Intrebare: Ce înseamnă să mă angajez, să mă inserez în grup?

Răspuns: Pe de o parte, eu şi prietenii simţim in mod egal în ceea ce-L priveşte pe Creator deoarece noi dorim în mod egal să ajungem la El. Dar noi înşine suntem despărţiţi de ură. În acest caz, felul în care fiecare îi tratează pe ceilalţi este felul în care tratează grupul. Iar pentru a se angaja în grup, acesta trebuie să transforme ura în iubire.

Grupul este definit prin doi parametrii:

1. Acesta este format din prieteni care ca şi mine se străduiesc să-L cunoască pe Creator, dar cu toate acestea,
2. Îi urăsc.

Dacă aceste două condiţii se întâlnesc, atunci calea spre spiritualitate este în faţa mea. Deci, cum poate acest triunghi să existe: ei caută spiritualitate, dar eu îi uăsc, şi dacă e aşa, cum este posibil ca şi eu sa-L caut pe Creator? Şi dacă fac eforturi pentru El, cum pot în primul rând să-i urăsc pe ei?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Introducere în Cartea Zohar” Articolul „Să te bucuri de sărbători şi să nu dai la săraci” Paragraful 175: S-a spus că de sărbători, Creatorul vine să vadă Vasele (Kelim) Lui sparte. Asta pentru că, in zilele bune, când cineva ţine poruncile (Mitzvot) bucuriei din ziua bună, datorită întregii abundenţe pe care i-a dat-o Creatorul, Creatorul merge să-şi vadă Vasele sparte (Kelim), prin care omului i-a fost dată oportunitatea să se angajeze în Mitzvot (Porunci) în Lo Lishma (nu numai de dragul dăruirii, dar, de asemenea, şi pentru profitul personal astfel încât să ajunga la dăruirea completă).

În acest articol Zohar vorbeşte despre noi, cei care trebuie să ne folosim proprietăţile noastre în orice situaţie pentru a le ridica către adeziune. Tu trebuie să asamblezi o structură corectă din tot ce se află la dispozitia ta, şi să identifici vasele (Kelim) tale sparte ca şi starea ta corectată în masura in care le poţi imagina în mod corect în interiorul grupului. Dacă o stare este corectată sau coruptă depinde de atitudinea ta faţă de grup: cel actual şi cel dorit.

Atitudinea mea curentă faţă de grup este astfel: sunt un egoist şi vreau ca fiecare să fie exclusiv pentru a mă servi. Aceasta este starea curentă. Cea dorită este atunci când mă văd pe mine însumi servind grupul, prietenii, obţinând adeziunea cu ei şi încorporându-mă pe mine însumi în ei.

Discrepanţa între aceste grade este locul muncii mele. Când, după toate eforturile mele, realizez că nu sunt capabil să îndeplinesc nimic, stig, ţip şi cer Creatorului, Forţei Superioare, Luminii Superioare care a creat toată această realitate, să corecteze acţiunea Lui. El a făcut-o, întrucât am revelat ceea ce El a creat, iar acum cer corecţie.

Apoi, corecţia apare. În ce? În aceea că mă simt în adeziune cu mediul, cu grupul. Apoi, în această adeziune, revelez de asemenea conexiunea cu Creatorul, cu forţa care a corupt, şi apoi, datorită mie, a corectat starea şi pentru acest motiv m-a inclus în grup.

Şi dacă din contră, nu-mi folosesc intelectul, proprietăţile, condiţiile şi tot ceea ce mi s-a dezvăluit în mod corect, înseamnă că am fost neglijent cu tot ceea ce Creatorul a pregătit pentru mine. Şi apoi vine timpul descris astfel: „Creatorul a venit să vadă Vasele (Kelim) Lui sparte” pe care El le-a spart intenţionat, pentru a ne da posibilitatea să ne descoperim independenţa.

Dacă nu fac aceste corecţii prin ceea ce mi-a fost dezvăluit, este ca şi cum intru în „luptă” cu El, şi El mă învaţă ce am de făcut într-un mod neplăcut. În acest fel şi noi ne educăm copilul care nu vrea să asculte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 2/6/2011 “ Introducere in Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Orice cercetare stiintifica include trei stadii: 1) o ipoteza care trebuie dovedita, 2) materiale cu care sa experimentam, 3) procedura in sine, procesul prin care ipoteza este testata. Cum se poate aplica asta in Cabala?

Raspuns: Este de asemenea un experiment stiintific. Incepi cu o intrebare despre scopul vietii. Cabalistii iti fac o sugestie. “Gusta si vezi singur cat de bun este Creatorul.” Fa asta si vei avea rezultatul.

Existam intr-un sistem simplu. In afara de mine, mai exista gradul meu spiritual mai inalt privit ca “grup”. Trebuie sa ma integrez in el, si daca ma conectez cu grupul, incep sa simt Lumina in mine. Nu este nimic imaginar sau fictiune in asta.

Pentru a urca la gradul de grup, trtebuie sa imi obtin genele informationale, Reshimo 0/1 (Shoresh de Aviut si Aleph de Hitlabshut). Eu insumi sunt acest Reshimo “0/1” pe care as vrea sa il adaug grupului, caz in care Lumina ma influenteaza din starea mea mai avansata, corectata, ridicandu-ma la ea.

Toate aceste stari ale mele sunt deja prezente, pana la ultima si ma straduiesc pentru viitorul meu. In acest viitor, sunt unit cu toti acei care sunt un grup si o inima, prin garantia reciproca. Daca doresc sa ajung la acest stadium, Lumina ma influenteaza de acolo deoarece sunt deja present. Lumina imi altereaza proprietatile si ma atrage inauntru, ca o coarda astfel incat ma conectez exact in punctul din care Lumina vine la mine.

Cand ma angajez in grup la gradul meu superior, observ deodata ca grupul este acolo cu mine: totul este eu, doar ca noul eu, “al 2-lea eu”. In ceea ce priveste grupul, este mai sus, la gradul urmator, in locul in care se afla urmatoarea mea stare.

Cu alte cuvinte, mi se arata o mai mare diferenta, o mai mare forta a dorintei, o mai mare ura intre noi, si trebuie sa mai lucrez inca in acelasi fel, pentru a ma introduce in grup complet. Toti cei zece Sefirot al celui de jos trebuie sa intre in Malchut al Partzuf superior , pentru ca acolo nu exista nimic altceva decat cei zece Sefirot.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/6/2011, “Esenta Intelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ştiu dacă cererea mea catre Creator vine de la locul potrivit? Sunt cu adevărat acolo, de unde este permis să întrebi?

Răspuns: Cererea mea este valabilă dacă simt că este împotriva dorinţei mele, dacă ma pot ridica deasupra ei şi să cer din adancul inimii mele şi dacă mă pot bucura de acţiunea care este împotriva dorinţei mele iniţiale.

Cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa) apare în starea când pe plan intern, simt că vreau să-mi fac placere, dar deasupra acesteia simt că acţiunea mea se opune aceastei dorinţe. Ma bucura capacitatea mea de a rezista. Apoi, această plăcere nu este pentru mine, ca şi cum as fi refuzat să fur. Ceea ce contează aici este în ce măsură m-am asociat cu prietenii şi prin ei, împreună, cu Creatorul.
Dacă eu sunt dispus să organizez o astfel de acţiune interna, atunci sunt aproape de actul de a darui, şi asta este ceea ce-mi aduce satisfacţie care, desigur, nu este îndreptată catre mine.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce am nevoie pentru a pune în aplicare cunoştinţele de Cabala  în viaţa mea de zi cu zi? Mi se pare o discrepanţă mare între ceea ce am învăţat şi ceea ce simt.

Răspuns: Există o singură soluţie: accelerarea dezvoltarii tale. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de mai mult studiu şi o mai mare legătură cu prietenii. Nu este ceruta bogăţie, onoare, putere, sau orice alt efort, doar gândul de a nu uita niciodată de acesta.

Cheia este interconectarea noastra. În ciuda reticenţei cuiva, o persoană doreşte să depuna efort şi sa menţina legătura cu prietenii pentru a avea conştientizarea continuă asupra importanţei obiectivului. Şi când il atinge, „il trece mai departe,” raspandindu-l la alţii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să reacţionam la senzaţiile care apar ca rezultat al acţiunilor Creatorului?

Raspuns: Ele sunt rezultatul contactului cu Lumina de Sus, cu Creatorul. Dar, din nou, ar trebui să ne amintim că Creatorul este neschimbat si numai eu ma pot schimba, ca urmare a Reshimot (gene informaţionale) desfăşurate în mine una după alta.

Prin urmare, eu pot exercita efort numai în schimbarea Reshimot-urilor. Procedând astfel, accelerez dezvoltarea lor si le vad pe cele dorite. Eu nu sunt împotriva dezvoltării mele, sunt in totalitate pentru ea, deşi îmi dau seama că nu este uşor şi necesită efort, ca în orice dezvoltare. Sunt dispus să o fac.

Cum ma pot dezvolta atunci? O fac prin implicarea în grup. Cu ajutorul grupului, încep sa realizez importanţa dezvoltării mele, ei imi dau puterea sa rezist. Aceasta este ceea ce noi numim gradul de conştientizare a obiectivului. Pana la urma, în cazul în care obiectivul este mare în ochii mei, eu sunt pregătit pentru asta în ciuda rezistentei corpului meu. Importanţa îmi dă putere.

Dacă mă includ cu adevarat în dorinţa prieteniilor mei , atunci nu am nici o problema in accelerarea dezvoltării mele. Nu avansez pe calea suferinţei, când din cauza mea neconcordanţei cu Reshimo trezite,imi este provocata durere.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrea Creatorul de la mine atunci când „se joaca” cu mine?

Răspuns: Creatorul nu vrea nimic. El este bun şi face bine. Pe baza planului creaţiei, de a beneficia creatura, El a efectuat doar o acţiune: a creat dorinta de a primi. Mai mult decât atât, aceasta a fost creata ca perfecta de la început. Asa cum „Introducerea la Cartea Zohar” descrie, starile initiale si finale sunt în perfecţiune unificate.

Cu toate acestea, pentru a şti unde suntem, cum şi de ce El ne-a creat iniţial, ne intoarcem treptat la conştiinţa şi dizolvăm starea in care suntem. La urma urmei, totul are loc în raport cu noi, în percepţia noastră. Nu se schimbă nimic, cu excepţia înţelegerii mele şi a conştientizarii.

Prin urmare, Creatorul nu vrea nimic de la noi; El pur şi simplu ne-a dat o oportunitate de a cunoaşte in mod constient starea în care am fost creati ca perfecti, eterni şi similari cu El. Asta este ceea ce noi ar trebui să realizam, prin parcurgerea mai multor etape. În primul rând, ne-am dezvoltat inconştient, la nivelurile mineral, vegetativ şi animal de dorinte. Şi în ultima etapă, cea vorbitoare, ajungem la conştiinţa şi atingem starea noastră autentica. Trăim în momentul în care această tranziţie s-a facut .

Anterior, au existat oameni care au atins spiritualitatea, de asemenea, dar doar câteva persoane.  Astazi, acest proces implică toate sufletele care încep să simta şi sa realizeze unde sunt în realitate.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Programul creatiei este purtat in noi sub influenta a doua forte opuse. Pe de o parte, pana acum am avansat in modul egoist. Pe de alta parte, la un anumit moment, o forta suplimentara apare in noi: punctul din inima, dorinta de a ne echivala cu Creatorul. Aceasta dorinta, cu toate ca inconstienta si confuza deocamdata (de ce, cum, pentru ce?) incepe sa impinga inainte.

In timp, va aparea in toti oamenii. Pe baza a ceea ce se intampla in lume astazi, procesul va merge foarte repede. De fapt, nici nu ne-a mai ramas prea mult timp: 229 ani pana cand cei 6,000 expira. Nu este o perioada lunga cand este vorba de istorie.

Intelepciunea Cabalei spune ca nu este nevoie nici de aceste secole. Cand punctul din inima incepe sa apara la oameni, chiar si o mica parte a lui, literal cativa ani sunt de ajuns pentru a corecta si completa totul, pentru a atinge starea finala a corectarii integrale.

In acest caz intreaga noastra lume se va ridica la urmatorul nivel in termeni de implinire interioara. Nimic nu ni se va intampla; pur si simplu vom urca in senzatiile noastre, in perceptii, si in ceea ce ni se va revela. In viata noastra, ne vom ridica la o dimensiune mai inalta unde ne simtim cu adevarat impliniti si completi.

In zilele noastre, punctele din inima oamenilor sunt „hasurate” progresiv si repede. Persoane se familiarizeaza cu aceste noi senzatii si aspiratii si simt ca si cand ar fi atrase spre, sau respinse de ceva. La inceputuri, acestea se manifestau ca senzatii bune sau rele. Ma simt bine sau rau.

Cineva cade in depresie, dupa care ceva bun se intampla in viata, unele scopuri apar si ceva lumini sclipesc in zare. Apoi totul se prabuseste din nou, urmat de re-aparitia Luminii, pas cu pas.

Baal HaSulam descrie asta in articolul „Nu exista altcineva in afara de El”: Si beneficiul din respingere este ca prin respingere persoana primeste o nevoie si o dorinta completa pentru Creator sa il ajute deoarece vede ca altfel este pierduta.

Cu alte cuvinte, Creatorul ne tine jos. El, pas cu pas, de-a lungul unei lungi perioade de timp, atat cat este nevoie, ne „terorizeaza” incontinuu: un pic mai bine, un pic mai rau si asa mai departe. Cateodata credem ca nu poate fi mai bine, altadata ca nu poate fi mai rau. Apoi incepem sa ne obisnuim si cu una si cu alta si incepem sa vedem ca totul este trecator. Dar exista un sfarsit pentru asta, sau este un proces fara sfarsit? Se schimba frecventele, si ce daca?

Aici este locul in care apare liberul arbitru, libertatea de a merge mai departe. Nu imi pot forta propria avansare. As merge in cercuri, sarind de pe un picior pe altul, din stare in stare, din bine in rau, si asa mai departe. Voi putea sa merg mai departe doar daca imi maresc dorinta si impresia datorita mediului. Punctul meu ramane un punct. Niciodata nu voi putea sa il maresc singur. Nu va „creste” si schimba intr-un vas cuprins de  zece Sefirot, in care o sa simt lumea spirituala.

Va ramane un punct pana cand voi incepe sa ma conectez cu altii, cu cei din jurul meu. Trebuie sa fac asta. De aceea, cand punctul din inima persoanei se formeaza, dupa un timp el sau ea este adus in grup. Dar chiar in grup fiind, persoana nu intelege imediat ce i se intampla si ce ar trebui sa faca. Ce trebuie sa faca oricum, este sa inceapa conectarea cu ceilalti.
From   Din Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem spune ca acum, dupa Conventia din Berlin, suntem uniti?

Raspuns: Am atins un nou stadiu in unitatea noastra. Sunt fericit pentru ce s-a intamplat in Berlin si dupa aceea in Paris. Am atins unitatea, coeziunea. Pentru prima data am desoperit multi prieteni in Europa care deja au inteles calea si simt dezvoltarea. Am fost cu adevarat surprins de anumite evenimente.

Avem in fata conventia din New Jersey in Aprilie. Sa speram ca vom ajunge la un grad al unitatii si in Statele Unite. De aceea, unindu-ne in timpul conventiilor vom acumula forta necesara pentru a revela Creatorul creaturii.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Cand Creatorul iubeste omul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→