Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am înţeles că trebuie să mă rog în legătură cu satisfacerea dorinţelor prietenului meu. Totuşi, cum pot ştii care sunt dorinţele lui?

Răspuns: Trebuie să îţi vezi prietenii ca pe cei mai mare din generaţie, care sunt conectaţi unul cu celălalt într-o singură reţea corectată, fără defecte. Eu sunt singurul care încă există în afara acestei minunate conexiuni şi trebuie să mă unesc cu ei, să sprijin conexiunea lor cât de mult posibil.

De aceea, trebuie să vei dorinţa prietenilor ca dorinţa de a se conecta cu tine şi cu toată lumea. Asta este numită intrarea în reţeua conexiunii dintre ei, ca o celulă care se alătură unui organism unificat. Celelalte părţi ale organismului sunt deja conectate între ele în unitate şi armonie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt principalele semne care arată că o persoană a ajuns aproape de a ieşi din Egipt?

Răspuns: O dorinţă mare de a se uni cu ceilalţi este un semn că este aproape de a scăpa din Egipt, pentru că o persoană înţelege că numai prin unirea cu ceilalţi poate fi salvată. În acelaşi timp, vede că este incapabilă să o facă pentru că nu există sclipiri de dăruire în ea.

Simte de asemenea existenţa forţei superioare: Nu este nimeni în afară de El. Această forţă îi dă cele două stări menţionate mai sus şi este gata să se ridice cu această forţă în afara stării sale pentru a obţine conexiunea.

Conexiunea mea cu ceilalţi este numită ieşirea din Egipt. Asta înseamnă că fug de antagonismul meu cu ceilalţi şi de propriul meu rău, către libertate şi bine. Aceasta este liberatea faţă de îngerul morţii, separarea, pe care o percep ca moarte. Şi obţin conexiunea cu ceilalţi, care pentru mine reprezintă viaţă.

Când mă acordez la reţeaua unde toată lumea este conectată, asta se numeşte intrarea într-un nou pământ, o nouă dorinţă stăpânită de Creator, forţa dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă actul dăruirii și cum îl obținem?

Răspuns: Rabash scrie în scrisoarea sa că atac inima prietenului cu cadouri ca și cum trag cu săgeți sau gloanțe în el. Și chiar daca are o inimă de piatră (Lev HaEven), acoperită cu o puternică armură (Klipa, carapace), pe care o am și eu, dar lovindu-l din nou și din nou, gradul eu sparg armura lui și ajung la inima sa.

Și după aceea, îl umplu cu darurile și iubirea mea. În acest fel câștig inima prietenului și astfel obțin proprietatea dăruirii. Procedez astfel pentru că doresc să penetrez inima sa și să simt ca și cum aș fi în ea. Nu este inima noastră normală, egoistă, ci mai degrabă chiar acel loc spiritual, locul, unde doresc să mă unesc cu el. Acolo mă străduiesc să pătrund. Scrisoarea 40 a lui Rabash:

Fiecare  cadou…pe care îl dă prietenului său este ca o săgeată sau un glonț care face o gaură în inima sa…

Și chiar dacă vede că inima prietenului său este de piatră…(totuși) prin gloanțele pe care le trage în mod repetat, urmele multiple devin o gaură… unde iubirea darului – dăruitorului pătrunde și umple aceast gol. Și căldura iubirii scoate sclipiri ale iubirii prietenului și apoi, aceste două iubiri formează  o haină comună a iubirii care îi acoperă pe amândoi.

Asta înseamnă că iubirea înconjoară și ii acoperă pe amandoi si de acum acum incolo ei devin un singur om. De fapt, ei sunt acoperiti de o haina comuna, anulandu-se unul in fata celuilalt

Putem petrece mult timp, spunand cuvinte frumoase si discutand numeroase probleme, dar dupa toate intrebarile si raspunsurile exista doar un singur act care cel mai probabil va va indrepta in directia corecta. Despre asta a scris Rabash. Aceasta munca printre prieteni poate fi invizibila din afara, in timp ce ei ard in interior.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, Shamati  86

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare : Cum obtine cineva o stare in care el sau ea ii vor cere ajutor Creatorului?

Raspuns:  In timpurile in care traim suntem impinsi inainte doar de suferinta si dezamagire. Daca noi ne aflam in egoismul nostru, cum ne putem noi rupe de el si sa avansam? Aceasta este posibil doar daca observam completa sa inutilitate. Eu nu gasesc in el nici o speranta egoista pentru viitor, ci doar goliciune. De aceea, devin dezamagit in egoul meu, incerc sa ma intorc spre alte surse si nu gasesc nimic.

Indiferent cat de greu incerc, eu sunt incapabil sa ma unesc cu ceilalati pentru scopul unei vieti materiale confortabile. Si apoi incep sa gandesc ca insasi posibila unificare contine ceva speranta pentru viitor si pentru viata spirituala care va fi mai buna si mai satisfacatoare decat viata materiala. La urma urmei, daruirea este buna; umple o persoana si anuleaza toate limitarile. Aceasta este numita “ Lo Lishma, “  aspiratia egoista pentru spiritual, de unde incepe fiecare.

Acesta este un stagiu necesar pe calea unde eu doresc sa ating Creatorul si unificarea in grup deoarece eu sper sa gasesc un viitor mai bun acolo. Tot acesta este chiar un mai mare egoism dar este deja indreptat in directia corecta, si ma forteaza sa continui calea mea. Totul se deruleaza aici gradual raportat la un lant de cauza si efect, si este imposibil sa sari vreun nivel.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem lua din tot acest proces de ieşire din Egipt în termeni de muncă zilnică interioară?

Răspuns: Trebuie să aspirăm numai spre un singur lucru: unitate în grup. Grupul este o mini umanitate. Nu putem acţiona imediat la o scară globală, în masele umanităţii, dar în grup, putem lucra toate principiile conexiunii umane.

Acolo vom descoperi toate stările: „căderea în Egipt,” „absorbţia în Egipt,” şi „Exodul din Egipt.” Vom simţi ura faţă de Faraon (egoul nostru), loviturile pe care le primim de la el, şi cercetarea naturii noastre.

Toate acestea sunt cercetate într-un singur loc: conexiunea mea cu prietenii. Am nevoie de grup, prietenii mei, pentru că nu pot să ajung să iubesc întreaga lume. Pentru mine grupul reprezintă întreaga umanitate, şi în grup pot lucra calităţile mele interioare.

De fiecare dată când mă unesc cu adevărat cu prietenii mei, descopăr spargerea dinăuntru, ura şi repulsia celorlalţi, şi ajung la noi discernăminte interioare. Se poate ca aceste discernăminte să aparţină muncii în Egipt sau chiar dinaintea acesteia. Nici una din acestea nu contează

Nu putem încă clarifica aceste faze. Per total nu putem vedea nimic limpede până nu părăsim Egiptul. Numai după aceea începem să înţelegem exact prin ce am trecut. În definitiv, această muncă este făcută în întuneric, sub conducerea gândului egoist, unde încerc cumva să exist în el, împreună sau impotriva lui. De aceea aceste cercetări ne sunt neclare nouă
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/13/11, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris că această lume a fost creată pentru nimeni altcineva decât pentru Israel, mai degrabă decât pentru naţiunile lumii, cu toate că corecţia lor este scopul creaţiei?

Răspuns: Trebuie să urmăm definţiile ştiinţifice ale înţelepciunii Cabala. Lumea (Olam), înseamnă ascundere (Alama). Ascunderea este creată numai pentru Israel, pentru aceia care aspiră direct către Creator. Aceia care doresă să îl atingă pe Creator, trebuie să treacă prin ascunderi, suferinţe şi lovituri pentru a-şi construi în interior o formă negativă, opusă Creatorului şi apoi să îşi dorească să obţină calităţile Creatorului: dăruirea detaşată de primire.

Acesta este punctul pe care trebuie să îl atingem. Între timp, dorinţa noastră nu trebuie să fie similară cu Creatorul în toată puterea Lui. Absolut deloc! Poţi să ai o dorinţă care să cântărească doar 1 gram, dar trebuie să fie corectă! O dorinţă corectă înseamnă că simţi ce înseamnă să fii detaşat de primire. Această calitate este cea mai importantă şi trebuie să o experimentăm.

De fapt, pentru moment, suntem capabili să dăm numai dacă vedem vreun beneficiu. Aşa cum este scris, tranzacţionăm o vacă pentru un măgar, şi primim ce considerăm că este mai preferabil. De exemplu, o carte este mai importantă pentru mine decât banii. Atunci dau bani şi primesc o carte. Asta se numşte o achiziţie.

Dar ce este o achiziţie? Nu ai plătit? Nu ai dat bani? Nu. Ce am dat este mai puţin important pentru mine decât ce am primit. Dacă sunt nevoit să dau la schimb ceva de valoare egală, nu aş fi capabil să o fac. Trebuie întotdeaună să îmi imaginez că ceea ce primesc îmi este mai preferabil decât ceea ce dau. Şi cu cât mai mare este diferenţa între ele, cu atât mai mult mă satisface (umple) deoarece profit de pe urma ei: Ia te uită la ce am găsit! Este aproape gratis!

În acest fel trăim: Împlinirea vostră trebuie să fie cât mai preferabilă, relativ la ce daţi în schimb. Şi asta nu se numeşte dăruire.

Cum poate simţii cineva separaţia faţă de primire pentru a dărui şi a nu primi nimic în schimb? Sunt dispus să lucrez fără a primi nimic în schimb dacă cred că astfel câştig lumea care vine. Este ca şi cum îmi deschid un cont în viitor şi fac plăţi în rate acolo. Este chiar mai sigur, nimeni nu îi va lua şi nimic nu se va pierde ca în această lume.

Dar cum simţiţi că sunteţi complet detaşaţi de rezultatul dăruirii, că nu profitaţi în niciun fel din ea şi că este complet izolată faţă de voi? Lucraţi cu ardoare toată viaţa şi nimeni, inclusiv Creatorul, nu ştie nimic despre asta. Dar voi ştiţi despre asta; lucraţi şi doriţi să rămâneţi numai în asta. Totuşi, dacă lucraţi pentru a nu simţii vina, asta este plata voastră.

Deci, cum ne putem îndepărta de dorinţa de  primire? Trebuie să simţiţi această detaşare atât de puţin, ca un gram şi asta este tot; nu aveţi nevoie de mai mult de atât. Apoi sunteţi gata pentru revelaţie. De fapt, asta este deja o imagine a calităţii autentice de dăruire, o imagine a Creatorului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce condiţiile pentru a deveni ca un singur om cu o singură inimă apar numai la Muntele Sinai şi nu înainte, în timpul exodului din Egipt?

Răspuns: Un singur om cu o singură inimă este deja o corecţie pe care o putem obţine numai dacă Creatorul este revelat. El face această corecţie asupra noastră. Cum pot, oamenii care încă sunt în Egipt, în dorinţa lor egoistă, să fie obligaţi să se unească ca un singur om cu o singură inimă?

Dacă încă sunt scufundat în egoismul meu şi încă nu am scăpat de Faraon, nu m-am ridicat deasupra egoului, cum mă pot uni cu ceilalţi ca un singur om? Scap din Egipt cu ajutorul Luminii, datorită dorinţei mele de a ieşi afară, de  a ieşi din egoul meu! Există un punct în mine cu care doresc să ies afară şi la care vreau să mă relaţionez, să mă identific cu el. Îmi doresc să mă conectez cu ceilalţi numai prin aceste puncte. Pentru moment, abia îmi doresc asta, dar nu sunt în asta încă.

Alergăm după salvare împreună. Totuşi, nu este nicio unificare încă între noi; această întreagă evadare este dusă de forţa de Sus. Nu înţelegem că nu facem nimic de unii singuri încă. Numai ne pregătim cât de mult putem.

Este scris: Şi copiii lui Israel au plâns din această muncă! Ne aflăm în faţa Faraonului şi a plăgilor Egiptene şi nu este nicio cale de scăpare: Aceste lovituri vin asupra noastră şi ne ajută să ne separăm de ego. Cine suferă din aceste lovituri? Faraonul din noi, egoismul, el o face. Şi sufăr aşa de mult din această cauză, încât sunt dispus să ies din el.

Imaginaţi-vă ce se va întâmpla dacă anumite plăgi Egiptene ar cădea asupra  lumii noastre şi nu ar mai fi nimic de mâncat sau de băut, nu ar mai fi aer de respirat – ar fi imposibil să primim ceva daca acţionăm în mod egoist! Şi atunci nu ar mai fi nicio altă şansă decât să fugim, neştiind unde, în întuneric, cu ochii închişi, numai să fim salaţi de la o stare fără speranţă. Am distrus Pământul şi societatea umană şi am obţinut o stare în care fiecare moment din viaţă ne produce dureri îngrozitoare. Abia atunci suntem gata să fugim.

Pentru moment, este doar o fugă generală de dragul salvării şi nu al unităţii. Înţelegem că trebuie să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar pentru moment suntem incapabili să ne imaginăm ce înseamnă asta. Pentru a înţelege, trebuie însă să atingem Muntele Sinai (muntele urii) şi să mergem prin Marea Finală (Yam Suf) pe drum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→