Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.

Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.

Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când un om începe să lucreze în grup încercând să păşescă în afara lui însuşi şi să se unească cu dorinţa celorlalţi, în iubire şi dăruire, să lucreze deasupra egoismului, el descoperă o distanţă care îl separă  de ceilalţi, măsura completă a urii şi a rezistenţei egoiste. Treptat, începe să vadă cât de imensă este această distanţă şi cât de departe este el de ceilalţi.

Dar, când un om lucrează asupra lui însuşi şi obţine o apropiere certă, el descoperă că distanţa, la fel ca şi Lumina Superioară, Forţa Superioară, sunt ascunse. Rezultă că distanţa dintre el şi ceilalţi este divizată în 125 de trepte. Toată această cale este subdivizată în cinci lumi, fiecare conţinând cinci Parţufim (feţe), iar fiecare Parţuf (faţă) are cinci Sfirot, care sunt socotite ca fiind zece.

Cu fiecare pas nou, omul se ajustează pe sine cu mai multă precizie la forma interpretată ca Parţuf spiritual care include zece Sfirot. Ne mişcăm mai departe, îmbrăcându-ne în ele şi structurându-ne pe noi înşine în interior pentru ca ele să se potrivească. Treptat, evoluăm mai aproape de forma lor ideală, până când întreaga structură a Pomului Vieţii a fost îmbrăcată în om. De aceea este spus că omul este în Pomul Vieţii.

Azi, în stadiul final al evoluţiei umane, egoismul nostru este sătul. Nu se mai dezvoltă în continuare. De aceea noi simţim depresie, epuizare, şi o cotim spre droguri şi teroare, fiind  nesatisfăcuţi de modul nostru de viaţă.

Esenţial, saţietatea noastră egoistă este impulsul de a ieşi la o realitate mai exaltată, de a deveni îmbogăţiţi în dragoste. Într-adevăr, nu avem o altă şansă. Noi credem că suntem restricţionaţi de lumea integrală care ne blochează, dar, de fapt, suntem dincolo de acest punct. A venit exact timpul pentru umanitate să se ridice la un alt nivel de existenţă, la o dimensiune mai înaltă. De aceea lumea se schimbă atât de rapid în faţa ochilor noştri.

Să sperăm că vom reuşi să educăm publicul ca să ştie cum să ajungă la iubire şi unitate astfel încât să poată să facă pasul în noua dimensiune, apucând-o pe o scurtătură plăcută, fără scuturări dramatice. Este singurul motiv pentru care acţionăm în jurul lumii, spunându-le tuturor despre experienţa noastră.

Percepţia noastră asupra lumii ne dictează să explicăm oamenilor cât mai repede posibil, că lumea intră într-o nouă stare, că natura este totală şi globală. Trebuie să explicăm că natura ne-a pus într-un fel de „bulă” unde acţionează o singură forţă, şi dacă nu ne armonizăm pe noi înşine cu această forţă, vom fi puşi în faţa unor probleme uriaşe.

Dar cum să ne armonizăm cu această forţă de unire? Să facem astfel: noi trebuie să fim conectaţi în aceeaşi manieră ca regnele mineral, vegetal şi animal, nivele ale naturii legate instinctiv. Întreaga ecologie nu este decât o reţea integrală de legături în care doar omul, în egoismul lui, distruge această balanţă. Dacă nu ne vom armoniza cu natura nu vom supravieţui.

De aceea, noi răspândim Cabala şi explicăm omenirii necesitatea de a se uni, de a se înălţa peste egoism, să ne aranjăm cât de mult putem ca să ne potrivim în natură. Altfel, noi suntem o tumoare canceroasă în corpul ei, care îşi consumă propriul mediu şi moare.

Sigur că există o diferenţă între interior, personal, progresul individual şi munca noastră la scală globală care oferă o calitate mai mică. Cu toate acestea, ne-am asumat această sarcină şi trebuie să începem să avem grijă de întreaga lume. Pentru asta este destinată Înţelepciunea Cabalei.

Conferinţa de la Roma 5/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie şi după corectare?

Răspuns: Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie este starea iniţială creată de forţa superioară. Aceasta a fost creaţia care a fost formată ca Lumină Superioară care acţionează asupra dorinţei de primire ce a fost creată „din absenţă”. Lumina dezvoltă această dorinţă în patru faze şi o aduce în starea numită Malhut al Lumii de Infinit.

Iar aici, El şi-a terminat misiunea, asta-i tot! Din acest moment mai departe, s-a trezit o dezvoltare în interiorul lui Malhut însăşi. A început încet, realizând că în afară de dorinţa de primire există de asemenea şi o dorinţă de dăruire. Această dorinţă de dăruire a fost introdusă în ea în prima fază, ca senzaţie a rădăcinii, adică, senzaţia Dăruitorului. Dorinţa a început dezvoltarea în interior ei, rezultând a doua fază, în care ea a vrut să devină la fel cu Dăruitorul, rezistând la dăruirea Lui şi depăşind dorinţa proprie de primire.

De aceea a început să se restrângă pe ea însăşi şi să construiască ecran deasupra ei, şi apoi s-a spart. Munca serioasă începe cu această spargere, când dorinţa de dăruire penetrează fiecare dorinţă de primire.

Calităţile de primire şi dăruire nu mai sunt deloc una după alta, adică una asupra celeilalte, separate de un ecran, lucrând ca Eu şi Tu, Creator şi creatură. După spargere, calităţile de Gazdă penetrează calităţile de Musafir, calităţile de dăruire penetrează calităţile de primire şi se amestecă unele cu altele.

Apoi, lucrând de la partea de jos şi urcând scara spirituală, noi îndeplinim exact aceste clarificări fiindcă fiecare detaliu, conţine acum amândouă forţele, dăruire şi primire. Noi le separăm una de alta în două linii, în timp ce noi stăm în mijloc. Iar acum, noi vrem să le comandăm şi să le conectăm una cu alta în forma corectă, linia de mijloc.

În acest fel, noi începem să lucrăm încercând să devenim la fel ca Creatorul. Dar cum pot să fac asta dacă nu Îl cunosc? Pentru asta există mediul, în relaţie cu care eu încep să lucrez la aceasta.

Acum, am amândouă dorinţele de primire şi de dăruire, calităţile creaturii si ale Creatorului. Am Lumina care Reformează şi o stare pe care eu pot să o învăţ analizând relaţiile mele cu mediul şi conectând toate aceste forţe. Acesta este câmpul muncii mele, „laboratorul” meu. Totul este în faţa mea!

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Oamenii in care punctul din inima s-a trezit merg mai departe, spre unificare. Cu siguranta, cand sunt la inceputul studiului nu se gandesc la conectare; nu au inca aceasta nevoie. Dar stiinta Cabala ne invata ca anume in conectarea dintre noi ne putem ridica spiritual si putem trece Machsomul, bariera spirituala, trezirea proprietatii de a darui din noi.

Intregul drum, din momentul in care venim in grup, incepem sa studiem si incercam sa ne conectam, este numita perioada de pregatire. Cabalistii spun ca aceasta perioada poate dura intre trei si cinci ani, dar poate fi mai lunga pentru ca pregatirea este extrem de importanta. Fara ea oamenii nu ar intelege inspre ce se indreapta.

Trebuie sa ne pregatim pentru senzatia lumii spirituale, sa creem mediul corespunzator, sa incepem sa il simtim si sa avansam impreuna cu el. Cu alte cuvinte trebuie sa intelegem nevoia de unitate cu ceilalti.

Trebuie sa ne unim din nou, sa ne intoarcem la stadiul in care eram in lumea Infinitului, in care eram uniti si umpluti de Lumina superioara. Dar ca sa putem implini asta, trebuie sa ne imblanzim dorinta egoista, dar asta nu este simplu si ar putea dura cativa ani….
From Lesson 2, Convention in Madrid, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In esenta, Cabala este metoda de corectie a omului, a naturii omenesti. Si astfel, in cadrul studiilor noastre, suntem implicati in mare masura in distribuirea acestei informatii.

Avem in jur de doua milioane de studenti in intreaga lume; predam in 26 de limbi in multe tari. Vedem cum oameni diferiti si reprezentantii natiunilor isi exprima nevoia pentru aceasta cunoastere, si incep sa inteleaga ca lumea nu are viitor fara ea.

In afara de asta, invatam copii sa vada cat de dezvoltati au ajuns, cum sa se deschida. Publicam carti, transmitem la televiziune si muncim activ in internet. Promovam dezvoltarea.

Studiem in grup intelepciunea Cabala. Nu putem creste departe unii de altii; mai degraba persoana se dezvolta individual in grup, in mediu, si se schimba constant prin dinamica grupului. Evident persoana se adapteaza la ceea ce mediul ii arata si are nevoie sa se ridice deasupra egoismului si sa iasa din el la dragostea pentru ceilalti. Persoana practica asta in grup.

Stabilind contact cu grupul, persoana simte nevoia de a se uni cu el. Apoi conectarea la retea este revelata intre toti; este deasupra egoismului, iar persoana simte legaturile comune, forta comuna care se arata intre ei. Rezultatul este ca  fiecare  individ  incepe sa se conecteze la aceste forte colective.

Datorita acesteia, aflam ca deasupra realitati de care suntem constienti exista o realitate mai inalta. Percepem realitatea actuala in interior, in vasele noastre, iar in felul acesta suntem limitati. Dorim sa primim placere, iar cand placerea intalneste dorinta se anuleaza reciproc, datorita opozitiei reciproce.

Asadar, de fiecare data cand obtinem ceva ne bucuram pentru moment – iar placerea dispare imediat. Alergam dupa urmatoarea placere, o atingem si dispare de asemenea. de indata ce dorinta intalneste placerea se neutralizeaza in cele din urma: un scurt circuit intre plus si minus duce la anihilare.

Pe de alta parte, cand persoana exista deasupra egoismului sau incepe sa se uneasca cu grupul, cu alti oameni, creaza un vas deasupra, o dorinta externa. Acum simte in afara sa si placerea si dorinta, si ele nu dispar. Dimpotriva, se transforma intr-o viata fara sfarsit, peste timp.

Placerea care vine si pleaca dispare si din nou creeaza pentru noi senzatia de timp. Dar placerea nu este distrusa, daca simtim cum curge fara sfarsit, atunci ne ridicam deasupra senzatiei de timp, si incepem sa percepem forta generala a naturii, care ne invaluie si si ne aranjeaza impreuna.

Incepem sa facem diferenta intre partile realitatii, asambland si innodand atele pe dosul unei broderii. Din afara, vedem “tiparul” lumii noastre, dar daca privim dincolo de suprafata, vedem ca atele leaga partile acestei imagini. Asta este ceea ce descoperim cu ajutorul stiintei Cabala: conectarea si influenta reciproca dintre noi.

Asta are un impact mare la oameni, ii schimba. Vazand aceasta realitate, ei inteleg ca nu ne descurcam fara conectarea si intelegerea reciproca pentru ca pot vedea raul care il pot provoca altora.

Deci nu de credinta avem nevoie ci de realizare. In acest fel persoana se elibereaza si incepe sa vada lumea mai clar. Apoi, conform gradului sau determina cursul corect al actiunilor.

Din lectura de la Rome 5/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul îmi dă o oportunitate să Îl descoper în fiecare moment, de ce nu reusesc , oricât aş încerca să realizez această conexiune?

Răspuns: Nu contează dacă atingi această revelaţie sau nu, dar în fiecare moment deasupra ta lucrează o ghidare specială proprie. Trebuie să te uiţi în interiorul tău: ce vrea El de la mine, de ce mi-a dat această stare, ce trebuie să fac?

Ca rezultat a unei asemeni întrebări, poate că voi fi capabil să descopăr ce cere El de la mine, sau poate nu. Poate că mă induce în eroare intenţionat, pentru ca eu să am nevoie ca El să îmi dezvăluie ceea ce vrea. Dar trebuie să am un capăt al funiei de care să mă agăţ.

Este spus: “Fă orice numai să nu pleci!” Asta este, fă totul, numai să nu pierzi cârligul cu care te poţi ţine de Creator. În fiecare moment caut cum să Îl găsesc, ascuns undeva în interiorul meu. De aceea este numită ştiinţa interioară, “partea interioară a Torei.” Nu ai ce căuta în exterior, ci numai în interiorul tău.

Creatorul este înăutrul unei persoane, înăuntrul dorinţelor noastre. De obicei, ne imaginăm că urcăm pe o scară în spaţiu, dar aceasta arată că noi ne mişcăm la nivele spirituale de dăruire mai mari, mai înalte. În esenţă întreaga noastră căutare este interioară.

din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/31/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De curand, ati spus in mod repetat ca grupul pentru o persoana este precum uterul pentru un embrion, si ca cineva trebuie sa se anuleze in fata grupului pentru a adera la peretii acestui uter. Ce inseamna aceasta?

Raspuns: “Trei zile pentru atasarea spermatozoidului la uter”inseamna ca o persoana adera la mediul sau, la grup si la carti. Aceste trei componente poarta  o anumita idee, sursa si forta la care o persoana se conecteaza pe sine. El renunta la linia dreapta si linia stanga si angajandu-le pe amandoua, fortele stanga si dreapta, construieste linia de mijloc si drept urmare le imbina pe amandoua.

Linia dreapta este linia daruirii, de-a-lungul careia cineva se misca “orbeste.” Liniei stangi ii ataseaza grosimea dorintei sale egoiste ( Aviut), in timp ce el insusi e binevoitor de a se alipi linii drepte. Si linia mijlocie intra in joc cand acumuleaza un anumit nivel permanent al conexiunii cu mediul sau si nu cade sub el.

Si nu conteaza ce altceva se poate petrece, el nu mai are gandurile si dorintele care il vor deconecta de la daruirea completa, de la “nu exista nimeni in afara de EL,” de la “binele care face bine.”Aceasta semnifica ca cineva s-a alipit pe sine in interiorul “uterului”- mediul sau.

Acesta e cel mai complex moment. Si cheia pentru a face realizarea completa a acestui act este sa se diminueze in fata mediului. Este scris: “ Mandria omului il va indrepta spre josnicie.””

Intrebare: Ce inseamna “sa se diminueze pe sine?”

Raspuns: A se diminua pe sine inseamna ca fara a urma propria ta cale, incerci sa auzi si sa absorbi cat mai mult posibil din ceea ce profesorul spune si sa elevezi prietenii, sa te deschizi pentru primirea maretiei scopului de la ei. Aceasta cu siguranta grabeste cresterea spirituala a cuiva.

Si daca cineva reuseste ( desi nu este deloc usor ), este ca si cum in final a intrat pe drumul cel bun, scurtandu-si drumul prin aceasta. Aceasta intr-adevar il scuteste de multi ani de munca.

Din Lectia Zilnica de Kabbalah 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cu cat mai mult vreau sa ma unesc cu prietenii,  cu atat mai mult sunt respins de ei. Nu am nimic ce sa le ofer prietenilor ci doar emotii  negative. Simt un sentiment intens de disonanta. Conventia devine un mare obstacol pentru mine. Ce sa fac?

Raspuns: Foarte bine! Acesta este exact genul de oameni de care avem nevoie! Pentru ca masura dorintei tale este exprimata precis in eforturile tale de stabilire a conexiunii cu ceilalti in ciuda acestei repulsii. Multumita fortei acestui efort tu vei obtine forta calitatii daruirii care te paote ajuta imediat sa urci la primul grad.

Intrebare: Am acest sentiment ca fiecare din jur este pregatit sa ne auda,  dar noi ne straduim sa pasam Lumina tuturor celorlalti. Poate conventia sa ne ajute sa ne schimbam de la acest punct?

Raspuns: Orice este posibil la o conventie. Unii se pot alipi calitatii unificarii si daruirii pentru prima oara. Altii pot participa activ in formarea unei calitati colective de daruire. Totusi, altii care deja au primit aceasta calitate de daruire, si exista in ea, si percep lumea superioara , pot ajuta restul oamenilor in aceasta. Exista un spectru intreg de oameni la o conventie: de la aceaia care vor spiritualitate, la aceia care nu stiu ce doresc inca, pana la aceia care sunt deja in atingere, constienti de ce au atins.

Din Lectia Virtuala 5/29/2011, Seria Fundamentele Cabalei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul studiului, uneori mă gândesc cum să pot să atrag Lumina, iar uneori încerc să pricep cu toată puterea înţelesul interior. Ar trebui să încerc sa reglez aceste stări, sau ar trebui să le accept aşa cum vin?

Răspuns: Trebuie să studiem sistemul superior după cum este explicat în „Prefaţa la Înţelepciunea Cabalei” (Ptiha) şi „Studiul celor zece Sfirot”. Fără asta, nu vom dobândi limbajul Cabalei şi nu vom avea nimic cu care să putem să îmbrăcăm senzaţiile noastre, să le exprimăm în vreun fel sau să le dăm nume.

De aceea avem acum definiţiile. În orice ştiinţă pe care începem să o studiem, întâi învăţăm definiţiile şi termenii pentru a înţelege limbajul. Învăţând definiţiile putem să începem să le legăm împreună şi să ajungem să cunoaştem concepte mai complexe. Însă acum, învăţ doar termenii şi nu calităţile pe care o să le simt. Acum doar mă joc cu ele ca un copil cu părţile unei jucării.

Dar, trebuie să învăţăm şi acesta este un studiu în minte. Încă nu trebuie încă nu trebuie să te scufunzi în el prea adânc. Acest sistem trebuie să înceapă treptat să devină mai clar, într-o formă pur mecanică fără încercarea ta de a atrage senzaţiile sau spiritualitatea în el. Altfel, aceste examinări vor dăuna muncii interioare.

Dar, după ce ai învăţat sistemul, trebuie să cauţi să vezi cum îl relaţionezi la tine. Asta este atunci când citeşti „Studiul celor zece Sfirot”, uneori te gândeşti la stările interioare fără nicio conexiune cu ceea ce e în text. Dar uneori înţelegi că toate acestea se întâmplă în tine şi tu încerci să cauţi aceste stări.

Uneori chiar începi să simţi cum cu fiecare cuvânt pe care îl citeşti, ceva se întâmplă în tine, ai deja un interior, reacţii senzoriale. Mai departe, începi să reacţionezi în senzaţiile tale doar prin recunoaşterea cuvintelor familiare.

Asta înseamnă că Lumina se răspândeşte în interiorul tău şi ajunge din ce în ce mai aproape de gradul de Malhut, organizând HaVAYAH în interiorul tău, ducându-te spre primul pas spiritual în care apare revelaţia. De aceea tu începi să simţi şi să reacţionezi la diferite calităţi.

Desigur, în timpul studiului, nu trebuie numai să cauţi adânc în interiorul tău, într-o căutare interioară, ci trebuie de asemenea să fii atent la cum eşti conectat cu grupul şi cum vrei să revelezi calitatea dăruirii între voi.

Trebuie să te aliniezi la următoarele: eu, grupul şi Creatorul pe care îl revelez în legătura dintre noi şi despre asta citesc chiar acum. Acum trebuie doar să începi să studiezi încercând să dezvălui această reţea comună în care tu va trebui să descoperi starea despre care citeşti.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/31/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, capitolul „Truma” (Donaţie), paragraf 75: Omul care îşi doreşte să stabilească drumul, trebuie să se scoale cât este încă noapte, să stea de veghe observând ora  în partea de est, şi să vadă într-o viziune literele care ard pe boltă, una mergând în sus, cealaltă mergând în jos. Aceasta este scânteierea literelor cu care cerul şi pământul au fost create.

Desigur, toate aceste fenomene au loc in interiorul nostru, în interiorul fiecărei persoane, şi noi trebuie să le căutăm şi să le recunoaştem în interiorul nostru. Vorbim despre conexiunea dintre noi despre tipurile şi natura ei. În acest fel vorbesc Cabaliştii despre ea. De fapt, nu există nimic altceva.

În cele din urmă, descoperim reţeaua perfectă de conexiune dintre noi numită Malhut de Infinit, şi pe drum, o vedem parţial, în forme variate. Deci, când atingem corecţia finală, nu mai sunt forme. Totul este dizolvat în Lumina albă. După cum este scris, „El şi Numele Lui sunt unul”.

Însă, deocamdată, sunt tot felul de tipuri de forme, proprietăţi, lumi şi ascunderi care pitesc de noi perfecţiunea pe care noi o descoperim încă o dată prin structura tuturor acestor lumi. Ascunderea a fost creată de sus în jos, de jos catre în sus, revelaţia are loc prin aceiaşi paşi, în aceleaşi lumi.

De aceea noi trebuie să încercăm să ne imaginăm întregul text în conexiunea dintre noi, despre formele de conexiune este vorba în text, iar şi iar.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/31/2011 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→