Întrebare: Văzând defectele unui coleg, văd de fapt defectele mele. Cum pot identifica într-un coleg de grup starea corectă?

Răspuns:Munca cu grupul este diversă şi se desfăşoară până la sfârşitul corecţiei. În plus de asta, viziunea mea despre grup se schimbă constant. Chiar dacă sunt doar câţiva oameni în grup, dacă îi vad ca fiind mari, dacă îi văd ca şi cum nu ar fi nimic altceva pe lume, ca şi cum ei ar fi întreaga mea realitate, grupul devine mare în ochii mei. Totul depinde de ce valoare îi dau eu şi cât de important este el pentru mine. Este ca pentru un copil pentru care tată lui este cel mai bun din lume. Aici, calitatea şi cantitatea sunt amestecate.

Apoi avansez, şi dacă ajung aproape de colegi, văd în ei sistemul superior în care trebuie să fiu incorporat.

La fel ca universul, cu tot în el, grupul include toate lumile spirituale şi noi suflete se alătură în el tot timpul şi, aceasta este de fapt Lumea Infinită (Ein Sof). Toate lumile sunt revelate în ea ca un sistem care ne conectează. Aducându-le mai aproape una de alta, noi le micşorăm şi le adunăm sus, până ele devin Lumea Infinită (Ein Sof).

În consecinţă, încep să văd colegii de grup şi realitatea diferit. Acum încep să văd oportunităţile care mi-au fost date; încep să mă conduc atât pe mine cât şi realitatea agăţându-mă de direcţia aceluiaşi scop. Mă ferec de ea şi tânjesc după o astfel de garantare reciprocă între noi, astfel se crează o dorinţă unică. În ea, în funcţie de asemănarea noastră cu ea, noi vom descoperi o singură forţă.

Astfel avansez, folosindu-mă pe mine, grupul, şi tot ceea ce este între noi, pentru a obţine acest scop. Nu trebuie să părăsesc grupul, în el descopăr totul: cabaşiştii, sufletele, Parţufim (feţele), lumile, totul este conectat şi inclus în el. Asta este ceea ce descoperă omul în prin  avansarea lui.

Întrebare: Asta înseamnă că grupul „transmite” în gama de frecvenţă a dăruirii şi numai eu, fiind acum necorectat, primesc alte frecvenţe egoiste?

Răspuns:Adevărat, noi nu suntem acordaţi încă la frecvenţa dăruirii. Se spune: „Omul judecă în funcţiie de propriile defecte”. Acest lucru se referă la toate senzaţiile mele, ele nu sunt încă reale şi, între timp, dorinţa egoistă acţionează în ele, şi, astfel, în loc de tabloul corect, percep şi simt iluzia înceţoşată din această lume.

Corectându-mi trăirile, voi vedea o realitate diferită, dar din nou va fi percepută şi stabilită prin cele cinci simţuri ale mele. Până la sfârşitul corecţiei, aceasta va fi de asemenea limitată de cadrele spirituale ale celor cinci Sfirot, Parţufim, şi lumi. În lumea spirituală, percepţia este, de asemenea, numai în materie şi în forma îmbrăcată în materie. Acum ni se pare că în momentul în care vom intra în spiritualitate, toate paravanele vor cădea, dar nu este aşa. Acolo, de asemenea, omul obţine totul în vase, în dorinţele lui limitate.

Este adevărat că el obţine conexiunea între diferite fenomene şi asta îl umple, dar umplutura este, de asemnea, relativă. Dar ca să obţină percepţia întregii realităţi adevărate, trebuie ajuns la sfârşitul corecţiei şi noi nu ştim cum este asta.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Cabala 18/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Şamati 11, Bucurie cu fior: Prin urmare, unde este iubire, acolo trebuie să fie la fel de bine şi teamă fiindcă frica este un golul. Rezultă că atunci când sunt amândouă, este umplere (întreg). Altfel, fiecare vrea să o înlocuiască pe cealaltă. Iubirea este numită  existenţă, iar frica este numită moarte şi gol. Numai cu ele împreună este acolo un întreg. Şi aceasta se numeşte „două picioare”, şi în mod sigur, atunci când omul are două picioare poate să meargă.

Toată munca noastră este concentrată pe două linii: dreapta şi stânga, iar linia de mijloc vine de Sus. Aici, dedesubt trebuie întâi să avem grijă de întregire. Trebuie totdeauna să pornim pe linia din dreapta întâi şi să ne ocupăm de ea: să ne gândim cat de mult putem la întregire (integrare), la măreţia Creatorului, la importanţa scopului, la măreţia grupului şi a membrilor săi.

Pe de altă parte, este imposibil să fii tot timpul în stare de integrare, fiindcă atunci nu ar fi nicio avansare. Dacă omul nu părăseşte niciodată starea de întregire, este numit Hasidism, când totul este aparent primit cu iubire şi cu bucurie.

Omul se ridică el însuşi, artificial, la această atitudine, gata să se bucure indiferent de ce se întâmplă. Astfel se anulează în el critica. Deci, este posibil să educăm omul pentru a adopta acest tip de atitudine. Educaţia pune omul pe o linie, fie stânga sau dreapta, şi el urmează această linie şi se opreşte constant la un singur principiu.

Acestea sunt credinţele şi religiile care ţin omul într-o stare de bucurie, într-o stare constantă de euforie, şi mai sunt alţii care sunt într-o permanentă stare de plâns, forţându-se să se tortureze, să simtă că el este păcătosul, ca „un nebun care stă cu mâinile în sân, mâncându-şi propria carne”.

Dar calea corectă ca să avansezi şi ca să construieşti o fiinţă umană, trebuie să fie pe două linii, iar omul trebuie să le construiască el însuşi. El trebuie să dezvolte linia dreaptă prin mediu, imaginându-şi cât de mult poate măreţia Creatorului. El construieşte linia din dreapta în măsura în care se poate anula pe sine în faţa mediului care îi oferă sentimentul măreţiei Creatorului.

Asta înseamnă că pentru a fi pe linia din dreapta, el deja s-a anulat pe sine, ceea ce înseamnă că linia stângă este inclusă în linia dreaptă. Dacă prin asta el se supune pe sine în faţa măreţiei Creatorului, stare pe care o primeşte de la mediu, şi îşi construieşte linia lui din dreapta, atunci el este deja parte din munca spirituală şi nu doar ca să se simtă fericit.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul depinde de cum se uită omul la viaţă şi ce vrea de la ea. Dacă vrea să obţină scopul spiritual şi acesta este cel mai important lucru pentru el în viaţă, atunci, toate mijloacele care îl ajută să obţină acest scop sunt bune. Se dovedeşte că acestea sunt la acelaşi nivel spiritual superior ca scopul însuşi, fiindcă prin ele, el construieşte starea finală şi prin ele îndeplineşte scopul.

Astfel, în viaţa noastră de zi cu zi, în lumea noastră egoistă, un om urăşte de obicei pe aceia  care îl invidiază şi, uneori, urăşte de asemenea atributele care trezesc în el invidia. Pe planul muncii spirituale însă, noi căutăm cum să trezim noi înşine în noi invidia. După cum este spus: „invidia scriitorilor sporeşte înţelepciunea”.

Scriitori (sofrim in ebraica) se referă la aceia care vor să numere (in ebraica, cuvantul are aceeaşi radacină – s, f, r) acumulările lor şi care avansează invidiind avansarea celorlalţi. Prin urmare, un astfel de om respectă şi dă valoare tovarăşilor săi şi îi iubeşte. El iubeşte mediul care îi permite să invidieze constant succesul celorlalţi.

Cu cât i se par lui ceilalţi mai mari, cu atât se smereşte el mai mult şi cu atât mai mult îi vede pe ei atraşi de scop, vede că ei se devotează muncii, că încearcă să depăşească toate obstacolele, şi în ce măsură ei sunt mai conectaţi unii cu alţii faţă de cât este el conectat la ei. Toată perspectiva lui faţă de prieteni nu are ca scop anularea lor, ci din contră, o şi mai mare înălţare şi apreciere a lor.

Prin asta el câştigă puteri noi şi îşi dezvoltă calităţi noi. Toate acestea exista desigur de la început în el deoarece totul este inclus în punctul din inimă, cel care este rădăcina sufletului unui om şi care include toate informaţiile despre el (Reşimot – genele spirituale), ca într-o picătură de spermă.

Un om, trebuie în orice caz să-şi dezvolte acest punct. Astfel, atunci când el invidiază pe colegii lui şi vede perseverenţa şi loialitatea lor, puterea pe care ei o exercită în ciuda oboselii, faptul că ei nu-şi permit să piardă vremea, că se scoală foarte devreme ca să vină la lecţie – toate acestea îi dau omului puteri noi, dezvoltând în el calităţi care îi permit să avanseze.

Noi trebuie să obţinem această invidie mare. Cum este spus: „Invidia, pofta şi onoarea duc omul afară din lume”, în lumea superioară. Să sperăm că vom avea succes în obţinerea invdiei mari şi corecte.

Din Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 15/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot indeplini dorința  prietenilor, dacă eu nu înțeleg ceea ce doresc ei?

Raspuns: Tu  înțelegi ce vor ei, deoarece ei doresc același lucru pe care si tu îl doresti. Ei doresc să ajungă la corectare, pentru a descoperi forța care operează în natură. Această forță are caracter general, și toată creația îi aparține.

Deci, vrei ceea ce vrea si prietenul tău. În plus, toată lumea are diferite dorinte corporale care ne pot fi cunoscute, toată lumea are propriile sale dorinte personale lumești, care nu au nimic de-a face cu spiritualitatea. Dar, în ceea ce privește dorințele sublime, spirituale și obiective, ar trebui să iti fie clar ce se întâmplă cu prietenul tau, așa că încearcă să-l sprijini.

Sprijinul consta in a ridica spiritul prietenului și a-i da speranță și putere și un sentiment de euforie pentru atingerea scopului. Ajuta-l in orice mod posibil. Trezeste în el sentimentul maretiei  scopului.

Arată-i cum poți sa te smerești înaintea grupului, deoarece doar asa se poate primi de la grup, și astfel toată lumea trebuie să se reducă în fața grupului, în scopul de a primi ceva de la el.

Există o forță spirituală în cadrul grupului. Grupul nu a fost fondat de către noi. Doar ni se pare ca ne-am adunat noi înșine și am format acest grup. Desigur, nu este adevărat! Forța superioară organizează grupul pentru noi, așa că nu ne-am găsit unul pe altul doar prin șansă. Totul se face prin acțiunea forței generale care ne aduce împreună.

De aceea, trebuie să înțelegem că, pe de o parte, există o forță ascunsă, care funcționează printre noi, dar pe de altă parte, trebuie să acționam în conformitate cu aceasta, în scopul de a o apropia treptat și a înceape să o simțim. Apoi, putem începe lucrarea reciprocă între noi.

Astfel, prin modificările din noi, vom începe treptat să ne apropiem de revelația forței superioare, prin preluarea putin cate putin din atributele sale. Apoi, vom descoperi aceste atribute în noi și acest lucru înseamnă că descoperim forta superioara.

Din prima parte a lecțiai zilnice de Cabala 10/12/12, Scrierile lui Rabash\

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Scrisoarea 19″: O persoană nu va fi gata dintr-o dată pentru o relație sublimă, numită cuplu ideal. Cu toate acestea ” doar bunătatea și harul mă vor urma.” Prin urmare, El intervine, ceea ce înseamnă inceputul cuplării, si reprezintă „o suferintă indreptățită ….

Creatorul trezește o persoană, ceea ce înseamnă că El nu-l împinge înainte, dar organizează multe trucuri, ca și cum ar flirta cu persoana. Vedem că, chiar și în natură, în lumea animală, sunt jocuri de imperechere înainte de cuplare. Este un întreg proces în care fiecare parte trebuie să arate celuilalt ca este pregătit pentru conectare și este responsabil pentru aceasta, în măsură să aibă grijă de generația următoare.

E același lucru cu o persoană care este respinsa de către Creator pentru că  nu are o dorinta suficient de puternica. O persoană crede că Creatorul nu vrea să se conecteze cu el, astfel încât suferă pentru că doreste atât de mult să se conecteze, și este atât de pregătit pentru aceasta, a făcut tot ce a putut pentru a obtine aceasta. Deci, de ce Creatorul nu se descopera pe Sine?

Unei persoane i se pare ca este gata de a dărui, dar noi  ne dam seama că defapt se gândește doar la modul în care poate folosi revelarea Creatorului pentru propria sa plăcere. Acestea nu sunt incă vase ale daruirii. Dacă ar fi avut o dorinta de a dărui, durerea lui ar fi fost diferită. Suferințele s-ar fi transformat imediat in bunătate, plăcere.

Dar, „timpul va face ceea ce mintea nu face” … Dacă o persoană urmează această cale persistent: lucrează în grup, studiază, face tot ce poate, succesele si esecurile sale sunt deja în mâinile Providenței superioare și unicul scop al persoanei este de a continua. El ar trebui să profite cat mai mult de fiecare stare in care se află.

Nu este suficient ca o persoană să se mute dintr-o fază in alta. Multumita tuturor trezirilor, tuturor incercărilor dureroase provenite de la Creator, și deoarece persoana ca rezultat  al acestora se simte rau, trebuie să dorească să mearga mai departe, pentru a sparge toate barierele de-a lungul drumului, și acest lucru este în mod clar imposibilă fără garanția reciprocă.

O persoană crede că a făcut eforturi mari și nu a primit incă nici o recompensă! Marea lui pasiune este fără răspuns, ceea ce înseamnă că Creatorul nu răspunde. Ca urmare, este nemultumit: Cât de mult poate sa alerge dupa Creator, fără nici un rezultat? Există o limită in aceasta, sau nu?

Persoana începe să se întrebe: Unde s-au dus toate eforturile sale ,cum a plecat dorința? Și ramane cu un dor mare. De fapt, trebuie sa conectăm toate succesele noastre, eșecurile, și dezamăgirile. Pe de o parte, ar trebui să simtim o mare dezamăgire, dar pe de altă parte, ar trebui să ne ridiceam deasupra ei, în „credinta mai presus de ratiune.”

Vremurilor în care puterea ego-ul m-a împins în față sunt depăsite. Acum trebuie să străpung toate barierele ostile aflate de-a lungul drumului, acum trebuie să simt cât de multe astfel de bariere sunt în mine și cum să ma ridic deasupra lor în „credinta mai presus de ratiune.”

Trebuie să simt adâncimea profunda a  ego-ului meu, să mă simt total dezamăgit de puterile mele. Apoi, brusc, înțeleg că nu pot face față acestor obstacole potrivnice, doar pentru că am încercat să le inving cu puterile mele obișnuite egoiste (mintea trupeascal și sentimentul), prin forță brută. Dintr-o dată din această dezamăgire văd soluția și înțeleg că acesta nu a fost un mod potrivit pentru a avansa: Trebuie să ma ridic mai presus de ratiune si apoi totul, brusc, va funcționa. Acest lucru înseamnă că trebuie să existe un sentiment de dezamăgire, în care se naște soluția, noua abordare. Dar, în scopul de a obtine aceasta, trebuie să ajungem la o profundă dezamăgire.

Și cel ce cunoaște misterele știe cât de mult dorește o persoană să se aproapie de Creator, dar este o dorință ce ar putea, insa, înceta. Și astfel Creatorul crește intervențiile Sale, ceea ce înseamnă începuturile cuplarii. Acest lucru este facut în măsura în care o persoană poate suporta.

Aceasta depinde de mediul înconjurător. În cazul în care mediul este puternic, susține pe plan intern o persoană și evocă persoana  în mod constant, se poate trece prin acest proces foarte rapid și se încheie toate etapele de pregătire pentru cuplare.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/712, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Scopul societăţii (grupului) este este să ne ridicăm la nivelul uman. Acest lucru este posibil doar prin măreţia Creatorului, pe care noi, în întunericul nostru, nu-l vedem. Dar în întuneric putem stabili între noi, valori noi care nu au fundamente egoiste.

Noi ştim că aceste valori sunt total nejustificate, fiindcă altfel, ele izvărăsc din egoul nostru. Dar fundamentul spiritual este peste ego, ca Sfira de Yesod care este peste Sfira de Malhut. Astfel, totul depinde de fundamentul pe care îl alegem: este doar praf, care este complet fără viaţă, sau praf de pamânt (Adama) care deja uneşte mineralul (Dome) cu superiorul ca om (Adam), asemănător Creatorului?

Totul depinde de priorităţile noastre şi de ceea ce considerăm noi important. Începem să ne jucăm cu importanţa Creatorului, a profesorului, a grupului, a studiului şi a scopului şi jocul devine cel mai important şi serios joc în grup. Este aşa, fiindcă în egoul nostru, în dorinţa noastră, vedem doar întuneric. Egoul creşte constant şi asta produce întuneric. Dar dacă deasupra acestui întuneric dezvoltăm măreţia scopului nostru comun, fiecare din grup primeşte combustibil şi energie pentru a avansa prin întuneric.

Asta înseamnă că, în loc să avansăm prin băţul cu care suntem mânaţi de la spate, noi alegem ca prin noi înşine să fim traşi mai departe de măreţia de Sus, de măreţia calităţii de dăruire, de ajutorul reciproc, de conexiune, iubire şi de toate valorile supreme specifice naturii Creatorului.

Pe acest scop este bazat grupul cabalistic şi, ca atare, trebuie să păstreze din ce în ce mai exact, constant, scopul său, baza lui. Membrii grupului cabalistic sunt eroi în calitate şi nu în  cantitate. Numai oamenii care pot înainta în acest fel ar trebui să i se alăture. Aici se află puterea noastră, pentru că dorim să obţinem cât mai mult posibil similitudinea cu Lumina, să creştem în înâlţime şi nu în lăţime.

Şi de aceea ne-am adunat aici – ca să stabilim o societate în care fiecare din noi urmează spiritul dăruirii către Creator. Şi pentru a oţine dăruirea către Creator, trebuie să începem să dăruim către om, ceea ce se numeşte „iubire pentru ceilalţi”. (Din  „Scopul societăţii” – Rabash)

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

După spargere, sub influența genelor informaționale (Reshimot), dorințele sparte trec prin diferite stări, desprinse de spiritualitate, la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale. Și astfel, ele înțeleg treptat starea lor până când ajung în cele din urmă la nivelul uman.

Apoi, încep să înțeleagă că ceva le-a adus în lumea noastră, într-o stare în care se simt doar pe ele însele într-o dorință specială numită „corp”. Este ca și cum o particulă din lumea superioară a fost aruncată jos și scufundată într-un lichid în care a rămas.

Acum, o persoană se confruntă cu o dilemă: Ar trebui să lucreze pentru această lume, de dragul adăugării, pentru beneficiul corpului, sau ar trebui să lucreze pentru beneficiul sufletului? Trebuie să aleagă una dintre opțiuni.

Desigur, alegerea nu depinde de o persoană, ci mai degrabă provine din reincarnările prin care a trecut la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale, unde și-a examinat starea. Un suflet care a ajuns mai aproape de împlinirea sa se numește un „suflet mare”, și cu el o persoană poate decide deja să acționeze în beneficiul sufletului, și nu a corpului.

În scopul de a acționa în beneficiul sufletului, o persoană are nevoie de această întreagă lume care să-l ajute să ajungă la venerația Creatorului. Frica este un vas spiritual, o dorință care vizează dăruirea. Iluminarea de sus numită „Lumina sufletului” este îmbrăcată în această dorință, sau mai exact în intenția care este construită în topul acesteia.

Această intenție este construită din profunzimea dorinței (grosimea), un Masach (ecran), și Lumina care se reîntoarce- care alcătuiesc vasul spiritual al unei persoane. Desigur, este posibil să-l dezvolți numai din această lume, atunci când urcăm de la ea până la înălțimea celor 125 de grade.

Oamenii care au atins această împlinire în funcție de Reshimot-urile lor, vin împreună. Lumina superioară operează asupra tuturor în mod egal, dar dacă genele informaționale sunt descoperite, Reshimot-urile care sunt gata pentru această corecție vin foarte aproape unul de altul, aspirând să se conecteze. Ca urmare, o persoană vine la un grup în lumea noastră.

Dar, după ce vine la un grup, o altă lege începe să acționeze asupra sa, care îi permite libera voința. Până la urmă, Reshimot-urile trebuie să fie împlinite în dorința unei persoane.

Chiar dacă se spune „Eu sunt primul și ultimul” și „nu este altul în afara de El”, pregătirea pentru această revelație, pentru recunoașterea măreției scopului spiritual din întunericul exilului, este în totalitate în mâinile unei persoane.

Aici nimic nu se poate face. Dacă această sarcină pare grea sau ușoară unei persoane, depinde de înălțimea scopului și de cât de mult o persoană prețuiește pe care pe care Îl slujește.

Dacă nu respectă profesorul, grupul și Creatorul, atunci nimic n-o poate ajuta. La urma urmei, aceste trei componente sunt inseparabile și supreme pentru o persoană. Dacă nu le prețuiește, ea va devia în cele de la cale și va părăsi dezvoltarea spirituală.

Dacă lucrează asupra ei, făcând toate eforturile posibile, astfel încât asta s-o salveze, o va ajuta să-și diminueze ego-ul său, mintea sa corporală și experiența sa de viață, care pare a avea o anumită valoare. Aceasta este revelată ca total inutilă în fața noilor stări prin care trebuie să treacă, dar îi va da, de asemenea, putere și combustibil pentru a avansa pe această cale.

Acest lucru este posibil numai dacă măreția scopului, grupul, profesorul și Creatorul sunt mai importante pentru o persoană decât egoismul său.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→