Întrebare: Ce trebuie să facem pentru ca inima să vrea să se conecteze? Ne-am hotărât de atât de multe ori să ne conectăm, dar nu ştim cum să începem!

Răspuns: Trebuie să construim nişte sisteme care să nu ne lase să evadăm. Imaginează-ţi că trebuie să păzim o turmă foarte mare în care sunt multe animale, vaci, capre, tauri, oi, etc. Trebuie să ştim cum să îngrijim fiecare animal în parte. Unele au nevoie de câini de pază, altele de păstori, iar altele au nevoie de ţarc să nu poată fugi.

Trebuie să asigurăm fiecărui fel de animal felul de mâncare potrivit. Unele au nevoie de grâne, altele de iarbă şi toate au nevoie de apă. Eu trebuie să am grijă de toate aceste lucruri. La fel, trebuie să am grijă şi de grup şi să-i asigur tot ceea ce are nevoie astfel încât să nu evadăm ci să ne obţinem cu succes şi sigur scopul.

Trebuie să ne gândim la toate astea, şi asta este toată munca noastră. Trebuie să obţinem primele zece Sfirot, ceea ce înseamnă corectare minimă între noi. Chiar dacă ea este egoistă şi opusă spiritualităţii şi sfinţeniei, este deja conexiune. Acum noi suntem pur şi simplu detaşaţi (rupţi) unii de alţii şi nimeni nu vrea să se conecteze în vreun fel cu ceilalţi. Suntem ca nişte roţi dinţate neconectate care se rotesc independent.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul Forţei numită Creator (Bore). Pentru că noi încă nu am obţinut-o, după principiul „Vino şi vezi” (Bo-re), dăm acestei Forţe nume diferite în funcţie de gradul ei de revelare pentru om.

Eu sunt în câmpul acestei Forţe  împreună cu toţi ceilalţi. Întrebarea este, cum pot eu să  provoc influenţa ei? Într-adevăr, aceasta este toată munca omului: cum pot eu să trezesc această Forţă, astfel încât ea să mă poată înălţa?

Noi am coborât, ca scop, din înălţimile spirituale, la „nivelul zero” şi, acum, depinde de mine să urc înapoi la aceeaşi înălţime. Pentru asta, trebuie să trezesc asupra mea Lumina care Reformează. Nu există nicio altă Forţă care să mă poată înălţa la Spiritualitate. Eu am numai înţelegerea care există la nivelul meu. Creatorul mă trezeşte din vis printr-o primă „înţepătură” , eu apoi, trebuie să procesez ceea ce m-a trezit în interior prin mijloace speciale: grupul, studiul şi profesorul.

Aşa că, mă întorc spre Lumina care m-a trezit iniţial. Îi cer să mă influenţeze, şi o fac conştient şi în cunoştinţă de cauză. Lumina doar mă „înţeapă” din când în când, şi prin asta, eu trebuie să-mi stabilesc atitudinea faţă de Ea: ce îi cer, ce fel de influenţă aştept, ce vreau să obţin, etc. Pe ansamblu, îmi imaginez  cum să fiu faţă de Acela care mă „înţeapă”. Trebuie să caut forma Lui, imaginea Lui şi să-I cer:

-”Vreau să dăruiesc!”

-”Cum vrei Tu să devină acela care dăruieşte? Este adevărat că acela dăruieşte? Cum trebuie să arate dăruirea Ta?”

-”Nu vezi? Învăţ, muncesc în grup şi în diseminare, fac tot felul de acţiuni, şi cer, bazându-mă pe asta.”

Dacă omul nu face acţiuni direcţionate spre unificare, nu are nicio bază pentru cererea sa. Aceste acţiuni fac infrastructura pe care el o va folosi ca să înalţe MAN, rugăciune. Am construit această infrastructură între mine şi prieteni, şi din asta se înalţă MAN, „rugăciunea celor mulţi”. Niciodată nu voi fi în stare eu însumi să cer conexiunea. O rugăciune pentru conexiune poate fi doar colectivă, cel puţin între doi oameni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/12 “Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Forța noastră principală este ego-ul. Cu excepția ego-ului, există doar un punct mic în inima fiecăruia, iar noi trebuie să conectăm aceste puncte. Dacă le conectăm într-un singur punct mare, vom simți lumea spirituală înauntru. Atunci totul va veni împreună: eu, grupul și forța superioară.

Pe de altă parte, ego-ul vrea să îndepărteze toate punctele unul de altul. Înseamnă de fapt să ne împingă în direcția opusă conexiunii și de aceea se numește un „ajutor împotriva.”

Cum ar trebui să ne construim un mediu care ne va ajuta să împlinim punctele din inima și forțele noastre egoiste, astfel încât, împreună să ne conectăm într-un minunat punct mare? În ciuda întreruperilor ego-ului, prin folosirea acestuia, dorim să ne conectăm punctele noastre din inimă într-un singur punct. Cum putem folosi puterea ego-ului pentru a atinge acest scop?

Ideea este că nu știu drumul spre lumea spirituală. Pentru mine este un semn de întrebare ascuns de mine. Cum pot să o dezvălui? Cum mă pot concentra în mod corect? Cu ajutorul grupului, îmi folosesc ego-ul în sens opus; el devine un „ajutor potrivit” (Ezer Ke Negdo) și mă ajută să mă concentrez exact pe spiritualitate, pe Creator. Acest lucru este posibil numai în grup, când lucrez cu punctul din inimă, în scopul de a întoarce ego-ul în direcția opusă, (linia verde frântă din desen). Apoi, în loc de a mă trage în jos, ego-ul mă va conduce în mod corect, astfel încât să pot intra în lumea spirituală.

Deci, există doar un ego și un punct în inimă într-o persoană, iar cu ajutorul grupului, schimbăm ego-ul și găsim calea de a avansa în direcția opusă de fiecare dată.

De fapt, nu este doar despre dorința egoistă de a primi diferite lucruri în lumea noastră. Este un ego special, destinat numai să fie împotriva conexiunii, împotriva punctului colectiv, în care descopăr lumea spirituală. Acesta este motivul pentru care dezaprob și ignor dorințele și gândurile care nu sunt legate de conexiune. În schimb lucrez în grup, încercând să mă conectez cu alții, și descopăr cât de opus sunt de asta: nu vreau nimic de genul, urăsc prietenii și nu mă pot nici măcar gândi să mă conectez cu ei. Această repulsie este adevăratul ego opus conexiunii. Orice altceva nu contează.

Grupul are un rol-cheie aici: Acesta crește importanța unității în ochii mei și în mod constant mă stimulează și mă obligă s-o păstrez. Numai mediul (Sviva) mă conduce spre necunoscut, servind drept un model care mă ajută să mă supun și să mă conectez încă pe plan intern. Mediul de fapt, mă aduce la conexiune.

Astfel, noi de fapt urcăm la primul nivel (pasul 1) mai sus de Machsom (barieră), atunci când ne întoarcem întregul nostru ego, toată respingerea și rezistența la conectare și unitate în direcția opusă – la forța de conexiune și unitate. Acesta este sensul lui „ajutor împotrivă.”

Apoi vom trece la al doilea nivel. Aici ego-ul este revelat din nou, dar de data asta mai mare decât înainte, deoarece aparține deja următorului nivel (pasul 2). Aici am alegerea unității cu ajutorul grupului, unde ego-ul începe să se arate din nou. Dacă nu sunt atras de unitate, nu-l descopăr.

Acesta este motivul pentru care străinii nu înțeleg despre ce fel de ego vorbim. Ideea este că nu sunt doar relațiile umane; nu este vorba despre fapte bune și intrigi. Oamenii cred că a-i trata pe ceilalți rău este egoism și a-i trata bine este altruism. Noi judecăm numai prin punctul de unitate. De aceea, după ce descopăr primul nivel, vreau să merg înainte și să mă conectez cu grupul. Descopăr ego-ul de la al doilea nivel (Ego2), si lucrez împotriva sa și urc la al doilea nivel. Pe ansamblu, există 125 astfel de niveluri pe cale.

În cele din urmă ajung la unitatea perfectă, cu toată omenirea; suntem cu toții împreună într-un singur punct numit „picătura de unitate.”

Ce tip de mediu ar trebui să fie, în scopul de a-mi permite să descopăr ego-ul corect, pentru a-l separa de ego-ul animal din această lume, și să-l transform într-o forță de conducere? Cum ar trebui să mă influențeze mediul astfel încât să obțin scopul?

În plus, cum ar trebui să folosim convențiile noastre, atunci când ne influențăm reciproc unul pe altul, în așa fel încât această conexiune puternică să permită fiecăruia dintre noi să descoperim punctul de unitate: „Unde este? Ce ar trebui să fac pentru a-l obține? Cum pot intra în lumea superioară? Cum o descopăr? ”

Cum ar trebui să ne îngrijorăm pentru toată lumea, în scopul de a le permite să ajungă la acest punct interior (centrul grupului), „pântecele” nostru (Rechem)? La urma urmei, intrăm în grup ca și cum am intra în pântecele mamei, și ne dezvoltăm ca un embrion. Cum putem pregăti un astfel de „ambalaj” pentru fiecare dintre noi, în care fiecare se va dezvolta ca dintr-o picătură de spermă?

Din Convenția din Italia, Ziua întâi, 28/09/12, Workshop 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui un elev nou care se alătură grupului să fie trezit pentru munca corectă?

Răspuns: Grupul îl conduce la anumite acțiuni și îi dă o șansă. Nu este întâmplător că trăim aici și nu într-o realitate diferită. În lumea acțiunilor putem exista chiar și la nivel „animal”, detașați de spiritualitatea pe care o construim deasupra noastră. Deasupra atributelor mele actuale, creez treptat imaginea unei ființe umane. O construiesc prin legătura cu prietenii și prin crearea forței Creatorului între noi. Acestea sunt toate acțiunile interne spirituale, care sunt mai presus de sinele noastre actuale.

Între timp ne conectăm la nivel corporal, fără intenții spirituale, și, astfel, construim mediul. Avem infrastructura necesară pentru a face acest lucru, care este „lumea aceasta”, de la care vom începe avansarea noastră spirituală. Avem o oportunitate rară aici: Pe de o parte, această bază este adaptabilă într-un fel la  lumea spirituală, iar pe de altă parte, aceasta ne permite să existăm fără nici o adaptare la ea. Realitatea pe care o văd și o simt cu cele cinci simțuri corporale ale mele este de fapt un cadou prețios: sunt pe punctul unei acțiuni spirituale aici, o ascensiune spirituală, și în același timp, pot influența spiritualitatea.

Întrebare: Și ce pot să fac dacă sunt opus și sunt înclinat spre detașare? De exemplu, o convenție se apropie, iar eu nu vreau să merg. Este aceasta spargerea?

Răspuns: Desigur. Ce este mai mult, lipsa dorinței de a merge la convenție nu este cea mai puternică întrerupere încă.

Dacă ai fi invitat la o petrecere care ți-ar plăcea, te-ai alătura bucuros, deoarece aromele care îți plac și performanțele și tot ceea ce „face plăcere” ego-ului tău te așteaptă acolo, așa că ai alerga acolo încă de la prima chemare.

Aici, cu toate acestea, tu avansezi spiritual, și astfel simți că convenția este un loc pentru a te exercita pe tine însuți. De aici provine respingerea: Dintr-o dată devii leneș, și simți lipsă de respect, și „ceva mai important” apare și există alte calcule … acestea sunt toate un rezultat al Luminii care iluminează pentru tine, așa că este un lucru bun, dar folosește-l unde vei vedea un loc pentru muncă.

Cu cât mai mult avansăm, cu atât mai mult ne simțim în acest fel. Prin urmare, veți vedea că există din ce în ce mai puțini oameni printre noi. Acum presupunem că cu cât mai mult avansăm, cu atât mai mulți vom fi, dar de fapt nu este așa.

În 2007 am fost într-un turneu în zece orașe din America și au fost aproximativ 600 de oameni la fiecare lecție pe care am ținut-o, și 2.000 de oameni în New York. Astăzi, cu toate acestea, există aproximativ 50-100 de persoane.

De ce este așa? Pentru ca noi am avansat și astfel a făcut și publicul. Oamenii nu sunt așa de atrași de cuvântul „Cabala” în sine. Ei înțeleg mai mult și știu că este vorba despre munca internă. Datorită Luminilor de care suntem mai aproape acum, oamenii înțeleg ceva nou și, pe ansamblu, nu vor să vină la lecții sau să meargă la convenții.

Există o mică minoritate rămasă, iar aceștia sunt oamenii care vor împlini corecția. Tot restul se vor alătura „pionierilor” într-un fel, dar numai prin intermediul suferințelor. Foarte puțini înaintează prin Lumina, în timp ce restul se mișcă prin suferințe…

Din partea 4 a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Corecția dorințelor sparte se întamplă pas cu pas, datorită acțiunilor Mamei Superioare (Ima Ilaa), Bina a lumii Atzilut. Un sistem foarte complicat lucrează acolo și permite ca influența în cele din urmă să ajungă la suflete. Cu toate acestea, în spatele tuturor acestora, acolo acționează Lumina Hochma îmbrăcată în lumina Bina, care corectează dorințele, sufletele fragmentate.

Când ne rugăm, ajungând la Lumina AB-SAG, adică Lumina Hochma îmbrăcată în lumina Bina, îi glorificăm frumusețea („frumusețea” în aramaică este „Shufrah„). De aceea este o tradiție de a sufla într-un corn special numit Shofar la o sărbătoare de Anul Nou.

Procedând astfel, lăudăm și proclamăm guvernarea Creatorului, adică supremația forței care ne controlează și ne conduce, Lumina Hochma îmbrăcată în lumina Bina, care se numește frumoasă. Lumina Hochma (întelepciune, frumusețe), se manifestă în noi la gradul aspirației noastre de a dobândi proprietatea dăruirii (Bina). Este considerată începutul omului (Adam), cel care se străduiește să devină asemănător (Domeh) Creatorului.

Aceasta explică de ce un Shofar simbolizează un An Nou: glorifică domnia forței superioare; este cererea noastră ca Lumina AB-SAG să vină, să ne corecteze, să ne împlinească și să ne ridice pe scara corectării la Regele superior. Toate corecțiile care anticipăm să se întâmple în Noul An sunt adunate într-o zi numită „capul Anului” (Rosh Hashanah), deoarece potențial conține deja tendința pe care am dori s-o implementăm, practic, în cursul anului care va veni.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 16/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Indiferent de ceea ce se întâmplă în viața mea, trebuie să înțeleg că totul vine de la forța superioară care controlează totul, fără îndoială. Dar până acum nu mi s-a relevat acest lucru, ci a fost tăinuit,  astfel ca am suferit.

Creatorul este bun și binevoitor, dar El imi este revelat numai după ce  trec printr-un „filtru”, care transformă toate cele bune în ceva rău și neplăcut. Eu numesc Grosimea acestui „filtru” „tainuire unică.” În plus, Creatorul poate plasa un alt „filtru” și sa imi trimita o „dublă tăinuire”, ceea ce este mult mai rău.

Deci, cum pot scapa de voalul care transformă bunătatea Creatorului în răutate? Pentru a face acest lucru cerem: „Corectează-mă! Dar nu in așa fel incat sa scăpam de sentimentele neplacute, dimpotrivă,  acestea mă ajută, mă impulsionează.  Fără acestea nu m-aș gândi la altceva. Sentimentele neplacute ma fac sa mă concentrez pe Tine ( pe Creator), pe sursa de la care pare sa vina ceva rău. De aceea, cer ajutor pentru a nu simți că ceva rău provine de la Tine. ”

Eu nu vreau să fiu în spatele „filtrului”, ci în fața lui, în contact direct cu Tine. Nu pentru a ma simti mai  bine, ci pentru a Te cunoaște mai bine. Vreau să Te binecuvântez, dar acum, deoarece nu am de ales, te blestem. Corpul meu țipă din cauza asta, „mă simt rău și blestem sursa răului. Dar Tu mi-a dat sentimentul că răul provine de la Tine. Te joci cu mine, prin utilizarea indiciilor, jumătate dezvăluite și jumătate ascunse. Dar eu nu vreau să te mai  blestem. ”

Intrebare: Unde este grupul, aici? Eu pot solicita, de asemenea, orice,singur, fără grup.

Răspuns: Încercați. Dacă începeti, veti fi confuzi și veti descoperi că adevărata motivatie este posibilă numai în grup. Acolo  sunteti protejati pentru a nu  face greseli, acolo intr-adevar va intoarceti la Creator pentru corectare, în ciuda dorințelor voastre bune și rele. În cele din urmă grupul vă permite să intelegeti ce anume să cereti, ce anume vreti de fapt. Asta e ideea.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala 10/2/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este suficient ca doar să știu că totul vine catre mine de la Creator. La urma urmei, într-un astfel de caz, m-as putea bucura de această „imagine”, fără să pun întrebări. Pe de altă parte, dacă am o întrebare,  depășesc toate obstacolele, deoarece caut un răspuns.

Raspuns: Asta-i corect. Omul trebuie să se analizeze în mod constant.

Baal HaSulam scrie despre asta în articolul, „Tăinuirea Si Dezvelirea Feței Creatorului”: Cineva se roagă pentru a depasi necazurile, face acte de caritate, dar nu primeste nici un fel de răspuns…

Omul observa că nu are succes in nimic. Cu toate acestea, este în continuare conectat la Creator, deoarece altfel nu s-ar ruga la El și nu ar face acte de caritate.

Și tocmai atunci când se oprește din rugaciune , obtine răspunsul. De cate ori crede în Providenta si face fapte bune, norocul se întoarce de la el și cade fără milă.

O persoană poate încerca să mearga numai pe calea cea dreaptă, și sa vada rezultate opuse. Această stare se numește ” dubla ascundere.”

Și atunci când neagă și începe să faca fapte rele, obtine un mare succes și se simte foarte ușurat. Persoana nu va găsi hrană în maniere adecvate.

Omul poate avansa în moduri necinstite ajungand să fie în jurul valorii de criminal de succes. Apoi, mediul înconjurător pare ca fiind sărac, prost, lipsit.

Când Providenta aranjează lucrurile în acest mod pentru o persoană, se numeste”tăinuire în tainuire.”

Cu toate acestea, persoana înțelege acest lucru și este conștienta de ceea ce se întâmplă. Deci, după toate sondarile și încercările, omul, el însuși, determină în mod clar și precis, in care tăinuire se află față de Creator: dacă este vorba de o tăinuire unică sau o tăinuire dublă.

Trebuie să facem aceasta in fiecare minut și în fiecare situație. Este posibil. Baal HaSulam ne dă instrucțiuni clare cu privire la modul de a ajunge la starea reală, pentru a conexiune reală cu Creatorul.

Când Providenta aranjează lucrurile în acest mod pentru o persoană, se numeste”tăinuire în tainuire.” Acest lucru se datorează faptului că atunci persoana cedeaza sub propria apasare și nu poate continua să consolideze convingerea că durerile au venit de la Creator pentru un motiv ascuns. În cele din urmă, eșuează, devine eretic, și spune că Creatorul nu vegheaza deloc asupra creatiilor Sale.

Acest lucru nu este chiar ascundere dubla, deoarece Creatorul este total absent din imaginea lumii.

Și tot ceea ce transpare, transpare din soartă și din natura oarbă. Creatorul nu este văzut nici măcar din spate.

De aceea, in momentul în care ma trezesc,  încep imediat sa ma verific pe mine precum și starea in care sunt. În mod evident,o persoana poate sa spuna binecuvântări sau să cânte un cântec, dar, per ansamblu, binecuvântările nu ar trebui sa fie cele compuse de alte persoane, ci cele proprii.

Astfel, am înțeles treptat că, în cele din urmă, totul depinde de influența mediului înconjurător. Apoi, am descoperit că trebuie să mă prezint mediului înconjurător, deoarece acesta este ceea ce ma trage înainte, prin tainuirea dubla și tainuirea unică, spre revelarea Creatorului. Numai auto-prezentarea în fața grupului îmi aduce Lumina care Reformeaza.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala 10/3/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să realizăm corect obstacolele, pentru ca, în ciuda lor, să ne întărim conexiunea şi să ne păstrăm starea, ?

Răspuns: Trebuie să depăşim obstacolele. Fără îndoială, vor fi probleme şi obstacole, dar depinde cum ne uităm la ele. Dacă sunteţi gata pentru ele dinainte şi înţelegeţi că prin transcederea lor voi de fapt vă ridicaţi, atunci nu le creaţi intenţionat ci le acceptaţi pregătiţi şi pregătiţi din avans grupul, mediul.

Îmi amintesc cum m-am pregătit pentru o operaţie. Ei nu mi-au promis rezultate pozitive, dar eu am mers la operaţie cu o pace interioară, ca şi cum m-aş fi studiat din afară. Este foarte interesant. Totul depinde de cum vă pregătiţi pentru obstacole. De fapt, ele vă dau o ascensiune, iar fără ele nu am putea să ne ridicăm.

Ce este un obstacol? Este aceaşi forţă egoistă care mă împinge constant înainte. Iar aici, Creatorul decide să mă ajute. Îmi ia înapoi egoul şi sunt lăsat complet fără nicio energie. Nu se poate face  nimic, nicăieri unde să vă întoarceţi, nimic nu mai este atractiv, nu mai există nicio motivaţie pentru nimic. Ar fi bine, dacă ar fi posibil, să merg la culcare şi să nu mă mai trezesc. Dar nu, asta nu este o opţiune aici.

Este sentimentul unei disperări complete, şi nu numai disperare, ci o lipsă totală de dorinţă, goliciune interioară, şi vă este dată numai pentru a umple golul cu forţa altruismului şi nu a egoismului. Puterea care vă motiva înainte v-a fost luată, intenţionat – astfel, vi s-a dat un dar.

Acum, grupul trebuie să vă dea cumva un brânci, cel puţin unul mic, iar apoi veţi avansa. Asta înseamnă că trebuie să munciţi în grup în avans, să ajutaţi, să investiţi în el ca într-o bancă, iar apoi, când nu aveţi putere, o puteţi lua de la el în avans.

Din lecţia virtuala asupra fundamentelor Cabala 9/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Aceste congrese par că ne-au deschis o nouă uşă şi tot ceea ce facem pare fără gust de aici, ca şi cum am pierdut toată savoarea anterioară.

Răspuns: Atunci de ce nu aţi cerut asta?! Spuneţi constant: „Noi! Noi!”, atunci de ce nu cereţi împreună?

Întrebare: Simt că asta este o nouă stare în care nu ştiu cum să cer. Este ca şi cum am atins ceva, dar nu l-am procesat îndeajuns pentru a-l realiza pe deplin.

Răspuns: Nu ţi se spune să îţi faci cererea în cuvinte elaborate frumos. Un taţă înţelege un strigăt simplu.

Întrebare: Atunci, de ce nu am cerut?

Răspuns: Pentru că nu vă puteţi uni şi sprijini unul pe altul. Încă există diferite calcule care vă controlează: ruşinea, lipsa dispoziţiei; pe scurt, nu este o hotărâre desivă încă, când pur şi simplu pătrunzi fără niciun calcul.

Întrebare: De unde vine ruşinea care nu mă lasă să pătrund? Vorbim atât de mult de apropiere şi unitate, dar ştiu că încă sunt lacăte în inima mea, limitări care dictează ce este permis şi ce este interzis.

Răspuns: Asta pentru că Creatorul este încă departe de voi; pe moment nu simţiţi că El este aproape. Trebuie să încercaţi din greu să vi-L imaginaţi în forma unităţii grupului, ceea ce de fapt am început în această săptămână. „Creatorul” este esenţa a ceea ce apare din unitatea noastră. La asta trebuie să ne rugăm şi spre asta trebuie să ne întoarcem.

În orice caz, avem nevoie de un strigăt, o rugăciune, o cerere, care este liberă de orice calcul. Dacă nu puteţi ajunge la asta, înseamnă că sunteţi încă departe de Creator sau Creatorul este departe de voi.

Dar toate plângerile sunt şi ele justificate şi sunt folositoare. Cu cât vă plângeţi mai mult, cu atât mai bine. Asta vă va duce la calculul corect şi precis.

Cred că de data asta am făcut un pas mare înainte. Nu este doar un pas; am păşit de fapt înăuntru şi ne-am adâncit în calirficări, deschizându-ne larg inimile, cu toate că nu i-am răzuit pieliţa cu o „perie de fier”. Este cu adevărat o clarificare bună: am început să simţim cum este de fapt această unitate, cum descoperim AHP-ul celui superior, un nivel mai înalt, cum ne identificăm cu el, cum aderăm cu toţi la el pentru a ne ridică în sus şi care este relaţia pe care o avem cu el.

Am trecut prin multe lucruri care se referă la conexiune şi unitate şi, cu toate că pare foarte sublime, distante şi abstracte, vom ajunge gradual să le simţim. Apoi ne va fi mai uşor să ne întoarcem către ele şi să le realizăm.

Întrebare: Care ar trebui să fie cererea corectă?

Răspuns: „Deschide uşa pentru noi!”

Şi asta la momentul în care simţiţi că toate drumurile sunt blocate, că toate porţile sunt blocate, că aţi ajuns la disperare. Aceasta este a 50-a poartă, starea dorită despre care am vorbit şi am citit atât. Acum simţiţi în practică şi lipseşte numai rugăciunea colectivă, presiunea, persistenţa. Încercaţi, faceţi un efort, va veni… Sunt foarte bucuros de stările prin care am trecut.

Din lecţia nr 4 congres Roma 9/21/12,

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tocmai s-a terminat un congres foarte puternic; ne simţim obosiţi, indiferenţi, adormiţi, ca şi cum un nor gros ne cuprinde şi ne transformă în oameni bătrâni, pesimişti.

Creatorul ne-a luat dorinţa egoistă, combustibilul care ne împingea. Înainte, ardeam de dorinţă; ne străduiam să obţinem recompensele spirituale şi eram gata să luptăm să obţinem spiritualitatea. Fiecare dintre noi s-a considerat un erou, cu toate că ne-am simţit ca „superman” numai pentru că egoismul nostru a fost „fierbinte” şi ne-a împins înainte către realizări noi.

Creatorul vrea să ne ajute; astfel, El ne-a luat egoismul pentru ca noi să îl înlocuim cu o altă putere. Acum, în loc să fim împinşi din spate, suntem inspiraţi de măreţia scopului şi tractaţi înainte de el.

Acum, avem cu adevărat o oportunitate să avansăm, dar în loc de asta ne plângem că nu avem nicio dorinţă şi energie pentru asta. Vă amintiţi cât de „fierbinte” şi uriaşă era dorinţa voastră? Totuşi, nu a fost a voastră; v-a fost dată de Sus. Aţi fost pur şi simplu împinşi de Sus şi, ca rezultat, aduşi la un grup de Cabalişti.

În acest timp, dorinţa voastră a dispărut şi vă gândiţi că este mai bine să părăsiţi grupul şi să terminaţi cu Cabala, deoarece nu vă mai atrage. Credeţi că dacă nu vi se mai pare atrăgătoarea, înseamnă că este ceva greşit cu Cabala? Toată lumea judecă în măsura propriei corupţii. Este evident că, fără motivaţie, omul nu poate avansa. Nici maşinile nu pot lucra fără combustibil.

Omul trebuie să se întoarcă către grup, cărţi şi studiu; ar trebui să ceară ajutor de la ele! Cere-i Creatorului!

Dacă nu ai puterea pentru o asemenea cerere, înseamnă că experimentezi deficienţa forţei generale, adică garanţia reciprocă. Dacă există prieteni de ai tăi, care şi-au pierdut „forţa vieţii”, ar trebui ca măcar să plângi pentru ei; este ca şi cum ai fi la funeraliile lor; să murmuri despre minunaţi prieteni pe care i-ai pierdut! Uită-te la pietrele grele de mormânt care stau pe piepturile lor, adică inimile de piatră de care ei nu pot să se debaraseze.

La un anumit moment, străluceau de dorinţă, dar acum noi putem doar plânge pentru ei. Curând, şi tu vei câdea într-un asemena abis. Totuşi, dacă suntem gata să ne ajutăm unul pe altul înainte ca asta să se întâmple, vom fi capabili să ne ridicăm din orice cădere. Nu numai că vom fi în stare să ne depăşim indiferenţa, dar ne vom descurca şi cu ura reală care ar trebui să apară între noi.

Numai puterea grupului poate iniţia o dorinţă din „aerul subţire”. În acest moment, nu avem acest tip de dorinţă şi nici nu poate apărea de undeva. Totuşi, trebuie să „o aprindem” artificial, ca şi cum am începe o nouă afacere şi ne promovăm noile produse. Ar trebui să devină afacerea noastră spirituală comună; ca rezultat, va declanşa o nevoie atât de puternică, încât vom „arde” pur şi simplul de dorinţă. Iar sub această dorinţă poate fi chiar nimic!

Oamenii au aştepat toată noapte la uşile magazinelor să cumpere a cincea generaţie de iPhone. Învăţaţi cum să faceţi reclamă „produselor” creând nevoi artificiale. De fapt, scopul pe care îl căutăm pare şi el „artificial” egoismului nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→