Lumea, aşa cum este ea astăzi, se scufundă repede. Distrugem natura, extrăgând resursele ei şi ruinăm societatea umană, în toate sferele ei de viaţă. Şi, mai rău, nu ne putem opri. Indiferent de ce se întâmplă, noi tot încercăm să ne mişcăm înainte, în aceeaşi direcţie egoistă.

Dacă nu ai punctul din inimă, dacă nu poţi atrage Lumina Superioară, nu ai şansa să te compari pe tine însuţi cu ea, pentru a descoperi ce e rău în tine. Funcţionezi ca o maşină, cu o singură baterie conectată la ea. La fel ca şi un iepuraş mecanic ce continuă să ţopăie, uitând complet că la fiecare săritură urmează o căzătură. Daca nu există acolo nicio forţă care să-mi arate acest rău, eu nu devin conştient de el. „E OK, nu s-a întâmplat azi, dar poate o să se întâmple mâine”.

Aceasta este o problemă de „schimbare a lumii” după cum scria Baal HaSulam. Noi vorbim despre un concept ce derivă din ideea că plăcerea şi Lumina niciodată nu rămân în dorinţa noastră egoistă. Ne luptăm constant pentru ele, facem eforturi, dar nimic nu ajută. Şi nici nu va ajuta atâta timp cât noi suntem opuşi Luminii şi nu simţim nimic din ea.

Abia atinsă dorinţa şi plăcerea dispare imediat, iar eu trebuie să încep să alerg din nou după ea, pentru un scurt moment de contact între Lumină şi dorinţă. Trăiesc numai pentru acest moment. Dacă am putea să vedem acest proces din afară: dorinţă, o picătură de plăcere, dorinţă, o picătură de plăcere. În scopul de a o câştiga, eu ţin „butonul apăsat” tot timpul, ca un animal în timpul unui experiment, fără liberă alegere. Despre asta este vorba în toată viaţa noastră din care nu am învăţat nimic pe parcursul a mii de ani de evoluţie.

De aceea, „schimbarea lumii” este o noţiune filosofică foarte adâncă. Este corectă, egoistă şi singura formă de dezvoltare. Este o proprietate implantată în natura noastră şi nu avem unde să ne ascundem de ea. Doar dacă se trezeşte în om punctul din inimă şi el, sau ea, încep să se dezvolte corect, conduşi de noua lor dorinţă, ei pot să obţină o forţă care se opune mecanismului dorinţei şi plăcerii, forţa Luminii. Această Lumină face omul să se simtă că îi lipseşte un al treilea element, o nouă intenţie, un calcul, un ecran.

Centrul acestei căutări este faptul că este împotriva „schimbării lumii” din interiorul omului. Rezultă că este cineva în afara ta şi acest cineva crează întâi defectul şi apoi îl corectează.

Acesta este procesul pe care trebuie să-l suferim. Şi noi mai avem încă de văzut efectele dezvoltării asupra omului. După cum descrie Baal HaSulam, fiecare aşteaptă de la ceilalţi să admită că grşesc şi să recunoască faptul că el a avut dreptate. Umanitatea va merge pe această cale: fiecare parte se va lupta până la sfârşit. Şi asta sigur ne va conduce la mai rău şi la autodistrugere.

Dacă nu ne vom opune acestui proces prin diseminarea Cabalei, luptele nu se vor opri. Singura întrebare este următoarea: ne vor auzi înainte de distrugerea în masă, sau după, când numai o mică parte din omenire va mai rămâne?

Corecţia prin metoda Cabalei încă va exista, dar va veni după catastrofe, dispariţia a milioane, iar pentru ceilalţi, care vor auzi de metodă, o vor aplica grăbiţi de dureri oribile şi de condiţii extreme de supravieţuire. Sau, vom fi în stare să explicăm această metodă lumii, înainte să ajungă la extreme?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala in lume mult mai activ, astfel incat oamenii, influentati de gandul comun si dorinta comuna, sa o inteleaga mai repede. Pentru ca realizarea, intelegerea si gandurile trec de la unul la altul. Asadar, trebuie sa ne grabim dezvoltarea cu ajutorul mediului si sa obtinem mai mult timp.

Datorita efortului nostru comun si asistentei reciproce care este privita ca si „garantie”, ajungem in punctul in care vom cere schimbarea. Forta superioara va fi revelata si cu ajutorul ei ne vom ridica deasupra egoismului, voim iesi din „Egipt”.

Asa va fi pentru intregul grup Cabalist, la fel ca si pentru intreaga lume. Daca forta superioara nu va aparea in lume, daca nu exista nicio sansa de a ne reforma cu ajutorul intelepciunii Cabalei, ne vom muta pe calea corectiei acompaniati de o imensa suferinta, inclusiv razboaie mondiale.

Creatorul uraste corpurile egoiste si vrea sa faca orice pentru a ne infrange egoul, inclusiv evenimente dramatice care deja au avut loc in istorie. Omul are doua cai de corectie a dorintei sale egoiste: calea Luminii (Achishena, accelerarea timpului) si calea progresului natural prin suferinta (Beito, „in timpul sau”).

Va trebui sa experimentam sau ura fata de natura, Creator, care apare in dorinta noastra egoista, sau vom dezvolta acelasi fel de ura ireconciliabila fata de natura noastra egoista, in interiorul nostru.

Trebuie sa ajungem la stadiul de „a plange”, dupa care Creatorul, Lumina, se va revela singura si ne va reforma intentia din egoista in altruista. Pana cand acest stadiu va fi atins, trebuie sa ajungem la concluzia ca nu exista un stadiu mai rau decat asta si ca nu mai ramanem in egoul nostru nici un moment in plus. Intrebarea este totusi, cum vom ajunge la acest stadiu:prin suferinta loviturilor sau prin cercetarea atenta.

Rezultatul este doar unul: nu imi mai tolerez egoul deloc si il urasc mai mult decat orice in lume: „Mai bine mort decat cu o astfel de viata”. Daca simt asta in adancul egoismului meu, Lumina va incepe sa lucreze asupra mea.

Totul se intampla dupa legile naturii. Nu pot doar sa plang mai tare si astfel sa atrag Lumina. Avem de-a face cu o lege stricta, Lumina Superioara si trecem prin stari specifice, stadiu dupa stadiu, cand Lumina lucreaza conform ordinii  gradelor spirituale, Lumina si dorinta care se arata in ele.

De aceea, nu are rost sa stam sa steptam pana cand se intampla. Niciodata nu se va intampla. Inainte de orice altceva, avem nevoie de o dorinta pentru corectie si ura totala fata de egoism. Cu siguranta o vom obtine, sau prin calea suferintei, sau prin calea Luminii. Atunci Creatorul ni se va revela si ne va reforma.

Era un timp cand doar cativa alesi erau capabili de o astfel de corectie, dar astazi intregul grup, chiar intreaga lume in general va trece prin asta. Totusi, trebuie sa trecem prin aceleasi grade si aceleasi stari.

Asadar, cand este vorba de mai multi oameni, ei pot asista si se pot ajuta intre ei pentru a ajunge la o revelatie comuna. Pentru ca toti sunt conectati, tot ce simte si intelege o persoana vor simti si ceilalti. Astfel, datorita garantiei, se poate ajunge foarte repede la intelegerea si experimentarea generala si decide ca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Shamati No. 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că o femeie se poate acorda la Creator numai prin grupul de bărbaţi?

Răspuns:Absolut nu! O femeie trebuie şi ea să se acordeze personal la Creator! Această mişcare prin grupul de bărbaţi este necesară numai pentru a ne aduce pe noi toţi la acest nivel. Dar acordarea la Creator este încă un proces individual.

Cum poate o femeie să nu fie conectată cu Creatorul?! Ne mişcăm înainte împreună: bărbatul nu poate avansa fără dorinţa femeii, iar femeia nu poate avansa către Creator fără efortul bărbatului. Toate acestea trebuie să meargă împreună, aşa cum împreună facem copii.

Mişcarea este naşterea la fiecare nivel ce urmează. O femeie nu poate fi un părinte singur, aşa cum, la fel, nu poate niciun bărbat. Ei trebuie să fie împreună, să creeze o familie şi să aibă grijă de cercul comun al familiei, după care produc stări noi.

Dar atât bărbatul cât şi femeia au o relaţie personală cu Creatorul, în timp ce mişcarea poate apărea în grup. Eu mă acordez la Creator individual. Dar cum primesc împlinire? O iau prin intermediul grupului.

Impactul mediului înconjurător, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, este crucial. Iar o femeie nu poate avansa dacă nu primeşte influenţa mediului, chiar dacă influenţa bărbaţilor mai degrabă decât cel al femeilor.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabalei 4/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articol 34 „profitul pământului”: fiecare formă arată către o alta formă (opusă spiritual). Astfel, toate căderile în care cineva simte că a ajuns la separare (de alţii şi în interiorul lor, de la unificarea cu Creatorul) sunt o oportunitate să discerni între ceva şi opusul său.

Cu alte cuvinte, cineva ar trebui să înveţe beneficiul urcării din cădere. Altfel, cineva nu va fi capabil să aprecieze importanţa de a fi adus aproape de Sus, şi ridicarea ce i s-a dat…(aşa cum este spus:) „atat de departe încât Lumina a întrecut noaptea.”

În definitiv, numai din separări putem să apreciem uniunea dintre noi şi vom aprecia dobândirea unităţii precum dobândirea Creatorului, a forţei superioare. Trebuie să încercăm să dăm definiţiile corecte: separarea dintre noi este o coborâre, în timp ce unitatea dintre noi este o coborâre. Separarea, adică o stare de coborâre ar trebui să ne aducă o senzaţie a absenţei luminii, în timp ce o ridicare trebuie simţită ca prezenţa luminii superioarelumina dăruirii şi a dragostei.

Trebuie să interpretăm corect propietăţile spirituale, definiţiile spirituale. Apoi ne vom obişnui treptat cu ele şi vom începe să vedem valoarea superioară spirituală în cuvinte atât de urâte de noi azi: „unitate,” „dragoste” şi „adeziune.”

Numai atunci cineva poate estima şi considera chestiunea adeziunii, prin care plăcerea şi încântarea în gândul creaţiei poate fi obţinut, fiind „dorinţa Sa de a face bine creaturilor Sale.”
Din Lecţia 8, Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand intram in spatiul spiritual, adoptam alte suflete. Altfel, pur si simplu nu pot intra in lumea spirituala intrucat nu este un spatiu ingradit in care as putea intra deschizand o poarta.

Doar daca ma unesc cu ceilalti intr-un sistem si simt realitatea nu doar personal, individual, dar ca intreaga viata a sistemului unde suntem conectati intre noi, eu si cu prietenii, devenind un om cu o singura inima, incep sa percep mai multe detalii in asta, organele suplimentare de perceptie in afara de ale mele. Mai important, simt prin dorinta noastra comuna, vasul spiritual comun pe care il construim impreuna si care ne include pe toti.

Nu este doar  simpla suma a dorintelor, ci mai degraba o proprietate noua care este privita ca proprietate de a darui. Aceasta este proprietatea prin care incep sa simt o alta dimensiune, una superioara, spirituala.

Nu sunt doar anumite detalii suplimentare si particularitati pe care fiecare dintre noi le putem simti diferit, nici o schimbare a impresiilor noastre personale. Este o singura impresie, dar deriva din daruire, din senzatia de actiune a  Creatorului. Noi facem acte de daruire, ceea ce repeta actiunile Creatorului!

Incepi sa simti cum este sa fii asemenea Creatorului, si din acest motiv spiritual realizarea nu este una materiala. Cu toate ca sistemul pe care l-ai construit nu este „divin” ci se compune din sufletele noastre, are inca un design special, integrarea sufletelor in iubire, garantia reciproca si garantia peste egoul initial, natura raului, ura si repulsia. Si diferenta intre prima si a doua calitate este ceea ce creaza spatem sa experimentam actiuni vazute ca „daruire”.

Cu alte cuvinte, ai construit interiorul, inauntrul dorintelor si calitatilor tale, un model al Creatorului care te ajuta sa intelegi ce Este. Mai inainte, ai vazut doar aceasta lume si ai vazut creatiile fara sa ai cea mai mica idee ce inseamna. Dar acum ca ti-ai apropiat-o, il gasesti pe Creator in creatie intrucat tu asamblezi imaginea Sa chiar din tine, din toate sufletele.

La sfarsit descoperi un numar mare de detalii pe care le descoperi in aceasta lume, ceea ce mai inainte a fost ascuns. Vezi ca actiunile Creatorului au fost ascunse in ea.

Cauti mai departe, in masura in care poti adauga mai multe parti (suflete) sistemului tau si sa le unesti, pana cand toate sufletele individuale, impreuna cu punctul de vedere personal asupra lumii, unite ca un singur suflet, o singura dorinta privita ca Malchut a lumii Infinitului. Acolo, in conectarea cu ceilalti, in cele mai mici detalii, sufletele colective ajung la un sentiment si realizare pesonala care se potriveste perfect cu forta superioara, radacina realizarii colective din care am pornit pe calea noastra.

Vedem cu un numar mare de detalii se conecteaza, mergi mai departe la realizarea colectiva care este extrem de detaliata si vasta. Prin fiecare suflet si prin toate, odata ce te-ai unit cu ceilalti, ai ajuns la Creator, la lumea spirituala. Si tu esti cel care Il construieste, deoarece nu exista Creator fara fiinta creata! De aceea este numit „Creator” (Bo-Reh), „vino si vezi”.

Intr-adevar, cheia aici este munca sistemului. Din „materia” data, noi construim „caramizile” sufletelor pe care fiecare dintre noi le pune intr-un sistem comun, in timp ce ne ridicam deasupra urii personale, egoismului, repulsiei, si in acelasi timp conservam toate caracteristicile noastre unice. Astfel, creem un sistem puternic al realizarii personale.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „Torah este numita linia de mijloc): Trebuie sa avem incredere ca „Nu exista nimeni in afara de El”, insemnand ca doar Creatorul ne impune sa facem fapte bune. Dar intrucat inca nu avem calitatea de a stii ca suntem limitati de Creator, Creatorul ne apare in alti oameni (care totusi exista in afara persoanei) si are grija de ceea ce se intampla cu ajutorul lor.

Credem ca suntem inconjurati de o multime de oameni, ca ei ne influenteaza in diferite moduri, si ca trebuie sa reactionam la asta. Dar daca incepem sa ne raportam la ei („ei” insemnand grupul de oameni care studiaza Cabala, si nu intreaga lume exterioara) ca la manifestarea Creatorului, prezentei Sale intre noi, felului in care Ni se arata, atunci, pe masura ce ne unim in grup, incepem sa studiem si sa Il revelam.

Trebuie sa avem incredere ca in spatele imaginii omului este Creatorul si are grija de toate actiunile oamenilor.
Din Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rugaciunea corecta?

Raspuns: Adevarat, pentru a putea sa ne transformam avem nevoie sa ne rugam. Rugaciunea adevarata este exprimata in cuvintele „Israel, Torah si Creatorul sunt una”.

Impreuna cu toata lumea, cu toti prietenii, toti ceilalti, doresc sa ajung la starea in care toti sa fim uniti si astfel sa daruim placere Creatorului. In ceea ce ne priveste, El este bun si face bine. Nu exista nimeni in afara de El. Deci noi suntem buni si facem bine in relatie cu El. Nu exista nimeni in afara noastra.

Se spune ca El si numele Lui vor fi una. Cu alte cuvinte, Lumina si vasul, noi si Creatorul ne vom uni.

Intrebare: Asta este rugaciune colectiva?

Raspuns: Da, deoarece te rogi pentru toti. Este chiar rugaciunea, intentia, Abraham a dorit atat de mult sa aprinda asta in Babilon. El a cerut imediata corectie: „Haideti sa cerem, haideti sa facem asta”!

„A ma ruga” este a ma judeca singur: cat de corupta este starea mea de existenta si ce imi lipseste pentru a ma corecta? Astfel, o rugaciune este mai degraba o analiza a situatiei mai mult decat o cerere pentru Creator. Nu exista nimeni cui sa-i ceri intrucat Lumina superioara este in repaus absolut. Contine gânduri şi emotii, dar cand te rogi, este ca si cand vrei sa iti impui calitatile si senzatiile in fata Luminii.

In asta consta problema: trebuie sa transferam accentul pe auto analiza. O rugaciune inseamna ca ma examinez pe mine: Ce imi lipseste, ce doresc ca Lumina sa ilumineze in mine. Unde gasesc o lipsa, este locul in care apare caderea si trebuie sa lucrez la ea. Astfel, am nevoie sa imi gasesc defectele, nevoile.

Stau in fata neclintitului Absolut si totul este spre bine. Daca asa este, ce pot sa mai cer? Chiar fara cererea mea, El daruieste din abundenta. Urmeaza deci ca eu sa ma gasesc in locul care are nevoie de corectie. Pentru ca asta este rugaciunea. Imi este total adresata, la cautarea a ceea ce imi lipseste pentru a deveni similar cu daruirea, cu Lumina.

Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot (Poarta intentiilor), Capitolul “Cu privire la exodul din Egypt”: In noaptea de Paste, Zeir Anpin creste pana la cel mai mare stadiu, si totusi, in aceasta noapte, o astfel de Lumina enorma este revelata incat este chiar mai mare decat Lumina de Sabbath.

Tot ceea ce se afla in Zeir Anpin al lumii Atzilut este trimis jos la suflete. Daca noi aici jos, nu intrebam si nu evocam ZA, ramane in starea sa mica, VAK, unde Malchut este doar un punct. Cand acolo se afla doar Lumina VAK in ZA, Hassadim (Mila), Malchut nu are nimic deoarece ea a primit dorinta si nu poate fi umpluta doar cu Lumina Hassadim.

De aceea, acesta este un stadiu de pregatire care nu are nimic de-a face cu nici o actiune spirituala. Toate celelalte stari sunt definite de cat de sus ZA se poate ridica (deasupra cererii noastre) peste starea mica.

Procesul prin care trecem in timpul exodului din Egypt, de la sclavia dorintelor aflate sub Parsa,  nu este simplu si nu corespunde ordinii rutinei zilnice: sase “zile ale saptamanii” urmate de a saptea “zi”, sambata. Sambata este aranjata “asemanatoare lumii viitoare” si, conform muncii spirituale efectuate in cele “sase zile de lucru” care ne aduc “trezirea de Sus” si rezultatul sau: dorinte corectate.

Totusi, exodul din Egypt este o “noapte”, nu o zi asa cum este sambata. Este un semn ca o mare Lumina Hochma (intelepciune) este revelata si care nu este acoperita de Lumina Hassadim. Deci, se simte nu ca si o Lumina ci ca o “noapte Egipteana”, enorma Lumina Hochma care nu poate emana la noi.

Suntem prezenti constant intr-un ocean de Lumina, si suntem fie incapabili sa stabilim o relatie cu el (si apoi pur si simplu nu o putem simti, ca si acum), sau putem apropia Lumina si obtine exact aceeasi proprietate pe care o are. Apoi, conform legii echivalentei de forme, o vom putea simti. Daca sunt in aceeasi daruire ca si Lumina, apoi intre noi apare  o senzatie privita ca revelatia Luminii, a Creatorului fata de fiintele create.

Alternativ, poate exista o stare opusa unde nu  simt ca ma apropii de Lumina, daruire, ci dimpotriva, o simt venind mai aproape de primire, opozitia mea cu unitatea. Acesta nu poate fi perceput ca un castig material, ci lipsa de unitate intre sufletele care ma fac sa simt intunericul. Acesta are o semnificatie spirituala.

Intotdeauna ne confruntam cu ceea ce este peste nivelul animat, insemnand cu munca interioara care are fructe “positive” sau “negative”, si persoana simte transformarile la fel ca si Lumina care se arata sau intunericul. In cel mai rau caz, persoana nu simte nimic, ceea ce inseamna ca nu lucreaza deloc. Esenta povestii de Paste este o ordine neobisnuita (Seder) pentru a primi Lumina care ne trezeste si ne conduce afara din Egipt.
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este de neschimbat, de ce fiecare dintre noi Il percepem diferit?

Raspuns: Fiecare dintre noi Il percepem pe Creator diferit in masura dezvoltarii sufletului sau, conform dorintei sale si calitatilor sale. Asta pentru ca Creatorul insusi nu poate fi perceput. Niciodata nu Il simt; ma percep pe mine in relatie cu „simpla Lumina superioara”. Si in relatie cu aceasta simpla Lumina superioara, ma descopar pe mine.

Deci, unde ma aflu? Tu esti lumea intreaga. O simti? Da. Existi impreuna cu tot in jurul tau? da. Deci, tu esti intreaga aceasta lume. Este dorinta ta in care percepi totul.

Simti ca s-ar intampla in exterior? Gresesti. Totul este in interiorul tau. Intreaga lume este in interiorul tau. Pur si simplu percepi realitatea in felul acesta, de la Lumina superioara. Nu percepi aceasta Lumina superioara, dar ea exista, si de asemenea nu in exterior ci in interiorul tau.

Tot ce ti-ai inchipuit vreodata este in interiorul tau, la fel ca si Lumina superioara. Dar ce este Lumina superioara” Poti vorbi despre ea doar pe baza experientei tale. Unde este? Inauntrul dorintelor tale. Totul este in interiorul omului.

Si asta pana cand vom revela forta superioara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→