Legatura cu Egiptul incepe in dorinta lui Joseph de a se uni cu fratii sai, dar in locul unirii a aparut ura intre ei. Acesta este momentul in care au intrat in Egipt si s-au vandut lui.

Joseph (omul virtuos, fundatia lumii) este ceea ce se numeste baza, Sefira, care conecteaza toti Sefirot care o preced, sau fii lui Jacob. El a vrut sa ii unesca pe toti, dar ei nu au fost de acord; fiecare si-a dorit sa fie singur. Si Joseph a spus: „trebuie sa te unesti cu mine” deoarece Sefira Yesod face legatura intre el si restul Sefirot, nu are nimic personal.

Asadar, toate celelalte proprietati in om sunt opuse, si de aceea ei  au inceput sa simta exilul Egiptean. Cu alte cuvinte, intreaga noastra munca consta doar in unirea pentru care ai grupul mondial la fel ca si cel local. Si fiecare din noi are sansa sa avanseze si in grupul fizic si in grupul virtual. Suplimentar, fiecare a facut deja ceva pregatiri pentru unitate, dar nu am putut lua nici o decizie finala.

Si poate ar trebui sa luam decizia finala pentru ca nimic nu ne va ajuta daca nu ne vom uni, deasupra egoismului tuturor. Acolo, in punctul unitatii noastre se afla spiritualitatea. Acest minuscul punct negru dintr-o data se arata si noi gasim intrarea in lumea spirituala prin el. Este o trecere atat de stramta si ingusta incat cu greu as fi crezut ca ceva se poate deschide aici.

Este asemanator cu nasterea. La inceput iesirea este inchisa, embrionul ramane in uter fiind vazut ca „Mem Stuma” (litera Mem este proprietatea Bina, inchis in toate partile). Si doar mai tarziu, cand dorinta enorma de a se naste apare, aceasta litera Mem se divide pe doua usi (litera Dalet de la cuvantul „usa” sau Delet) cu doua balamale („Tzirim” sau „balama” cuvantul mai inseamna si contractii natale), si in felul acesta copilul se naste.

Dar in momentul dinainte un nou nascut nu poate stii, prezice, sau simti ca stadiul in care se afla se poate deschide. De aceea un mediu puternic este necesar. Ne va impinge pe toti si ne va garanta forta suportului, forta trezirii care imi va aduce intotdeauna intentia in unitate.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce pot face daca am o mare dorinta sa ma unesc cu prietenii, dar oricat de mult incerc sa fac asta, nu pot ramane in aceasta stare mai mult de cateva minute si ma pierd in tot felul de ganduri fara importanta?

Raspuns: Trebuie sa te transferi singur de la un gand la altul, iar si iar. Ce poti face daca munca noastra se face in pasi mici, la fel ca si copii care cresc putin cate putin in fiecare zi. Dar copilul lucreaza toata ziua pentru a avansa. In mod constant testeaza mediul si pe el insusi: cat de bine i se potriveste, cum sa se dezvolte pentru a castiga de pe urma mediului.

Dar noi nu facem la fel. Ar trebui ca fiecare secunda sa cautam  sa folosim mediul, si cel mai bun mod de conectare la el. Noi nu dorim sa ne unim si sa ne testam: chiar daruim mediului? Poti face asta la fel cum o face un copil? Si in asta consta problema; este motivul pentru care progresul nostru este atat de incet.

Nimic nu ne retine. Am primit toate instrumentele; totul este scris pentru noi; totul este explicat; si tot ce trebuie sa facem este sa ne unim si doar sa o facem! Apoi nimeni, chiar daca este in cel mai indepartat colt al pamantului, nu va simti ca se poate face si in alt fel.

Doar efortul interior comun al intregului grup mondial va trezi fiecare inima. Nimeni nu are nici o alta sansa de a pastra calea, sa se trezeasca imediat si sa continue sa mearga mai departe. Asta este privita ca si garantia reciproca, cand toti garantam tuturor ca in curand se vor trezi si vor atinge o stare buna.

Egiptul nu este atat de necesar daca il trecem impreuna. Creatorul a aranjat totul astfel incat sa razbatem prin dezordinea asta privita ca „durerea in dragoste”, cand visez sa ma intalnesc cu cineva pe care Il iubesc si mi-e dor de El, cand anticipez  intalnirea care urmeaza.

Cu siguranta sufar pentru ca nu am ajuns inca la acea intalnire si nu ne-am reunit, dar deja traiesc in asteptarea ei, in iluminata anticipare a viitorului. Singura greutate pe acest drum este lipsa unitatii intre noi. In afara de asta nu mai exista nimic.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Inca de cand am inceput sa studiem articolul „Nu exista nimeni in afara de El”, sunt total confuz in ceea ce priveste intentia. Daca Lumina superioara lucreaza tot timpul, facand 100%, atunci ce este Lumina care Reformeaza? Si cui trebuie sa i-o cer pentru ceilalti? Ce actioneaza aici daca totul este in interiorul meu?

Raspuns: Sa presupunem ca am o telecomanda. Apas un buton si activez un soi de mecanism. In zilele noastre multe lucruri functioneaza in acest fel. Totusi, daca ai fi aratat telecomanda cuiva care ar fi trait acum 100 de ani, ar fi crezut ca esti un inger care face miracole: apesi un buton si dintr-o data o sticla se transforma intr-o imagine….

Astfel, folosind telecomanda pot actiona diverse sisteme. De exemplu, apas un buton si tu, cel care te uiti la bucata asta de sticla (ecran) incepi sa primesti tot felul de impresii. Plangi, razi, experimentezi grija sau bucuria. Reiese ca prin simpla actionare a unui buton am un impact atat de mare asupra ta. Am influentat un prieten.

Cabalistii spun ca atunci cand citesc Cartea Zohar, este ca atunci cand tii o telecomanda a tuturor sufletelor si ei depind de tine. Gandeste-te la cum ii trezesti! Asta inseamna sa „apesi un buton!” Daca te gandesti la asta, atunci „apesi butonul” si activezi influenta care incepe sa ii trezeasca.

Totul depinde de cat de mult iti doresti ca asta sa se intample si cat de multi oameni doresc sa ii trezeasca pe ceilalti. Toate eforturile trebuie sa fie si calitative si cantitative.

In acest fel ne trezim unii pe ceilalti. Nimeni nu se trezeste singur. Fiecare persoana poate obtine aceasta comunitate spirituala numita „grup” doar pentru a-i trezi pe ceilalti. Altfel nici macar nu ar veni in contact cu grupul. Asta pentru ca grupul este asemenea lui Malchut al lumii  Atzilut.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/28/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că dacă nu dorim să ne schimbăm prin propria alegere, natura ne va forţa să o facem. Ce schimbare poate face micul nostru grup de Cabala în lume, dacă majoritatea oricum nu vrea să se gândească la nimic?

Răspuns: Este mult mai uşor pentru majoritatea lumii să se schimbe decât pentru noi, pentru că ei nu au liber arbitru. Voi aveţi liber arbitru pentru că aveţi o inimă egoistă şi un punct din altă lume.

Există două forţe în voi şi de aceea sunteţi într-o continuă dispută şi zbatere între ele. Ele vă aparţin dar nu aparţin întregii lumi! Ei sunt bine: Atunci când se simt rău, este rău, când se simt bine este bine, atunci despre ce lume spirituală vorbim?

Fără aceste două forţe, nu există liber arbitru pentru a alege între ele; nu sunt urcări şi coborâri; nu există gânduri de genul cum să avansezi; nu există credinţă deasupra raţiunii. Raţiune şi credinţă deasupra raţiunii? Malchut şi Bina deasupra ei? Majoritatea oamenilor nu au nicio conexiune între aceste două lumi. Conexiunile dintre ele există numai în noi, în fiecare dintre noi! Este problema noastră şi restul lumii nu o are.

Deci, de îndată ce faceţi o alegere, produceţi un impact tuturor celorlalte suflete care nu au liberă alegere; faceţi să curgă alegerea, voinţa şi dorinţa voastră în ei şi îi conduceţi ca un păstor care conduce mii de vaci. Evident, este mai uşor să fii vacă decât păstor, deoarece el trebuie să cunoască drumul. Dar asta nu depinde de voi; trebuie să deveniţi un păstor!

Din  Lecţia 6, WE! Congres 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Un exemplu de garanţie reciprocă la nivelul celular este foarte convingător. Cineva poate să-şi imagineze uşor cum acţionează celulele pentru a servi corpul lăsându-şi lor doar necesităţile vieţii. Dar de ce este atât de greu să ne imaginăm garanţia reciprocă la nivelul uman?

Răspuns: Asta este pentru că nu vedem sistemul cu ochii noştri. Dacă l-am fi văzut, nu am fi avut nici o libertate şi am fi fost forţaţi să ne supunem legilor lui. Dacă necesitatea de a dărui mă sufocă, dacă am două opţiuni: să mor sau să mă predau pentru beneficiul celorlalţi, atunci, cu siguranţă aş fi de acord; „luaţi tot ce am.”

E ca şi cum as avea o armă îndreptată spre tâmpla mea:
“Dă-mi tot ce ai!”
“Ia! Nu mă pot opune.”
Moartea nu e o opţiune—ei vor lua totul oricum. Aceasta este absenţa alegerii.

De aceea interconectarea noastră ne este ascunsă nouă, şi ne este imposibil să ne supunem ei. Ce este de făcut? Cu ajutorul mediului, trebuie să ajung la un stadiu unde o să-mi pun arma la tâmplă.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 4/24/2011, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Intrebarea mea tine de diseminare. La scoala vorbesc cu colegii despre Cabala. Am impresia ca sunt interesati in asta, ceea ce creaza un contact intre noi, dar odata ce ajung acasa, atitudinea familiei si mediului fata de Cabala strica tot. Cum facem ca aceste familii sa vada importanta scopului?

Raspuns: Nu sunt sigur, pentru ca niciodata nu m-am confruntat cu asta. Pentru ca, de fapt, noi vorbim despre dragostea fata de prieteni si dragostea celorlalti nu cu cei din afara, ci cu cei care deja ni s-au alaturat.

Intelepciunea Cabala ne invata ca trebuie sa diseminam pasiv, sa nu fortam pe nimeni in asta. Trebuie sa furnizez persoanei anumite informatii: de ce sufera lumea, care este cauza, inspre ce ne indreptam si de ce apar aceste crize.

Incercam de asemenea sa ii explicam tot ce se intampla datorita programului naturii astfel incat evolutia egoista a atins maximul sau si a ajuns la punctul final, iar acum ne indreptam spre o cadere. Asta inseamna ca vom simti durerea si problemele (probabil unele serioase) intrucat dezvoltarea egoista s-a incheiat si trebuie acum sa ne ridicam deasupra egoului.

Aceasta este informatia pe care trebuie sa o diseminam in lume. Dar daca incep sa vorbesc cu oamenii despre asta, imi va lua mult timp sa le explic pana sa inteleaga. De aceea noi diseminam intelepciunea Cabalei intr-un mod pasiv, prin carti si internet, iar cei care sunt interesati in asta si simt ca au atins o anumita nevoie interioara ne vor gasi.

Suntem pe terenul fortei superioare, in terenul Luminii. Si daca o persoana are o inclinatie spre corectarea personala si doreste unitatea, spiritualitatea, care consta in dragostea pentru ceilalti, daruirea fata de Creator, el sau ea va gasi sursele noastre. Nu trebuie sa mergem la ei, sa ii fortam si sa incepem o propaganda imensa.

Poti vorbi cu prietenii despre Cabala, ceea ce nu este interzis deloc. Dar daca vezi ca imediat dupa asta ei uita sau isi pierd interesul, sau daca se razgandesc chiar daca initial au fost de acord cu ceva, toate acestea sunt semnul ca aceasta intelepciune cel mai probabil nu este pentru ei.

Daca as fi in locul tau, le-as da o carte sa citeasca care dupa tine li s-ar potrivi cel mai bine. Fa-ti o mica biblioteca acasa. Sugerez ca toti sa faca asta.

Toti cei ce studiaza Cabala trebuie sa aiba o colectie din cartile noastre. Suplimentar, sa pastreze trei sau cinci carti care sunt potrivite incepatorilor si sa le imprumutam celorlalti sa le citeasca pe rand, si dupa ce le-au terminat ia-le inapoi. Dupa asta vei vedea daca mai au vreun interes sau nu.

O carte are o putere unica. Chiar si asa, cu toate ca  de obicei citesc sau lucrez la un text la computer am o carte in fata mea. Are o radacina spirituala pe care calculatorul nu o are.

Dar ce apreciez cu adevarat la acest tanar si pentru ce il laud este dorinta sa de a disemina intelepciunea Cabalei. Este grozav! Si ar trebui sa ii urmam exemplul.

Fiecare din voi ar trebui sa verifice ce poate face in diseminare intrucat cu cat mai mult diseminezi intelepciunea Cabalei, cu atat mai bogat pe interior devii. Si mai departe,  cu cat mai mare este numarul de oameni care au primit intelepciunea lumii spirituale sau implinirii spirituale prin tine, cu atat mai multa implinire spirituala vei avea si tu. Este ca si cand tu le-ai dat nastere si ei sunt copii tai acum, ceea ce iti stimuleaza cresterea.

Iar persoana care nu a adus pe nimeni mai aproape de intelepciunea Cabalei si nu a avut un impact spiritual fata de nimeni in lumea aceasta, este asemanator persoanei care niciodata nu a dat viata nimanui si nu are continuare. Toti trebuie sa diseminam.

Din  Lectia 5, Conventia WE! 4/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Am impresia ca toti prietenii mei au cazut in „starea de somn” acum. Ce le pot spune sa ii trezesc?

Raspuns: Daca simti ca ai nevoie de ei, se vor trezi. Totul depinde de fiecare persoana in parte. Trebuie savaiba incredere ca grupul  doreste, dar ca ea este singura problema. Cu cat mai repede isi deschide inima, vede ca este conectata cu toate inimile, care ard si sunt active. Nu le spune nimic lor, spune-ti tie.
De la masa de seara 4/21/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneti ca atunci cand citim Cartea ZOhar, ar trebui sa ne concentram pe unitate. Dar cum este exprimata? La ce fel de actiune ar trebui sa ma gandesc? Pentru ca, „unitate” in sine, acest cuvant mie nu imi spune nimic.

Raspuns: Un sentiment de unitate se construieste intr-o persoana treptat, in decursul multor luni, pana cand incepe sa simta un anumit „gust” in unitatea cu prietenii si sa gasesca un anumit tip de realitate in el.

Experimentam pe noi toate actiunile in procesul in care, in decursul milioanelor de ani de evolutie, gradul vegetativ s-a format din cel neanimat, cel animat din cel vegetativ si cel uman din animat. Dar am trecut prin stadii asemanatoare cu o viteza enorma.

Intrebi despre un stadiu pe care nu l-ai obtinut inca. Incerci sa verifici in ce ar putea consta aceasta senzatie, sentimentul de unitate si daruire, cand iesi in afara ta, a egoului tau. Dar nimic nu iti este cu adevarat clar.

Acesta este un semn de atasament. Incepi prin a-ti apropria starea in care cauti si nu stii cum sa gasesti:”Imi caut fratii.” Caut unitatea si nu o gasesc. Exista macar? Ce este? Cum o pot obtine?

Aceasta este „lipsa inaintea revelatiei”. Deja stai la poarta ei. Si asa este intotdeauna. Intrebarea despre starea pe care nu o ai este chiar starea care o precede. Trebuie doar sa mergi mai departe, sa ii dai Luminii timp sa isi faca treaba. Daca esti prezent in grup, la lectii, la diseminare si faci tot ce poti, da-i Luminii o sansa sa isi faca treaba.

Asa cum scrie in „Introducere la Studiul celor Zece Sefiroti”, numarul 133: „Si doar eroi printre ei, care au avut rabdare, au infrant gardienii si au deschis poarta. Si au fost recompensati imediat vazand fata Regelui, care i-a pus pe fiecare la locul corespunzator.” Ai rabdare! Daca iti ia zece ani, asa sa fie. Inca alti zece, mare lucru.

Si cei care cred ca sunt destepti „sar in fata carului”, si in zece ani vezi ca nu au nimic. Poti spune:”Dar nici eu nu am nimic, nu-i asa”? Tu ai o mare dorinta si intelegi ca iti lipseste unitatea.

Din partea a 2 a  Lectiei zilnice de Cabala 4/22/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumina urmatorului congres de la Moscova, ati spus ca e timpul sa ne obisnuim cu congresele virtuale si sa simtim o si mai mare conectare stand in fata monitoarelor. Ce inseamna asta?

Raspuns : Conventiile sunt un pas inainte. Dar in completarea lor, noi trebuie sa mentinem conectarea indre noi zilnic si constant sa o intarim. Datorita conventiilor, cream impulsuri pentru unitate, iar intre ele este important sa sustinem o permanenta si puternica conectare zi dupa zi.

Nu avem de-ales; trebuie sa obtinem „intregul”, global, lumea intreaga. Nu sunt simple cuvinte. Nu putem desface conectarea dupa cele trei zile de conventie; conectarea trebuie sa fie subiectul principalal zilei. Asta este ceea ce se cere de la noi.

Deci, trebuie sa cultivam astfel de relatii intre noi care sa ne permita sa pastram conectarea chiar si virtual, fara sa ne vedem sau auzi unii pe ceilalti. De aceea Internetul a ajuns pe primul loc: trebuie sa ajute lumea intreaga sa se lege intr-o interconectare mondiala si sa treaca de la conectarea corporala si virtuala la cea spirituala. Si trebuie sa angajam acest mediu.

De aceea, sugerez ca viitoarele conventii sa fie mici, pentru vreo mie sau doua de prieteni care sa uneasca in aceeasi regiune. Iar restul va participa la ea virtual, ceea ce nu va dauna cu nimic. Dimpotriva, toti sunt intr-un singur stat, iar participantii „virtuali” nu vor simti nici cea mai mica greutate in a se uni cu cei care participa fizic.

Ne va permite sa avem mai multe conventii pe an; in afara de asta vom putea mentine o legatura puternica  in fiecare zi a anului. Haideti sa nu mai cheltuim banii pentru doua conventii uriase pe an, dupa ca experimentam caderea si coborarea in stadiul anterior. Doresc sa trasfer accentul de la conventia fizica la cea interna, si de la ultima conventie la interconectarea zilnica. Este extrem de important. Altfel nu vom putea sa construim locul in care Creatorul este revelat intre noi.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→