Întrebare: Ce înseamnă să atragi Lumina care Reformează?

Răspuns: Când citesc Zohar, vreau să văd în mine schimbări, ca şi cum intră un izvor de energie în sistemul meu intern, o lumină, puteri, judecăţi noi, calităţi noi. Mă influenţează ceva şi eu vreau să simt ce este acest lucru care mă influenţează şi produce în mine schimbări. Vreau să ştiu asta şi să simt miresmele şi să văd cum au loc în mine aceste schimbări şi unde în mine pot imagina tot despre ceea ce citesc în Zohar, astfel încât să nu fie doar imaginaţie, ci ceva pe care eu îl voi simţi cu adevărat în calităţile mele. Asta este ceea ce aştept, schimbările în dorinţa mea de primire.

Noi trebuie să facem eforturi colective, în ajutor reciproc, şi atunci, Lumina care Reformează va fi mult mai puternică decât atunci când influenţează un singur om. Atunci este mult mai uşor să acumulăm ceva. Dar asta se întâmplă numai dacă omul lucrează împreună cu ceilalţi, în conexiune cu ei. Prin asta, el apropie Lumina, fiindcă fiindcă dorinţele pentru Lumină nu mai sunt egoiste ci asemănătoare ei într-un fel.

Desigur că este încă pentru el însuşi, dar un om încearcă să semene cu Lumina într-un fel şi să devină aparent egal cu ea. Asta se cheamă „joc”. Desigur că eu cer pentru mine, dar într-o anumită măsură este ca o calitate reală şi corectă de dăruire.

În ce fel este similar?Câțiva mii de egoişti vin împreună, toţi vor să dăruiască, totuşi, adânc în sufletul lor, vor pentru sine şi îi desconsideră pe toţi ceilalţi, dar ei fac eforturi comune, ca şi cum se conectează, vor, ca şi cum este pentru Creator, pentru dăruire – acest „ca şi cum” este numit „joc”. Ei îşi fac o „spălare de creier” unul celuilalt, a minţii, ca şi cum ar fi ceva într-adevăr mare şi important. De fapt, aici nu este nimic real, dar asta este ceea ce trebuie făcut pentru a obţine nivelul superior. Asta pentru că este un abis între nivele, şi tu nu poţi fi într-un nivelul superior înainte să urci în el şi, pentru a urca la el tu îl joci (interpretezi).

Astfel, noi trebuie să ne conectăm mai puternic şi să vrem să simţim că Lumina ne schimbă. În acelaşi timp, ea tocmai ne schimbă, dar mai târziu intenţia noastră va fi mai precisă, astfel că ea ne va putea schimba în conexiunea noastră, în unitate, dar asta va veni mai târziu. Acum, cel puţin, noi trebuie să avem ca scop influenţa Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbești despre o conexiune de calitate. Putem susține o convenție cu 10-20 dintre cei mai buni studenți ai tăi, care vor fi baza și vor servi ca model pentru toată lumea? Putem susține o astfel de convenție limitată, calitativă?

Răspuns: Vreau ca acest grup să fie făcut din toți studenții mei, și nu vreau să scot afară pe nimeni pentru moment. Vom vedea ce-o să facem în viitor.

S-ar putea să vină o vreme când vom dezvolta un sistem de management serios al Bnei Baruch, iar apoi va trebui să împărțim grupul într-o parte internă și o parte externă, partea cea mai susținătoare administrativ care organizează lucrurile. Apoi, vom reorganiza.

Sper că spre sfârșitul anului 2013, vom fi atât de uniți în toată lumea, încât vom înțelege exact cum să ne conectăm pe plan intern și cum să abordăm oamenii din afară. Apoi, vom crea deja o structură exactă a grupului general Bnei Baruch peste tot în lume: un grup intern ideologic și un grup administrativ, care organizează lucrurile și se ocupă de diseminare, etc. Apoi, vom crea structura generală, dar nu între timp .

Dintr-o Lecție virtuală 14/10/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, în cadrul seminarului, am simțit într-adevăr că ne dorim foarte mult să realizăm scopul și că suntem complet incapabili de a face acest lucru. Dar apoi a rămas gustul disperării: nu există nici un număr a acestor stări.

Răspuns: Adevărat. Aceasta a fost ceea ce au simțit fiii lui Israel în Egipt, o amenințare de a rămâne pentru totdeauna sub domnia lui Faraon.

Întrebare: În viața reală, dacă o persoană dorește să realizeze ceva, să învețe ceva, trebuie să treacă de examenul crucial. Și ea vine la examen cu disperare, deoarece nu poate ști totul.

Răspuns: Examinarea noastră nu se bazează pe cunoștințe. Sarcina nu este că veți da răspunsurile corecte, ci faptul că veți cere pentru asta.

Imaginează-ți că sunt un examinator. Nu-mi spune despre potențialul pozitiv și negativ, acumulat pe parcursul formării. Nu încerca să mă înmoi cu confuzia ta. Ai nevoie să acționezi în mod diferit aici: Dacă vezi cu adevărat că nu există nici o alternativă, atunci adu-ți conștientizarea propriei neputințe și dorința de a fi schimbat. Nu mai mult, doar aceste două lucruri: „nu pot” și „trebuie să”, iar amândouă trebuie să fie cu putere egală.

Până acum, nu ai obținut niciuna de la grup, nici cererea suficientă, nici frustrarea suficientă. Dar ele sunt opuse una alteia și depind una de alta: Dacă nu tânjești după scop, nu-i vei descoperi intangibilitatea. Ambilor poli le lipsește puterea până acum. Da, amândoi au apărut deja datorită atelierelor noastre, cu toate acestea, problema este cum umpli timpul dintre atelierele de lucru.

Întrebare: Și totuși, în această lume, există o dată a examenului, pe care o știu în avans.

Răspuns: Timpul examinării spirituale vine atunci când ești în stare s-o treci. Vrei astăzi? Te rog. O dată ce ești gata, nu este nimic care te poate împiedica.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 22/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cineva citeşte Zohar şi vrea să-şi imagineze gradul următor el va trebui să încerce să alăture eforturile acestui grad şi ale acestei lumi cu munca internă, cu grupul, astfel ca toate să fie într-o singură structură, fiindcă nu este nimic în afară de El.

Dacă cineva este capabil să facă asta şi să judece „Israel (direct la El), Tora (Lumina Reformatoare) şi Creatorul sunt unul”, este semnul că acesta deja a obţinut concentrarea corectă, atitudinea corectă către realitatea adevărată, care este reprezentată corect, dar nu în afara lui însuşi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 25/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Până în prezent, suntem în imposibilitatea de a juca jocul obișnuit printre Cabaliştii din trecut, care au fost mult peste Machsom. Spre deosebire de noi, ei pretindeau că nu sunt deloc preocupaţi în ceea ce priveşte dăruirea, întrucât erau deja în ea. Acționând astfel, aceştia şi-au oferit reciproc o șansă de a simți profunzimea dorinței înainte chiar ca aceasta să apară.

Pentru a urca la gradul următor, trebuie corectată partea suplimentară a dorinței care a fost deja revelată. La început, ea ne apare ca întuneric sau rău. La fiecare pas ni se arată prima dată o anume parte egoistă făcută de Creator. Apoi urmează a doua condiție: „Am creat Tora ca şi condiment pentru corecţie”.

În cazul în care o persoană cere corectarea, Lumina Înconjuratoare (Ohr Makif) coboară la ea de la gradul următor și o corectează, ca răspuns la Man-ul ei.

Dacă ascensiunea noastră este un rezultat al revelației de Sus a înclinației rele făcută de Creator, apoi, pentru a ne accelera avansarea, putem pretinde că spiritualitatea nu înseamnă nimic pentru noi. Dacă vom acționa în acest fel, fiecare dintre noi va avea o șansă de a depăși această desconsiderare. Se întâmplă aşa deoarece când primesc o astfel de întărire a inimii, vreau să mă eliberez de munca spirituală. Deci prietenii mei au inventat cu bună ştiinţă această condiţie internă pentru mine în scopul de a-mi accelera avansarea. Acesta este jocul pe care îl vom juca cu toţii după ce vom intra în spiritualitate.

Deocamdată, această stare este încă înaintea noastră. Noi nu jucăm acum „jocuri pentru adulţi”, ci, dimpotrivă, suntem inspiraţi şi avem spiritele înălţate. Eu joc în faţa prietenului meu ca şi când am ajuns deja la gradul superior. Îi demonstrez că totul este minunat, aşa că unde eşti tu? E ca și cum l-aș stimula pe prietenul meu să crească cât mai repede posibil.

Începătorii trebuie să fie foarte precauţi cu activităţile şi cuvintele lor în care nu se distinge scopul. Astfel, noi toți trebuie să ne inspirăm reciproc prin măreția scopului nostru spiritual. Noi nu lucrăm niciodată pentru forţa de a dărui intensificând opoziţia celorlaţi, ci mai degrabă împingându-i reciproc spre dăruire. De aceea, trebuie să fim foarte precauți și prin toate mijloacele să evităm să fim nechibzuiţi.

Toate activitățile şi conversaţiile noastre, precum şi jocurile pe care le jucăm cu noi înșine sau cu prietenii noştri (care sunt interne sau externe) trebuie să fie strict orientate spre scop. Asemeni copiilor care doresc să crească și să devină adulți,  nici noi nu ar trebui să ridicăm niciodată obstacole unii pentru alţii. Noi trebuie să ne împingem înainte reciproc prin acordarea unui exemplu bun.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de cabala 10/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să ne conectăm în toate dorinţele noastre, pentru a atinge scopul, conexiunea dintre noi, despre care nu ştim nimic. Este un puzzle pe care Creatorul ni-l dă şi trebuie să încercăm să punem toate piesele împreună.

Încercăm să ne conectăm cât de mult putem, dar Creatorul trebuie să ne ajute să venim în contact unul cu celălalt. Nu ne putem atinge singuri şi cu atât mai mult să ne conectăm. Creatorul trebuie să fie calitatea dăruirii dintre noi, care să ne îmbine împreună.

Cu cât mai mult ne apropiem unul de celălalt, cu atât mai multă respingere simţim, precum doi poli pozitivi sau negativi ai unui magnet, pe care cu cât mai mult încerci să-i aduci mecanic împreună, cu atât mai mult se resping unul pe celălalt, prin câmpul magnetic.

Deci ce ar trebui să facem? Creatorul trebuie să fie elementul ce lipeşte, aici. Aceasta înseamnă că, forţa dăruirii trebuie să fie mai mare decât forţa primirii şi atunci vom adera unul la celălalt şi nu vom neutraliza forţa de respingere, ci vom începe s-o folosim. Nu există asemenea exemple în lumea noastră, dar în spiritualitate, forţa de respingere devine forţa de atragere.

Nu înţelegem cum poate fi asta. Încă avem foţa de respingere, egoul rămâne cu dorinţele sale, dar lucrează într-un mod opus. Nu există nimic de acest fel în lumea noastră, aşa că nu înţelegem cum poate opera forţa de respingere, precum forţa de atracţie. Pentru a face asta, avem nevoie de o calitate specială numită Lumina ce Corectează, care brusc permite forţei de respingere să se alăture forţei de atracţie şi conexiunii şi prin asta nu se anulează şi nici nu devine o forţă opusă, ci rămâne exact aşa cum este.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 180/10/12, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→