„Înclinaţia rea” nu este doar o dorinţă înăscută de a răni pe cineva. Acest atribut natural nu este încă răul. Ne descoperim înclinaţia rea numai când începem să studiem Tora, să atragem Lumina care Reformează, şi dorinţa de unire prin această Lumină.

Cu alte cuvinte, înclinaţia rea nu se desfăşoară la nivelul simplu, lumesc, de existenţă. Ea începe să se dezvăluie numai oamenilor care au gene spirituale, „punct în inimă”, care se alătură unui grup de Cabala şi încep să lucreze pentru a transcede natura lor egoistă, intenţia „pentru el însuşi”

Ei vor suferi toate stagiile preliminare de dezvoltare, stările interne de Avraam, Iţac, Iacov, ieşirea din Egipt, până când ajung la starea de disperare, când realizează că nu se pot uni şi atunci s-a spus: „şi fiii lui Israel au strigat afară de la lucrul lor” Aşa este atunci când înclinaţia rea, întruchipată de Faraon, le este dezvălită treptat.

Şi asta nu este totul. Ei fug de la Faraon, ca şi cum s-ar ridica peste el, şi atunci abia au revelaţia răului. Trecând Marea Roşie, astfel detaşându-se ei înşişi de răul egoismului, ajung să relizeze că răul e ca Muntele Sinai (muntele de ură). Numai sub condiţia că ei ajung la această realizare, poate metoda de corectare a răului să fie dezvăluită, adică, ceea ce este numit: „Dăruirea Torei”.

Atunci ei întâlnesc a doua parte a condiţiei : „Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora drept condiment ca Lumina din ea sa-l întoarcă la Binefăcător”. Dacă tu poţi găsi în tine forţa separării numită „înclinaţia rea” vei fi capabil să o refaci. Aceasta este forţa care te separă de ceilalţi şi se desfăşoară numai dacă tu eşti dornic de unitate şi dai tot ce e mai bun în tine pentru ea.

Atunci vom începe să cunoaştem „înclinaţia rea” şi aceasta este o stare foarte exaltată de revelaţie. Descoperim ca trebuie să fim un om într-o singură inimă, în garanţie mutuală (înainte nimeni nu poate să înţeleagă ce însemnă asta). Acum ne dezvoltăm nevoia de Tora, remediul pentru corecţie. De fapt, începem să înţelegem că nu suntem în stare să facem nimic singuri, şi că toate acumulările noastre se datorează Luminii care Reformează şi care ne-a dezvăluit acest rău pe care putem acum să-l transformăm în bine.

Când Lumina stabileşte pacea între noi, înseamnă că s-a adăugat înclinaţiei noastre rele intenţia de altruism, şi astfel, „îngerul morţii” se transformă treptat în „îngerul vieţii”. De aceea se spune „Am creat Tora drept condiment” pentru înclinaţia rea însemnând că noi doar adăugam intenţie de altruism drept condiment la aceasta dar nu o distrugem. Toată ura noastră rămâne si se desfăşoară totdeauna la un nivel mai înalt pentru a ne da posibilitatea să construim un ecran şi mai mare peste ea.

Astfel creştem. De al un punct în interiorul nostru, putem creşte către Lumea Infinitului şi să câştigăm această uriaşă dorinţă, acest Kli pe care l-a creat iniţial Creatorul. Asta înseamnă că prin înclinaţia rea noi vom deveni asemănători Creatorului, învăluind-o ca un aluat care creşte peste ea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/17/11 Din topicul „Am creat inclinaţia rea si am creat Tora drept condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Revlarea înclinației rele este cel mai important lucru?

Răspuns: Nu ar trebui să încercăm să ne descoperim înclinația rea și nu este important ce stări experimentăm. Cea mai importantă și singura acțiune posibilă pe care o putem face este să atragem Lumina Superioară.

Lumina mă va conduce prin toate etapele care acum îmi sunt necunoscute: voi descoperi înclinația mea rea, o voi corecta și apoi o voi satisface. Numai Lumina mă poate ajuta de-a lungul acestui drum. Trebuie să aspir către Lumina Superioară, care va acționa asupra mea. Ordinea și forma acestor acțiuni nu este treaba mea.

Nu ar trebui să mă gândesc la Lumina care îmi revelează înclinația mea rea, pentru că nu știu ce ar trebui să reveleze. Și chiar dacă este scris în cărți despre asta, eu încă nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat înclinația rea. Nu merită să vă concetrați și să vă abateți atenția de la esență: atragerea Luminii.

Altfel, vom  începe să căutăm această înclinație rea în noi și să începem să ne gândim la faputl că fiecare calitate negativă pe care o avem reprezintă înclinația rea. Dar credeți-mă, încă nu am descoperit-o.

Înclinația rea este un înger. Asta este, atunci când o descoperim, îl descoperim pe Creator ascuns în ea și că această înclinație rea vine de la El. Și, pentru a-L revela pe Creator noi trebuie să ne gândim la unitate în loc de ură! Și atunci când eu aspir la unitate, descopăr faptul că înclinația rea este cea care stă în drum.

Aspir în mod continuu la unitate, în timp ce Lumina Superioară acționează asupra mea și în final îmi arată cine sunt. Trebuie să trec prin toate etapele: 0. 1. 2. 3 și în etapa 4 (Behina Dalet), simt întotdeauna că am completat o anumită etapă și am primit o nouă înțelegere. Și apoi din nou, trec prin toate etapele și iarăși în etapa a patra este revelată o nouă înțelegere.

Asta, totuși, nu îmi schimbă atitudinea față de trecut, prezent sau viitor. Aspir întotdeauna către unitate fără să mă gândesc la nimic altceva. ȘI nu contează dacă sunt într-o stare bună sau rea.

Sunt ok cu orice stare care îmi este revelată. Nimic nu mă poate opri de la a merge înainte: nici binele, nici răul, nici orice teorie filozofică care imi apare in cap, care numai mă face confuz, făcându-mă să cred că înțeleg ce se întâmplă. Toată atenție mea trebuie să fie îndreptată numai înspre unitate. Așa pot fi sigur că atrag Lumina Înconjurătoare.

Atunci când începeți să intelectualizați prea mult și decideți voi înșivă ce să faceți, pierdeți instantaneu Lumina Înconjurătoare. Trebuie să aspirați numai către Lumina care întreagă și absolută. Este scris că trebuie să fim gata să acceptăm garanția reciprocă ca un singur om cu o singură inimă. Ar trebui să ne gândim numai la asta.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/17/2011 asupra subiectului ”Am creat înclinația rea și Tora ca mirodenie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Mediul inconjurator nu inseamna fetele oamenilor si corpurile lor materiale, ci necesitatea, puterea pe care o primesc de la ei. Si atunci aceasta necessitate devine  a mea, prin conectarea ei cu punctual in inima.

Daca sunt in stare sa primesc de la ei impresia importantei de a daruii a creatorului, al scopului spiritual al necesitatii, atunci am posibilitatea sa trezesc impreuna cu ei puterea luminii care se ascunde acolo in interiorul acestei necesitati.

Si atunci sub influenta luminii, incepe sa se corecteze aceasta necesitate – aceasta inseamna ca in loc sa imi arate reversul fetei spiritualitatii, a calitatii de a daruii, si in ele imi dezvalui viata mea in lumina daruirii. Exact aceasta inseamna dezvaluirea lumii spirituale a Creatorului, creatiei.

De aceea se cheama Creatorul Bore- „vino si vezi”, mai exact tot ce am primit prin acele necesitati pe care le-am adunat din mediul meu inconjurator. Mediul meu inconjurator este propria mea necesitate, privita din prisma reversului, si de aceea pare ca apartine celorlalti oameni.

Am primit aceasta necesitate de la ei, si am inteles ca este propria necesitate, si de aceea doresc sa o reconectez de mine. Dar spiritualitatea este creata in asa fel incat AHP-ul meu (partea inferioara) se afla in GE (partea superioara) al altor oameni. Din acest motiv nu-mi pot primii inapoi AHP-ul meu inainte de a primii GE-ul tuturor celorlalti.

Necesitatile mele receptive se intorc o data cu daruirea straina, mai exact cu necesitatile corectate, inapoi la mine, si le conectez la mine impreuna cu lumina Hassadim care le umple.

Importanta primirii pe care eu am incercat sa o primesc de la mediul inconjurator, sunt Kelim-urile spirituale pregatite, necesitati in care detectez spiritualitatea.

Extras din lectia pe tema „ Entuziasmul despre importanta Creatorului prin Mediul Inconjurator”, 16.03.2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intreaga noastra dificultate este ca atunci cand incepem drumul nostru spiritual, dorim sa procedam in acelasi fel cum am  actionat in vietile noastre materiale pana acum, unde ne-am bazat pe propriile noastre forte si am uitat de alte tipuri de valori. Constient sau inconsitent, intregile noastre calcule au fost indreptate spre propriul nostru beneficiu.

Importanta scopului ne-a servit ca mijloc de a-l obtine si  functioneaza in acel mod , ca in orice, indiferent ce, eu caut : adapost, bani,  putere, respect, sau cunoastere. In orice caz eu am primit dorinta de la mediu,devenind entuziasmat de ceea ce isi doresc ceilalati, si in felul acesta eu am fost capabil sa imi maresc dorintele si sa le dezvolt. Propria mea dorinta nu razbate dincolo  de corpul meu animat – insemnand dorintele pentru mancare,sex si familie,in timp ce atractia mea pentru orice altceva – bani, putere si cunoastere am adoptat-o de la mediul extern, si anume societatea umana.

Cand o noua dorinta se trezeste intr-o persoana, dorinta pentru lumea spirituala, trebuie sa se dezvolte pe aceasi cale. Dar o problema se iveste aici pentru ca atunci cand o persosna intra intr-o societate alcatuita din  oameni care studiaza impreuna cu el si el trebuie sa se dezvolte influentat de ei , iar atunci pe cealalta parte el vede doar calitatile materiale, cum ar fi , cine e mai inteligent si cine invata materia mai bine.

Dar dorinta cu care el trebuie sa avanseze , “ punctul din inima” egoist, este  “ latura opusa a sufletului sfant.”  Trebuie sa fie dezvoltat si sa se dezvolte doar sub maretia scopului, maretia Creatorului.

In orice caz, toate aceste valori – importanta  scopului , Creatorul, spiritualitatea, lumea superioara – sunt bazate pe importanta daruirii in schimbul receptiei. Si aici este locul unde o oprire apare asa cum este scris “ In locul unde pacatosii vor apune, virtuosii vor rasari si vor merge inainte” impreuna cu pacatosii si dreptii traind in interiorul unei persoane.

In aceasta privinta, totul depinde de cum o persoana trateaza mediul sau. Cu adevarat incepe sa fie un mediu spiritual pentru el doar sub conditia ca el intelege ceea ce trebuie sa primeasca de la ei, impresia importantei daruirii, iubirea pentru aproape, insemnand o noua dorinta pentru daruire, dorinta spirituala.

Se dovedeste ca o persoana incepe calea spirituala  doar cu singurul “ punct din inima.”  Acesta este un foarte important punct, baza unei persoane, dar este  “ latura opusa a sufletului sacru”  iar el nu va avea nimic altceva in afara de acesta. La acest punct el trebuie sa adauge toate celelalte Kelim-uri spirituale pana la  Malchut al lumii Infinitului. Si el primeste toate aceste dorinte de la mediul inconjurator pentru ca nimic nou nu se va dezvolta mai mult in interiorul sau.

Kli-ul spiritual este primit de la mediu, si este numit, maretia scopului, care serveste ca vas spiritual sau dorinta,locul unde persoana il va dezvalui pe Creator, conexiunea si unirea cu EL.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 3/16/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: In mintea mea inteleg ceea ce spui, dar in sufletul meu simt ca sunt complet nepregatit sa  ma anulez cum trebuie pentru a ma uni cu ceilalati. Cum imi pot dori asta?

Raspuns:  Niciodata nu ne vom dori sa avansam la stadii spirituale mai inalte. Si este bine ca realizam asta noi insine! Un individ intelege ca el nu doreste cu adevarat spiritualitatea in nici o conditie, opunandu-se unor povesti cu zane pe care lumea le-a inventat, in care  va pluti cu ingerii si va face orice va  dori, unde va primi putere totala si va vedea intregile lumi de la un capat la altul.

Daca incepem sa intelegem sensul adevarat al realitatii spirituale, care este deasupra oricarui beneficiu egosit, noi ne putem imagina doar, apoi evident nu il vom mai dori. Trebuie sa intelegem ca toate schimbarile din interiorul nostru sunt facute doar de Lumina Superioara care corecteaza. Trebuie sa ne eleveze si sa ne dea noi calitati. Doar prin realizarea acestor calitati, prin intelegerea, perceptia si controlarea lor, noi vom fi apti sa privim lumea prin ele. Acesta este felul prin care treptat devin o noua persoana.

Voi incepe sa simt asta deasupra corpului animal cu care ma identific  eu in prezent, o anume echivalenta cu Cel de Sus se construieste in mine – o noua forma sau Kli numit “ vorbitor”  in mine,insemnand “ unul care este similar cu creatorul” [ “Adam”, “ om “ se trage din cuvantul “ Domeh” adica “ similar”]. Acest individ va fi calare , deasupra  “ magarului “ meu [ “magar” , “Hamor” , provine de la cuvantul “ Homer”  adica “ substanta”] , in varful dorintelor mele de mai inainte. De aceea o persoana care a mai calarit un magarus intelege si simte Creatorul. Dar magarul nu intelege si nu simte!

Aceasta alcatuire a omului in noi are loc prin virtutea Luminii care corecteaza. Nu este ceea ce noi noi ne dorim din propria initiativa, desigur ca nu! Magarul nostru (adica noi,in prezent) nu doresta ca omul sa apara! La urma urmei, omul va incepe sa il stapaneasca pe magar.

Intre timp, magarul  vrea sa primeasca ceea ce doreste. Din acest motiv, in mod natural, in prezent noi nu ne dorim adevarata stare spirituala. Cu cat avansam mai mult, cu atat mai mult in mod treptat incepem sa intelegem aceea ca lumea spirituala e total opus a ceea ce noi ne asteptam sa fie si ca atare nu o mai dorim.

Avansarea viitoare e posibila  doar prin virtutea influentei grupului,  care ne va satura/umple cu importanta atingerii spirituale. Doar la acest grad noi vom fi capabili sa avansam, dar nu avem resursele/fortele sa facem asta singuri.

Din prima parte a lectiei de Kabbalah 3/16/11 scrieirile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa mai stim ca in afara de ” punctul din inima ” – partea opusa a sufletului sfant, noi nu vom primi nimic in afara de asta de sus. Nici macar o dorinta spirituala aditionala nu se va trezi in mine.

Eu trebuie  sa primesc orice altceva de la mediu, care este  locul unde se afla  Kli-ul meu spiritual, insemnanad toate dorintele in care eu voi revela lumea superioara, Creatorul,Viata spirituala. Aceasta dorinta e numita “ maretia scopului”  pentru ca in acest fel este exprimata in senzatia mea.

Mie mi  se pare  ca importanta nu apartine scopului ci acel scop e cu totul altceva, dar de fapt, importanta insasi este Kli-ul spiritual. Nu este prin virtutea acestei importante ca eu voi realiza scopul, ca si cum ar fi fost o busola care ar fi determinat directia in care trebuia sa merg.Mai degraba, scopul e precis in interiorul acestei dorinte pe care o primesc de la  mediu.

Poti simti cum dorinta spirituala difera de cea materiala—se imprastie la oricine, ca aerul. Aceasta nu este satisfacere egosita pe care o persoana o primeste iar alta are o lipsa ca rezultat. Spiritualitatea nu descreste pentru  a fi divizata atunci cand o trec la altcineva. Este indeajuns pentru toti! Este in acelasi fel in care poti aprinde mii de lumanari de la o singura lumanare iar primul foc nu va deveni mai mic.

De aceea, odata ce imi incep avansarea spirituala doar cu punctul din inima, curand o sa ma trezesc la niste intersectii ale drumului si nu voi stii incotro sa merg. Eu nu voi mai gasi alte forte in interiorul meu sau aspiratia de a continua. La acel moment, de unde imi pot lua motivatia, stimulentul si directia ca  sa vin la grup si sa cer maretia scopului de la el?

Daca am avut acea dorinta interioara, apoi imediat o voi realiza intr-un fel. Dar ce pot face daca nu  o am? Oare trebuie ca grupul sa aiba grija asigurandu-se ca voi avea impresia maretiei scopului, daruirea, sau va trebui ca incontinuu sa caut personal  asta?

Aceasta este atunci cand venim la notiunea garantiei mutuale. In general noi trebuie sa avem grija de orice pentru a deveni un “ mediu spiritual” care trezeste fiecare persoana care intra in el. Ofera un exemplu si stimuleaza dorintele cuiva, aratand ca altii au ceva ce eu nu am. Aprinde invidia pentru atingerea spirituala la fel ca in lumea asta cand vad casele si masinile altor oameni si asta imi creste dorinta.

Societatea trebuie sa  aleaga forma corecta prin care va veni in relatie cu fiecare din memebri ei, asigurandu-se ca nu va avea un moment de odihna. Dar o persoana trebuie sa aiba un punct in inima propria sa trezire, pentru a fi precum samanta spirituala care e plantata in sol pentru a veni in contact cu solul pentru prima oara. Si acest “ sol “, mediul inconjurator,  trebuie sa fie pregatit sa ii ofere tot ce are nevoie in raport cu prima sa cerere.

In aceasta privinta, noi trebuie sa intelegem ca fiecare persoana  care lucreaza la elevarea scopului pentru altii nu ii ajuta facand asta, dar el construieste aceasta cladire a maretiei pt el insusi. El construieste mediul comun pentru toti. Mediul nu poate fi bun pentru o persoana si in acealasi timp sa fie rau pentru o alta si tot asa pentru o a treia parte. Este garantie mutuala pentru toata lumea. De aceea, ori suntem toti  impreuna intr-o singura barca si atingem toti scopul, sau, daca cineva esueaza putin  in a oferi  eforturi suficiente raportat la cat el ar fi putut,  pentru a asigura trezirea comuna, apoi nimeni nu va realiza succesul.

Aceasta este ca sa spunem, fiecare persoana nu ar trebui sa se ingrijoreze despre sine insusi sau cum poate fi el inspirat de mediu prin maretia scopului. Daca ma ingrijorez ca fiecare dintre prietenii mei vor avea senzatia maretiei scopului, in acest fel imi construiesc prorpiul Kli.

Nu pot avea grija de mine pentru ca asta se va dovedi a fi egoist.Dar daca am grija de ceilalti, atunci aceasta necesitate spirituala se intoarce la mine ca un Kli perfect gata pregatit.

Noi suntem toti conectati intr-un singur sistem unde  partea mea inferioara (AHP) se conecteaza cu partile superioare (Galgalta Eynaim) ale tuturor celorlalti.De aceea cand eu am grija de toti ceilalti cu AHP-ul meu, apoi in raspuns, primesc  de la ei senzatia a Galgalta Eynaim a lor—senzatia dorintei  sa daruiesc, care mie imi lipseste.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/16/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură gândurile noastre, intenţiile şi capacitatea de a ne concentra în timpul lecţiei depinde de toti cei care studiaza cu noi din întreaga lume? Există o astfel de interconectare globala?

Răspuns: Ce presupune interdependenţa? Dacă vad întreaga realitate ca părţi ale sufletului meu, atunci eu sunt total independent. Aceste parti din mine se trezesc numai ca adaugare la atitudinea mea faţă de ei, dorinţa mea de a le trezi.

Eu nu ma concentrez pe comportamentul lor extern, ci mai degrabă le trezesc din interior şi la acelasi nivel de legătură interioara, cu care ele m-au trezit ca răspuns. Totul este determinat de perspectiva mea asupra lumii: Ori o privesc ca o realitate materiala cu o mulţime de corpuri fizice, fie ca dorinţe pământeşti ale oamenilor, sau ca si corp al sufletului meu, Partzuf-ul lor(structura).

În acest ultim caz, eu nu văd imagini externe, care aparent exista in lumea fizica, ci mai degrabă părţi ale sufletului meu, pe care trebuie să le transform. „Eu” este punctul focal al gândirii mele, intenţia. „Eu” este intenţia pe care trebuie să o adaug la aceste dorinţe şi proprietăţi pentru a le indrepta in mod corect.

Ce înseamnă că eu depind si sunt trezit de către ceilalti? Asa cum ii trezesc, mă trezesc pe mine ca răspuns. Această trezire aparent trece prin sistemul extern, în timp ce cu toate acestea sistemul este al meu.
Din partea a a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi apartinem unui sistem de forte care se desfasoara de Sus in jos. Si astfel o scara cu trepte a fost formata in acest sistem, unde fiecare treapta este facuta din forte opuse in diferitele lor combinatii de cantitate si calitate. Si intreaga diferenta in aceste forte  se afla in grosimea nivelului dorintei (Aviut) la care ei lucreaza de cand adancimea/intensitatea dorintei isi schimba calitatile. La urma urmei, dorinta poate fi de orice grad: mineral, vegetal, animal si vorbitor (0~1~2~3~4 ).

Dar cand incepem sa urcam orientati in sus, noi primim doar o forta la inceput: forta/calitatea primirii. Apoi incepem sa lucram cu grupul si in interiorul lui observam o a doua forta: calitatea daruirii. Este opusa acestei fortei de receptie, care nu este la fel cu dorinta lumeasca cu care initial am ajuns aici.

Cand incepem sa studiem Cabala si incercam sa ne unim cu grupul, incepem sa evocam Lumina care ilumineaza o noua dorinta in interiorul nostru care este impotriva unificarii, grupului,i ubirii si daruirii. Apoi, cu ajutorul acestei Lumini, incepem sa cunoastem raul din noi.

Doar datorita implicarii in grup aceste doua forte ies la suprafata intr-o persoana si stau in opozitie una fata de cealalata: forta iubirii si forta raului, amandoua fiind conectate cu scopul spiritual pentru care o persoana lucreaza pentru a-l realiza. Si toate proprietatile si tendintele cu care el initial a venit la Cabala nu mai conteaza la urma urmei. Sunt doar simple atribute ale corpului sau animat.

De aceea, intregul succes in avansare depinde de modul cum o persoana se straduieste sa se angajeze in grup si sa atinga unitatea. El va descoperi forta respingerii si, impreuna, aceste forte vor incepe sa lucreze, uneori  cu randul si alteori ciocnindu-se una de cealalta. Si apoi el va stii forta rugaciunii,f ara de care este imposibil sa unifice aceste forte in una singura.

Pe de o parte, el nu vrea sa isi piarda “Eul” in favoarea infinitei  puteri a fortei daruirii dar, deasemenea, nici nu vrea sa ramana un sclav al egosimului sau,forta primirii.Apoi in persoana creste un caracter independent care se pozitioneaza chiar in mijloc,intre cele doua forte,luand decizii.El doreste sa se ridice deasupra acestor doua forte,cea dreapta si cea stanga, in linia de mijloc.Si asta e ceea ce cere Creatorului in rugaciunea lui.

Proprietatea Bina pe care o primeste 0 persoana, ii permite sa tina aceste doua forte in balanta si sa se situeza deasupra lor. Astfel dobandeste forta “ primii pentru dăruirei” care ii permite sa daruiasca Creatorului. Ambele forte, primire si daruire, îi aparţin, in timp ce ea devine devine capul (Rosh) Partzuf-ului spiritual si decide cum si in ce masura sa daruiasca. Si, astfel, aceasta persoana avanseaza de-a lungul treptelor spirituale.

Ea cere Creatorului nu o forta care sa o invinga pe cealalta, ci o oportunitate sa le unifice si sa  se ridice deasupra lor cu “ capul” sau. La aceasta  se gandeste tot timpul. Si asta e motivul pentru care e privit ca fiind o persoană inteleapta, un discipol “ intelept” (Talmid Hacham)care, multumita rugaciunilor, intotdeauna invata de la Creator, (inteleptul) sa fie capabil sa foloseasaca aceste doua forte corect.

Asadar, o persoana se ridică deasupra Creatiei si devine precum Creatorul, folosind forta daruirii si forta primirii in timp ce ramane desupra lor, luand decizii. In aceeasi maniera, creatura incepe sa actioneze.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/10/11 referitor la Rugaciune.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce o catastrofa asa imensa precum cea care se intampla acum in Japonia pare ca ceva departat de mine? Ce trebuie sa fac sa o simt ca fiind a mea?

Raspuns: Egoismul meu ma separa de “ celelalte “ probleme. Cu cat egosimul este mai mare, cu atat mai departata mi se pare catastrofa din insulele japoneze. Si, din contra,in functie de gradul in care eu sunt corectat, o voi simti ca fiind mai aproape.

Odata intr-o situatie similara Rabash a fost intrebat:  “De ce alearga el mereu sa asculte stirile la radio chiar si in timpul lectiei? Sunt copii tai acolo? “. “Da”, a raspuns, “ Ei sunt copii mei”.

Trebuie sa privim problemele aproapelui nostru ca fiind problemele copilului nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum explică Zohar-ul separarea (spargerea) pentru obţinerea unităţii? Să ne aşteptăm ca această separare să ne fie revelată în timpul Convenţiei următoare, în NJ sau am înţeles suficient acest lucru şi acum e vremea să obţinem unitatea?

Răspuns: La ultima Convenţie internaţională din Israel am „gustat” din ruperea dintre noi, din distanţarea mutuală, şi a produs un impact destul de puternic, astfel încât oamenii au simţit că nu sunt capabili să se unească: „Orice numai asta nu!”.

Această experienţă ar trebui să ne ducă la o rugăciune, la o acţiune prin care noi ar trebui să cerem să ne ridicăm peste această separare. Noi nu suntem capabili să o refacem, aşa că să lăsăm Lumina să vină să corecteze astfel încât, noi să ne putem ridica peste respingere şi să spunem: ”iubirea va acoperi toate păcatele”.

De aceea, în timp ce ne străduim să ne unim cu ceilalţi la o astfel de Convenţie, fiecare din noi, imediat simte respingere faţă de ceilalţi şi este frământat de calcule egoiste: ”De ce oare am nevoie de asta?” Sau se poate întâmpla altfel, persoana simte cum se integrează printre ceilalţi  dacă se pierde pe sine printre ei, moment în care el nu mai poate deosebi propria minte şi gândire, propriul sineşi unde critica faţă de ceilalţi dispare.

Astfel, în încercările aparent reuşite sau nereuşite de a se integra printre ceilalţi prin anularea de sine, prin dizolvarea în ei şi pierderea sinelui, sau , vice versa, devenind incapabil să se lege cu ei, persoana judecă, cum se poate uni fără a se pierde pe sine, pe „eu-l”său. Persoana se uneşte cu tot, pentru că în această unificare se include şi răul inerent, cu toată rezistenţa ei, şi în acelaşi timp, cu tot binele pe care îl are, fără a anula niciun rău sau bine.

Judecata corectă este într-adevăr, linia de mijloc. Când un om se anulează pe sine în faţa grupului sau a unei adunări mari de oameni la Convenţie, cheia pentru el este să nu-şi piardă capacitatea de a gândi totul critic şi să continue să lucreze cu linia stângă, ştiind de ce şi cum să lucreze. Astfel, persoana acumulează Aviut (consistenţa) pentru dorinţa sa de la toţi ceilalţi, creându-şi astfel un Kli (vas) puternic, o dorinţă care necesită o rugăciune. De altfel, noi vrem să fim iubiţi exact aşa cum suntem.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/10/2011 Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→