Singura modalitate de a supraviețui unei coborâri este să te pregătești în avans. Dacă coborârea a avut loc deja, nu există nimic care poate fi cerut de la noi, deoarece ce poti cere unui mort? După cum este scris, „mortul este liber.”

Ești întrebat doar de ce nu te-ai pregătit pentru această situație. Trebuie să completezi toate rezervoarele și să încarci toate bateriile. Atunci când o coborâre se produce, nu este nimic ce putem face.

Este ca și fazele de curent alternativ care se schimbă precum valurile, o dată în sus și o dată în jos, iar o parte se completează pe contul altei părți. O dată, vasele sunt dezvăluite, iar o dată Luminile sunt revelate.

Este o situație excelentă faptul că Creatorul a luat ego-ul nostru și ne-a ajutat. Este scris că Creatorul a creat înclinația rea, dar te-ai plâns că este rea, așa că El o îndepărtează de tine.

Deci, mergi mai departe; acționează acum! Cu toate acestea, nu poți face nici cel mai mic pas fără ea, nici măcar să ridici un deget. Dacă ego-ul ar fi luat de la tine, te-ai afla ca un cadavru incapabil să se miște.

Deci, unde poți găsi puterea? De ce nu ai cerut-o și de ce nu a venit? Aceasta se datorează faptului că nu te-ai pregătit pentru astfel de zile în avans.

Dacă ziarele scriu că ar putea exista o lipsă de alimente, toată lumea s-ar aproviziona cu mâncare acasă cu trei luni în avans. Deci, de ce nu ne gândim să stocăm energie în avans, pentru cazul unei coborâri? Acesta este exact modul în care trebuie să acționăm în conformitate cu logica rezonabilă, sensibilă, dar este dificil pentru noi să facem asta, pentru că urmează calea corecției.

Există oameni care se bucură de faptul că au căzut atât de jos și cred că prin suferința lor, ei vor realiza ceva, dar aceasta este o minciună totală. Noi avansăm numai prin efort, prin muncă, și nu atunci când am fost aruncați într-o mlaștină și pașnic ne scufundăm în ea.

Deci, orice moment în care o persoană întârzie ascensiunea sa este un păcat. Cum poate cineva urca? Să presupunem că începi să cânți un cântec vesel în fața tuturor. În timp ce cânți, toată lumea se trezește, și atunci ei trebuie să încerce în mod constant să stocheze energie, puterea fiecăruia, puterea unității noastre, dar nu din faptul că m-am trezit singur.

Dacă te gândești că, „Ce bine este că m-am trezit acum și cât de bine mă simt,” vei cădea imediat. Cu toate acestea, dacă te gândești la modul în care cu toții ne-am trezit acum spre dăruire, spre Creator, aceasta va rămâne. Apoi, vei începe noul nivel, starea următoare.

Puterea care mai târziu ne poate duce la mântuire este de acumulare, iar aceasta este stocată în dorința generală. Nici unul dintre noi nu are vasul pentru a stoca energie.

Acum, când ai reușit să simți o trezire, cel puțin una fizică, gândește-te cum să te îngrijorezi pentru prieteni și să nu-i lași să coboare. Toată lumea ar trebui să se îngrijoreze pentru alții. În acest fel, nu este nevoie să se gândească la sine.

Rușinea trebuie să ardă în mine dacă nu mă îngrijorez pentru grupul meu. Acest lucru înseamnă că eu îl trădez. De aici vine sentimentul de responsabilitate și de aici provine garanția reciprocă. Am nevoie doar să mă gândesc cum să furnizez grupului tot ceea ce are nevoie, ca și cum ar fi copilul meu și-mi fac griji doar pentru bunăstarea lui, astfel încât să continue să crească și să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă ne-am pregătit pentru coborâre, am putea spune acum că am făcut atât de mult, că ne-am pregătit pentru ea. Dar s-a dovedit că este mai puternică decât noi. Ne-am menținut cât de mult am putut cu puterea pe care am construit-o în prealabil, și totuși, pentru un moment nu ne-am putut menține și s-a întâmplat. Dar ne-am putea clarifica deja punctele slabe și înțelege de ce s-a întâmplat.

Creatorul „ne plimbă” undeva, dar de ce? El poate că vrea să ne arate deficiențele la un alt nivel, mai avansat, mai adânc în creație. Dar n-am învățat nimic și pur și simplu ne simțim ca morți.

Nu există de fapt nici o urcare fără o coborâre, așa că trebuie să rămânem fideli unul altuia, ca celulele într-un singur corp în care fiecare celulă este responsabilă pentru toate celelalte celule, iar dacă toate celelalte celule nu sunt responsabile pentru ea, va muri .

Ar putea fi ca o conductă de oxigen între noi. Conducta ajunge la mine după ce a trecut printr-o mie de prieteni înainte, și ceea ce este mai mult, nimeni nu știe cine sunt exact. Oricine poate opri robinetul, fără ca cineva să observe, iar oxigenul nu mă va atinge și așa voi muri.

Robinetul este lipsa noastră de atenție, lipsa de dorință. Poate deschide valva mai larg sau o poate închide, totul depinde de dorința prietenului cu privire la mine: Se gândește la mine și la întregul sistem? Dacă el adaugă o astfel de deficiență, valva se deschide, iar dacă diminuează deficiența și ea dispare, valva se închide, blochează conducta, și cu toții murim.

Înțelegi că toată lumea moare din cauza ta? Totul deoarece valva din inima ta este închisă. Cere Creatorului să te ajute, să devină partenerul tău dacă prietenii sunt morți și nu te pot ajuta. Întoarce-te la Creator pentru a te ajuta, ca la o altă ființă umană. Cel puțin El poate fi ca o ființă umană.

Întrebare: Ne putem întoarce la Creator ca la o ființă umană?

Răspuns: Nu te temi să-L condamni, nu-i așa? Deci, de ce nu poți apela la El ca la o altă ființă umană, astfel încât El să intervină și să te ajute? Crezi că este interzis?

Întoarce-te la El și spune: „Îți cer să mă ajuți! Să mergem la grup împreună și să reînviem morții, astfel încât ei să fie înviați! „Spune-o de mai multe ori în inima ta si vei vedea cât de folositor este.

Creatorul este gata să lucreze cu tine și să coopereze cu tine în tot. Nu este nimic care previne acest lucru. Poți apela la El în orice moment, cu orice cerere.

Știm că cererea către El ar trebui să treacă prin grup, deoarece în caz contrar nu va fi auzită, dar este atunci când grupul este gata să-ți răspundă și să lucreze cu tine reciproc. Dacă nu ai de ales, întoarce-te direct către Creator, pentru a merge cu El la Faraon. Nu aștepta după cei care sunt ocupați cu oalele pline de carne și care sunt plini de ceapă și de usturoi.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Imaginează-ți că ai venit la lecție și brațul te doare rău, te vei gândi despre durere tot timpul, desigur. Aceasta va interfera cu studiul și va provoca disconfort mare, nu veți ști cum să scapi de această durere și nu vei putea uita de ea.

Întrebarea este cum am putea să simțim aceeași durere cauzata de faptul că nu am ajuns încă la sfârșitul corecției, că nu am atins inca scopul nostru final? Nu vreau să aștept o singură zi! Dacă este atât de important pentru mine, ard de nerăbdare, ca un copil,  vreau sa obtin aceasta acum și imediat!

Problema este că nu imi doresc ceea ce ar trebui să imi doresc. Cum pot obține dorința corectă? Acesta este un motiv pentru o rugăciune.

Nu văd nici o grabă in a ma conecta cu prietenii si a ajunge la iubirea pentru ceilalti, în scopul de a atinge obiectivul spiritual. Sunt probleme peste probleme care mi-au creat obstacole, unul după altul. Dacă intr-adevar as fi vrut sa ating obiectivul, as iubi prietenii, pentru ca la urma urmei, acest obiectiv este de neatins fără iubirea pentru prieteni. Dar ideea este ca nu am nevoie de acest obiectiv: Vrea cineva sa dea? Și astfel nu am nevoie de prieteni și nu vreau să mă straduiesc pentru obiectivul de a oferi iubire altora. Totul pare foarte îndepărtat, în ceață și nerealist. Stau în fața cărții în timpul Lecției si ma gândesc: „Ce caut eu aici, totusi?”

Deci, ni se dă un instrument numit Tora, în care există forța care ne duce catre obiectiv. Pentru noi acesta este nivelul superior de la care forța numită Lumină vine si ne trage înainte. Aceasta este ceea ce trebuie să  gândim în timpul lecției, la fel cum gândim despre brațul care doare și dorim să il vindecam.

Nu contează ceea ce citesti în acest moment, trebuie să te gândeasti la „boala” ta si să visezi vindecarea. Dacă nu simti o deficientă, o lipsă a vindecării, cere ca aceasta să iti fie dată, conecteaza-te la prieteni, verifică ce dorinte au.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 9/24/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu e de ajuns să ne conectam pur și simplu la scânteile prietenilor noștri. De asemenea, trebuie să studiem; cunoașterea ne va modela, ne va învata cum să ne conectam cu scânteile. Până în prezent, nu avem nici o idee cum să ne unim, din moment ce nu suntem familiarizați cu sistemul spiritualitatatii. Deci, cititim despre el, ascultăm, studiem. Noi învățăm că trebuie să ne  conectam și să formam un sistem care constă in 10 Sefirot, Partzufim, lumi, Lumina Inconjuratoare si Lumina Directa. Toate aceste nume descriu legătura dintre noi pe care avem nevoie sa o realizam.

Principalul lucru este de a ne situa noi înșine pe frecventa potrivita pentru a primi ajutor de Sus. Nu e suficient doar să ne gândim la conectarea cu scânteile prietenilor nostri; avem nevoie de altceva care ne va lega împreună. Trebuie să apelam la forța superioară, ca sa faca acest lucru pentru noi.  Aducem legătura noastră gresita la forța suprema și ne plângem pentru incapacitatea noastră de a ne uni. Este similar cu plansetul unui copil, care se apropie de mama și tatăl său plângându-se că el nu poate face ceva, pentru că este lovit și nu mai funcționează.

Lumina superioara a rupt în mod deliberat legătura dintre noi, pentru ca sa cerem sa fie restaurata. Când cineva face apel la forța superioară cu această solicitare, împreună cu prietenii săi, aceasta înseamnă că este deja în interiorul sistemului corectat. Este numit „Israel, Tora si Creatorul sunt unul.”

Israelul este pentru noi toți, pentru cei care sunt orientati „direct catre Creator” (Yashar -. El) Tora este Lumina pe care o căutam, în scopul de a ne uni din nou. Noi studiem acțiunile sale cu ajutorul cărților. Creatorul este forța superioară, o sursă de lumină, care se întoarce la bunăvoință și ne asamblează din nou împreună. Asta explică de ce este numita întoarcea la sursa de buna stare care a existat înainte de zguduirea ce a stricat-o. Acesta este modul în care ne vom corecta.

Trebuie să clarificam numeroase faze în acest moment. Trebuie să înțelegem că o persoana este total incapabila să facă aceasta pe cont propriu, deoarece el va tinde întotdeauna să lucreze pe plan intern și sa presupuna că  are suficientă putere si calități pentru a face apel la Creator și a striga la El pe cont propriu.

Dar, eu nu voi fi capabil să ma adresez Creatorului, fără presiunea vasului spart, care constă din cel puțin 10 prieteni care doresc sa se reconecteze. Eu voi fi unul dintre ei. Și dacă prietenii înțeleg că au nevoie să se conecteze, în scopul de a descoperi Creatorul și dacă încearcă să facă apel la Creator, pentru ca daruirea si iubirea să domnească între ei, aceasta se întâmplă.

Dintr-o convorbire la Rabash meselor Comemorarea, 9/20/12

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Mulţumită garanţiei reciproce, omul atinge o stare în care simte că toată lumea îl sprijină şi îi furnizează tot ceea ce are nevoie. Apoi, el poate să se gândească la alţii. Numai în această condiţie se poate ridica deasupra egoului.

Nu există alte forţe. Egoul este singura forţă care ne domină şi numai într-un grup îl putem neutraliza.

Dacă grupul nu neutralizează şi anulează egoul  meu, eu nu o voi putea face niciodată singur. Voi fi îngropat în el pentru totdeauna şi nu voi fi capabil să ma nasc, să ies din  el. Garanţia reciprocă este legea vieţii pentru mine, este o precondiţie pentru naşterea mea spirituală.

Dacă nu primesc de la grup sentimentul de securitate, de protecţie totală şi de furnizare a tot ceea ce am nevoie, nu voi putea să mă ridică deasupra mea. De fapt, garanţia reciprocă este cea care dă naştere la acest sentiment în mine şi şi asta nu mai depinde de mine. Dacă prietenii mă influenţează prin garanţia reciprocă, eu nu voi înceta niciun moment să mă gândesc la ei. În acest fel merg lucrurile.

Este la fel ca un bebeluş în braţele mamei, care simte că nu are nicio problemă. Se simt în mod instictiv în siguranţă şi simte că va primi tot ceea ce are nevoie. Aşa trebuie să mă simt şi eu, ca un copil în braţele grupului, care simte că toate necazurile sale au dispărut, toate gândurile, toate anxietăţile, toate întrebările.

Nu mai este nimic care să fie conectat la mine; este ca şi cum aş pluti în aer. Din acest moment pot începe să mă gândesc la alţii.

Vorbim despre legi de neschimbat, despre forţe care operează în noi. Nu este fantezia mea. Este forţa garanţiei reciproce care operează în mine, apoi mă detaşez de mine însumi şi nu mai contează dacă vreau sau nu. Dacă prietenii operează asupra mea cu această forţă, sunt liber de dominaţia egoului. Din acel moment mă pot gândi la ceilalţi.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”: Este pentru că, într-adevăr, în ceea ce privește o persoană care se află încă în natura Creatiei, nu există nici o diferență între dragostea de Dumnezeu și dragostea fata de aproapele său. Acest lucru se datorează faptului că orice lucru care nu se identifica cu persoana, este ireal pentru aceasta.

Eu nu ii simt pe ceilalți. Ii simt în măsura în care depind de ei. Cu alte cuvinte, nu ii simt de fapt pe ceilalti, dar imi simt dependența mea fata de ei, simt cât de mult pot pierde în cazul în care se întâmplă ceva cu ei.

Aceasta este singura modalitate prin care noi calculam orice. Chiar și o mamă simte cât de mult poate ea pierde în cazul în care copilul sau are probleme. Aceasta este scala pe care noi o numim „iubire”.

„Te iubesc”, înseamnă că eu depind de tine. Deci, aceasta nu este dragoste spirituală, ci dragoste corporală. Îmi place cineva și imi este teama că ceva i s-ar putea întâmpla, deoarece voi suferi. Iubesc pe cineva cu care mă simt bine. El poate fi fiul meu, care îmi ofera plăcere.

Noi, cu toate acestea, vorbim despre ceva cu totul diferit: despre modul in care, de la iubirea catre ființele create, putem ajunge la iubirea pentru Creator. Deși vom folosi exemplul iubirii unei mame în lumea noastră, nu știm de fapt ce înseamnă  a iubi la un nivel „uman”.

Trebuie să dezvoltăm un tip cu totul nou de dragoste. Cuvântul în sine este înșelătoar, iar noi trebuie să fim atenți sa nu facem greșeli. Este vorba despre o  cu totul alta relație si alt discernământ, despre dăruiriea care vine dinspre mine spre exterior catre cineva care se află în afara sentimentelor mele.

Astăzi, simt toata lumea. Simt ceea ce se întâmplă în lume, și este numai în funcție de calcul meu de a câștiga sau de teama mea de a pierde. Dorinta de a primi este in cautare de surse de a primi placere si se departeaza de ceea ce poate dăuna.

Acestea sunt singurele lucruri pe care le percep, dar eu nu simt nimic care nu face parte din plăcerea sau suferința mea. Acest lucru se datorează faptului că „materialul meu sensibil” este dorința de bucurie. Acesta este Masach (ecranul) pe care imaginile din realitatea mea sunt reflectate. Într-un astfel de ecran, eu pot vedea doar lucrurile care sunt în registrul interesului meu, care ar putea sa-mi aduca auto-beneficiu sau durere și suferință.

Există lucruri pe care eu nu le simt pentru că nu-mi provoca placere sau durere, ca diverse câmpuri, unde, raze x, și așa mai departe. Pentru ca ne dezvoltam, vom recunoaște mai multe lucruri carora ar trebui să acordam atenție, deoarece acestea pot fi benefice sau dăunătoare.

Este același lucru atunci când vine vorba de dragostea de prieteni. Noi nu știm ce înseamnă acest lucru  și nu il simțim cu simțurile noastre. Cu ce putem să-l comparam? E rău, atunci când sunt iubit? Nu este vorba de dragostea prietenilor față de mine, ci de dragostea mea față de ei, atunci când ma dedic total lor, am grijă de ei, ma ingrijorez pentru ei, ii ajut.

Cine are nevoie de o astfel de iubire în lumea noastră? În cazul în care m-ar fi iubit și m-ar fi servit ei pe mine, ar fi fost o altă perspectiva: „Sunt gata pentru a primi dragostea voastra. Dati-i drumul, cine este primul „?

Cu toate acestea, vorbim despre o tranziție catre nivelul de iubire pentru Creator, despre garanția reciprocă. Scopul creației este de a iti iubi prietenul. Astfel, ne bucurăm de daruire, dar numai de daruire, nu de senzatia noastra de bucurie. Suntem dăruitori împotriva dorinței, depășind-o.

Deci, noi trebuie să acordam o atenție un pic mai mare sensului corect al muncii noastre în grup. Este imposibil să-l interpretam în funcție de imaginile din lumea noastră. Apropierea, dragostea, și conectarea sunt toate concepte care există dupa ce se realizeaza depășirea, dupa Machsom (barieră). Până atunci, eu nu voi depăși nimic, trec pur și simplu prin perioada de pregătire.

Din partea a 4-a 9/24/12 zilnica de Cabala Lectia „, Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Este foarte important să iei parte la convenții și la întâlnirile pe care le ținem, deoarece acest atac într-adevăr avansează o persoană și îi permite să se apropie și să se conecteze cu ceilalți.

Există oameni care găsesc foarte greu chiar și să stea printre alții și numără orele până când în sfârșit s-a terminat și vor putea să meargă acasă. Dar este important să simți chiar și astfel de situații profund, deoarece este o modalitate foarte bună de a învăța. Ar trebui să încercăm numai să nu ne blocăm în această stare pentru o lungă perioadă de timp și să avansăm cât mai rapid posibil. Totul este determinat în funcție de modul în care te supui mediului înconjurător.

Nu ar trebui să credem că avansăm numai în timpul acestor atacuri, atunci când suntem sub influența mediului puternic, supunându-ne în fața sa, deoarece nu avem de ales. Este posibil să avansăm mai rapid în timpul lecției zilnice obișnuite. La fiecare lecție o lumină foarte puternică ne este revelată, chiar mai puternică decât în ​​timpul convenției.

Ideea este că, în timpul lecției, nu putem menține aceleași claritate a simțurilor și devotament la aceeași intensitate. În timpul congreselor, acțiunile speciale, conditiile speciale, precum și sentimentul de atac, ne influențează. În timpul lecției zilnice, este un război continuu.

Trebuie să construim puterea în timpul convenției, puterea pe care am obținut-o în timpul atacului, dar mai târziu trebuie să o împlinim zi de zi și să înțelegem că acestea sunt adevăratele condiții ale războiului. În timpul lecției suntem într-un război zilnic, până când vom ajunge în cele din urmă la adevărata rugăciune.

Trebuie să mă examinez în mod constant și să păstrez permanent cele trei condiții ale rugăciunii. Nu este nimic altceva decât o rugăciune, o cerere, care include sentimentul a cât de mare este Creatorul, o auto-verificare dacă am făcut tot ce este posibil și dacă sunt foarte devotat scopului cu tot sufletul meu și-l prețuiesc mai mult decât însăși viața. În scopul de a face acest lucru trebuie să mă examinez mereu, deoarece tot ce este conectat este esența atitudinii mele față de superior, față de nivelul mai înalt, față de sistemul unificat.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 23/09/12, Shamati # 209

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul mijloc pentru avansarea spirituală este munca în grup, prin intermediul căreia clarificăm dacă dorim să ne conectăm unul cu celălalt. Eventual, descoperim că nu putem să ne conectăm, că nici măcar nu dorim acest lucru şi că respingem total conexiunea mutuală.

Întreaga noastră natură se opune unei astfel de conexiuni. Suntem gata să facem orice altceva, înafară de asta. Sunt relaţii de care ne bucurăm şi pe care le dorim, dar o conexiune cu prietenii, o conectare mutuală în care fiecare să servească generalul –niciodată inima noastră,  nu va agreea aşa ceva.

Doar o astfel de relaţie mutuală este numită “conexiune”, relaţie în care toţi sunt precum părţile componente dintr-un circuit electric, sau dintr-un motor. Astfel că, în fiecare sistem, fiecare parte componentă este integrată în system, trebuie să-şi îndeplinească funcţia şi să-şi respecte obligaţiile faţă de celelalte părţi.

Pentru a face asta, trebuie să anulăm egoul. Oamenii a căror ego nu este foarte dezvoltat, sunt pregătiţi să fie cu ceilalţi şi pentru ei este uşor să fie aproape, să se simtă unul pe celălalt, să fie prieteni. Totuşi, cu cât mai mult se dezvoltă o persoană, cu atât mai mult îi creşte egoul şi cu atât mai mult îi este dificil ca să se conecteze cu ceilalţi. Acest om nu simte că are vreun prieten.

Înainte, chiar cu câteva decenii în urmă, oamenii se simţeau apropiaţi unii faţă de alţii, dar astăzi, fiecare se gândeşte doar la el. Nici măcar nu observăm cum fiecare  este închis în propria carapace. Ne ascundem în spatele ecranului computerului şi numim acest lucru, o relaţie. Ne simţim mai bine în acest mod, mult mai comfortabil! Toată umanitatea este aşa acum.

Există diferite metode pentru a conecta oamenii, majoritatea bazate pe Nazism, fascism şi fundamentalism. Aceste metode sunt menite să evoce sentimentul de solidaritate în mase. Până la un anumit punct, aceasta opreşte dezvoltarea lor psihologică, astfel fiind mult mai uşor a-i manipula.

Dar, în dezvoltarea spirituală, sunt două abordări opuse care sunt integrate. Pe de o parte, un om trebuie să fie foarte dezvoltat, un mare individualist. Toţi trebuie să simtă că el este total izolat şi că nu aparţine nimănui altcuiva. Este atât de evident, încât pare ca şi cum el nu ar aparţine acestei lumi.

Pe de altă parte, ni se cere să ne conectăm atât de puternic, încât fiecare să se anuleze total, împotriva dorinţei sale de a anula pe ceilalţi. Este cea mai nerealistă cerere ce poate exista în lumea noastră şi este împotriva direcţiei de dezvoltare umană. De fapt, egoul dezvoltă oamenii astfel încât să devină din ce în ce mai detaşaţi unul faţă de celălalt. Fiecare se îndepărtează de ceilalţi şi se ascunde în spatele unui computer, a telefonului său mobil sau în casă.

Fiecare trăieşte într-o cuşcă pe care şi-a creat-o singur. Dintr-o dată i se cere să facă opusul acestui lucru: să-şi părăsească colivia şi să se conecteze în inima şi sufletul său. Chiar mai mult, trebuie să facem asta, nu sub presiune, ci din proprie voinţă! Şi în final descoperim că această unitate are o valoare nepreţuită.

Nu este nici un avantaj în asta, dar aici se află adevărul. Astfel că, este foarte grea abordarea dăruirii şi iubirii, dacă nu găsim o justificare pentru acestea, în interiorul sentimentelor noastre.

Dar acesta este principiul după care funcţionează lumea spirituală! Pentru a dobândi aceste valori, care sunt total opuse valorilor noastre actuale, trebuie să cerem ajutorul forţei superioare, astfel ca aceasta să ne influenţeze şi să ne schimbe.

Trebuie să cerem acest lucru în timpul studiului. De fapt, studiem acţiunile ce au loc la un nivel mai înalt – acţiuni de dăruire, iubire şi conexiune – ce lucrează la nivelul sistemelor sufletelor. Nu este un sistem mecanic lipsit de emoţie, ci un sistem viu în care raţiunea şi sentimentele operează în concordanţă cu legea garanţiei mutuale.

Studiem relaţiile dintre dorinţele noastre, care sunt în dăruire mutuală şi dorim să le asamblăm, cu alte cuvinte să le studiem, să le conectăm şi să intrăm în acelaşi stadiu. De aceea, ne îndreptăm către acest stadiu şi grăbim influenţa forţei numită Lumina care Corectează.

Trebuie să ne gândim şi să studiem despre aceste stadii, despre modul în care dorinţele noastre egoiste acţionează loial, în dăruire mutuală.
Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/09/2012, Zohar

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă poate trezi pe mine grupul?

Raspuns: Aceasta face parte din garanția reciprocă. Trebuie să simt că dacă eu nu-i trezesc pe ei, ei nu vor face la fel pentru mine.

Aceasta este de fapt problema: de ce adormim și nu avansăm, lăsand în urmă lumea? În loc să conducem din spate lumea spre corectare, așteptăm ca lumea să iși descopere singura boala sa, nimicitoare, mai mult și mai mult.

Dacă o rudă apropiată, cineva care îți este foarte drag, copilul tau, de exemplu, ar fi fost grav bolnav și s-ar fi simțit mai rău de la o zi la alta, ai fi așteptat liniștit până când el ar fi fost în stare fatală? Nu ai fi cautat pentru el un leac în toate modurile posibile? Nu ai fi făcut orice să îl convingi să ia remediul?

Iți faci griji, cu privire la lume, în același fel? Dacă nu, atunci nu îți îndeplinești slujba ta; grupul nu te face să te trezești și tu nu trezești grupul.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→