În toate grupurile sunt uneori probleme şi sunt oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă şi cred că ei trebuie să avanseze altfel. Sunt aceia care acţionează aşa fiindcă pur şi simplu natura lor este să fie altruişti şi filosofi. Asta nu are nimic de-a face cu calea corecţiei şi ei nu au punct în inimă. Ei vin şi încep să decidă cum trebuie să meargă lucrurile şi cred că totul trebuie făcut într-o formă contrară fiindcă, desigur, este împotriva naturii lor egoiste.

Sunt diferite cazuri în care omul uneori acţionează astfel fiindcă îi place să domine şi nu se poate abţine până când nu acumulează ceva cunoştinţe şi înţelege metoda. Ia ani, uneori 15-20 de ani, iar până atunci, omul este incapabil să dea „jumătatea lui de ban” care trebuie, jumătatea lui de muncă, astfel încât Creatorul să completeze cealaltă jumătate, însă el crede că poate singur să-şi învârtă viaţa.

Este o mândrie prostească, dar noi de obicei nu percepem asta cu simţurile noastre corporale, fiindcă omul, în această lume, face totul după mintea şi simţămintele lui corporale. Dar dacă începe să se apropie de munca spirituală cu mintea şi aceste sentimente, atunci este o apropiere total naivă şi copilărească. El începe să muncească cu sisteme care sunt opuse formei lui, de care el este total detaşat şi nici măcar nu ştie în ce fel este el opus faţă de ele.

Dacă în acelaşi timp el începe de asemenea să se simtă mândru, atunci, din păcate, îşi face rău nu numai lui, dar şi celorlalţi. În cele din urmă se întoarce la el ca un bumerang şi îl loveşte undeva în această viaţă, dacă este încă în viaţă, sau în următoarea viaţă.

Omul trebuie să ia în calcul că tot răul pe care îl cauzează mediului său va fi de multe ori mai mare şi se va întoarce la el! Astfel, grupul trebuie să se păzească pe sine de astfel de oameni în momentul în care apar astfel de deviaţii. De obicei, se întâmplă dacă grupul nu are o conducere puternică, sau dacă, din diferite motive, nu vrea să facă schimb de informaţie cu alte grupuri. Atunci, alte grupuri nu ştiu ce se întâmplă în acel grup şi nu pot să-l ajute şi să-l susţină.

Astfel de oameni au un ego puternic şi, prosteşte, ei presupun că ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut şi încep să dea o gaură în barca generală punând astfel în pericol întregul grup. Acest lucru poate în cele din urmă să ducă la mari probleme în avansarea grupului.

Deci, toate grupurile trebuie să-şi împărtăşească în mod deschis între ei ce se întâmplă în fiecare grup. Totul trebuie ştiut, ca într-o familie, ca într-un singur corp. Noi va trebui să organizăm şi să stabilim un comitet care va asigura conducerea ideologică la toate grupurile ca la unul singur. Comitetul va trebui să fie peste toate grupurile locale şi va trebui să ştie totdeauna ce se întâmplă în fiecare grup şi să fie capabil să decidă ce şi care lucruri vor trebui făcute în fiecare grup, în funcţie de criteriile şi principiile noastre.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”, paragraf 8: Această chestiune este ca atunci când un om bogat a luat un om din piaţă şi l-a hrănit, şi i-a dat în fiecare zi aur şi argint şi tot ceea ce şi-a dorit. Şi în fiecare zi el l-a copleşit cu mai multe daruri decât cu o zi înainte. În final, bogatul a întrebat: „Să-mi spui, au fost împlinite toate dorinţele tale?” Iar el a răspuns: „Nu toate dorinţele mele au fost împlinite, fiindcă, cât de bine şi cât de plăcut ar putea fi dacă toate aceste posesiuni şi lucruri preţioase mi-ar veni din propria-mi muncă, aşa cum îţi vin ţie, şi nu ar fi primite din mâna ta binefăcătoare.” Atunci bogatul i-a spus: „În acest caz, nu s-a născut încă omul care să poată împlini dorinţele tale.”

Este imposibil să te scuturi de sentimentul de ruşine prin câteva acţiuni externe. Singurul mod de a face asta, este să primeşti de dragul dăruirii.

Întrebare: Starea de Hafeţ Hesed nu neutralizează ruşinea? Până la urmă, de ce trebuie să-mi fie ruşine dacă eu vreau numai să dăruiesc?

Răspuns: Să zicem că tu mi-aduci un dar şi eu spun:

„-Ştii, eu chiar nu am nevoie de asta, nu-mi place.şi în primul rând, de ce mi-ai adus-o dacă eu nu am nevoie de nimic?nu vreau cadourile tale.

–Dar am încercat din greu, am căutat îndelung, am vrut atât de mult să-ţi fac o plăcere şi să-mi exprim iubirea mea…

–Dar eu nu am nevoie de nimic, nici nu trebuia să vii…”

Ori pur şi simplu resping persoana, o urăsc, ori nu există nicio conexiune între noi şi eu nu simt niciun îndemn să corectez ceva. Asta înseamnă că nu există deloc, nicio stare de Hafeţ Hesed.

De fapt, este vorba despre dorinţa mea, şi nu despre semnele de iubire pe care oamenii din jurul meu mi le arată. Când sunt în starea de Hafeţ Hesed înseamnă că tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Sunt gata să primesc toată lumea de la tine. Adu-mi-o, am vasele corecte, voi primi bucuros tot cu iubire şi infinită plăcere şi, în acelaşi timp, voi rămâne Hafeţ Hesed.

Este vorba despre vasele mele şi nu despre revelarea conexiunii cu ceilalţi. Poate nu am nevoie de cadoul tău, sau poate îl vreau cu adevărat, dar urc şi îl primesc nu pentru că îl vreau. Urc la nivelul de Hafeţ Hesed şi chiar şi mai sus, şi îl primesc în vasele de dăruire, cu scopul de a dărui plcerea înapoi către tine.

Noi suntem tot timpul în dorinţa de primire, fie ne bucurăm, fie suferim. Astfel, starea de Hafeţ Hesed nu este un zid fără viaţă care respinge orice primire. Este un nivel de corectare a dorinţelor mele de primire şi nu mă opreşte deloc de la primirea a ceea ce vreau.

Întrebare: Dar m-am dedicat scopului creaţiei…

Răspuns: Da, în această stare nu ai nevoie de nimic şi totuşi primeşti un cadou, şi totuşi vrei numai Hasadim. Este aceeaşi stare, dar în plus de asta, munceşti cu dorinţe în plus şi adaugi constant  noi forme.

Aceasta este munca spirituală, variată şi în multe straturi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Creatorul? Care este semnificaţia măreţiei Lui cu care eu trebuie să-mi impresionez colegii?

Răspuns: Creatorul este proprietatea de dăruire, de iubire, de conexiune şi de respingere a interesului personal. Obţinerea unor astfel de proprietăţi este primul pas pe calea asemănării cu Creatorul.

Vezi sau simţi acum Creatorul? Nu! De ce? Este una din proprietăţile care guvernează totul şi face totul, dar nu se revelează pe sine. De fapt, ea nu are o manifestare individuală. Nu este un individ ca tine care ocupă loc în spaţiu şi vrea să fie remarcat de toată lumea. Creatorul este proprietatea opusă. De aceea El pare să nu existe…

Vrei să revelezi acest aer gol? Pentru acest scop tu trebuie să devii de asemenea un mic „aerat”.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 26/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu putem niciodată imagina şi aprecia nivelul de mai sus, fiindcă este o nouă dimensiune de fiecare dată şi noi intrăm într-o altă lume. Toate datele noastre interioare se schimbă, elementele noastre se schimbă şi, de fiecare dată este o nouă creatură, o nouă creaţie. În acest fel sunt revelate noile Reşimot (gene informationale spirituale).

Deci, cum putem chema avansarea noastră şi să ne gândim la măreţia Creatorului de la înălţimea nivelului următor, în comparaţie cu cel pe care suntem acum? De aceea noi muncim indirect, cu ajutorul mediului, fiind impresionaţi de el şi primind de la el noi valori, astfel că, omul poate imagina dăruirea ca fiind conexiune şi iubire peste egoul său.

Mulţumită mediului, noi putem cumva să ne descriem această imagine, dar pentru a avansa, trebuie să cerem mai mult decât această imagine, cel mai de sus nivel care înseamnă două nivele mai sus decât suntem noi acum. Dacă următorul nivel este deja Ein Sof pentru noi, cum putem imagina ceva ce este peste Ein Sof?

Dar, noi trebuie să ne imaginăm că acest cel mai înalt nivel, care înseamnă revelarea Creatorului, este încă şi mai înalt decât orice ne putem imagina noi. Este atunci când chemarea mea pentru Creator este corectă. Asta fiindcă nivelul superior este acelaşi cu starea pe care eu vreau să o obţin. Nivelul care este deasupra, este acela de la care eu cer ajutor pentru obţinerea nivelului superior.

Mă adresez celui de deasupra celui de sus pentru a obţine pe cel de sus. Dacă eu prezint chemarea mea în acest fel, atunci este exact pe linia directă care vizează Creatorul. Eu vreau să obţin nivelul de dăruire, de conexiune, iubirea pentru ceilalţi şi adeziunea. Dar pentru a obţine asta, nu mă adresez pentru ajutor unui factor necunoscut, ci direct Creatorului. Totul este în nivelul superior conectat într-un întreg: Israel, Tora (Lumina care reformează) şi Creatorul.

Israel sunt eu, cel care obţin nivelul superior datorită Luminii pe care o primesc de la Creator, care este cel mai de sus nivel, dar care „vine” să mă întâlnească la nivelul următor. Dacă noi avem acest aranjament, putem fi siguri că suntem pe linia directă.

Nivelele importante pentru noi sunt: cel de jos (nivelul curent), cel de sus, şi cel de deasupra celui de sus. Aceasta este ordinea nivelelor.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 25/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Înţelepţii noştri spun despre asta că, lumea nu a fost creată decât în scopul păstrării Torei şi a Miţvot (porunci), adică, după cum au explicat înţelepţii noştri, că scopul Creatorului, în momentul când El a creat creatura Sa este să dezvăluie celorlalţi Dumnezeirea Sa. Este aşa, pentru că revelarea Dumnezeirii Lui ajunge la creatură ca recompensă plăcută care este în continuă creştere până când ajunge la măsura dorită.

Cum facem noi, cei de jos, să urcăm la perfecţiune? O facem prin înţelegerea adevărului. Noi înşine nu ştim asta, însă, depunând efort în circumstanţele date, noi acţionăm într-o formă „alternativă”, şi, cu toate că nu acesta este scopul nostru, noi formam vasele pentru obţinerea adevărului prin activităţi „secundare”. Apoi descoperim ce înseamnă asta.

Asta este ceea ce înseamnă ridicare de la nivelul cel mai de jos la nivelul Creatorului. Acest lucru este făcut numai prin ajutor special de Sus. Noi nu avem nicio conexiune directă cu acele grade la care urcăm şi, numai indirect noi iniţiem această ridicare, după principiul „munceşte şi găseşte”.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Matan Tora (Dăruirea Torei) paragraf 5: Noi trebuie întâi să înţelegem de ce a fost dată Tora anume neamului lui Israel şi nu egal tuturor oamenilor. A interzis Dumnezeu, e implicat aici naţionalismul? Desigur, numai un om păcătos poate gândi aşa. În fapt, înţelepţii noştri au examinat această întrebare şi acesta este înţelesul după cuvintele lor „Avoda zara (Muncă Străină) 2”: „Dumnezeu a dat-o fiecărui neam şi limbă şi ei nu au acceptat-o”.

Dar ceea ce au găsit ei uluitor este, de ce atunci noi am fost numiţi „poporul ales”, după cum este scris: „Domnul Dumnezeul tău te-a ales” (Deuteronom 7:6), fiindcă nu au fost alte naţii care au vrut-o? Mai mult, este o întrebare fundamentală în această problemă: poate fi faptul că  Creatorul a venit cu legea Lui, în mâinle Lui, ca să negocieze cu acele popoare sălbatice? Un astfel de lucru nu a fost niciodată auzit şi este complet inacceptabil.

Lumina Superioară a adus babilonienilor sentimentul de destrămare, sentimentul de distrugere, de criză, când totul s-a prăbuşit în faţa ochilor lor. Oamenii au simţit ură şi incapacitatea de a se susţine pe ei înşişi.

Şi ce au făcut? Acelaşi lucru pe care îl facem şi noi când o familie nu mai poate trăi împreună, părinţii se separă şi divorţează.

De fapt, a fost o soluţie foarte deşteaptă, şi ei au făcut treaba corectă: „De ce să ne torturăm unul pe celălalt? Să ne separăm, tu te duci într-o parte şi eu voi merge în cealaltă”. Asta este ceea ce i-a spus şi Avraam lui Lot: Tu mergi la dreapta şi eu voi merge la stânga, sau, tu poţi merge la stânga şi eu voi merge la dreapta. Tu alegi pe ce cale vrei să mergi. Noi nu ar trebui să mergem pe acelaşi drum, de ce să ne luptăm?”

Astfel a fost rezolvată criza în Babilonul antic. S-a ridicat întrebarea colectivă: „Ce vom face?” Şi ca răspuns, unii au început să se gândească la scopul vieţii şi la ce este de făcut cu această viaţă, cum să te ridici la un nivel mai înalt, în timp ce ceilalţi şi-au urmărit propriul câştig cu scopul simplu de a se descurca în viaţă.

Desigur, criza aduce cu ea necazuri. Aici va trebui să fie o trezire exterioară, vreo presiune care să facă omul să se simtă rău. Noua fază nu este însă de ajuns, ci este însoţită de unele lovituri de soartă. Masele se confruntă cu dezastre mari care îi lasă la acelaşi nivel, dar cu întrebarea: „Cum putem merge mai departe? Poate va trebui să creăm situaţii noi? De exemplu revoluţii? Sau poate vreun element de dăruire, internă sau externă?” Ceilalţi, în număr mic, sunt reprezentaţi ca fiind atraşi de Sus. Astfel, Creatorul se întoarce către toată lumea, dar numai câţiva care se conectează, se trezesc, şi ei sunt numiţi „neamul lui Israel”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să atragi Lumina care Reformează?

Răspuns: Când citesc Zohar, vreau să văd în mine schimbări, ca şi cum intră un izvor de energie în sistemul meu intern, o lumină, puteri, judecăţi noi, calităţi noi. Mă influenţează ceva şi eu vreau să simt ce este acest lucru care mă influenţează şi produce în mine schimbări. Vreau să ştiu asta şi să simt miresmele şi să văd cum au loc în mine aceste schimbări şi unde în mine pot imagina tot despre ceea ce citesc în Zohar, astfel încât să nu fie doar imaginaţie, ci ceva pe care eu îl voi simţi cu adevărat în calităţile mele. Asta este ceea ce aştept, schimbările în dorinţa mea de primire.

Noi trebuie să facem eforturi colective, în ajutor reciproc, şi atunci, Lumina care Reformează va fi mult mai puternică decât atunci când influenţează un singur om. Atunci este mult mai uşor să acumulăm ceva. Dar asta se întâmplă numai dacă omul lucrează împreună cu ceilalţi, în conexiune cu ei. Prin asta, el apropie Lumina, fiindcă fiindcă dorinţele pentru Lumină nu mai sunt egoiste ci asemănătoare ei într-un fel.

Desigur că este încă pentru el însuşi, dar un om încearcă să semene cu Lumina într-un fel şi să devină aparent egal cu ea. Asta se cheamă „joc”. Desigur că eu cer pentru mine, dar într-o anumită măsură este ca o calitate reală şi corectă de dăruire.

În ce fel este similar?Câțiva mii de egoişti vin împreună, toţi vor să dăruiască, totuşi, adânc în sufletul lor, vor pentru sine şi îi desconsideră pe toţi ceilalţi, dar ei fac eforturi comune, ca şi cum se conectează, vor, ca şi cum este pentru Creator, pentru dăruire – acest „ca şi cum” este numit „joc”. Ei îşi fac o „spălare de creier” unul celuilalt, a minţii, ca şi cum ar fi ceva într-adevăr mare şi important. De fapt, aici nu este nimic real, dar asta este ceea ce trebuie făcut pentru a obţine nivelul superior. Asta pentru că este un abis între nivele, şi tu nu poţi fi într-un nivelul superior înainte să urci în el şi, pentru a urca la el tu îl joci (interpretezi).

Astfel, noi trebuie să ne conectăm mai puternic şi să vrem să simţim că Lumina ne schimbă. În acelaşi timp, ea tocmai ne schimbă, dar mai târziu intenţia noastră va fi mai precisă, astfel că ea ne va putea schimba în conexiunea noastră, în unitate, dar asta va veni mai târziu. Acum, cel puţin, noi trebuie să avem ca scop influenţa Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→