nou de la egocentrism spre exterior. Acest lucru îți permite să le folosești în mod diferit și să fii în contact cu cei din jur. Primești o oportunitate pe care nu o aveai înainte și construiești ceva nou.

Deși grupul este omogen, te conectezi cu fiecare membru prin atributele tale și aceste conexiuni sunt diferite pentru fiecare. La urma urmei, fiecare își are propria structură internă.

Ți se spune că trebuie să ajungi la o echivalența de formă cu Cel care dăruiește. Dar unde este El? Ți se cere să te conectezi cu prietenii ca un singur om într-o singură inimă, dar unde este exemplul? Care este standardul?

Auzi de la mediu foarte clar: „Dacă nu faci asta, ești inutil.” Deci, ce ar trebui să fac? La urma urmei, nu există exemple pe care să le pot urma. Ai citit fiecare articol de o mie de ori și tot nu intelegi nimic.

Este totul astfel încât să te privești pe tine. Mediul doar te provoacă și asta e tot. Prietenii nu lipesc afișe ca cele cu Arnold Schwarzenegger pe perete. Nu există nici un exemplu real și nu știi ce să faci. Este o problemă reală.

Astfel mereu ești în căutare: „Poate că în acest fel? Poate că în acel fel? Cum arată Creatorul? Ce este atributul dăruirii? Cum pot transcende mintea? Nu știu nimic! Așa că lasă-mă să văd și aud ceva, cel puțin! „Dar nu. Este imposibil să percepem spiritualitatea prin organele noastre senzoriale.

Așa este exact „auto-împlinirea”: Nimeni nu te presează, nici măcar profesorul. În timpul lecției, el poate vorbi deschis, dar niciodată personal cu tine- niciodată. Este interzis să se invadeze lumea interioară a unei persoane.

Întrebare: Asta înseamnă că trebuie să ajung la disperare că nu găsesc exemple?

Răspuns: Caută; nu renunța. Exemplul este în grup și-l vei găsi, dacă te dedici acestei căutări. „Trebuie să-l găsesc. Imaginea Creatorului este ascunsă acolo, printre prieteni, în legătura dintre ei. ” Tu nu-l vezi, dar dacă te concentrezi, va apărea ca într-o imagine tridimensională.

Aceasta este munca ta internă și nimeni nu are acces la ea. Numai tu construiești atitudinea față de ceea ce noi numim un „grup.” Intri în el și acționezi acolo până găsești o imagine, o formă, atributul dăruirii, limitele sale, amprenta sa, impresia pe care o lasă.

Întrebare: Dar este acest exemplu ascuns de mine?

Răspuns: Și cum îl vei vedea fără o echivalență de formă? Creatorul este în fața ta. Atributul dăruirii, Lumina superioară, umple totul. Daca vrei un exemplu, ajungi la nivelul minim de compatibilitate cu ea, fă eforturi (aceasta se numește o rugăciune), iar El te va ajuta.

Apoi, Îl vei vedea, dar prin vederea ta interioară, mult mai clar și „suculent”, decât simți temporar în toate simțurile tale, care penetrează departe și profund și este de o mie de ori mai clară decât vederea noastră obișnuită, prin care doar vedem externalitatea , fără a învăța măcar puțin despre internalitate …

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 9/9/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem măsura în ce măsură ne influențează Lumina care Reformează?

Raspuns: In acest moment, unei persoane îi este imposibil să  măsoare cu precizie influența Luminii, deoarece nu are încă instrumentele necesare pentru a măsura. Problema nu este a  Luminii sau a nivelului superior, ci a  persoanei însăși.

Am putea spune că o persoană este influențată de Lumina care Reformează în măsura în care el tânjește după Lumină. Dar omul nu își  poate măsura dorința lui, cu toate că este dorința lui proprie, eforturile sale, tensiunea lui. Motivul este că el este în mod constant într-o stare ce cuprinde simultan atat urcări cat și coborâri și nu poate  masura  aceste momente și nici  eforturilor sale, nici pe cele pe care le face conștient, nici inconștient.

Toate acestea în cele din urmă se acumulează. Acesta este un proces cumulativ, așa cum se spune „din maruntis se face un cont mare,” și atunci când în cele din urmă există un cont mare, o persoană simte venirea unei alte parți din Lumina care Reformează.

Adevărul este că Lumina ne influențează în mod constant, dar noi nu  simțim această influență, decat după ce Lumina umple complet o anumită portiune și  astfel este  atins  nivelul nostru de sensibilitate. Astfel, ni se pare că Lumina vine în porții, în timp ce, de fapt, ea influențează o persoană în mod constant.

Lumina ne influențează chiar și atunci când nu ne gândim la asta și ne dezvoltăm în mod natural. Reshimot-urile  (genele informaționale) apar una câte una, și Lumina le influențează. În caz contrar noi nu ne-am dezvolta. Prin loviturile vietii  devenim mai înțelepți si ne apropiem de dăruire, ceea ce înseamnă că Reshimot-urile sunt active, iar Lumina Inconjurătoare operează pe ele.

Dar Lumina care Reformează este Lumina după care tânjim, astfel încât acesta va influența și va grăbi apariția naturală a Reshimot-urilor și influența Luminii. Deși este aceeași acțiune, diferența constă în faptul că este necesară chemarea și solicitarea, pentru că acest proces nu se întamplă de la sine.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 9/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Suntem la nivelul de pregătire pentru lumea spirituală numită  „această lume”. În starea noastră astăzi, la acest nivel, există toate condițiile necesare pentru a stabiliza în noi adevărata frică spirituală, care este prima poruncă. Nu este genul de frică pe care o simțim în această lume, nu sunt grijile și temerile corporale de care o persoană este plină, cum ar fi permanenta teamă că ceva se poate întâmpla cu ea, îngrijorându-se pentru trecut și viitor, pentru ceea ce se va întâmpla cu ea și cu cei care îi sunt dragi.

Trăim mereu în această teamă animalică și, deși în cele mai multe cazuri nu percepem asta, este teama care ne călăuzește în fiecare moment al vieții noastre. Dar trebuie să limitez această teamă corporală și să construiesc peste ea frica corectă – dacă pot dărui Creatorului, dacă voi dezvălui bunătatea Lui și dragostea Lui!

Dacă în loc de teama corporală construiesc în mine o teamă spirituală, voi corecta astfel, dorința mea.

Această lume a fost creată pentru acest scop, pentru a te exercita pe tine în ea și a trece de la temerile corporale la o teamă spirituală. Nu există nici o lipsă pentru teama corporală; o persoană se teme permanent de ceva. Aceasta este existența noastră corporală: o teamă constantă ca nu-mi va lipsi nimic, că pot să mă hrănesc, că nu voi fi rănit, că mândria și onoarea mea nu vor fi afectate. Toate simțurile mele corporale operează la frică, la păstrarea limitelor mele personale, astfel încât nimeni să nu fie capabil să le invadeze.

Munca noastră, cu toate acestea, este opusă: este de a sparge limitele noastre spre exterior, deschizându-ne pe noi înșine și încorporându-ne în alții! Astfel, spargem limitele pe care teama ni le înfățisează. Limitele fricii descriu imaginea mea pentru mine, corpul meu. Apoi vine următorul cerc al fricii, care descrie tot ceea ce văd în jurul meu: rudele mele, casa mea, iar apoi cercuri tot mai externe.

Această întreagă imagine îmi este reprezentată de către frică, și numai pe această bază  simțurile mele funcționează. Dacă mediul îmi dă puterea și dorința de a ieși din mine însumi, voi începe să simt cât de bine este să fiu în afara granițelor mele egoiste. Apoi voi folosi puterea mediului în scopul de a limita teama mea corporală și voi dobândi o teamă adevărată, teama de Creator, îngrijorându-mă doar dacă pot darui Lui și dacă El îmi va fi dezvăluit ca Cel care îmi dăruiește.

Dacă mă îngrijorez doar cu privire la această teamă adevărată, Creatorul îmi va da Masach (ecranul) și se va dezvălui pe Sine în fața mea.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 3/9/12, Shamati  38

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Parerea mea este ca principalul si singurul rol al grupului, este de a creste importanta atributului daruirii. Multe articole vorbesc despre asta. Daca trebuie sa dobandesc acest atribut si sa tanjesc la el dar nu pot face asta pentru ca nu stiu despre acesta, atunci am nevoie de anumite surse exterioare care sa ma stimuleze in aceasta directie. Acesta este grupul.

Deci rolul grupului este de a creste atributul daruirii in mine, sau maretia Creatorului.

Pentru a-l descoperi pe Creator, trebuie sa pregatim un loc pentru revelarea Sa. Acum acest loc al conexiunii dintre noi este egoist deci Creatorul din ei este ascuns. De aceea in lumea noastra, in starea noastra, se numeste ascunderea Creatorului.

Pentru a-l revela pe El, noi trebuie sa cream intre noi atributele daruirii care sunt compatibile cu El. Locul revelarii Creatorului este reprezentat de conexiunile altruiste, atributele daruirii dintre noi. Ele sunt mai intai revelate in grup unde le putem dezvolta prin ridicarea treptata a atributului daruirii fiind astfel atrasi spre acesta.

Initial acest atribut este numit Shechina, adica locul revelarii locuitorului (Shochen in Ebraica). Radacina lumii Shechina (in Ebraica) inseamna un loc unde sa locuiasca (Mishkan) sau un vas.

Din Congresul de la Harkov “Unitate spre Inaltare” 18/08/2012, Workshop-ul 4

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scolile religioase induc in copii o atitudine de respect fata de profesor si liderii spirituali inca din copilarie. Aceasta traditie vine din principiile spirituale. Insa catre Cabala vin mai degraba persoane laice, este foarte dificil pentru ei sa isi schimbe atitudinea fata de profesorii, cu care au devenit familiari in scoala si colegiu.

Noi nu suntem obsinuiti sa atribuim un nivel inalt profesorilor care ne daruiesc dobandirea spirituala. Noi credem ca un profesor recita texte scise in carti si cateodata ne mai explica anumite detalii speciice.

Este de neinteles si artificial ca prin abordarea Cabalista sa primim spiritualitatea prin profesor. Dar, in Cabala, adeziunea cu profesorul precede adeziunea cu  Creatorul. Este imposibil sa dobandesti o mai mare framantare in relatia cu Creatorul, decat cea pe care o simti in relatie cu profesorul spiritual si grup. Aceasta este calea prin care persoana se construieste pe sine, de aceea intreaga lume i-a fost data lui.

Pnetru asta trebuie insa, sa munciti; altfel, nu veti atinge scopul. Lipsa de respect pentru profesor este o problema moderna, care ne arata cat de mult trebuie sa ne corectam pe noi. Aceasta nu este o coincidenta, ci un enorm adaos de egoism, care trebuie sa fie corectat.

Aceste egoism suplimentar este o distanta suplimentara, care ne separa de Creator si ne arata astfel faptul ca noi nu respectam grupul sau profesorul si astfel ne distantam de Creator.

Cand am fost student, ceea ce m-a ajutat sa imi corectez atitudinea a fost faptul ca mi-am imaginat intotdeauna sistemul inalt in care existam, dar care ne este ascuns. Si in acest sistem, fiecare dintre cei care se afla mai jos sunt atasati celui superior. Actualul sistem nu s-a spart; spargerea a avut loc doar in perceptia noastra. Intreaga noastra munca, consta din a ne aduce la punctul la care suntem capabili sa percepem si sa revelam sistemul actual.

Si de indata ce sistemul spiritual devine revelat, conexiunile dintre toate partile ne vor fi revelate si ele. Scara gradelor spirituale nu se schimba si cand un suflet devine revelat, dupa el este revelat si altul si aceasta ordine se pastreaza. Noi vom primi intotdeauna prin Baal HaSulam si Rabash.

Si daca veti continua pe aceasta cale, odata ce veti merita realizarea spirituala, o veti primi prin mine. Aceasta este scara spirituala.

Noi trebuie sa muncim la asta, altfel nu va aparea o conexiune intre noi. Este scris, „ Faceti-va un Rav (‚Rav’ inseamna mare) si cunparati-va un prieten si confirmati fiecare persoana,” si toate acestea sunt pregatiri pentru adeziunea cu Creatorul. In mod natural, profesorul nu are nevoie de laudele de care are nevoie un elev. Insa elevul trebuie sa se pregateasca pe sine pentru revelarea Creatorului.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 04/09/2012, Lectii Despre Importanta Rav-ului

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Egoismul este numit „ajutor împotriva mea”, pentru că imaginându-mi-l împotriva mea, chiar mă ajută, dar dacă îl asociez cu mine, atunci, desigur, este un dușman. Totul depinde de modul în care ne poziționǎm în raport cu egoismul.

Cum să nu uit că numai atunci când nu mă identific cu el, ci îl vǎd împotriva mea, egoismul ajută?

Acest lucru poate fi realizat doar prin intermediul mediului. O persoană nu va fi niciodată capabilǎ să se țină singurǎ în această stare. Ea se va identifica întotdeauna cu ego-ul și va cădea, dacǎ grupul, ca un magnet, nu o va ridica deasupra egoismului. Există două forțe: cea de sus -forța grupului și cea de jos – forţa egoismului.

În cazul în care grupul nu îmi poate trage „Eul” din egoism şi nu mi-l poate pǎstra în afara lui, atunci voi simţi egoismul împotriva mea. Dacă nu mă poate ridica, atunci voi cădea înapoi în egoism tot timpul, iar eu nu voi fi capabil să îmi amintitesc sǎ-l vǎd în afara mea.

Prin urmare, numai grupul poate avea grijă de acest lucru prin intermediul opiniilor sale, prin garanția reciprocă.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul de lucru nr.2

Filed under: Congrese, Egoism, Garantia reciproca, Munca in grup - Niciun comentariu→

n realitate, „nu existǎ nimeni în afarǎ de El” și Creatorul ar dori să se reveleze creaturii. Cu toate acestea, în cazul în care El se reveleazǎ pe Sine, creatura nu va fi capabilǎ sǎ devinǎ independentǎ. Ea se va”vinde” mereu Luminii şi nu va putea sǎ se separe de ea.

Acesta este motivul pentru care este imposibil să se anuleze înaintea Creatorului, înaintea Luminii, pentru că eu sunt un sclav absolut al plăcerii. Oamenii știu cǎ ei înșiși, și în această viață, suntem în mod constant controlaţi de Luminǎ.

Pentru acest motiv Creatorul este ascuns, dar grupul este deschis. Deci, putem începe să comunicǎm cu el și chiar sǎ ne ridicǎm deasupra egoismului nostru, ceea ce ar fi imposibil împreunǎ cu Creatorul. Și în orice altceva, totul este la fel.

Cu excepţia fiinţei umane, numai Creatorul existǎ: „nu existǎ nimeni în afarǎ de El.” Apoi, persoana descoperǎ cǎ nici nu existǎ. Este doar o singurǎ forţǎ superioarǎ care umple totul. Dar asta doar dupǎ ce persoana ajunge la acest lucru pe cont propriu.

Din Congresul de la Kharkov „Unindu-ne pentru a ne înǎlţa” 8/17/12 Atelierul 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Dumneavoastra personal aveti un grup? Eu nu ma refer la cei care va urmeaza si pe care ii invatati proprietatile Luminii si metodele de perceptie. Aveti nevoie de grup?

Raspuns: Grupul meu este format din acei oameni, mai corect suflete, cu care sunt in contact. Eu vreau foarte mult ca multi dintre studentii mei sa devina acelasi grup si se alature acestuia. Eu sper ca va deveni adevarat.

Intrebare: Va este usor sa va uniti in grup?

Raspuns: Este greu! Cu cat o persoana avanseaza, cu atat este mai greu pentru ca trebuie sa faca fata unor proprietati crescute, obscure, neasteptate si exterioare..

Intr-adevar, noi nu ne-am nascut in lumea spirituala. Va puteti imagina problemele unor copii care au 5, 10 sau 15 ani in comparatie cu problemele adultilor. Aceste probleme cresc tot timpul. Insa, de fiecare data cand le echilibrati, ele revelaza o inalta armonie, Creatorul, cea mai mare dobandire, simtire, constientizare a intregii umanitati, a intregului sistem. Este scris: „Recompensa este in functie de efort.”

Din Congresul de la Harkov „Unirea pentru Inaltare” 19/08/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→