Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă ajută citirea Cărţii Zohar să simt dorinţa noastră colectivă?

Răspuns: Zohar-ul ne vorbeşte despre sistemul corectat al conexiunii dintre noi. Dacă simt conexiunea mea cu ceilalţi ca necorectată şi vreau să o transform, studiez Cartea Zohar şi, făcând asta, vreau să fiu ridicat la nivelul său, nivelul conexiunii corectate.

Eu nu ştiu ce înseamnă starea corectată şi cum pot să mă ridic la ea. Ştiu doar că trebuie să obţin starea descrisă în Zohar. Nu înţeleg ce a fost scris acolo, nici măcar nu trebuie să ştiu limba, nu are importanţă.

Ceea ce contează este că lupt să fiu corectat. Să fiu corectat însemnă să mă unesc cu grupul, cu societatea, cu ceilalţi şi să ajung să-i iubesc pe ceilalţi ca pe mine însumi. De fapt, iubire înseamnă unitate între noi, înseamnă atunci când dorinţele celorlalţi şi a mea sunt unul şi acelaşi lucru. Atunci suntem uniţi.

A fost scris că dacă ai o singură pernă, tu trebuie să ajung să fii în stare să o dai celuilalt. De ce? Fiindcă dorinţa lui a devenit pentru tine mai importantă decât dorinţa ta. De ce înseamnă asta „iubire pentru celălalt ca pentru tine însuţi”? Fiindcă la început tu te-ai iubit pe tine mai mult decât pe celălalt, iar acum, trebuie să-l iubeşti pe el la fel cum obişnuiai să te iubeşti pe tine, ceea ce înseamnă mai mult decât pe tine însuţi. Şi asta este ceea ce numim noi proprietatea de dăruire care locuieşte în om.

Pare nerealist, îngrozitor şi de nedorit. Nu am nicio idee de ce studiem asta! Şi aşa gândesc toţi. Dar nu există altă şansă. Treptat, importanţa proprietăţii de dăruire (altruism) pătrunde din ce în ce mai adânc în noi. Începem să vedem înalta şi unica valoare din ea, şi, treptat, acceptăm să trăim în ea. În acest fel ne afectează Lumina şi mai ales când citim Zohar-ul. Ea coboară şi ne transformă atitudinea noastră faţă de altruism (dăruire).

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 5/13/2011 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom urca la Infinit, atunci se pare ca nu vom primi satisfactie niciodata şi vor dori în mod constant mai mult decât avem, nu-i asa?

Răspuns: Aceasta nu este nesfârşită, ci o ascensiune clar definită: 125 de pasi, Lumina de Nefesh-Ruach-Neshama-Haya-Yechida (NRNHY), dorintele din Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Există o limită la care se presupune ca ar trebui să ma unific cu ceilalţi, până când am devenit ca un singur om cu o singură inimă, care este considerată ca fiind Malchut din Lumea Infinitului, unde vom obtine Lumina NRNHY, Lumina Infinitului.

Totul se află în interiorul frontierelor sale; totul are o măsură. Când auzim „Lumina Infinitului”, aceasta înseamnă că vasul şi Lumina sunt complet echivalente una cu alta şi nu există restricţii. Din punctul de de vedere al dorinţei, este împlinirea infinita prin Lumina.

Dacă aş umple un pahar cu apă pana sus, aceasta înseamnă că este infinit umplut. Nu există restricţii: Atat de mult cat un pahar poate conţine, atât de mult lichid a fost turnat în el. Este o împlinire infinita, deoarece nu este limitata de un anumit nivel, dincolo de care este imposibil să meargă. A primit tot ceea ce ar putea fi posibil sa primeasca.

Astfel, uneori, experimentam o senzaţie de împlinire totala, ca si cand nu există o plăcere mai mare! Acest lucru înseamnă că ai ajuns la împlinirea totală. Au fost 10 uncii de dorinţă, şi toate sunt pline. Dacă nu trebuie să cresti în continuare, atunci ai ajuns la împlinirea ta infinită. Dar altcineva ar putea avea nevoie îndeplinirea evaluata la 10 tone, şi până când ajunge acolo, el se va simti limitat. Odată ce este completat, va experimenta infinitul.

Infinitul nu se măsoară prin distanta, deoarece nu există nici o distanţă, în spiritualitate. Dar când vom ajunge la unitate între noi şi noi toţi ne legam împreună în sistemul integral, ideal, Lumina de sus, proprietatea de a darui, poate fi complet descoperita în asa o conexiune perfectă. Aceasta este ceea ce se numeşte Infinit. Este o noţiune cantitativa, mai degrabă decât una calitativă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În comemorarea Zilei Nationale de amintire pentru soldaţii căzuţi şi victime ale terorismului

Voi asemăna poporul evreu cu o unitate a forţelor speciale, care a fost trimisa într-o misiune cu o sarcina specială. Pe drum, unitatea se confruntă cu diverse probleme. Unii dintre soldaţi nu reuşesc, iar unii o fac în continuare, deoarece ei inteleg mai bine obiectivul.

Să presupunem că s-au dus pe o altă planetă despre care nu ştiau nimic. În timp ce e află acolo, trebuie să evalueze situaţia şi să ia decizii în mod independent pentru a prelua un teritoriu nou. Acest grup va birui tot felul de obstacole, lupte prin jungle şi mlaştini, strabat un desert, au de-a face cu argumente interne şi trec prin confruntări şi reconcilieri. Acesta nu este un pat de trandafiri pentru unitatea fortelor speciale trimise sa câştige planeta Pamant.

Cred că exemplul dat  descrie indeaproape o bătălie pe care o ducem. Aceasta explică, de asemenea, atitudinea noastra speciala şi consideraţia pentru prietenii căzuti şi pentru cei care ne cheama mai departe sa trasam calea. Procesul constă in mai multe etape. Este o adevarata aventura, o istorie de încarnări ale sufletelor care clipa dupa clipa executa ordinele pe care le-au primit, până când ajung la destinaţia finală.

Când ajung la locul desemnat, ei trebuie să înceapă pregătirea pentru lupta finală. Totul ar fi bine dacă evenimentele s-ar dezvolta ca într-o carte de aventură; dacă noi, asemanator cu exploratorii unor noi pamanturi care au traversat un ocean, am lupta cu localnicii, i-am cuceri sau am face pace cu ei, şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, avem un altfel de război, unul intern, nu unul extern. Nu putem lăsa afară ambiţiile noastre şi sa ne aprindem pe inamicul extern în rândurile solide egoiste care deţin un banner. Nu putem angaja instinctele noastre naturale: invidia, ura, pofta, vanitatea şi ambiţia pentru a câştiga victoria prin forţă. Avem un proces total opus aici. Noi toti, împreună, trebuie să câştigam în războiul intern.

Noi credem în mod constant ca ar trebui să învingem un inamic extern. De fapt, este doar un joc al imaginaţiei. Dacă ne-am cuceri pe noi insine, inamicul extern ar dispărea. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să luptam cu el, astfel încât să putem câştiga „timp.”   Până în prezent, noi existam intr-o stare necorectata care rezulta in noţiunea de timp. Astfel, în scopul de a elibera spaţiul şi timpul pentru noi înşine, pentru a face munca spirituală, trebuie să lucram de asemenea pe plan corporal.

Prin urmare, trăim într-o lume care este împărţită în două. Una dintre piesele sale este materiala, iar cealalta este spirituala. Noi ar trebui să tratam prietenii într-o manieră similară. Unii dintre ei duc bătălii materiale, iar alţii le duc pe cele spirituale. Ambii au contribuţii vitale la acest război exaltat, al cărui scop este acela de a ajunge la capătul corecţiei.

Potrivit lui Baal HaSulam, multi prieteni vor cădea pe acest drum şi mai multi vor cădea în câmpul de luptă, intern şi extern. Cu toate acestea, în cele din urmă, toti dintre ei isi dau viaţa pentru a ajunge la scopul creatiei. De aceea, sufletele lor se întrupeaza şi se ridica pentru a lupta inca o data, până când toti dintre ei sunt transformati, ajungand la unitate şi aderenţă.

În ceea ce ne priveste, trebuie să privim mereu spre viitor, mai degrabă decât la trecut, şi să depunem eforturi pentru a lupta pe plan intern, ceea ce va reduce considerabil bătăliile externe.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011, Despre natiunea israeliana

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In munca noastra spirituala nu putem face nimic singuri, pentru ca nu stim cum sa identificam forta unita si sa o relationam cu multele situatii din viata noastra. La ce ar trebui sa ne acordam? Sa spui pur si simplu ca Creatorul este peste tot nu ajuta.

De aceea ni se da grupul si daca ne unim impreuna, descoperim intre noi aceasta forta unificata numita „nu exista nimeni in afara de El”. Creatorul in mod deliberat a impartit creatura, pe care El a creat-o, intr-o multime de parti astfel incat ele trebuie sa se reasambleze inca odata intr-un singur gand, o singura dorinta. Apoi, in aceasta dorinta comuna, vor revela forta unificata care exista doar in conectarea pe care au format-o, in unitate si adeziunea cu ele.

Unindu-ne impreuna intr-o singura dorinta, nu obtinem aceasta forta in afara noastra, ci ne revelam pe noi insine si aceasta forta impreuna, ca un intreg. Intr-adevar, nu exista Lumina fara vas (kli), nu exista Creator fara creatura. Cu cat mai strans ne legam intre noi, cu atat mai mult il revelam pe Creator in unitatea dintre noi.

Cu alte cuvinte, unificarea noastra este Creatorul. Asta este ceea ce a fost la inceputul creatiei, dupa care ne-am dispersat si coborat in aceasta lume, sub forma unor mici creaturi egoiste.

De aceea, unindu-ne impreuna construim Creatorul. Il creem independent, de aceea El este numit Creator, (in ebraica Bo-Reh sau vino si vezi). Nu exista alt loc in care Il putem construi pe Creator, sa il deosebim, sa obtinem unitatea si adeziunea cu El, ci doar in unificarea in grup. Si toata umanitatea va fi nevoita sa se conecteze impreuna, in acelasi fel.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie, pentru ca sistemul numit „Zohar” să ne aducă la unificare?

Răspuns: Avem nevoie de mai multe intenţii, dorinţe. Zoharul este sistemul general al întregii realităţi. Dar de ce este denumit Zohar? Şi de ce trebuie să deschidem o anume carte, să citim un anume text ce este scris de o anume persoană şi să ascultăm anumite cuvinte?

Acest sistem general al realităţii este proiectat să fie conectat cu noi prin marii Cabalişti ce sunt mediatorii în a crea o legătură între acest sistem, noi şi cine exprimă această conexiune prin cuvinte şi propoziţii.

Am citit această carte şi nu am înţeles nimic. Pot la fel de bine să o citesc invers. Ideea este să-mi doresc să mă conectez cu ei, aceşti Cabalişti ce mi-au dat aceste cărţi pentru că şi-au dorit ca eu să mă conectez cu ei, cu aceste suflete, cu unitatea lor şi să vin la ei cu această unitate.

Cum voi şti că mă conectez cu ei? Dacă mă unesc cu grupul meu, direcţia mea este cu siguranţă corectă: să mă unific cu aceste mari spirite, să intrăm în acelaşi sitem global, integral, să devenim părţile sale indispensabile şi să aspirăm către el cel puţin la un nivel mic. Aceasta este exact ceea ce avem nevoie.

O persoană se gândeşte la asta, alta nu atât de mult iar alta doar uneori. Dar, în general, dacă ne străduim să fim ca un înteg, aspiraţiile individuale se vor uni într-una.

Din pasrtea a 2-a  Lecţia zilnică de Cabala 5/4/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a revela primul grad spiritual, trebuie sa revelam unitatea noastra, „unu, unic  si unit”: cel putin in gradul cel mai de jos. Gradele unitatii noastre definesc nivelul primului grad spiritual.

Luminile lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida (cele cinci grade spirituale) sunt caracterizate printr-o suma de detalii anume  si prin puterea unitatii lor, in ciuda faptului ca sunt in contradictie intre ele. Este singurul factor care determina revelatia Luminii superioare. Daca putem gasi unitatea in gradele cele mai joase, cea mai slaba lumina a lui Nefesh va fi de asemenea revelata.

Totusi, de ce dintr-o data Lumina devine mai puternica si este numita Ruach? Pentru ca in ciuda schimbarilor si miscarilor de interconectare intre parti, pot ramane inca in echilibru, legate. La fel cum am tine o barca pe apa, in timp ce este aruncata de valuri pe o mare cu furtuna, asigurandu-ne ca ramane stabila.

La primul grad al unitatii, transformarile reciproce nu sunt inca dezvaluite. Toti se afla intr-un fel de stationare, incarcand sa vedem cum ne putem conecta cu ceilalti. La gradul al doilea, aceasi unitate ramane, dar fiecare parte incepe sa se transforme. rotile dintate ale mecanismului comun, ca si cand incep sa se invarta una pe cealalta. Si daca ramanem impreuna in ciuda tuturor schimbarilor si putem sa ne unim, revelam Lumina Ruach.

Acestea sunt schimbari limitate: in timp ce suntem „inradacinati”, asemenea unei plante, fiecare din noi, la locul sau vede transformarile proprietatilor noastre individuale. Este inca aceasi Lumina a unificarii dar la un grad mai inalt („vegetal”). Este urmat de al treilea grad, Neshama (gradul „animal”), unde incepem sa ne miscam liber unul fata de celalalt, dar totusi revelam unitatea :’’unu, unic si unit” intre noi.

Asta inseamna ca Lumina pe care o experimentam in spiritualitate intodeauna depinde de puterea unitatii noastre, in ciuda transformarilor care pot avea loc in fiecare dintre noi si in toti impreuna. Continua sa creasca, pana cand la sfarsit obtinem corectia finala (Gmar Tikkun), in timp ce experimentam tot felul de transformari care ne impiedica unitatea fata de singura Lumina, dar chiar si asa inca ne putem uni.

Asta este ceea ce numim unul, vasul spiritual unificat (Echad, Yachid) care primeste o Lumina: Yechida.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel difera realizarea in lumile Assiya, Yetzira si Beria?

Raspuns: Este o diferenta enorma, care este cu adevarat imposibil de explicat. Este la fel cu a trai in Israel sau in alte tari, in Templu sau in afara lui, sau sa fii un mare preot sau o persoana normala.

Aceste mici schimbari, o usoara ascensiune in lumile superioare, evoca o enorma transformare in sufletele noastre. Lumile Beria, Yetzira si Assiya sunt dorintele interne ale sufletului nostru. Intodeauna suntem prezenti in aceste trei lumi BYA si nu putem disparea de acolo.

Ele sunt asemenea unui ambalaj in jurul sufletului nostru. Ca si acum, eu ma aflu in aceasta lume si nu pot iesi nicaieri, deoarece corpul meu apartine acestei lumi. Traiesc, cresc, devin matur si mor  si in tot acest timp raman in aceasta lume. Intreaga materie a corpului meu este o parte a lumii materiale, fie ca sunt in viata sau mort si dezintegrat si intors in pamant.

La fel, un suflet, indiferent in ce stadiu se afla, intotdeauna ramane in lumile BYA. In acelasi timp, noi ne aflam doar acolo, unde cerem corectia si atragem Lumina Inconjuratoare. Poate cobori la noi sa ne ilumineze, sub Parsa, din lumea Atzilut., cu toate ca Parsa nu lasa Lumina sa treaca. Dar aceasta este Lumina „inconjuratoare”, si lumineaza de la distanta, trezindu-ne si strigandu-ne: „Vino sa vezi ce am!”

Atunci ma trezesc si urc impreuna cu lumile BYA deasupra Parsa. Dar nu ma pot ridica fara ele deoarece suntem strans conectati: Sunt aproape de „pielea mea”, imbracandu-ma ca o haina. Traiesc in lume, dar port „haine” –  lumile BYA. Si in ele, urc spre lumea Atzilut, care este privita ca „ascensiunea lumilor”.

Dar de indata ce urc la Atzilut si oblig lumile BYA sa se ridice odata cu mine, primesc astfel volum, un vas  gol enorm, pe care il umplu cu Lumina Interioara a lumii Atzilut. Asta inseamna ca sufletul meu a fost umplut cu Lumina.

Dorinta a lasat Lumina, Creatorul inauntru si Il experimenteaza chiar acum! Asadar, Creatorul si cu mine suntem impreuna, insemnand unul cu celalalt in gradul echivalentei formelor. Asta este tot si nu mai exista nimic altceva in toata creatia.

Si, dintr-o, data descopar unde sunt toti prietenii mei, ceilalti oameni, nivelele mineral, vegetal si animal, intregul univers. Totul este continut in aceasta dorinta; nimic nu este pierdut, ci mai degraba primeste o forma noua.

Tot ceea ce obisnuiam sa vad ca si roci, animale si oameni s-a transformat in dorinta care anterior parea materiala, ceva ce puteam atinge cu mainile. Dar in realitate, sunt dorintele din care este alcatuit universul. Si in afara de asta nu exista altceva.

Astfel incat persoana care urca la lumea Atzilut impreuna cu lumile BYA incepe sa dezvaluie adevarata imagine a realitatii. La fel ca si cand vrei sa vezi ce este ascuns in interiorul computerului, in spatele imaginilor care apar pe ecran. Asta este numita revelatie!
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/6/2011, “Explicatia Articolului  ‘Prefata la Intelepciunea  Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lumii conţine o dorinţă mare cu care putem lucra, dar cum putem pătrunde în interior?

Răspuns: Ne lipseste încă garantia reciprocă. Asta e problema. Toată lumea are o dorinta, dar noi încă nu simtim totala interconectare, atunci când orice gaură în barca comuna ne duce la fund. Evident, Creatorul ne ajută cu ea, deoarece nu putem astupa toate găurile noi înşine. Este scris: „Întoarceţi-vă la Mine si Eu va voi răsplăti.” Cu toate acestea, mai târziu, El va trece aceasta munca jos catre noi, şi vom rambursa datoria catre El.

Prin urmare, ne lipseşte senzaţia interdependenţei, necesitatea de a avea grijă de toată lumea. Ar trebui să simt preocupare si  ingrijorare pentru ca toată lumea sa rămâna unificata, ca o mama care se îngrijeşte de sănătatea copiilor ei şi bunăstarea lor. Îngrijirea din inima unei persoane va ajuta pe ceilalţi şi va reveni la ea amplificat de multe ori.

La urma urmei, grupul este un amplificator foarte puternic. Ca răspuns la grija mea, prietenii mă învăluie în el. Cu cat mai mult contribui la grup, cu atat mai mult grupul îmbunătăţeşte atitudinea mea şi imi intoarce inmultit. Imi indrept gândurile la prieteni inca o data, adăugând contribuţia mea la ceea ce am primit de la ei.

Cum lucrez pe această dorinţă? Eu cad la jumătatea drumului. Creatorul mă impiedica, şi total brusc, având grupul care ma sustine cu o astfel de dorinta minunata şi puternica, încep sa ignor averea mea. La urma urmei, am primit o astfel de inspiraţie arzatoare de la prieteni, incat nu există nici un loc mai mare pentru efortul meu personal. Unde sunt eu atunci, dacă totul vine de la ei?

Prin urmare, pentru ca eu sa pun contributia mea, mi s-a dat o coborâre. Din necesitate, încep să urc sus, ca şi când as încerca să ies dintr-o gaură, cad şi continui sa urc din nou, până când ajung la suprafaţă. Inca o data, depun mai departe efortul meu în prieteni.

E greu să continui să încerc, cand totul s-a dus, ca si cand nu as fi primit nimic de la ei, în primul rând. Ce a cauzat aceasta „scufundare?” Ideea este că am urcat la un nou grad. Acum încep de la zero, dar este gradul zero al noului nivel, unul mai mare decât starea mea anterioară.

Evident, prima data imi este prezentat ca un întuneric şi mai mare. Există chiar mai multe obstacole şi egoism la acest nivel nou, deoarece am crescut mai mare, la dorintele mele mai puternice si necorectate. Astfel, continui pe calea mea spirituală.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lucrand în grup, primesc de la el o dorinţă puternică. Eu tanjesc să ma eliberez de egoism, dar ce pot face? Dorinţa în sine nu este capabila de nimic. Chiar mai mult decât atât, o astfel de dorinţă, oricat de puternica, este egoista.

Nu vreau daruirea în sine, ci profitul pe care-l promite. Asta înseamnă că eu sunt sub jugul lui Faraon. Am o dorinţă foarte puternică de a da din dorinta de a primi: Aştept cu nerăbdare să am profit din daruire.

Ca o consecinţă, discrepanţa, decalajul, polaritatea, conflictul de interese în mine sunt în creştere. Vreau sa daruiesc, în scopul de a umple dorinţa mea egoista. Pana la urma, daruirea mă face etern, perfect, fără margini, nelimitat, imun la orice criză. Uita de tsunami şi de criza; totul este minunat! Cine nu ar vrea? Ego-ul meu vrea, cu lacomie.

Cu toate acestea, este incapabil. Apoi forţa superioară vine şi ma rupe din „gaura mea neagră”, permitandu-mi să scap. De fapt, deşi puteti s-o descrieti ca o evadare, in mare, eu nu fug nicăieri. Stau în acelaşi loc dar, brusc, ma simt liber de egoism, de dorinta de a primi. Asta este.

Dintr-o dată, se dovedeşte că gaura neagra nu mai conţine lumina în interior, devine transparenta. Totul curge prin ea acum, şi canalizeaza tot felul de influente din alte dimensiuni, pe care eu le numesc cu nume diferite: Lumina Nefesh, Lumina Ruach, şi aşa mai departe. Astfel, avansam.

Ceea ce este esential pentru noi este să trecem graniţa, pentru a începe reînnoirea (Hidush). În ebraică, se numeşte Rosh Hodesh, începutul lunii. Reînnoirea noastra este de a atinge primul nostru atribut de a darui cu ajutorul forţei superioare.

Pentru a face aceasta, avem nevoie sa invitam acţiunile forţei superioare, iar pentru asta, mai întâi, trebuie să ne unim. Lăsaţi-o să fie o unitate egoista, nu contează dacă este de succes sau nu. Doar atunci când construim mediul corect, vântul schimbarii spirituale va sufla printre noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→