Există o interdicţie strictă: Nu trebuie niciodată să vorbeşti despre stările interioare în care te afli. Pana la urma, mulţi dintre prietenii tăi nu au încă ecranul anti-egoist  şi ei te pot afecta cu invidia lor, ura si mândria, chiar fără a dori să facă acest lucru.

Ei aparent nu vor sa-ti faca rău, dar lipsa corectarii lor interioare îi obligă să facă asta, dacă văd că eşti deasupra lor şi ai mai multa inspiratie, dacă ai realizat mai mult conexiunea şi ai ajuns mai aproape de scop. Cel care nu a atins încă corecţia, nu poate tolera acest lucru şi te va afecta.

Dacă începi sa impartasesti senzatiile tale personale, vei declanşa focul asupra ta. Este scris că 99% din toate eşecurile se întâmplă datorită „ochiului rau”. Aceasta nu este o superstiţie mistică în care oamenii cred, ci mai degrabă invidia normala a cuiva pentru tine.

Ca o chestiune de fapt, existăm în sistemul de forţe şi dorinţe conectate. Cel care te invidiază, iti diminueaza puterea. În loc de iubire şi de conectare, el transfera o forta negativa asupra ta.

Dacă acest lucru se întâmplă doar în lumea de afară, nu putem face nimic in legatura cu aceasta pentru ca lumea este încă necorectată. Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se întâmplă cu un prieten dintr-un grup şi, în plus, esti de vina pentru ca i-ai provocat o astfel de reacţie, inseamna ca l-ai afectat atât pe el cât şi pe tine însuţi. Tu eşti cel care a provocat acest „ochi rău”, şi nu este vina prietenul tău pentru că el nu a ajuns încă la corecţie.

Sistemul de legi ne forţează să acţionăm în acest fel. Forţele invidiei, urii, mândriei, setei de putere si gloriei sunt opuse forţelor pozitive ale iubirii si daruirii. În scopul de a permite forţelor pozitive sa acţioneze în noi, trebuie să fim modesti.

Cabalistii explica cum ar trebui să utilizam toate aceste forţe, astfel încât acestea să faciliteze progresul bun, eficient şi rapid.

Din partea 1a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot spui ca vrei să îţi vezi elevii fiind mult mai autonomi. Cum se impaca acest tip de independenţă cu auto-anularea în faţa profesorului?

Răspuns: Independenţa este abilitatea de a lua decizii corecte autonom şi de a acţiona corect, simtind şi ştiind ce as face dacă tu ai fi eu. De fapt, este chiar mai uşor sa utilizezi acest principiu într-o societate mare. La urma urmei, avem nevoie de un sistem mare pe care să-l gestionam. Şi dacă toată lumea depune mai departe toate eforturile lor pentru a vedea în aceeaşi direcţie ca şi liderul spiritual şi încep sa vada modul în care pot contribui la cauza comună, nu putem sa esuam.

Este imposibil sa gestionezi fiecare celula din corp printr-un singur centru al creierului, ar fi prea complex. Într-un sistem integral, toţi gestionează pe toti ceilalti. Şi fiecare dintre noi trebuie să examineze modul în care opinia sa se potriveste cu punctul vedere al restului, acceptand punctul de vedere al societăţii deasupra celui propriu şi acţionand în consecinţă. Aceasta este ceea ce înseamnă „a iubi pe ceilalţi ca pe tine insuti.” Eu nu fac ceea ce pare cel mai bine pentru mine, în schimb, fac ceea ce este cel mai bine pentru ceilalti. Eu lucrez pentru a îndeplini dorinţa lor. Şi aceasta este esenţa adeziunii, unitatea.

Nu va fi un singur om cu o singură inimă dacă nu vom accepta punctul de vedere colectiv mai presus de al nostru. Şi pentru majoritatea, este o problemă uriaşă, în special pentru cei care sunt buni organizatori. Ei cred că ştiu cum să aranjeze şi să gestioneze societatea, iar ei folosesc numai creierul lor.

Şi aici există un pericol mare în modul în care acestia şi întreaga societate vor progresa. De fapt, este uşor de comutat in direcţia opusă caii spirituale. La exterior se va arata ca au reuşit pe plan material, dar nu vor avansa spiritual.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati  25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între gândirea Creaţiei şi Creator?

Răspuns: Tot ceea ce spunem este relativ la noi. Nu ştim nimic, în afară de ceea se petrece în interiorul dorinţei noastre. Şi, chiar atunci când revelăm existenţa Luminii „existenţă din existenţă”, cea care a creat dorinţa, „existenţa din absenţă”, şi asta o bazăm pe dorinţa care ne-a revelat ceea ce se presupune că s-a întâmplat înaintea noastră pe acest drum. Toate realizările noastre vin din senzaţia materiei în dorinţa noastră.

Din acest motiv, când vorbim de percepţie, o senzaţie în interiorul dorinţei, împărţim întreaga percepţie în trei componente:

• cel care percepe (eu sunt perceptorul),
• ceea ce este perceput (ceea ce percep de la Creator),
• de la cine este perceput (sursa senzaţiei, Creatorul).

Pe măsură ce învăţ abilitatea mea de a schimba percepţia Creatorului, pe care îl simt ca ceea ce El vrea de la o conexiunea cu mine, încep să am o conexiune cu El şi să schimb relaţionarea dintre noi. Cum ştiu ceea ce schimb? Din senzaţiile mele. Cum ştiu ceea ce El simte şi cum reacţionează în acelaşi timp? De asemenea din senzaţiile mele. Totul este bazat numai pe senzaţiile mele, nu am nicio altă calitate de percepţie. Totul există numai în interiorul dorinţei.

De aceea noi spunem că HaVaYaH (cele patru litere care numesc Creatorul „Iod-Hei-Vav-Hei”) înseamnă cele patru faze de dezvoltare ale dorinţei. Revelarea Creatorului în interiorul omului (Creator sau „Bo-Re” referindu-se la „vino şi vezi”) apare numai după asta.

Lumile, de asemenea există numai în percepţia noastră sub formă de revelare sau ascundere („lume” se spune „Olam” şi vine din cuvântul „Alama” adică ascundere). Treptele gradelor spirituale există şi ele tot în interiorul omului. Grupul, umanitatea, întreaga realitate, Lumea Infinitului, totul există în interiorul nostru.

Dar ce obţin prin toate eforturile mele în dorinţa de a învăţa cine şi ce sunt, cine este Creatorul, ce vrea El de la mine şi ce este conexiunea mea cu El? Ca rezultat al tuturor acestor eforturi şi a lungii călătorii, când înţelegem toate posibilităţile date nouă, obţinem o singură percepţie, o singură înţelegere, o singură senzaţie numită „Gândirea Creaţiei este aducerea satisfacţiei fiinţei create”. Acest plan include totul, cine este El cel care mulţumeşte creturile, ce fel de plăcere este asta, cine sunt creaturile, totul.

Starea în care atingem Gândirea Creaţiei este numită „punctul de adeziune” sau „picătura de adeziune” fiindcă în percepţia noastră totul se centrează într-un singur punct al Gândirii Creaţiei şi de aceea îl numim „o picătură de adezine”.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Talmud eser Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Inainte de a citi Cartea Zohar, trebuie să ne pregătim, astfel încât această lectură să ne aduca beneficii. Zoharul vorbeşte despre corectarea sufletului, care este corectarea legăturii dintre noi. Astfel, in lectura Zoharului, trebuie să ne străduim să realizăm în noi starile corectate descrise în text. Aceasta înseamnă că dorim să dezvăluim despre ceea ce vorbeşte Zoharul.

Revelatia nu este înţelegere în minte. Cum pot să înţeleg ceea ce n-am văzut niciodata? Este posibil sa vad numai cu condiţia ca noi modele de senzaţie sa se formeze în mine, deoarece viziunea este o senzatie in dorintele noastre, vasele de primire. O senzaţie poate apărea doar atunci când starea mea specifica interna se potriveşte cu cea descrisă în Zohar.

Acest lucru poate fi atins doar dacă mă voi ridica la gradul de daruitor pe care il cere Zoharul. Cum este posibil acest lucru? Este posibil, dacă ma conectez cu mediul, în legătură cu care îmi pot exprima masura daruirii mele. Astfel, chiar înainte de a deschide Cartea Zohar, trebuie să ne străduim să ne unim într-o astfel de stare, la un astfel de nivel, cu o asemenea forţă, care este adecvata pentru descoperirea Zoharului în conexiunea dintre noi.

In măsura în care cineva se anulează pe el insusi şi ne conectam împreună în daruire si garantie reciproca, în aceiaşi măsură putem atinge starea în care vom simţi despre ce vorbeşte Zoharul, cel puţin la cel mai mic grad. Tot acest lucru depinde de forţa de unitate dintre noi, care trebuie să fie la nivelul primului grad spiritual. Apoi, vom simţi ceea ce ne spune Zoharul.

Baal HaSulam scrie despre aceasta în „Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” punctul 155: O persoană, străduindu-se să ştie că ceea ce studiaza, atrage asupra sa Lumina care reformeaza. În esenţă, toata munca noastra este de a aspira să fim în această stare, s-o simtim. Astfel, ni se cere doar sa avem dorinţa de a simţi nevoia pentru revelaţie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toate crizele apar din faptul că lumea este conectată egoist şi proprietatea naturii integrale se ciocneşte cu ura reciprocă între ţări şi naţiuni. De aceea, dacă noi stăm între ele, ca o forţă care crează absorbţia şi amortizarea acestei coliziuni, putem abate crizele. Iar când aceste două forţe opuse se lovesc, prin introducerea acestui amortizor care absoarbe impactul, ele nu se mai lovesc cu întreaga lor putere.

De aceea, locul nostru este un loc de cinste situat exact la mijloc, între forţele pozitive şi cele negative ale naturii. Fiind în mijloc, noi trebuie să conectăm întreaga forţă negativă a umanităţii la noi înşine şi să o legăm cu forţa pozitivă a naturii sistemului de creaţiei. Grupul nostru mondial este un absorbant de şocuri, o fărţă obligatorie.

Oamenii vorbesc despre sfârşitul iminent al lumii, dar noi trebuie să ne ducem la îndeplinire sarcina. Pe de o parte să stabilim conexiunea cu natura, întregul sistem de creaţie, prin uniunea dintre noi. Pe de altă parte, trebuie să intrăm în lume cu diseminarea înţelepciunii Cabalei către toţi. Noi trebuie să conectăm aceste două părţi.

Grupul nostru este în mijloc, restul umanităţii este în stânga noastră, iar natura, balansează în partea dreaptă. De aceea, pe deoparte, noi trebuie să-i unim laolaltă şi aceasta va duce la conectarea noastră cu natura, cu sistemul creaţiei, şi pe de altă parte, trebuie să diseminăm Cabala în lume.

Aceasta este predestinarea noastră, iar fără ea, lumea nu va ajunge la corecţie. Forţele perfecte ale naturii nu vor fi capabile să ajungă la această „lume opusă”, lumea umanităţii necorectate, dacă noi vom da greş la situarea noastră ca un amortizor între ele.

Partea pe care noi o folosim ca să ne unim între noi şi prin care vrem să ne conectăm cu perfecţiunea naturii este numită Galgalta ve Enaim (GE), GAR de Bina. Partea pe care trebuie să o conectăm cu întreaga omenire este numită AHP, ZAT de Bina. Astfel, noi unim totul într-un singur sistem şi vom însufleţi totul.

Partea de balans a lumii este Keter şi Hohma. Noi suntem în mijloc, în mijlocul treimii de Tiferet. AHP, Neţah, Hod, Yesod, şi Malhut, sunt sub noi. Numai noi, partea din mijloc de Tiferet avem liberă alegere. În acest fel , noi conectăm toate părţile creaţiei în cele zece Sfirot.

De aceea, totul depinde de noi. Nu este nevoie să aşteptăm până lumea va simţi şi va înţelege. În afară de iubirea noastră, trebuie să o ajutăm să ajungă la această realizare cât de mult se poate. Trebuie să o ajutăm nu numai prin acţiuni largi în Media, dar şi prin profunda noastră înţelegere a sistemului interior al lumii şi prin conectarea între toate sufletele. Nu depinde de preşedinţi şi de prim miniştrii ci doar de noi.

Din prima parte a Lecţiei 1 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala ne învaţă că Creatorul este bun şi face bine, dar cum se împaca acest lucru cu viaţa plină de probleme şi durere?

Răspuns: Creatorul este bun şi face bine, dar cineva trebuie să ajunga la acest lucru prin atingerea asemanarii in proprietăţile sale cu El. Totuşi, dacă eu sunt un copil rau, obraznic şi nu vreau să ascult ceea ce mama mea îmi spune, ea striga la început şi apoi mă pedepseşte. Şi eu spun că mama mea este furioasa, asa cum un copil certat ar crede de obicei.

Certurile si chelfanelile ei au avut un scop, deoarece ea a vrut ca eu să fac bine. Cum pot să văd că în spatele a tot ce mi se întâmplă, există o atitudine bună faţă de mine, chiar dacă am perceput-o ca rea, la fel ca nu copil? Cum pot să înţeleg că anume acolo, unde ma simt rau, am nevoie sa ma completez şi si sa completez atitudinea mea faţă de natură, omenire, grup: sa corectez ego-ul meu, în scopul de a simţi că a fost bine?

Cel care se străduieşte s-o realizeze cât mai curând posibil şi este gata să localizeze locul din el insusi care are nevoie de corecţie, începe sa vada că lumea este de fapt creata buna, iar Creatorul este bun. Exact în acelaşi loc unde găsim acum această lume, vom începe să simtim forţele naturii care patrund totul şi conecteaza toate părţile creaţiei: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Vom începe brusc sa vedem lumea spirituală în loc de aceasta! Începem să ne dezvăluim din ce in ce mai multe forţe: forţele eterne care conduc existenţa noastră. Apoi, această lume pare să dispară, ea devine transparenta, şubredă. Este „virtuala” chiar acum si există în mintea mea, şi doar imi apare că o văd in afară. Acesta este modul în care ne corectam percepţia.

Se pare că toate problemele şi necazurile tale sunt o indicaţie a defectelor tale, ele indica locul defect, spunând: „Corecteaza aici! Şi acolo, de asemenea! ” Daca o faci repede, cu siguranţă vei corecta imperfecţiunea.

Dacă nu ştii cui să te adresezi, intoarce-te catre grup. Dacă te conectezi cu ei şi esti gata să le dai ceea ce au nevoie pentru unitate, gata sa fii influenţat de ei, niciodată nu vei face o greşeală.
Din prima lecţie a Convenţiei de la Roma din 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Scopul dezvoltarii noastre este sa devenim similari fortei naturii, forta integrala care influenteaza totul. Aceasta forta include toate celelalte forte ale naturii pe care le descopera stiinta: fizica, chimia, biologia, zoologia, botanica, geologia si astronomia.Toate sunt incluse intr-o singura lege.

Aceasta lege integrala pe care o revelam ca si o conectare reciproca de calitate, uneste toate partile realitatii, care sunt interconectate prin daruire reciproca si iubire. Acest sistem este integrat, analog, sistem in care absolut totul in afara de oameni traieste in armonie completa. In acest intreg sistem, ca si intr-o sfera enorma, exista o parte numita „uman” sau „umanitate” care este imperfecta. Aceasta este cea mai importanta parte, cea mai dezvoltata si in acelasi timp imperfecta pentru ca trebuie sa isi realizeze natura sa constient.

Natura minerala, lumea vegetala si animala exista in aceasta sfera instinctiv si se supune acestei legi pentru ca nu reflecta felul in care ar trebui sa traiasca. Ele sunt activate de fortele naturii care nu le lasa nici o sansa, nu au libertate interioara. Fortele actioneaza asupra lor complet, iar ele se supun legilor naturii in proportie de 100 la suta.

In timp ce fiintele umane au aceasta libertate. Le-a fost lasata o parte goala in interiorul acestei sfere astfel incat sa poata umple aceasta lipsa cu ele insasi. Ca si o coca, trebuie sa modeleze o forma din ele care sa se potriveasca in mozaicul naturii, unificat din toate partile de mii de conectari.

Acest mozaic nu este plat si nici macar tri-dimensional, ci multi-dimensional si cu multe fatete la nivelele psihologic, psihosomatic, spiritual si material; este conectat cu toate formele naturii in mii de modalitati. In stiinta noastra noi descoperim doar o mica parte a intregului sistem de legi in acesta sfera. Iar noi trebuie sa stim totul.
Din Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca în grup este extrem de importanta. Fără grup, nu se poate avansa. Studierea teoriei din sursele autentice nu va ajuta o persoană în niciun fel, deoarece nu se schimbă cu asta.

Persoana trebuie să se puna pe sine într-un „laborator”: sa lucreze în grup, să fie influenţat de el, din cand in cand plecandu-si capul in fata lui, şi înălţand grupul în ochii lui, astfel încât prietenii sa aiba un impact asupra lui. Şi alte ori, ar trebui să fie invers: trebuie să se înalţe pe sine, daruind grupului şi văzând prietenii ca fiind mici. Acesta este modul in care acest lucru se face, reciproc şi în schimbare, depinzand cu care dintre cele două forţe se angajează o persoană în acel moment.

Sufletul meu viitor este „rezistenta” în lanţul spiritual integral, plasat între „plus” şi „minus.” Uneori lucrez în grup, utilizând forţa mea pozitiva şi uneori pe cea negativa. Astfel, există momente în care primesc o putere pozitiva suplimentara de la grup, şi alteori o primesc pe cea negativa. Acesta este modul in care „rezistenţa” mea (R) evoluează şi devine tot mai apropiata de grup, prin implicare in el, până când devin partea sa interna.

După ce am intrat grup, am devenit ca o picatura de sperma în uter şi încep să cresc în el. Daca, cu tot egoismul meu iniţial, sunt capabil să mă anulez în fata grupului, ca parte integrantă a acestuia, sunt considerat ca un „embrion”.  Imediat după aceea, dorinta mea egoista incepe sa creasca progresiv. Astfel, încep sa trec prin faze de dezvoltare, renunţand la mine înaintea grupului.

1. Faza iniţială este considerată ca fiind „cele nouă luni de conceptie,” care este prima etapă de dezvoltare. Absolvind-o, mă nasc.
2. Apoi, a doua etapă începe: egoismul meu creste mai mare, şi ma anulez înaintea grupului din ce în ce mai mult. Dar de data asta, o fac mai proactiv- lucrez în a darui altora. Această perioadă de „copilărie,” stadiul mic, este numit „doi ani de hranire.”
3. Apoi, trec la a treia fază de dezvoltare egoista şi ajung „la vârsta de treisprezece ani.”
4. Dincolo de acest punct, pot începe treptat angajarea intregului meu egoism în scopul de a darui, până când devin un om complet (Adam), la vârsta de 20 de ani şi mai departe.

Parcurg tot acest proces prin utilizarea egoismului meu care evoluează alături de acţiunile mele, demonstrat ca linia de timp (t) din diagrama de mai sus.

Astfel, aplicarea practică a înţelepciunii Cabalei presupune includerea în grup şi apoi în întreaga lume, atunci când ia exemplul nostru şi incepe sa se dezvolte în acelaşi mod.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma, din 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvolatarea are loc datorita fortei „electrice” care circula in sistem. Cand ma conectez la aceasta cu cele doua forte pe care le am, forta egoista si cea altruista, aceasta forta incep sa circule prin mine. In acest caz, sistemul lucreza prin mine, si simt „curentul” care trece prin ansamblul sau; ii descopar scopul si programul si ma angajez in el si mai mult.

Astfel urcam gradele spirituale, ne ridicam inspre Forta unificata. Plus si minus, pozitiv si negativ, unitate, iar noi ne gasim viata eterna si scopul final al existentei. Acesta este programul.

Asta ne va permite sa vedem cauza crizei si consecintele ei. Intelegem de ce nu primim intelepciunea Cabalei si nu descoperim grupul pana cand egoismul nostru nu a ajuns la limita. Doar acum simtim, in fiecare zi, cum totul se schimba in jurul nostru. Atatea lucruri se intampla in lume, si toate sunt menite sa arate criza si sa demonstreze starea noastra disperata, la fel ca si lipsa sperantei si intelegerii care exista in lume. In fiecare zi, in ritm alert, pasim pe aceasta cale.

Deci, in scurt timp vom fi nevoiti sa aratam lumii ca intelegem planul creatiei. Evident, nu stim totul deoarece vom intelege pe masura ce urcam fiecare treapta a dezvoltarii. Si, totusi, stim cum sa-l indeplinim si stim cum sa incepem acest proces. In rest, studiem din mers.

Nu exista printre noi indivizi care sa fi atins linia finala si sa nu fi facut diferenta. Invatam de la Cabalistii care ne-au descris intregul proces, intraga istorie a umanitatii. In afara de asta, ne-au dat informatia acum cateva milenii, dar chiar si in zilele noastre cuvintele lor inca se indeplinesc.

De aceea, trebuie doar sa stim carei legi sa ne supunem pentru a deveni parte a sistemului. Cu cat mai repede ma arat ca sunt parte a sistemului, cu atat mai repede legile incep sa lucreze prin mine. Incep sa inteleg si sa experimentez ce se intampla in lumea noastra. Vad chiar prin ea, fortele care trec prin mine; inteleg cauza lor si inteleg esenta muncii lor.

Este scris: „Prin actiunile noastre Il vom cunoaste”. Intelepciunea Cabalei este o metoda simpla pe care o aplic doar asupra mea. Nu studiez insecte la microscop, nu studiez lumea exterioara. Dimpotriva, dezvalui intelepciunea Cabalei si toata creatia in general doar pentru mine. Nici o stiinta nu este mai practica si care sa poata fi experimentata, decat Cabala.

Cabalistii ne spun ce legi sa urmam pentru a deveni parte activa a unui intreg mai mare. Pentru ca umanitatatea este abia o parte mica a unui sistem enorm al lumii Infinitului. Vorbesc despre legi simple pe care trebuie sa le studiem in grup. Trebuie sa il structuram ca o imensa, integrala realitate astfel incat in ainteriorul acestui model sa vedem sansa de a dori sa actionam conform legilor creatiei cu privire la egoismul nostru si la Forta creativa pozitiva.

Atunci grupul va deveni „o zona in constructie” pentru mine, un fel de „laborator” unde imi examinez prietenii si pe mine, unde noi, toti impreuna si prin noi, prin munca noastra, construim, cream si aranjam lumea viitoare, lumea superioara si omenirea de maine. Actiunile noastre sunt sincronizate cu sfaturile Cabalistilor, iar noi actionam doar experimental, incercand si verificand rezultatul muncii noastre.

Din Lectia a 2a de la Conventia de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am inceput sa predau cu mult timp in urma. Impreuna cu grupul studiem intelepciunea Cabalei de multi ani. Totusi, chiar daca citim articolele Cabalistilor, nu le-am inteles pana cand criza mondiala nu a lovit acum cativa ani.

Incepand cu 2005 am inceput sa ne concentram pe structurarea corecta a grupului. Aici smtim presiunea  si intelegem ca este exact ceea ce aveam nevoie pentru a actualiza metoda de a intra in lumea spirituala.

De fapt, lumea nu a experimentat criza pana atunci.Nu am simtit ce sau de cine ar trebui sa fie animate actiunile noastre. Dar odata cu criza, grupul nostru a simtit o acuta , chiar dramatica nevoie de a implementa metoda in practica astfel incat sa fie un bun exemplu in lume.

In fiecare zi trebuie sa lucram pentru a ne intari unitatea interioara si diseminarea externa. Putin cate putin trebuie sa spunem oamenilor ca exista o metoda de corectie. Pentru ca, aceasta criza care stapaneste lumea este o invitatie a Naturii de a ne ridica la un alt nivel.

Nu trebuie sa fim la fel de incapatanati ca si copii care nu-si asculta mamele. In tot ceea ce se intampla ar trebui sa vedem o sansa fara precedent. Usile  ni se deschid sa iesim din aceasta mica, limitata lume, imbibata complet cu suferinta si cu sfarsitul in moarte, si sa intram intr-o existenta externa, o lume iluminata de Lumina superioara. Asta este ceea ce trebuie sa explicam, aratand ca trecerea poate fi facuta in grup, impreuna.

Legile grupului pot fi vazute in aceasta lume. Intr-adevar, lumea se releva singura ca un sistem integral ale carui parti sunt interconectate. Vazand-o, intelegem ce ni se cere.
Din  Lectia a 2a a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→