Intrebare: Deoarece criza se intensifica peste tot in lume prin dezastre naturale si razboaie, care au loc din ce in ce mai des, cum ar trebui sa tratam oamenii care au experimentat aceste nenorociri, considerand că le simtim durerea atunci cand vedem prin ce trec, dar nu ii putem ajuta?

Raspuns: Criza nu se misca intr-o singura directie. Nu este doar un cutremur si tsunami in Japonia, o inundatie in America, focuri in Rusia sau revolutii in Est. Acestea sunt cazuri locale si de aceea ne ingrijoram putin cand auzim de ele, dar fara a le pune la suflet. Natura noastra egoista nu ne permite sa empatizam cu altii mai mult. Dar daca imi este teama ca tsunamiul ma va ajunge, atunci problema se schimba.

Totusi, aceasta criza are mai multe fete. Pentru moment ea se manifesta prin anumite catastrofe separate, aici si acolo, dar in esenta pregateste terenul pentru o lovitura, un soc in intreaga lume, care va fi comun si global. Asta este exact de ceea ce se tem oamenii care inteleg ce se intampla.

Aceasta va fi o criza economica globala. Cand conexiunile economice se vor dezintegra in conditiile interdependentiei noastre totale si universale, atunci va fi o problema enorma. Va fi o lovitura directa, imediata, pentru toti, facandui pe oameni sa innebuneasca pentru ca nu vor sti ce sa faca. Sa speram ca inainte sa se intample asta, sa putem depune un efort pentru o influenta pozitiva in lume  si pentru a putea evita astfel de intoarcere de situatie.

Nu trebuie sa ne gandim ca pentru a putea influenta lumea trebuie sa mergem la mass media sau sa-i atragem pe liderii mondiali de partea noastra. Mai degraba actionam intern. Suntem conectati la fortele interne ale lumii, sistemul integral, global care actioneaza in lume. Daca ii corespundem si mergem impreuna cu el, atunci actionam conform legilor naturii. Aducem forta unitatii si iubirii in acest sistem. Vine de la noi, de la partea umanitatii care doreste o buna conectare intre oameni.

Din  Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce citim Zohar, ar trebui sa incercam sa vedem, in locul cuvintelor, formele de conectare intre noi. Pentru ca, in esenta, este singurul lucru care este descris in cuvinte intrucat nu exista nimic in afara de Malchut care ancoreaza toate sufletele in interior. Aceasta este conectarea pe care noi trebuie sa o vedem in spatele cuvintelor Zoharului.

Atunci, toate imaginile care ne vin in minte, toate senzatiile pe care le experimentam sub Malchut, sub aceasta conectare, este vazuta si ca o divizare a lumilor (BYA de Pruda), ascunderile, sau chiar lumea noastra care exista doar in imaginatia noastra. Iar tot ce este peste Malchut de Atzilut, insemnand formele conectarii noastre reciproce, exista de la Malchut de Atzilut prin Malchut al Infinitului si toate sunt revelate in Malchut.

Deci, aceasta este singura imagine pe care ar trebui sa o vedem in spatele cuvintelor, incercand sa recunoastem ce forma, tip, si expresie a conectarii reciproce descrie Zoharul la un anumit moment. Pentru ca nici  Cabalistii, autorii Cartii Zohar, nu vad nimic in afara de asta.

Din partea a2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Bazându-mă pe experienţa mea de predare, văd cum Cabala dezvăluie unicitatea unui individ dar o face in propriul fel. Care este secretul aici?

Răspuns: Setea mea de exclusivitate vine de la Creator dar într-o formă deteriorată. Înţeleg asta din exemple, învăţ de la lume cum să fiu exclusiv. De exemplu, vreau să fiu un renumit jucător de fotbal, urmăresc ultimele curente în modă, sunt atras de avere, putere, înşelăciune, sau visez la  o carieră de mafiot sau de preşedinte de universitate.

În orice caz, învăţ de la mediu care îmi impune valorile certe. Ei mă atrag către ceea ce mi se potriveşte cel mai bine în funcţie de natura mea. Fiecare este impresionat de altceva şi cel mai important, este să-şi demonstreze excepţionalitatea.

De aceea, în timpul dezvoltării mele, societatea îmi impune seturi de legi şi eu trebuie să-mi demonstrez unicitatea în funcţie de ele. Nu pot să hotărăsc nimic singur. De exemplu, dacă mă aflu într-un mediu de traficanţi de droguri, o să-i urmez visând la o carieră palpitantă de baron al drogurilor, fiindcă nu am alte exemple.

Rezultă că în această lume, îmi arunc unicitatea la mila societăţii. Mi se pare că mă ridic peste ceilalţi, dar, în realitate, îi servesc. În final fac ce vor ei.

Pe de altă parte, dezvoltând spiritualitatea, primesc de la mediu înţelegerea măreţiei Creatorului, măreţiei dorinţei de altruism (dăruire). Aceasta este o idee abstractă, şi nu ştiu ce înseamnă. Prin studiu, primesc Lumina care Reformează. Din nou, nu am nicio idee ce este şi simt rezultatul influenţei ei.

Ce se dezvoltă în mine? Este punctul din inimă cu „genele lui spirituale”. Astfel, mă dezvolt pe mine însumi şi realizez exclusivismul meu numai în spiritualitate. Aici, totul este decis de Lumina care Reformează. Eu corectez numai forma mea exterioară şi „eul” meu se dezvoltă în interior.

Dacă ne putem recunoaşte „genele spirituale”, fiecre se va vedea pe el însuşi sau pe ea însăşi în starea finală, felul în care el sau ea vor fi. Dar se ridică o întrebare: ce este unicitatea mea? Dacă este deja încorporată în mine, unde sunt eu însumi?

Eu mă exprim pe mine însumi în realizarea propriei exclusivităţi. Atrag Lumina pentru a creşte umanul din „sămânţa mea spirituală” şi prin ea să câştig un plus la studiile mele, coeficientul de dezvoltare, adeziunea la Creator, la forma Lui, abilitatea de a fi în locul Lui.

În acest fel, fiecare din noi, de fapt, realizează excepţionalitatea lui în a deveni similar Creatorului, de a ajunge la adeziune cu El. De-a lungul drumului, nu cresc numai în dimensiune , obţin tot ce are El, îmbrac hainele Lui.

Din prima parte a Lecţiei de Cabala din 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sincer, nu prea contează ce asistenţă cere un om Creatorului. Cheia este să continui să ceri în fiecare moment. Poate omul să nu uite niciodată că nu e nimic în afară de El, Cel bun care face bine? Poate omul să lege fiecare lucru mic care i se întâmplă de Creator?

De fapt, omul crede de obicei că nu este timpul potrivit să ceară ajutor, că se presupune ca el trebuie să facă ceva întâi, să realizeze ceva de unul singur, să facă vreo acţiune şi numai după aceea să se întoarcă spre Creator. Dar este total greşit! Nu este necesară nicio acţiune. Toată metoda este destinată excusiv dezvăluirii Creatorului.

Dar, cu cât mai des te întorci spre El, cu cât te simţi mai dependent de El, cu cât mai mult îl deranjezi transferându-I toate responsabilităţile pentru tot ceea ce ţi se întâmplă, cu atât mai puţin trebuie să te îngrijorezi.

După programul Lui, El te va împinge deoparte, se ascunde şi îţi plasează tot felul de obstacole şi ascunzişuri în faţa ta. În consecinţă, fă-ţi un obicei de a-L căuta continuu şi apelează la El. Este cel mai scurt şi cel mai sigur drum.

Nu necesită inteligenţă ci doar perseverenţă. Dacă omul adoptă o astfel de poziţie şi nu se abate de la ea (cu ajutorul grupului care îi reaminteşte), atunci, prin întoarcerea constantă la Creator, la forţa superioară, la natură, el descoperă în mod cert cum să ceară, de ce, şi pentru ce. Omul învaţă caracterul Creatorului, la ce rugăciuni răspunde El şi la care nu. Mulţumită dorinţei lui ferme de a intra în comunicare, în dialog cu Creatorul, omul poate să înceapă să-şi clarifice cine este El.

Acest lucru este descris în „Fă orice îţi stă în putere dar nu părăsi”. Asta e, noi trebuie să cerem pentru orice, chiar fără să ne găndim, la fel ca un copil care înhaţă orice o fi şi sâcâie pe mamă: „dă-mi, dă-mi, dă-mi!” Aceste cereri îl vor ajuta să-şi clarifice ce anume merită într-adevăr să ceară, unde sunt „poruncile” şi „fărădelegile” în tot ceea ce cere, unde îi este dată omului libera alegere şi care sunt raspunsurile la acţiunile lui. În acest fel învaţă omul.

Este bine fiindcă asta nu te va duce la confuzii şi tu nu vei mai crede că totul depinde de tine sau de mediu. Vei conecta toate aceste trei „puncte” împreună: tu, grupul şi Creatorul şi vei direcţiona totul în direcţia bună, la forţa superioară, fiind dependent de El.

Mai tîrziu vei începe să evaluezi ceea ce ceri. Ceri pentru binele tău, de dragul celorlalţi, sau de dragul Creatorului? Acesta este drumul pe care înveţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În munca noastră sunt patru stadii ale HaVaYaH, exact ca în tot altceva. La început o persoană vrea să profite de Creator, chiar dacă nu are nici o idee despre ce este El, şi se foloseşte de grupul egoist, în tot felul de moduri.

Mai târziu, începe să-şi dorească puţină dăruire. Acest tip de dorinţă atrage Lumina superioară şi o influenţează în mod constant, conducând-o prin cele patru stadii de evoluţie, de-a lungul paşilor de simţire şi înţelegere. Chiar dacă încă nu revelează starea în care este faţă de Lumină, senzaţiile pe care le simte continuă să se schimbe.

Astfel ajunge la un punct când începe să ceară corecţii. Evident, este încă o stare egoistă deoarece îşi doreşte să se simtă bine şi crede că va obţine toate beneficiile din a fi capabil să dăruiască. Cu alte cuvinte, în continuare, totul este despre „mine, mine mine şi mine” dar umbra ce îl ascunde pe Creator este modificată în profunzime şi calitate.

Anterior, a crezut că această umbră îl acoperea doar pe Creator. Acum, ajunge la concluzia că este un fel de joc precum un adult cu un copil, unde primul îi permite celui de-al doilea să facă ceva singur astfel încât să poată creşte. După aceea,  omului începe să-i placă ascunderea.

Nu înseamnă că vrea să rămână în aceasta; dimpotivă, este dispus să o folosească corect. O vede ca pe o expresie a iubirii pe care Lumina, Creatorul, natura, o simte pentru el. Astfel, îşi măreşte participarea conştientă în grup şi începe să dea atenţie fiecărui moment.

Începe să vadă că tot acest sistem „respiră” tot timpul. Într-o clipă îl trage într-o parte, în alta, îl apropie, funcţie de „atitudinea”  Luminii superioare, o mai mare sau mai mică ascundere. O persoană se implică în tot felul de interacţiuni cu aceasta, lucrând cu aceste ascunderi, cu Lumina superioară, cu dorinţa, tot felul de evenimente „accidentale,” în care devine subiect. Începe să lege totul de o singură rădăcină: „nu este nimeni în afară de El.”

Umbra care ascundea Lumina şi care se simţea ca o umbră a forţelor impure se transformă într-o umbră sfântă. Acum el vrea să folosească această umbră ca să nu dispară, ci să rămână o umbră ce îi acoperă voinţa de a primi plăcere. Cât despre persoană, ea doreşte să lucreze deasupra ei.

Această umbră devine vitală pentru şi se transformă într-un ecran antiegoistic care îi reţine dorinţele egoiste. Acum o persoană controlează acestă umbră autonom şi o foloseşte numai pentru a dărui.

Aici este un alt stadiu de dezvoltare, un complet HaVaYaH: a dărui pentru a dărui urmat de a primi pentru a dărui. Şi din toate stadiile precedente prin care a trecut deja, a învăţa de la Lumina superioară: i s-a revelat cine este, atitudinea sa către Lumină precum şi cei nouă Sefirot ai luminii directe (de la Creator până jos la el) aşa încât să ajungă să descopere cei nouă Sefirot ai luminii reflectate (de la el până sus la Creator).

Invers, învaţă de la aceste ascunderi cum să-şi limiteze, dorinţa sa egoistă, aspră, şi să o schimbe în una care dăruieşte şi este umplută cu lumină! Astfel o persoană ascende treptat întreaga ascundere în el, transformând-o din acoperirea dorinţei sale egoiste în ecran şi Lumină Reflectată, în intenţia de a dărui. Transformă întreaga profunzime a dorinţei ce era ascunsă în forţa de a dărui, puterea de a-i iubi pe alţii.

De aceea, a început să simtă că nu sunt alţii. În mod miraculos, începând să vadă în Lumina Reflectată ce se extinde din el, că ceilalţi care i se păreau străini şi groaznici, sunt exact opusul: cineva drag şi iubit.

O persoană acumulează toate aceste transformări trecând prin nivelurile de ascundere (ale lumilor) şi construieşte din ele relaţii noi de dragoste şi dăruire. Astfel, umbrele cele impure ale dorinţei egoiste se transformă în cele sfinte, iar toate ascunderile devin o revelaţie a iubirii..

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Care este diferenta dintre unitatea nostra cu grupul, cu intreaga umanitate  si cu natura?

Raspuns: Faptul este ca oricine care ce incepe sa se angajeze in munca spirituala va deveni tot mai individualist. Grupul, de asemenea, devine mai aspru, clar definit in sine insusi; totul este amestecat si in fierbere in interiorul lui. Grupul are dificultati in fuziunea unora cu ceilalti.

Cand acest amestec incepe sa se conecteze, in mod special pe parcursul conventiilor, ofera o fenomenala forta spirituala, pentru ca, in acele cateva zile, fiecare fuzioneaza cu ceilalti impreuna, in acelasi material, in acelasi avant, in aceleasi cantece, in fiecare program zilnic. Aceasta afecteaza pe toata lumea si elibereaza o forta spirituala imensa. Acesta e motivul pentru care conventiile provoaca o impresie asa de puternica.

Cu alte cuvinte, cu cat ne opunem unul celuilalt, in mod egoist – fiecare dintre noi precum si grupul ca un intreg – cu atat mai mare este potentialul spiritual al unitatii noastre care se revarsa catre lume. Acest potential imens zguduie cu adevarat pe fiecare.

Nu ne putem imagina faptul ca unitatea noastra injecteaza o infuzie atat de revigoranta in lume, iar lumea se schimba fara ca macar sa stie unde si cum. Aceasta infuzie ofera lumii energia necesara pentru urmatoarea stare. Prin urmare, noi avansam la fel de bine pentru ca noi nu ne putem misca inainte mai repede decat lumea.

In trecut, Cabalisti puteau atinge lumea Infinitului iar lumea noastra continua sa se invarta. Dar acum suntem intr-o perioada de corectare globala si ar trebui sa realizam aceasta corectie. Asa ca miscarea noastra va fi in acord cu miscarea lumii! Si din acest motiv trebuie sa luam acest fapt in considerare pe parcursul conventiilor noastre si sa ne gandim pe cat posibil la fiecare, nu doar la prietenii nostri de pretutindeni, ci la intreaga lume.

Lumea incepe sa simta problemele existente, iar aceste probleme nu pot fi rezolvate. Anxietatea pune stapanire pe lume si umanitatea simte ca pur si simplu se distrage pentru a evita teama si a evita sa inebuneasca. Noi stim cum se face: Este mai bine sa dai sedative bolnavilor in stare terminala pentru ca ei sa nu mai  simta durerea si sa ne paraseasca in tacere. Lumea se pregateste pe sine pentru aceasta stare si chiar o doreste. Daca oameni ar sti ca pot lua o asemenea pilula si sa nu se mai trezeasca maine, evident, ar fi o salvare pentru ei… Dar nu este asa  usor.

Trebuie sa intelegem  ca unitatea noastra este necesara pentru lume. Ne apasa o responsabilitate imensa! De aceea, noi nu ne unim doar pentru a petrece un timp frumos impreuna. Avem scopuri foarte serioase. Nici macar nu realizam cat de globali si universali sunt, si cum gasesc raspuns in toate lumile.

Din Lectia Virtuala, Seria Fundamentele Cabala  5/15/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a primi Lumina care reformeaza, forta care ne va face similari cu forta superioara, Creatorul, fapt care ne va intoarce la sursa bunatatii si abundentei astfel incat sa devenim la fel de buni, darnici si iubitori, trebuie sa ne plasam in conditiile potrivite.

Cum imi pot demonstra mie si cum ma pot pregati ca sa fac cererea corecta de la Lumina superioara, astel incat aceasta sa ma influenteze? Doar prin mediul inconjurator. Nu am nici o oportunitate in lumea noastra sa demonstreze ca doresc sa vin la daruire si la bine decat daca organizez conexiunea potrivita cu mediul prin cele mai bune abilitati ale mele.

Asta e motivul pentru care inainte si pe parcursul lectiei, in mod special in timp ce se citeste Cartea Zohar, fiecare dintre noi trebuie ca in mod constant sa simta ca are o conexiunea neincetata cu ceilalti, ca este intr-o retea de conexiuni unde se pierde pe sine si ii simte doar pe ceilalti impreuna. El trebuie sa incerce sa simta aceasta cu toata puterea sa, ca nu are propriul sau “ Eu, “ ci exista doar ” NOI.” Aceasta este numita asamblarea sufletelor lui Israel ( Knesset Israel ) – unificarea tuturor acelora care aspira sa il reveleze pe Creator.

Daca ei se unesc impreuna asa cum trebuie, pentru a-L revela pe EL, asta inseammna dorinta sufletelor sparte de a se uni  impreuna si a ascende prin cererea lor pentru unificare la Malchut al lumii Atzilut.

Malchut al lumii Atzilut ia aceste dorinte, care aspira sa se uneasca si fac eforturi reciproce pentru a  se uni, si ridica aceasta cerere la Zeir Anpin. Zeir Anpin la randul lui lucreaza la aceasta cerere, o corecteaza si apoi toti cei care au participat acumuleaza forta daruirii reciproce si incepe sa se simta mai aproape, conectati mai bine, impreuna. De aceea, gradual, pas cu pas, ei reveleaza foarte incet reteaua de conexiuni dintre ei. Cand aceasta retea isi atinge prima realizare, incepem sa simtim ca suntem pe primul grad al scarii spirituale.

De aceea, pe parcursul citirii Zoharului, trebuie in mod constant sa aspiram doar spre unitatea dintre noi, astfel incat, in interiorul ei, sa revelem forma conexiunii noastre numita “ Creatorul.”

La urma urmei, Creatorul este forma conexiunii dintre noi.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbala 5/17/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să-şi afecteze practic prietenii, astfel ca ei să-şi menţină intenţia corectă în timpul lecţiei, în special când se citeşte Cartea Zohar?

Răspuns: Întâi de toate trebuie să ne susţinem unul pe altul în căutarea noastră internă, în senzatiile noastre interioare fiindcă asta se cheamă „garanţie mutuală”. Fără suportul nostru reciproc nu vom ajunge la o stare în care să simţim dorinţa noastră comună ca fiind a noastră.

Asta nu pentru că prietenii au nevoie de mine, ci fiindcă eu am nevoie de ei. Aceste acţiuni sunt mult mai adânci decât simplul suport extern. Astfel trezesc în mine conştientizarea că toată această dorinţă este vasul sufletului meu.

Uneori cred că unitatea este în interiorul dorinţelor, dar chiar dacă înţeleg sau nu, trezesc Lumina şi astfel efectuez acţiuni care conduc la unificarea vaselor noastre spirituale, a dorinţelor. Lumina este unitate şi dacă eu la rândul meu nu am o singură dorinţă sau sau vas, nu pot să trezesc Lumina.

De aceea, trebuie să mă gândesc la o dorinţă integrală în care noi trăim în dăruire şi garanţie reciprocă. Este esenţial pentru că garanţia reprezintă acea deschidere subţire prin care noi permitem Luminii să vină. De fapt, garanţie înseamnă că tu eşti deja legat cu ceilalţi în unitatea similară unităţii Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum conectez tot ce este scris în Zohar cu mine şi cu mediul? Cum să relaţionez cu acest text prin intermediul mediului?

Răspuns: Tot ce am citit în Zohar trebuie să fie revelat în conexiunea dintre noi. Nu este nimic în toată realitatea cu excepţia stării denumite „un suflet.” Acest suflet este umplut cu propietatea de a dărui, Lumina superioară, Lumina dragostei.

Noi suntem într-o situaţie confuză, ceţoasă, neclară, în spatele tuturor ascunderilor (lumilor) şi trebuie să revelăm o unică şi perfectă stare. Toate celelalte stări apar numai în starea inconştientă, când nu suntem conştienţi de spiritualitate. Este ca şi cum aş fi fost ameţit de o lovitură în cap, mi-am pierdut cunoştinţa, iar acum, gradat, mă întorc la simţurile mele prin propiul efort.

Cabaliştii mă învaţă ce efort mă poate ajuta să mă întorc la conştiinţa spirituală. Întreaga înţelepciune Cabala este revelaţia singurei stări existente. Zoharul ne spune despre stările pe calea spirituală, care sunt mai corectate decât cele în care existăm. Îmi  spune despre nivelul la care perfecţiunea va fi revelată. Autorii Zoharului au trecut prin toate cele 125 de nivele, din lumea noastră până în lumea infinitului, şi de la înălţimea acestor niveluri, au scris această compoziţie, în care au revelat unitatea dintre noi.

Noi citim şi lumina străluceşte deasupra noastră, proporţional cu aspiraţia noastră pentru această stare exaltată. Aşa ne corectăm noi, apropiindune de lumină. De aceea, în timp ce citim cartea Zohar, trebuie să tânjim numai după cea mai înaltă stare a noastră şi să o preţuim

Astfel, dacă aspirăm împreună să revelem starea spirituală de care ne vorbeşte Zoharul, deşi nu o înţelegem, deoarece nu avem nici o conexiune cu spiritualitatea, dar deoarece dorim să o revelăm, trezim lumina înconjurătoare ce ne conectează şi ne mişcă mai aproape de revelaţie.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina superioară rămâne în repaos absolut şi nimic nu împiedică fiinţa creată din a simţi că este controlată de o forţă unică şi unificată ce umple întreaga creaţie. Pproprietăţile creaturii însă o împiedică să simtă acea forţă deoarece creatura este opusă Creatorului, Lumina.

De fapt, conform condiţiilor primei restricţii, (Tzimtzum Aleph), propietăţile creaturii trebuie să corespundă cu propietăţile luminii, dăruirea. Această condiţie este pusă de Creator, care doreşte să aducă creatura la cea mai confortabilă stare, exact aceeaşi ca şi a Lui.

Astfel, dorinţa Creaturii, care nu deţine intenţia de a dărui, este de a se izola de Creator, ceea ce o împiedică să simtă lumina, împlinirea. Această corecţie prin care trebuie să trecem, pentru a ne simţi ca fiind în interiorul luminii Superioare este considerată ca fiind „ecran” (Masach) sau intenţia de a dărui.

De aceea, există un sistem de ascundere, ascunderea lumilor, ce restricţionează Lumina faţă de Creatură („lume” în Ebraică este Olam şi „restricţie” este Alama), în spatele căruia este cultivată dorinţa egoistă. Apoi, o scânteie de ecran şi Lumina Reflectată se trezesc în ea şi acesta este punctul din inimă.

Dacă Creatura îl creşte, o face într-un poces în care îi este constant arătata, de către sistemul de lumi o nouă mărime a dorinţei, către un nivel tot mai mare, începând de la zero. Cel precedent răspunde arătând o dorinţă de a obţine intenţia de a dărui pentru chiar acea dorinţă.

În acest caz, sistemul de ascundere va garanta corecţia acestuia, un ecran anti-egoistic, intenţia de a dărui. Creatura cere ca întreaga grosime (Aviut) a dorinţei pe care sistemul de lumi o descoperă din partea stângă să fie corectată de către ecran, intenţia de a dărui din partea dreaptă. Legând aceste două forţe laolaltă, dorinţă şi intenţie, creatura se construieşte în asemănare cu Lumina superioară.

Pe măsură ce creşte, Creatura experimentează diferite senzaţii în impactul cu Lumina superioară. Poate gândi că este liberă să facă ceea ce doreşte. Mai mult poate să cugete sau nu la aceasta. Poate să-şi dorească sau fie sau să nu fie liberă la un nivel mai mare sau mai mic, sau să nu aibă nici o idee despre aceasta problemă, adică poate fi mai apropiată sau mai depărtată de nivelul animal sau uman.

Când punctul din inimă, scânteia ecranului spart şi Lumina Reflectată, încep să fie descoperite de o persoană, atunci primeşte o oportunitate să îl extindă şi să ceară Lumina care Reformează pentru aceasta. Precedent, această sânteie, ecranul spart, o obliga să-şi dorească spiritualitatea în mod egoist şi să se bucure de Creator şi de lumea spirituală în mod egoist. În schimb, acum, doreşte să schimbe totul în dăruire.

Astfel, o persoană intră în grupul cabalist şi începe să practice dăruirea în acesta. Fie că are succes sau nu, toate sunt componente necesare pentru a ajunge la o rugăciune. Dacă o nevoie potrivită se coace într-o persoană, Lumina superioară, care acum îi dă senzaţia de depărtare, îi va da senzaţia de a fi aproape.

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→