Întrebare: Cum trebuie să-şi clarifice cineva comportamentul în relaţia cu grupul? Să vorbească cu ei, să acţioneze împreună, sau să fie în acelaţi loc fizic?

Răspuns:  „Totul se clarifică în gând” şi nimic nu poate fi văzut în afară. Omul poate părea indiferent, chiar nepoliticos, nerăbdător, fără să-şi exprime o atitudine bună faţă de ceilalţi. Poate aşa are el caracterul, sau se preface cu scopul de a nu slăbi eforturile sale interne mari.

Omul trebuie să caute imaginea internă a grupului, locul unde există toate dorinţele lui, gândurile, idealurile, speranţele comune, şi să se agaţe de ea. Judecând după manifestările externe îţi va fi poate greu să accepţi grupul. Va veni mai târziu, când vei înceta să mai dai atenţie la extern fiindcă „iubirea acoperă toate păcatele”.

Tu vii în acest loc fiindcă oamenii adunaţi acolo au puncte în inimă, aşa că, apropie-ţi aceste puncte interioare.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce forte se opun ca rugaciunea mea sa se ridice la Poarta Lacrimilor?

Raspuns: Inainte de toate, nu avem loc de intoarcere cu exceptia fortei colective a grupului deoarece aici este locul in care se afla Creatorul. „Poarta lacrimilor” inseamna ca spargem egoismul si ne unim ca unul.

Aceasta stare este vazuta ca „Poarta Lacrimilor” pentru ca atunci cand ajungi la ea (daca intr-adevar ajungem la un astfel de stadiu) primim forta de a cere si de a plange, deoarece suntem uniti intr-un singur vas si o singura dorinta. Slabiciunea noastra si lipsa sperantei ne conduc spre un plans numit „lacrimi”, si atunci „Poarta” se deschide in sfarsit.

Dar asta se intampla doar atunci cand unitatea este obtinuta  si unificarea incepe la mijlocul grupului. Deci, nu conteaza unde te afli, in Detroit sau in alt loc. Starea in care iti doresti sa te legi de ceilalti pentru a ajunge la dragoste dar nu o poti primi, se numeste „Poarta Lacrimilor”.
Din  Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Care este temelia pe care Kedusha (Sfintenia) este construita”: Cand construim o cladire in corporalitate, vedem ca toti cei care vor sa construiasca o cladire la inceput sapa o fundatie, iar peste fundatie construieste cladirea. Sapand fundatia vedem ca ar trebui sa facem diferenta intre o cladire cu un etaj sau o cladire cu multe etaje. Astfel,  adancimea fundatiei trebuie sa fie proportionala cu numarul de etaje al constructiei. Fundatia nu se sapa intr-o zi. Mai degraba in fiecare zi se sapa pentru a putea fi mai adanca, astfel incat sa poata fi construita o cladire inalta.

Aceeasi ordine se aplica si in spiritualitate…Si ce inseamna a sapa in spiritualitate? Este o deficienta, o deficienta care iti sapa in inima, deoarece inima este numita „dorinta”, inima este numita Malchut, inima este numita „pamant”, „sol”. … Cu alte cuvinte, inainte sa ne apucam sa construim, prima data trebuie sa sapam in pamant, si sa scoatem afara tot ce se gaseste in acel loc in care sapam.

Pentru ca creatura sa invete conditiile care i-ar permite sa se asemene Creatorului si sa inteleaga scopul creatiei, trebuie sa isi includa siesi toate proprietatile Creatorului, una cate una. De aceea toate proprietatile Creatorului si toate proprietatile creaturii sunt incluse una in alta si se contopesc atat de bine incat creatura ramane fara o „inregistrare” (impresie) a ceea ce inseamna sa fie similara Creatorului. Asta se obtine prin spargerea care se intinde de sus in jos, in profunzimea dorintei, de la zero pana la al patrulea nivel.

In felul acesta are loc amestecul  proprietatilor Creatorului si creaturii in forma opusa scopului. Aceasta forma contine toate detaliile care sunt absolut opuse scopului final, starii complet corectate. Aici, creatura, „omul”, apare, si va trebui sa devina similar Creatorului in viitor. Din acest stadiu, el incepe sa urce singur pentru a ajunge la Creator, adevarata calitate a daruirii. In acest fel, omul avanseaza de la inceputul creatiei pana la completa, finala corectie.

Totul este construit pe dorinta de a se bucura, materia creatiei. Cu cat mai mult o folosim, cu atat mai mult putem construi, insemnand ca pentru inceput trebuie sa sapam in acea dorinta de a ne bucura si sa simtim cat de mult este opusa Creatorului. Asta inseamna sa sapam in ea la mare adancime si sa nu ne fie teama sa ii vedem latura opusa. Este un sentiment neplacut si de obicei aduce suferinta. Pentru ca, descoperim latura opusa starii de bine.

Apoi ajungem la necesitatea corectiei si incepem sa cerem Luminii, proprietatea Creatorului sa corecteze proprietatea creaturii. Asta inseamna ca „construiesti o cladire”. In orice caz, oamenii nu pot construi singuri, Lumina construieste. Noi trebuie sa dam vasul, dorinta si sa exprimam cererea noastra concret. Daca intelegem si cerem exact ce avem nevoie pentru a urca inca un pas, inca un „etaj”, Lumina vine si construieste. In felul acesta noi avansam.

Fundatia care este folosita pentru structura spirituala este dorinta de a ne bucura, senzatia de stare opusa Creatorului. Cu cat mai mult sapam, cu atat mai mult urcam.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce trebuie să ne concentrăm, pentru a descoperi conexiunea în dorinţa noastră comună?

Răspuns: Toţi trebuie să lupte să vizualizeze cât de bine poate grupul (lumea şi/ sau, pe ei înşişi) c şi să intre în el:  în locul, fără corpuri fizice cci numai dorinţe care-L vizează pe Creator. Omul vede cum aceste dorinţe sunt conectate mutual într-un singur sistem, doreşte să fie în el, dar încă se simte deoparte. Ei sunt toţi legaţi în timp ce el încă nu e.

Apoi, în funcţie de abilităţile lui de a le dărui, el roagă şi cere de la ei să-l influenţeze ca raspuns şi să-l includă, să-l ia şi pe el înăuntru. La fel ca atunci când se dansează în cerc şi laşi pe unul din afară să intre. Faci loc pentru el şi el se alătură. Asta înseamnă să primeşti susţinere de la grup.

Depinde de cât de tare a cerut asta şi a dorit să fie inclus în grup, cât să ia putere, dorinţa şi gândurile de la grup  şi cât de mult vrea el să-şi înlocuiască propriile gânduri şi dorinţe cu cele ale grupului, nelăsând nimic din el însuşi şi, ca urmare, anulându-se pe sine. Şi, în loc să aibă propriile gânduri şi dorinţe, el primeşte ceva de la grup, noi spunem că a câştigat spiritualitate.

Apoi, în grupul în care el a intrat, el doreşte să descopere forţa colectivului care îl umple şi îi conectează. Această forţă trăieşte între ei, este iubirea mutualî şi conexiunea. Omul doreşte să se afunde în forţa cere leagă împreună toate părţile dorinţei comune. Aceasta este privită ca angajamentul lui la adeziunea cu Creatorul, când el primeşte mintea şi senzaţiile nivelului superior.

Făcând aşa, el nu se anulează pe sine, însă începe să se experimenteze pe sine ca nou, născut mulţumită faptului că s-a anulat pe sine, a primit gândurile şi dorinţele de la grup, a obţinut conexiunea şi în interiorul lui a simţit o forţă vitală, Lumina. Asta înseamnă că acum, vasul (Kli-ul) şi Lumina sunt noi, spirituale.

Aceştia sunt paşii pe care trebuie întâi să-i faci.

Din Lecţia 8 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 25; Ar tebui sa mergem intotdeauna de-a lungul a doua cai care se neaga una pe cealalta, sa simtim deficienta si perfectiunea, rugaciunea si recunostinta.

Cheia este sa gasesti dorinta corecta. Incepem cu o mica scanteie, fara sa avem cea mai mica idee  ce vrem de fapt. Suntem adusi intr-un loc unde studiaza cabala fara nici o intelegere a ceea ce este studiat si de ce ar trebui sa incercam sa ne apropiem.

In orice caz, treptat, in timp ce facem tot felul de lucruri pe care le şi/sau nu le intelegem, incepem sa ne formam o idee, un sentiment, o cunoastere.  Ne clarificam atitudinea fata de toate acestea, si intelegem cine suntem, ce ar trebui sa facem, unde suntem, si prin ce proces trecem.

Astfel, de la starea de ignoranta totala, lipsa cunostintelor si a intelegerii, de la inconstienta, planset instinctiv, facem o tranzitie gradula la o stare in care castigam mai multa claritate si vedem mai multe detalii, ce le-a determinat, de ce sunt necesare.

In acest punct, incepem sa deosebim ce este mai important sau mai putin important pentru noi si in timp ce citim cartile, cautam ce am citit in interiorul nostru. Evaluam  daca avem notiunea de daruire, receptie si dorinta de a darui Creatorului, ceea ce este total artificial si ireal. Nu intelegem notiunea de dragoste si conectare cu prietenii despre care s-a discutat.

Singurul lucru la care mai putem spera este Lumina care Reformeaza. Toate transformarile pe calea spirituala, de la starea zero, punctul din inima si mai departe, se intampla doar cu ajutorul Luminii. Daca o persoana crede ca poate face altceva si avansa intr-un alt fel, face o mare greseala care l-ar putea opri pe cale sau chiar intoarce complet.

De aceea, trebuie sa faca totul pentru conectarea sa cu grupul: in ce masura nu reuseste sa o mentina sau nu simte nevoia pentru asta si isi aminteste deoarece nu-i place sa se gandeasca la asta si este ingrozit la inceput. Trebuie sa evalueze toate aceste lucruri negative pentru sine fara sa se scufunde in ele.

Mai degraba, de fiecare data cand asa ceva ti se arata, continua sa te ridici peste. Chiar daca nu poti depasi aceste resentimente naturale si sa lucrezi cu ele, este in regula. Cheia este sa le simti doar pentru o clipa, fara sa te traga inapoi, sa poti merge mai departe.

In aceste eforturi spre avansarea pe care o faci in ciuda dispretului, resentimentului si respingerii, acum exista o anumita cerere, o rugaciune care atrage spre tine Lumina Inconjuratoare. Sub impactul Luminii, ura ta se arata mai concreta si definita, iar tu incepi sa intelegi mai bine ce si de ce iti displace si iti face sila atat de mult. Cu alte cuvinte, incepi sa iti cunosti adevarata natura.

In esenta, intotdeauna studiem doar singuri relativ la o anumita forta vazuta ca Lumina superioara. Nu Lumina o studiem, ci pe noi insine impotriva ei ca si fundal. Nu Lumina o simtim, ci opozitia noastra fata de ea. In timp ce facem asta, suntem gata sa ne rugam, sa imploram. Pentru ca trebuie sa corectam aceste defecte interne, sa ne ridicam deasupra lor, si sa mergem mai departe in ciuda lor. In acest fel, cererea noastra pentru Lumina devine o intentie mai concreta si precisa.

Asadar Lumina isi face treaba si arata dorinta egoista din noi, „inclinatia spre rau”.Totul este luminat in noi de Lumina care cultiva dorinta calitativa si cantitativa, avansand astfel spre scop.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Deoarece toate schimbarile sunt facute doar de Lumina, de fiecare data cand actionam, actiunile noastre trebuie sa ne arate cat de nepotriviti suntem in comparatie cu ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa actionez la fel cum face El ca sa pot vedea cat de diferit sunt de El in gradul actual.

Este similar unui copil, care incearca sa copieze comportamentul unui adult. Dupa ce a facut asta, intelege cat de corecte sau incorecte sunt actiunile sale de fapt. La fel ca atunci cand face exercitii, asambland mici jucarii dintr-un set de constructii, sau facandu-si tema pentru acasa.

Toate acestea le facem pentru a ne testa singuri si a ne putea compara rezultatele cu cele corecte. Avansarea noastra se bazeaza pe diferentele dezvaluite dintre „dorinte si realizari”, intre ceea ce sunt capabil sa fiu si ce se presupune ca sunt acum.

Asta inseamna ca, in mod constant trebuie sa facem acte de daruire si sa le folosim ca sa examinam si sa evaluam ce nu am obtinut inca. Nu ar trebui sa disper de fiecare data cand cad, ci sa iubesc starea de iluminare. Pentru ca astfel invatam sa mergem mai departe.

Nu inseamna de fapt ca am facut ceva rau si acum ar trebui sa ma simt vinovat. Dimpotriva, am reusit, si astfel mi se arata in ce fel mai pot avansa. Lumina imi  arata in continuare schimbarile pe care trebuie sa le fac pentru urmatorul pas. Daca nu pot face asta, Lumina nu mi s-ar arata si as pasi intr-un fel de ceata, o stare de inconstienta. As fi indiferent si m-as simti bine. Lumina nu mi-ar ilumina greselile si nu mi-ar arata ce am de facut.

Nu as avea pe nimeni cu care sa vorbesc daca nu m-am pregatit sa lucrez in grup, sa studiez serios si facand alte lucruri. De aceea, Lumina nu mi-ar permite sa fac urmatoarele actiuni care inca nu au un anumit fundament. In acest caz, ar parea ca sunt in regula si nimic nu mai trebuie facut. As intra intr-un fel de iluzie care ar putea dura mult timp, chiar ani.

De fapt totul depinde de pregatire, in timp ce pregatirea depinde de mediu. Astfel, se presupune ca facem cateva acte materiale, cum ar fi sa pregatim studiul, grupul, conectarea cu prietenii, si toate alegerile pe care tanjim sa le facem impreuna.

Daca sunt nerabdator sa ma unesc cu ceilalti si sa dezvalui proprietatea de a darui acolo, ar trebui sa imi formez atitudinea fata de conceptul intern de „grup” sau „loc” al spatiului spiritual, dorinta integrala unde proprietatea de daruire reciproca intre noi este revelata.

Este Lumina care reveleaza daruirea, iar cand aceasta revelatie atinge o anumita masura la un nivel minim, ne va implini. Vom experimenta daruirea insasi si foarte original, insemnand prezenta fortei superioare care sustine aceasta proprietate. Vom revela nu doar Lumina, ci chiar insasi sursa ei.

Rabash concluzioneaza in scrisoarea sa: „Fie ca Creatorul sa ne ajute sa acceptam guvernarea superioara peste timp si spatiu si sa-I fim alaturi tot timpul.”
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce ar trebui sa asteptam de la urmatoarea conventie? Ce intentie ar trebui sa construim?

Raspuns: Ne apropiem de schimbari foarte puternice datorita unificarii noastre si sper ca viitorul lant de conventii ne va ajuta sa pastram punctul de vedere impreuna pentru o luna intreaga fara sa il parasim. Munca, familie, copii, probleme persoanale –  in ciuda tuturor acestora, inconstient, intr-un oarecare colt al mintii mele, pastrez un loc pentru cel mai important lucru si ma ingrijorez constant pentru unitatea noastra, despre cum avansam de la o conventie la urmatoarea, de la o zi la alta, in intentiile noastre si in solidaritatea noastra interioara – pana atunci, in interior, vom revela pe Creator.

Noi am studiat teoretic aceasta de foarte mult timp, deja. Asa ca sa ne dorim cu adevarat ca EL sa fie revelat. Am auzit de asta de mii de ori – asa ca haideti sa facem efortul.

Nu putem cadea in dubii, “ Din nou?  De cate ori nu am trecut noi prin aceasta? “ Ne aflam in pragul realizarii. Si lumea, de asemnea, cere aceasta. La urma urmei, nu are nici cea mai mica sansa de a gasi o solutie. Pe internet vedem ce tipuri de “ solutii “ sunt oferite ca rezolvare a crizelor moderne, cum oamenii incearca sa le ascunda si sa le treaca sub tacere pentru ca ei nu vad nici o iesire din asta.

Intr-o forma care este confortabila, clara si inchisa oamenilor, trebuie sa informam lumea ca exista o solutie, si cu cat mai repede o realizam, cu atat mai putin vom avea de suferit.

De aceea, intentia noastra la conventie este sa incepem “ sa traim permanent” in grupul care aduce lumii intregi solutia pentru criza. Nu este nimic  mai important ca sa ne putem pregati sau face pentru lume.

Chiar acum suntem la un punct foarte important: Este un pacient bolnav care zace in fata noastra iar boala sa este aproape mortala, dar noi putem crea un remediu pentru a-l vindeca. Apoi nu doar ca va fi sanatos, dar se va ridica la nivelul Creatorului, la o noua dimensiune, eterna.

De aceea, noi trebuie sa atribuim cea mai mare importanta posibila eforturilor si statusului nostru – ascensiunea pe care o incepem pe parcursul acestor zile. Trebuie sa ne mentinem responsabili pentru felul de datorie pe care o purtam. Cine suntem noi sa primim o asemenea misune mareata – sa participam de fapt in corectarea nu doar a lumii, ci a intregii realitati?

Trebuie sa fim putin mandri; aceasta ne va ajuta sa simtim responsabilitatea noastra.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/16/11, “ Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă ajută citirea Cărţii Zohar să simt dorinţa noastră colectivă?

Răspuns: Zohar-ul ne vorbeşte despre sistemul corectat al conexiunii dintre noi. Dacă simt conexiunea mea cu ceilalţi ca necorectată şi vreau să o transform, studiez Cartea Zohar şi, făcând asta, vreau să fiu ridicat la nivelul său, nivelul conexiunii corectate.

Eu nu ştiu ce înseamnă starea corectată şi cum pot să mă ridic la ea. Ştiu doar că trebuie să obţin starea descrisă în Zohar. Nu înţeleg ce a fost scris acolo, nici măcar nu trebuie să ştiu limba, nu are importanţă.

Ceea ce contează este că lupt să fiu corectat. Să fiu corectat însemnă să mă unesc cu grupul, cu societatea, cu ceilalţi şi să ajung să-i iubesc pe ceilalţi ca pe mine însumi. De fapt, iubire înseamnă unitate între noi, înseamnă atunci când dorinţele celorlalţi şi a mea sunt unul şi acelaşi lucru. Atunci suntem uniţi.

A fost scris că dacă ai o singură pernă, tu trebuie să ajung să fii în stare să o dai celuilalt. De ce? Fiindcă dorinţa lui a devenit pentru tine mai importantă decât dorinţa ta. De ce înseamnă asta „iubire pentru celălalt ca pentru tine însuţi”? Fiindcă la început tu te-ai iubit pe tine mai mult decât pe celălalt, iar acum, trebuie să-l iubeşti pe el la fel cum obişnuiai să te iubeşti pe tine, ceea ce înseamnă mai mult decât pe tine însuţi. Şi asta este ceea ce numim noi proprietatea de dăruire care locuieşte în om.

Pare nerealist, îngrozitor şi de nedorit. Nu am nicio idee de ce studiem asta! Şi aşa gândesc toţi. Dar nu există altă şansă. Treptat, importanţa proprietăţii de dăruire (altruism) pătrunde din ce în ce mai adânc în noi. Începem să vedem înalta şi unica valoare din ea, şi, treptat, acceptăm să trăim în ea. În acest fel ne afectează Lumina şi mai ales când citim Zohar-ul. Ea coboară şi ne transformă atitudinea noastră faţă de altruism (dăruire).

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 5/13/2011 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom urca la Infinit, atunci se pare ca nu vom primi satisfactie niciodata şi vor dori în mod constant mai mult decât avem, nu-i asa?

Răspuns: Aceasta nu este nesfârşită, ci o ascensiune clar definită: 125 de pasi, Lumina de Nefesh-Ruach-Neshama-Haya-Yechida (NRNHY), dorintele din Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Există o limită la care se presupune ca ar trebui să ma unific cu ceilalţi, până când am devenit ca un singur om cu o singură inimă, care este considerată ca fiind Malchut din Lumea Infinitului, unde vom obtine Lumina NRNHY, Lumina Infinitului.

Totul se află în interiorul frontierelor sale; totul are o măsură. Când auzim „Lumina Infinitului”, aceasta înseamnă că vasul şi Lumina sunt complet echivalente una cu alta şi nu există restricţii. Din punctul de de vedere al dorinţei, este împlinirea infinita prin Lumina.

Dacă aş umple un pahar cu apă pana sus, aceasta înseamnă că este infinit umplut. Nu există restricţii: Atat de mult cat un pahar poate conţine, atât de mult lichid a fost turnat în el. Este o împlinire infinita, deoarece nu este limitata de un anumit nivel, dincolo de care este imposibil să meargă. A primit tot ceea ce ar putea fi posibil sa primeasca.

Astfel, uneori, experimentam o senzaţie de împlinire totala, ca si cand nu există o plăcere mai mare! Acest lucru înseamnă că ai ajuns la împlinirea totală. Au fost 10 uncii de dorinţă, şi toate sunt pline. Dacă nu trebuie să cresti în continuare, atunci ai ajuns la împlinirea ta infinită. Dar altcineva ar putea avea nevoie îndeplinirea evaluata la 10 tone, şi până când ajunge acolo, el se va simti limitat. Odată ce este completat, va experimenta infinitul.

Infinitul nu se măsoară prin distanta, deoarece nu există nici o distanţă, în spiritualitate. Dar când vom ajunge la unitate între noi şi noi toţi ne legam împreună în sistemul integral, ideal, Lumina de sus, proprietatea de a darui, poate fi complet descoperita în asa o conexiune perfectă. Aceasta este ceea ce se numeşte Infinit. Este o noţiune cantitativa, mai degrabă decât una calitativă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→