Una dintre legile lucrului în grup este foarte deosebită și pare extrem de egoistă: Trebuie să cultivăm invidia între noi. Este spus: Contorul invidiei crește înțelepciunea.

Trebuie să îmi invidiez prietenii dar cu un tip bun de invidie. Îmi doresc să îi văd pe toți mari și vreau să fiu ca ei. Nu sunt verde de invidie, pentru că nu vreau ca ei să își piardă avantajul. Din contra, vreau să devin egalul lor.

O asemenea invidie este chiar pozitivă și necesară. Merită cultivată în interior. Esențial, o abordare similară este acceptabilă egoismului nostru – doar nu depășiți granița dintre invidia bună și cea rea. Cum știu diferența?

Dacă invidiez pe cineva în mod negativ, nu iubesc acea persoană. Și invers, dacă am o invidie pozitivă, îl iubesc. Invidiindu-l pe celălalt într-un mod pozitiv, mă ajut să urc și să avansez deoarece îi percep influența în mod corect.

În Scrierile lui Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele Scării), articolul Grija deasupra Rațiunii, Rabash scria:

Invidia pe care o simte față de prieteni atunci când îi vede că au calități mai bune decât cele proprii. Îl motivează să obțină calitățile bune ale acestora, pe care  niciunul dintre cei care sunt geloși nu le au.

Astfel, prin societate, el câștigă noi calități pe care le adoptă văzând că ei sunt la un nivel mai înalt decât el și este invidios pe ei. Acesta este motivul pentru care acum poate fi mai mare decât atunci când nu avea o societate, deoarece prin societate obține noi puteri.

Uitându-se la prieteni, cineva trebuie să vadă calitățile lor bune din ei pe care el nu le are. Este un test foarte bun. Evident, nu ne uităm la ceea ce este în afară. Cineva este bun la cântat, altul la gătit, altul la programare, dar noi nu luăm aceste lucruri în considerare. Cheia este să vedem cât de multă inimă pun prietenii în scop și în mediu. El vrea să obțină spiritualitatea și pentru asta ar trebui să simt invidie.

Dacă văd asta în toți prietenii mei, chiar avansez către intrarea în lumea spirituală. Începe să te testezi: Ce simți față de mediu? Îți invidiezi prietenii înt-un mod pozitiv? Îi apreciezi? Dacă da, avansezi.

Dacă, totuși, încă nu ai pierdut disprețul, desconsiderarea față de ei și încă crezi că nu aceștia sunt prietenii cu care trebuie să te unești, ești chiar departe de scop. Fiecare respinge conform propriilor defecte, greșeli. Rabash scrie despre asta în alt articol din Shlavey HaSulam, Privind importanța Prietenilor:

Deci, dacă cineva vede ceva greșit în prietenul său, nu este un semn că prietenul său greșește ci înseamnă că greșeala este în el, adică pentru că el a întinat iubirea față de prieteni, a văzut greșeli în prietenul lui. Din toate cele mai de sus se desprinde faptul că nu trebuie să se îngrijească de corectarea greșelilor prietenului, pe care le vede în prieten, ci el însuși trebuie să își corecteze greșelile pe care le-a creat în iubirea prietenilor. Și atunci când se corectează el însuși, va vedea numai meritele prietenului și nu greșelile lui.

din lecția 5, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu am nici cea mai mică șansă să facă vreo schimbare decât dacă mă unesc cu prietenii. Măsură în care eu urc depinde de măsura unității între mine și prietenii mei.

Rabash a scris despre asta în articolul său Scopul Societății – 2. Pentru a se conecta, fiecare persoană trebuie să se anuleze în fața celorlalți. Asta se poate obține atunci când fiecare persoană vede virtuțile prietenilor în loc de defectele și deficiențele lor. Cineva care presupune că este mai mare decât prietenii săi, chiar și în cea mai mică măsură, nu va fi în stare să se unească cu ei și de aceea este într-o mare pierdere.

Unii oamenii cred că sunt incapabili să se unească cu un grup particular, dar cred că ar putea să o facă cu un grup diferit. Ei nu înțeleg că asta nu are nimic de a face cu grupul. Le este pur și simplu arătat ce trebuie să vadă privitor la egoismul lor și nu vor obține un succes mai mare dacă se mută în alt loc.

Poate crezi că principalul grup al Bnei Baruch cu Michael Laitman este atât de avansat și ocupat. Nimeni nu este acoperit. Dacă începi să avansezi, vei întâmpina probleme, întrebări și obstacole mai dificile.

Rabash mi-a spus la început, stai în orașul tău și vino la mine să înveți. Nu trebuie să te muți mai aproape chiar acum. Timp de doi ani am călătorit să studiez cu el, câteodată și de două ori pe zi.

Cineva poate să creadă că va avea o șansă mai bună într-un grup diferit și că este mai bine să se unească cu prieteni diferiți. Dacă nu o poți face acolo unde ești, schimbarea locației și circumstanțelor nu va ajuta. Îți dau cuvântul meu. De fapt, fiecare persoană primește tot ce este al său de Sus.

Nu este nevoie să schimbi locul unde locuiești sau muncești, decât dacă ai probleme serioase cu participarea la lecții. Oriunde este o persoană, acolo trebuie să se unească cu prietenii săi. Dacă face asta, atunci va fi condusă acolo unde trebuie să fie fizic și spiritual.

Din lecția 3, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare de la o femeie: Am o mare dorinta de a deveni perfecta. Ce ar trebui sa fac : sa indrept aceasta dorinta spre barbati sau direct la Creator ?

Raspuns: Nici una. Trebuie sa te corectezi. Nu trebuie sa “indrepti” dorinta ta nicaieri. Fiecare persoana trebuie sa isi corecteze propria dorinta. Scopul acestei corectari este ajutorul reciproc pe care ni-l dam intre noi, conectarea noastra cu fiecare dintre noi.

Numeni nu poate corecta dorinta ta. Asta ti-ar lua libertatea de a alege, independenta, posibilitatea de a atinge nivelul pe care trebuie sa il atingi, radacina sufletului tau.

Doar munca in grup, pentru ambii – barbati si femei, in forma corecta pentru fiecare de a-si efectua munca spirituala, ii va ajuta sa fie inclusi in sufletul fiecaruia dintre ei si sa simta ca toti impreuna apartin aceluiasi Kli, un suflet comun, la fel  ca si inainte de spargere.
Din lectia a 3a de la Conventia WE! 4/1/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemele evoluţioniste, văd structura şi ordinea evoluţiei, dar nu îi văd scopul, şi astfel se clatină. De exemplu, o pădure de pin plantată artificial a distrus vegetaţia naturală, şi, ca rezultat, s-a uscat din cauza bolilor.

Devine clar că ar trebui să îi permitem naturii să îşi stabilească propria ordine. Cum putem să explicăm asta nu numai în termeni de biologie, dar şi în termenii educaţiei globale?

Răspuns: Cu alte cuvinte, întrebarea este cum să ne corectăm pe noi într-un mod natural, corect astfel încât o persoană, spre deosebire de acei pini, să nu-şi distrugă mediul înconjurător. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să crească precum un “copac în câmp,” adică să se hrănească numai din mediul său. Mediul ocupă primul loc; mediul este pricipalul punct de întoarcere; mediul este totul. Iar o persoană trebuie să se conecteze la el, să plutească în el. Aceasta este adevărata lege a dezvoltării.

Scopul întregii omeniri este să devină un mecanism unit. Într-un aranjament corect, cineva nu se poate percepe pe sine ca un element separat ce creşte în exteriorul mecanismului, ci caută constant posibilităţi să fie absorbit, să se integreze din ce în ce mai mult în el. Acest mod de dezvoltare este cu adevărat fără cusur.

Din partea a 4+a a Lecţei zilnice de Cabala din 3/24/2011, Principiuile educaşiei globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare persoană are o obligaţie şi nu există nicio scuză sau indulgenţă în legăutură cu îndeplinirea acesteia: trebuie să aibă grijă de sentimentul de bucurie, încredere şi de forţa care este conţinută în mediul nostru. Nu trebuie să îşi exprime slăbiciunea inerentă din el, sau indecizia din el, chiar dacă încă nu a ieşit afară din ceaţă.

Nu ar trebui să îşi exprime dezacordul, care apare în noi din nou şi din nou, pe măsură ce egoismul creşte. Trebuie să lucrez deasupra egoului meu, să radiez în mod constant încredere, determinare pe cale şi bucurie ca semn al faptului că sunt într-o stare perfectă.

Pare că nu am nimic, dar nu am nevoie de nimic. Vreau doar să fiu într-o stare de pură dăruire. De fapt, indiferent de ce obţin, va aparţine egoismului meu. Numai atunci când mă detaşez de el, când sunt bucuros că este gol şi nu cere nicio împlinire pentru el, atunci încep să obţin lumea spirituală. Această tranziţie se numeşte naştere spirituală. Sper foarte mult că nu vom uita asta.

Rabash a scris următoarele în articolul O persoană va ajuta aproapele:

Fiecare persoană trebuie să dea atenţie şi să se gândească cum să îşi ajute prietenul, evocând o stare înălţătoare în el. În ceea ce priveşte dispoziţia, fiecare persoană poate găsi un loc lipsă în prietenul său, pe care este capabilă să îl umple.

Şi în articolul Scopul Grupului, scrie:

În societate, oamenii trebuie să acorde o atenţie deosebită pentru a se asigura că indiferenţa, neatenţia, nu vor intra în mediu, pentru că distrug totul.

Cine desconsideră ceva pe drum, la studii sau în realizarea măreţiei prietenilor sau a învăţătorului, acea persoană ne face pe noi slabi. De aceea, trebuie imediat să o îndepărtaţi de grup. Este cel mai mare inamic al vostru. Nu îl lăsaţi singur. Lăsaţi-l să se gândească la ce face, să îşi ceară scuze, lăsaţi-l să înţeleagă problema sa şi apoi va fi posibil să îl primiţi înapoi.

O persoană care ne slăbeşte pe drum nu trebuie ţinută în grup nici măcar o secundă. Având grijă de această regulă, ne vom atinge cu siguranţă foarte repede scopul .

From the 5th lesson at the WE! Convention on 4/1/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Trebuie sa fim concentrati  pe un singur gand: unirea dintre noi. Noi invatam totul de la natura din moment ce nu exista nimic artificial in Kabbalah. Cabalistii  cauta fizica lumii superioare. Ei reveleaza legile ei si ne explica ce se intampla cu noi.

Ei dezvaluie aceea ca, in lumea spirituala noi suntem toti conectati, nu prin corpul fizic ci prin legaturile interioare. In aceasta lume materiala fiecare dintre noi are o scanteie a acestei conexiuni, o mica dorinta pentru spiritualitate.

Dorinta pentru spiritualitate a fiecarei persoane este plasata in egoul ei, si din acest motiv este numita “ punctul din inima.” Acest punct este inconjurat de intunecata inima egoista, si de aceea eu nu simt ca scanteia mea vrea sa se conecteze cu oricare alte scantei.

Daca am fi putut vedea in lumea spirituala, gradele spirituale, noi am fi descoperit ca toate scanteile noastre sunt conectate impreuna si devin un Kli general sau o dorinta. La un nivel spiritual chiar mai inalt, aceste scantei sunt chiar mai mult conectate, iar in locul  Luminii Nefesh, sufletul este umplut cu Lumina Ruach. Iar la un grad  mai superior, sunt conectati si mai puternic, si din acest motiv ating Lumina Neshama, si tot asa..

Nu exista nimic decat conexiunea acestor scantei care deja exista in noi! De aceea  intelepciunea Kabbalei se adreseaza lor in particular. Gandurile noastre ar trebui sa fie centralizate doar la felul cum putem conecta dorintele noastre pentru spiritualitate. Daca reusim fie chiar si intr-o masura mica, vom atinge revelatia Creatorului asupra creaturilor Sale.

Trebuie sa intelegeti ca aceia care au scapat din Egipt nu au fost mai buni decat noi. Aceasta este o evadare din egoism, de sub Faraon, in intuneric si indoiala, impreuna cu femei, copii, cei in varsta, si sclavi. Aceasta este exact starea noastra si nu exista o asemenea persoana care nu este potrivita pentru aceasta. Este cu putiinta sa se obtina aceasta.

Totul depinde doar de eforturile noastre. La urma urmei, singura actiune libera pe care o putem intreprinde este  sa fim inspirati de mediul inconjurator.

Eu sunt responsabil de mediul meu inconjurator. Doar eu il pot compune, nu Creatorul. Daca dezvoltam o dorinta de a ne conecta cu totii si de a primi influenta mediului, asta ar face treaba sa mearga! “ Vom face si vom auzi” !

Din Lectia 1, Conventia mondiala de Kabbalah 11/09/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ecranul ( Masach) nu poate fi detinut individual. Pe baza a ce va fi construit ecranul meu individual, pe impresiile lumii corporale? Cheia este o dorinta ( sau lipsa din ea) sa ma unesc cu cei asemanatori mie.

Ecranul este construit pe unitate; acopera spargerea/prapastia dintre mine si ceilalti. Ecranul conectarii se formeaza peste acest abis al repulsiei si al uri.

Cand descoperim spargerea/leziunea , noi trebuie sa o “ bandajam .“  Cum facem asta? Lumina coboara si corecteaza/completeaza gaura care este aceasta ura dintre noi. Tot egoismul spiritual ( la nivelul Adam,om ) care a rezultat din distrugerea sufletului colectiv exista doar intre noi. Cat despre egoismul individual, acesta este egoism la nivelul animat.

Ecranul este asternut peste starea noastra distrusa: Ura ramane sub el, iar intentia stapaneste deasupra lui. La inceput, este daruire de dragul daruirii, sau lipsa dorintei noastre de a exercita ura bazata pe instructiunea “ Sa nu faci nici prietenului tau ceea ce tu urasti .“  Apoi noi construim al doilea ecran, sau dragoste pentru alti precum e cea de sine.  Si toate acestea se petrec intre noi.

Din discutia din 7/24/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa obtinem starea cand simtim ca ne aflam intre Egipt si libertate si sa constientizam ca daca ne unim, atunci impreuna  ne vom inalta peste natura noastra prezenta si vom fi capabili sa scapam de orice stare actuala de existenta. Dar atata timp cat o persoana este inconstienta de rautatea sa si de dorintele de a sta in “ Egipt” nu are sens sa vorbesti cu ea. Este necesar sa experimentezi exilul cu toata dezordinea lui, cu toate problemele si suferintele, pentru ca in final sa fi capabil sa iei decizia de a iesi din el.

Punctul nostru din inima “ Moshe ( Moise) ,“ ne trage ( Moshech ) inainte, din conditia noastra prezenta. Dupa aceea ne activeaza bunavointa de a accepta “ garantia “ ( Arvut), dar nu mai  inainte de asta.

In aceasta stare, in interiorul unei persoane, o gramada de dorinte se aduna la un loc. Evident, toti  “ Egiptenii” sai si “ Faraonul “ sunt inca in el, dar “ Moise ,“  Creatorul, si “ natiunea lui Israel “ sunt deja revelate in el. Acestea sunt toate calitati omului : intelept, egoist, si nou, altruist.

O persoana experimenteaza si dubii :  Va iesi  el afara din egoism, “ Egipt “ ?  Si chiar mult timp dupa ce a iesit, el ramane in dubiu : Oare am luat decizia corecta, sau ar trebui sa ma intorc inapoi? Si asa ramane pana isi va corecta intregul sau egoism.

Din Lectia Zilnica de Kabbalah 9/17/2010,  “ Arvut ( Garantie Mutuala ) “

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca in lumea spirituala intreaga realitate este in interiorul meu, inseamna ca sunt singurul lucru care exista. Asta ma inspaimanta pentru ca nimeni nu se doreste a fi singur pe lume.

Raspuns: Nu-ti fie teama, noi suntem in interiorul tau! In lumea spirituala descopar ca intreaga creatie este in interiorul meu, dar asta nu ii impiedica pe ceilalti sa simta la fel pentru ca fiecare persoana ii contine pe toti ceilalti.

De aceea ma numesc Adam (om), asemanator (Domeh) Creatorului, si in felul acesta tu si noi ceilati prieteni simtim. Daca incepi sa primesti forta conectarii ca fiind a ta, incepi sa iti simti prietenii ca o parte din tine. Asta e mai mult decat starea ta prezenta pentru ca este mai cu seama acum cand esti singur : esti inconjurat de egoisti care iti sunt absolut indiferenti.

Impreuna cu avansarea spirituala si apropierea reciproca dintre noi, toti incepem sa simtim ca Creatorul a umplut intreaga lume cu noi. Creatorul a umplut lipsurile dintre noi astfel incat am devenit unul in gandurile, dorintele si intentiile noastre. Deci nu esti singur !

Din  Portia saptamanala de Torah 11/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Facem multe acţiuni externe, dar care este modul corect în care ne comportăm la nivel intern?

Răspuns: Externalitatea trebuie să facă numai ceea ce ajută munca interioară.

Trebuie să îmi asigur o existenţă normală în această lume. Asta este obligaţia fiecărei persoane! Totuşi, toate celelalte acţiuni ale mele, dorinţe şi gânduri, trebuie să fie direcţionate către punctul de contact cu spiritualitatea. În conformitatea cu asta, trebuie să verific în grup, acasă, la muncă şi în mine însumi: Ce fac cu viaţa mea?

Ştiinţa Cabala nu cere unei persoane să fie un înger. Dar o persoană care vrea să avanseze trebuie să caute mijloce pentru a creşte eforturile sale şi să întărească conexiunile pentru a avansa mai repede şi mai eficient.

În esenţă, nu există niciun incident, nicio acţiune sau vreun eveniment în viaţa unei persoane care să nu poată fi folosit pentru a fi benefic dezvoltării sale spirituale. Trebuie doar să ştie cum să realizeze acest lucru, pentru că nu există nimic accidental. Totul are un motiv: Totul vine de sus intenţinat şi cu un scop. Trebuie doar să dai atenţie jocului pe care Creatorul îl joacă cu noi. Dacă nu ne gândim adânc la ceea ce ni se întâmplă, atunci sfârşim ignorând ceea ce Creatorul încearcă să ne spună!

În alte cuvinte, natura (sau Creatorul, ceea ce este acelaşi lucru, o lege şi un plan), ne trezesc noi informaţii, Reshimot, în fiecare moment. Aceste Reshimot sunt disfuncţionale şi noi trebuie să le aducem înapoi – de la partea stângă şi dreaptă – către punctul de unitate. Trebuie să verific în mod constant dacă intenţia mea este corectă şi în asta constă întreaga mea muncă.

Dacă sunt concentrat pe asta în dorinţa şi gândul meu, atunci pot lucra în orice meserie, pentru orice număr de ore şi pot face orice acţiune. Nu mă va mai dernaja!

Din lectia 3 de la congresul WE! din 4/1/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→