Intrebare: Spuneti ca atunci cand citim Cartea ZOhar, ar trebui sa ne concentram pe unitate. Dar cum este exprimata? La ce fel de actiune ar trebui sa ma gandesc? Pentru ca, „unitate” in sine, acest cuvant mie nu imi spune nimic.

Raspuns: Un sentiment de unitate se construieste intr-o persoana treptat, in decursul multor luni, pana cand incepe sa simta un anumit „gust” in unitatea cu prietenii si sa gasesca un anumit tip de realitate in el.

Experimentam pe noi toate actiunile in procesul in care, in decursul milioanelor de ani de evolutie, gradul vegetativ s-a format din cel neanimat, cel animat din cel vegetativ si cel uman din animat. Dar am trecut prin stadii asemanatoare cu o viteza enorma.

Intrebi despre un stadiu pe care nu l-ai obtinut inca. Incerci sa verifici in ce ar putea consta aceasta senzatie, sentimentul de unitate si daruire, cand iesi in afara ta, a egoului tau. Dar nimic nu iti este cu adevarat clar.

Acesta este un semn de atasament. Incepi prin a-ti apropria starea in care cauti si nu stii cum sa gasesti:”Imi caut fratii.” Caut unitatea si nu o gasesc. Exista macar? Ce este? Cum o pot obtine?

Aceasta este „lipsa inaintea revelatiei”. Deja stai la poarta ei. Si asa este intotdeauna. Intrebarea despre starea pe care nu o ai este chiar starea care o precede. Trebuie doar sa mergi mai departe, sa ii dai Luminii timp sa isi faca treaba. Daca esti prezent in grup, la lectii, la diseminare si faci tot ce poti, da-i Luminii o sansa sa isi faca treaba.

Asa cum scrie in „Introducere la Studiul celor Zece Sefiroti”, numarul 133: „Si doar eroi printre ei, care au avut rabdare, au infrant gardienii si au deschis poarta. Si au fost recompensati imediat vazand fata Regelui, care i-a pus pe fiecare la locul corespunzator.” Ai rabdare! Daca iti ia zece ani, asa sa fie. Inca alti zece, mare lucru.

Si cei care cred ca sunt destepti „sar in fata carului”, si in zece ani vezi ca nu au nimic. Poti spune:”Dar nici eu nu am nimic, nu-i asa”? Tu ai o mare dorinta si intelegi ca iti lipseste unitatea.

Din partea a 2 a  Lectiei zilnice de Cabala 4/22/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumina urmatorului congres de la Moscova, ati spus ca e timpul sa ne obisnuim cu congresele virtuale si sa simtim o si mai mare conectare stand in fata monitoarelor. Ce inseamna asta?

Raspuns : Conventiile sunt un pas inainte. Dar in completarea lor, noi trebuie sa mentinem conectarea indre noi zilnic si constant sa o intarim. Datorita conventiilor, cream impulsuri pentru unitate, iar intre ele este important sa sustinem o permanenta si puternica conectare zi dupa zi.

Nu avem de-ales; trebuie sa obtinem „intregul”, global, lumea intreaga. Nu sunt simple cuvinte. Nu putem desface conectarea dupa cele trei zile de conventie; conectarea trebuie sa fie subiectul principalal zilei. Asta este ceea ce se cere de la noi.

Deci, trebuie sa cultivam astfel de relatii intre noi care sa ne permita sa pastram conectarea chiar si virtual, fara sa ne vedem sau auzi unii pe ceilalti. De aceea Internetul a ajuns pe primul loc: trebuie sa ajute lumea intreaga sa se lege intr-o interconectare mondiala si sa treaca de la conectarea corporala si virtuala la cea spirituala. Si trebuie sa angajam acest mediu.

De aceea, sugerez ca viitoarele conventii sa fie mici, pentru vreo mie sau doua de prieteni care sa uneasca in aceeasi regiune. Iar restul va participa la ea virtual, ceea ce nu va dauna cu nimic. Dimpotriva, toti sunt intr-un singur stat, iar participantii „virtuali” nu vor simti nici cea mai mica greutate in a se uni cu cei care participa fizic.

Ne va permite sa avem mai multe conventii pe an; in afara de asta vom putea mentine o legatura puternica  in fiecare zi a anului. Haideti sa nu mai cheltuim banii pentru doua conventii uriase pe an, dupa ca experimentam caderea si coborarea in stadiul anterior. Doresc sa trasfer accentul de la conventia fizica la cea interna, si de la ultima conventie la interconectarea zilnica. Este extrem de important. Altfel nu vom putea sa construim locul in care Creatorul este revelat intre noi.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este acea picatura care trebuie sa imi completeze dorinta in asa fel incat sa ma vindece si sa ma aduca undeva?

Raspuns: Dorinta ta este doar dorinta ta cand, de fapt ar trebui sa fie unita cu dorinta celorlalti. Aici este intreaga problema: Nu suntem suficient de uniti. Forte individuale avem din belsug, in timp ce forta colectiva nu.

Toti citesc toate cartile, au idei indraznete, inteleg sursele, lucreaza in grup, disemineaza Cabala si participa la conventii. Dar intrebarea este: Construim locul in care trebuie sa ne revelam gradul nostru cel mai inalt? Acest loc este dorinta noastra intreaga. Integrarea dorintelor este locul in care gasim lumea viitoare. Avem un astfel de loc? Ne simtim pe interior legati astfel incat in unitatea noastra sa revelam Creatorul?

Asta ne lipseste; aici nu depunem suficient efort. Avem nevoie de un camp mai intens, intensitate intre noi, o dorinta de o unitate mai stransa. Doar in el, in acest camp, il vom revela pe Creator.

Fiecare din noi detine puteri enorme; fiecare din noi este plin de idei marete si depune cel mai mare efort, dar unitatea intre noi inca lipseste. Nu am facut inca suficient pentru a crea locul de care avem nevoie.

Toate sufletele se ridica la Malchut al lumii Atzilut, si Lumina coboara la el de Sus. Este Malchut care primeste rugaciunile noastre (MAN), suma totala (Σ) a dorintelor pentru unitate. Si asta este ceea ce avem nevoie. Plansul individual nu se ridica la Malchut al lui Atzilut si ramane o cerere fara rost. Se asteapta nevoia comuna intrucat spiritualitatea este revelata in legatura dintre noi.

Astfel se spune ca numarul minim este doi. Chiar si doi, tu si cu mine, si conectarea dintre noi este destul. Daca creem o astfel de conectare motivata de dorinta de a-L gasi pe Creator, va deveni locul revelarii Lui.

Aceasta este problema. Daca nu lucrezi pentru unitate, cererea ta nu este acceptata. Trebuie sa raspunzi pentru doua lucruri:

1. Ai studiat Torah? Cu alte cuvinte, iti doresti sa ii iubesti pe ceilalti cum te iubesti pe tine, pe calea Luminii superioare asa cum spune Torah? Iti doresti sa stabilesti conectarea cu ceilalti si sa inveti sa iubesti? Asta in ceea ce priveste „studiul Torei”.
2. Astepti mantuirea? Cu alte cuvinte, in ciuda tuturor eforturilor tale nu ai obtinut nici un rezultat. Dar ai anticipat un astfel de rezultat? Ai ridicat MAN pentru corectare? Pentru ca mantuirea vine de la Creator intr-o clipa.

Aceste doua conditii sunt obligatoriu de realizat. Nu exista alta solutie. Nu este vorba despre cererea personala a cuiva, ci despre legi. In realitate, exista doar doua forte: proprietatea de a darui si cea de a primi. Conectarea dintre ele este baza sistemului cauza si efect a creatiei pentru noi.

Nu pot face cereri legii, naturii care sunt parte integranta din mine. Totusi, intelepciunea Kabbalah ne explica cum sa angajam corect aceste doua forte ale naturii.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Comentariul la Passover Haggadah” (Din articolul „Aceasta este pentru Yehuda”): “Acea piine pe care strabunii nostri au mincat-o pe pamintul Egiptului” (Passover Haggadah): …Rezulta ca Mitzva a mincatului unei Matza, le-a fost data in timp ce erau sub sclavie, si scopul acelei Mitzva a fost pentru vremea eliberarii, din moment ce ei s-au indepartat in graba.

Aceasta are loc intotdeauna atunci cind trecem de la un stadiu la altul, parasind nivelul in care ne aflam in prezent: sclavia din Egipt, condusa de egoul nostru, Faraonul, de incapatinata noastra „inclinatie rea” , care ne tine ostateci si nu ne lasa sa ne ridicam deasupra geloziei, a urii, a poftelor trupesti si ambitiilor.

Incercam pe masura ce sintem capabili, dar inca nu ne putem ridica deasupra acestor proprietati egoiste si sa ne conectam unii cu ceilalti, cu legaturi care sa corespunda nivelului ce urmeaza exilului din Egipt. Inca sintem incapabili sa devenim „un singur om cu o singura inima”, sa atingem garantia mutuala astfel incit forta integrala a iubirii si daruirii vazuta ca fiind Creatorul, sa fie revelata.

De aceea, in timp ce inca sintem sub stapinirea Faraonului, trebuie sa vizualizam urmatorul stadiu, sa ne jucam „ca credem” in el, ca si copiii care se joaca de-a adultii atunci cind cresc. Si noi trebuie sa ne jucam, traind o viata adulta, una spirituala.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabablah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca am putea vedea jocul pe care Creatorul il joaca cu noi, vom intelege ca tot ce se intampla in viata noastra este menit sa ne conduca spre singurul scop: necesitatea de a ne infatisa Creatorului. Si forta care treptat se dezvolta in noi ne obliga sa Ii cerem Lui este numita “Faraon,” sclavul credincios al Creatorului.

Faraonul ne pacaleste cu siretenie, ne pacaleste si ne pune obstacole pe cale: este toata munca Faraonului. Avansarea noastra depinde de felul in care acceptam aceste batai de joc, dezamagiri si oportunitati aparute. Nu ar trebui sa privim niciodata asta ca o sansa aparuta, ci sa vedem mana Creatorului care ne ghideaza, si sa ne gandim la cum sa reactionam. Clarificarea acestor situatii este ceea ce ne ajuta sa avansam.

Clarificarea are loc doar prin mijlocul conectarii noastre pentru ca doar atunci avem un punct de vedere corect care ne ajuta sa intalegem ceea ce Creatorul doreste. La afinal, El ne va cere sa ne unim ca „un om cu o singura inima”. Daca ne uitam la tot ceea ce ni se intampla din acest punct de vedere, vom intelege in mod corect ceea ce forta superioara doreste de la noi. Este foarte simplu, dar doar daca persoana reuseste sa vada tot ce i se intampla din acest punct de vedere.

Toate caderile si grijile ne conduc inspre a obtine calitatea daruirii. Venim de dragul egoismului si a mandriei noastre, pana cand toate aceste incercari si schimbari formeaza in interiorul nostru atitudinea corecta care ne permite sa intelegem unde ne aflam in relatie cu forta daruirii.

Dar in momentul in care ne schimbam, intelegem ca totul a fost facut din iubire. Creatorul nu a vrut sa ne impovareze cu aceasta putere si sa aplece la pamant. Nu a fost gelos pentru iubireasi atasamentul nostru fata de Faraon. Doar dragostea lui cea mare pentru noi l-a fortat ca treptat sa ne invete. Si el a suferit mai mult decat noi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat, asemanator felului in care parintii sufera atunci cand trebuie sa ii faca injectie copilului lor bolnav sau sa ii dea un medicament amar.

Niciodata nu a fost si nici nu ar putea fi vorba de nici un tratament negativ din partea Creatorului. Poate fi vorba doar despre dragoste.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 4/20/2011, Baal HaSulam Scrisoarea a 10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ar trebui sa incercam sa recunoastem toate starile pe care anticipam sa le vedem dupa iesirea din Egipt, in timp ce inca suntem in Egipt, chiar acum, cand muncim in grup. In ciuda puterii egoismului, vrem sa revelam lumea spirituala aici si acum. Doar depunand acest efort vom atrage forta care o va face pentru noi.

Trebuie sa gasim locul in care dorim sa devenim unul si sa intelegem cum sa depunem acest efort si sa cerem unitate. Facem tot ce putem prin efortul propriu si efortul Celui de Sus. Rugam si Ii cerem sa ne ajute in timp ce ne amintim sa ne aducem propria contributie.

Doar cand avem o idee clara despre locul, efortul si natura actiunii noastre vom lua decizia corecta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru  Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Va deveni vreodata grija pentru prieteni o a doua mea natura?

Raspuns: Nu, nu va fi. Doar egoismul care ma conduce poate fi natural. Toate starile urmatoare vin  peste el si pot fi obtinute doar prin depunerea unui efort constant.

Iesirea in spiritualitate este la fel ca levitatia deasupra pamantului in lumea noastra. Nu te poti suspenda in aer. Asta cere o forta care sa te tina sus in ciuda fortei gravitatiei. Gravitatia este forta egoismului nostru. Intotdeauna ma tine jos; totusi, de indata ce uit de scop,  cad la pamant.

Daca doresc sa ma unesc cu ceilalti, inainte de orice altceva trebuie sa depun un efort constat pentru a „atarna in aer”, in aspiratia spre unitate. Nu exista scurtaturi in cazul acesta: cand uit, cad.

De aceea grija pentru altii nu va deveni niciodata un obicei sau o a doua natura. Si ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta deoarece avem sansa de a ne obtine liberul arbitru in secunda urmatoare.

Daca obisnuinta m-a miscat pana acum, as fi inger. Ingerul se supune naturii sale: natura daruirii. Pluteste in aer pentru ca este „mai usor decat aerul” si nu este afectat de forta egoista a gravitatiei pamantului. Dar omul este.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intreaga dezvoltare are loc in concordanta cu cele patru stadii ale HaVaYaH care rasar din combinatia celor doua calitati, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, care incep sa se conecteze una cu cealalta. Prima oara, predomina dorinta de a primi. Dupa aceasta, ele lucreaza impreuna si totul culmineaza cu gradul final al lui Malchut care doreste sa conduca peste toti, cu dorintele sale egoiste.

Pentru acest motiv, cind Lumina influenteaza dorinta, o provoaca sa se dezvolte in concordanta cu cele patru stadii, pina la stadiul Dalet (Patru). Aceasta este legea fizicii spirituale. Acestea conduc catre dezvoltare, la nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman. Insusi omul, se dezvolta deasemeni in interior, in concordanta cu aceleasi patru nivele: neanimat, vegetativ, animat si uman.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa intram de fiecare data intr-un stadiu, sa fim in el si sa ii simtim defectele. „Clocotim” inr-un anumit nivel al dezvoltarii, pina cind ii intelegem deficienta si incepem sa cautam un nou grad. Toate acestea se intimpla in concordanta cu legea celor patru stadii de dezvoltare, conform careia fiecare nivel curent, intotdeauna contine partea opusa a urmatorului nivel care ne atrage.

Asta este ceea ce initial ne bucura la fiecare nou stadiu, dar apoi incepem sa simtim ca acest stadiu este „exilul” nostru. Incepem sa ne simtim rau si neimpliniti. In acest mod, ne lipseste viata „vegetativa” a nivelului „neanimat”, viata „animata” a nivelului vegetativ si viata „umana” la nivelul animat. Totusi, ce ne lipseste la nivelul uman? Ne lipseste Creatorul!

Trecem in acest mod prin aceste patru stadii, la care ne referim ca la cele patru exiluri. De fiecare data cind simtim ca sintem in exil, dorim sa iesim din aceasta stare. De fiecare data in care nu suntem capabili sa raminem intr-un anumit stadiu, deoarece senzatia de lipsa devine intolerabila, mergem intr-un nou stadiu, si aceasta tranzitie este numita „eliberare”.

Pe scurt, sint patru exiluri si patru eliberari. Pina astazi, am trecut prin patru exiluri si trei eliberari de-a lungul isotriei umanitatii, si sintem in pragul celei de a patra si ultimei eliberari.

In stadiul nostru curent, avem totul cu exceptia Creatorului, a senzatiei de conexiune cu El, astfel incit sa-I simtim calitatea: daruirea si iubirea pentru ceilalti. Cind unei persoane ii lipseste exact asta, inseamna ca a atins stadiul final, al patrulea, senzatia de lipsa a revelarii Creatorului.

Nu exista lipsa mai mare; aceasta este lipsa finala. Asta este lipsa pe care avem nevoie ca sa o atingem prin eforturile, exercitiile noastre si munca mutuala. Omul trebuie sa verifice daca asta este intr-adevar ceea ce ii lipseste. Daca nu, el inca nu s-a apropiat de eliberare. Totusi, daca el are un mediu inconjurator puternic, care este destinat sa iasa din exil prin eliberare, este posibil ca mediul sa-l traga in afara exilului, pe masura ce toti ies, ca si cum ar cara un om batrin, o femeie sau un copil.

Primii care vor iesi sint barbatii (Gvarim), aceia care sint capabili sa biruie (Midgabrim). Ei trag pe toata lumea impreuna cu ei; ei ii ajuta si ii ghideaza. Ceilalti trebuie doar sa fie pregatiti ca sa se alature acestora, nu sa opuna rezistenta, sa aiba o dorinta de a iesi, chiar si slabiti si lipsindu-le taria de a se uni. Totusi, ei nu trebuie sa se opuna.

Cu alte cuvinte, trebuie sa atingem un stadiu in care vom simti exact lipsa calitatii de daruire si iubire, a unitatii si a garantiei mutuale. Acest stadiu precede nasterea spirituala.
Din prim aparte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasts este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→