Întrebare: Se dezvolta dorinta de a darui cu ajutorul dorintei de a primi? Se va schimba şi va uni din nou în sufletul colectiv?

Răspuns: Intelepciunea Cabalei considera că întregul drum este al totalului corecţiilor noastre de a ne uni împreună şi de a atinge proprietatea daruirii (Creatorul) în legătura noastra deoarece această proprietate ne aduce împreună.

Dezvoltarea intervine prin virtutea unificarii. Şi atunci când dorinţa de a darui intră în dorinta de a primi, îi furnizează forţa dezvoltarii prin facilitarea diverselor conexiuni. Şi deoarece este dorinţa de a darui, aceasta sudeaza diferitele părţi.

Spre deosebire de aceasta, dorinta de a primi rămâne acolo la capacitatea nivelului mineral şi nu se uneste cu nimic. Prin urmare, dacă vrem să ne apropiem mai mult de dorinta de a darui şi de a ne dezvolta, avem nevoie sa facilitam relaţiile dintre noi şi includerea noastră reciprocă.

Şi nu contează că suntem separaţi prin distanţa, diferenţele de caracter, opinii, şi educaţie. Vom vedea mai târziu că dezvoltarea noastra anterioara (ca naţiuni diferite distante şi care se urasc si se dispretuiesc una pe alta), sunt necesare pentru ca deaspura acestui lucru, sa putem începe formarea inter-relaţiilor noastre comune. Si între aceste conexiuni suntem destinati să dezvăluim proprietatea de a darui (Creatorul).

Există, dar este ascunsa în interior. Acest lucru este exact ceea ce dorim să dezvăluim la convenţiile noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/18/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tu şi cu mine nu am fost creaţi printr-un accident. Creatorul a vrut ca creaţia să devină la fel ca El şi tot ceea ce ni se înâmplă ne împinge către scop. De aceea, pe acest drum, trebuie să realizăm că suntem împărţiţi, separaţi şi ne urâm unul pe celălalt. Totuşi, primim forţa de a ne uni deasupra urii, care creşte gradual din ce în ce mai mult. Asta se întâmplă pentru că nu putem depăşi şi nu ne putem ridica dintr-o dată deasupra întregii uri care se află în noi. Dar dacă o depăşim gradual, pas cu pas, atunci vom obţine calitatea dăruirii, atenţia reciprocă, grija, calitatea Binei care nu ne permite să facem ceva cuiva ce nouă nu ne place. Şi după aceea vom atinge iubirea aproapelui ca pe noi înşine.

De aceea întreaga ştiinţă Cabala, care este numită ştiinţa adevărului, vorbeşte numai despre unitate. Şi asta pentru că înăuntrul unităţii, noi, oamenii, obţinem calităţile Creatorului.

Dacă oamenii se adună şi se unesc într-o singură dorină pentru a multiplica forţa fiecări persoană şi a da unul altuia garanţia că prin eforturile comun vor obţine scopul dorin şi vor câştiga o mai mare încredere, asta se numeşte o societate de clovni şi mincinoşi. Şi asta pentru că ei cred că prin unirea lor vor fi capabili să aibă un beneficiu egoist mai mare. De aceea, rugăciunea lor comună acţioneză distructiv şi îi separă pe ei de scop.

O persoană trebuie să înţeleagă că se uneşte cu ceilalţi numai pentru a discerne cum să asceadă deasupra naturii sale. Nu face asta pentru a primi o mai mare forţă de la societate sau să îşi satisfacă cererile egoismului său, ci pentru a intra în această societate şi a începe să îi dăruiască. Aceasta este singura forţă pe care trebuie să o cerem.

Forţa dăruirii către societate vine de la Lumină, de la Creator, de la ce este ascuns înăuntrul relaţiei persoanei cu societatea, cu grupul. Deci, grupul trebuie să fie compus din oameni care se unesc numai pentru a-l obţine Creator, calitatea comună a dăruirii.

Creatorul nu există separat de creaţie. Calitatea dăruirii comune nu există decât dacă este o persoană care o descoperă. De aceea, dacă o persoană se include într-un grup care aspiră la calitatea dăruirii şi acolo doreşte să găsească această forţă, să obţină această calitate, începe să înţeleagă din unirea sa cu ceilalţi că această grijă de societatea, înăuntrul căreia există calitatea dăruirii, sau grija de Creator, care este acelaşi lucru, este rugăciunea societăţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/11, Pregătirea pentru Congresul WE!

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Pe drumul spiritual, trecem prin faze ale dezvoltării şi, în acelaşi timp, trecem prin dezvoltarea creativităţii. Este la fel şi în lumea noastră: Omul nu trăieşte doar cu pâine.

Nu hrănim copiii doar ca să se întărească, nici nu îi evaluăm prin creşterea în greutate. Mai degrabă, cel mai crucial factor este gradul în care un copil devine o fiinţă umană: una care este înţelegătoare, perceptivă, răspunzătoare, doritoare şi direcţionată către realizările cantitative şi calitative. Asta înseamnă că un copil creşte. Este un păcat dacă este lipsit de asta.

Natura ne dă o dezvoltare anume şi ne obligă să învăţăm să ne relaţionăm cu un scop la tot ceea ce facem în viaţă. Şi asta înseamnă că trebuie să ne definim noi înşine cum trebuie să fie o persoană. De fapt, un om înţelept se uită la distănţă. Dacă ne dezvoltăm cu un scop, trebuie să înţelegem ce vrea natura.

Natura ne demonstrează nouă integritatea, interconexiunea şi integritatea tuturor părţilor, o dezvoltarea constantă. Şi la fel şi noi, de asemenea, trebuie să distingem stadiile corespunzătoarea în dezvoltarea noastră, acceptându-le ca de dorit.

Astăzi, este necesară o educaţie corectă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Trebuie să furnizăm tuturor principiile de bază: o constantă auto-perfecţionare, îndreptare către unitate, binele conexiunilor cantitative şi calitative dintre noi, care iau naştere natural ca rezultat al asocierii, unităţii, armoniei şi homeostazei cu natura.

Dacă noi înşine ne comportăm în acest fel şi dacă începem să învăţăm tânara generaţie aceste lucruri, dacă mergem înainte către unitate, devenind mai apropiaţi şi ne înţelegem reciproc, până când iubirea aproapelui ca pe  noi înşine devine o normă, vom merge din ce în ce mai aproape de scop. Educaţia noastră va fi cu scop.

În timp ce ne dezvoltăm şi suferim stări care sunt în contradicţie cu egoismul nostru, trebuie să înţelegem că sfârşitul acţiunii stă în gândul iniţial. Natura a setat scopul final: Trebuie să ne unim unul cu celălalt. Şi pentru că nu este altă cale, trebuie să ne educăm noi înşine şi generaţia care creşte prin metoda unirii.

Altfel, în loc să ne tânjim după un fruct dulce, vom fi scufundaţi numai în amărăciunea stadiilor anterioare ale coacerii.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Principiile educaţiei globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să unim Israel, Tora şi Creatorul într-un întreg (persoana care tinde către Creator, Lumina şi Creatorul). Fiecare parte trebuie să se străduie să se uneasca cu cealaltă astfel încât la sfârşit, ar putea dărui Luminii. Este ca la început, Lumina este cea care dăruie, dându-i lui Malchut senzaţia iubirii Sale, determinându-i toate acţiunile care au început cu Prima Restricţie (Tzimtzum Aleph) şi de acolo mai departe.

Dar atunci când după toate aceste corecţii Malchut se întoarce la aceaşi stare de perfecţiune, unicitate, integralitate, în iubirea şi dăruirea ei către Lumina Infinitului, ajungem să vedem că toate sunt doar o singură creatură care a trecut prin tot felul de greutăţi.

Aceste predicţii sunt considerate lumi, de la cuvântul ascunderi din ebraică. Ele sunt ascunderi ale stării Infinitului, pentru a retrage senzaţia de împlinire şi pentru a suferi tot felul de experienţe interioare, impresii, alegeri şi războaie, pentru a construi în interior o relaţie identică cu Lumină în timp ce trece prin stările de separare de lumea Infinitului şi apoi apropiindu-se de aceasta ca în final sa ajungă la o adeziune completă.

În toate aceste procese, sunt infinite detalii, fiecare dintre ele fiind legate de la începutul până la sfârşitul procesului. De fapt, noi participăm de asemenea la toate aceste sentimente pe care Malchut le experimentează, produse de coliziunea dintre Lumină şi vas, plăcere şi dorinţă, forţa Creatorului şi forţa creaturii. Trecem prin aceleaşi stări în mod individual, ca parte din Malchut, astfel încât la sfârşit să ne simţim ca un singur suflet.

De fapt, există numai o singură creatură: Malchut al lumii Infinitului. ŞI fiecare dintre noi trebuie să se unească cu ceilalţi, depâşind acest teribil coşmar şi separarea noastră iluzorie, această ascundere a stării perfecte, eterne. Şi apoi, fiecare va vedea că  este inclus în toţi ceilalţi, în sentimentele lor, gândurile lor, în iubirea şi dăruirea lor.

De aceea, trebuie să facem tot ce putem pentru a accelera trezirea nostră din acest vis. Este scris că Creatorul ne va duce înapoi „din Sion”, adică că există o cale de ieşire (Yetzia) din această realitate, din acest somn. Apoi, vom vedea că suntem într-o stare ca de vis şi ne vom uni într-un singur suflet.

Sper ca următorul congres să ne ajute să facem un pas uriaş înainte astfel încât să ne trezim şi să ne simţim ca un singur suflet.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de  Kabbalah Lesson 3/24/11, Preparation for the WE! Convention

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât de multă ură trebuie să se reveleze între prieteni, astfel încât să se ajungă la o rugă reală pentru corectare?

Răspuns: Prima Reshimo (genă informațională) a spargerii care mă separă de ceilalți trebuie să răsară complet în mine. Apare într-o asemenea măsură încât nu doar că îi disprețuies și îi ignor dar, de fapt, vreau ca ei să sufere, mă separ de toți și mă gândesc că este mai bine să fiu pe cont propriu, să studiez acasa și să nu am nicio conexiune cu ceilalți.

Oamenii chiar îndrăznesc să îmi ceară lecții private. O persoană nu înțelege că întreaca actualizare a metodei spirituale se petrece în grup. Și, după această bătălie interioară și respingere, deziluzie și disperare, în timp, o persoană începe deodată să vadă conexiuna sa interioară cu prietenii. Este ca și cum ar înceta să mai observe corpurile lor corporale și fețle lor. Începe să intre în ei intern și să simtă dorințele lor interioare pentru spiritualitate, chiar cele pe care ei nu le simt. Dar ea este practic capabilă să le atingă sufletele.

Și așa poate spune cineva că a ajuns aproape de unificarea cu prietenii. Dar, în acest punct, descoperă cât de incapabilă este să se unească cu ei și că are nevoie de ajutorul forței superioare. Dorește să găsească această forță înăuntrul acestei uniuni, astfel încât să se conecteze și astfel obține realizarea. Este o muncă pas cu pas a realizării sinelui, a stărilor din ce în ce mai adânci.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul depinde de intentia cu care o persoana abordeaza mediul, inca de la inceput. Vine spre mediu (profesorul, cartile si grupul) pentru a avea profit in mod egoist si ca sa primeasca cunoastere, statut, sa-si satisfaca mandria? Sau vrea sa primeasca de la mediu calitatea altruismului, forma Creatorului care se ascunde in interiorul societatii?

Daca persoana abordeaza corect mediul, societatea,  va gasi calitatile  Creatorului acolo. Asta se numeste: „Creatorul locuieste printre oamenii Sai”. Acesta este testul principal al atitudinii persoanei.

In mod natural, chiar la inceputul drumului, venim cu dorinte egoiste obisnuite, acceptate in aceasta lume. Si chiar daca suntem gata sa ascultam frumoasele cuvinte despre iubirea celorlalti si altruism, totusi calculam sa obtinem ceva pentru egoismul nostru.

Si numai cu conditia ca omul se afla in mediul corect pentru o perioada de timp considerabila si absoarbe formele sale externe de altruism, coborandu-l in fata profesorului, al cartilor si al grupului, primeste, treptat, de la acestea forta pentru a intelege si a simti spiritualitatea, forta unificarii. Aceasta forta il ajuta sa isi dea seama ca unificarea nu este atinsa prin actiuni externe : strigand, sarind sau manifestand bucurie, ci cere o munca interioara ascunsa si constanta, invizibila ochilor.

Aceasta munca este intreprinsa in ceea ce numim „noapte”. Si atunci incepe persoana sa obtina, treptat, proprietatea altruismului. Tranzitia are loc in timpul cand persoana incepe sa vada mediul, potentialul lui interior ca pe o forta care o poate corecta. Intelege ca, fara aceasta forta, e pierduta. Asta duce la inaltarea „rugaciunii celor multi”.

Cand persoana isi da seama ca trebuie sa se roage pentru societate, obtine intentia de dragul altruismului, „haina” Luminii Hassadim (Milosteniei), imbracamintea potrivita pentru dorinta sa de a primi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 27.03.2011, Pregatire pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Am o dorinţă foarte puternică de a avansa şi de a atinge  daruirea, dar sunt total confuz. Unde ar trebui să mă întorc: în interior, la grup, sau catre Creator?

Răspuns: O persoană nu ştie ce este rugăciunea adevărată. Pentru moment, se simte pur şi simplu sub presiune şi nu înţelege ce se întâmplă cu ea şi de unde sa porneasca. Numai după o lungă perioadă de timp, atunci când ajunge în contact cu Creatorul prin intermediul prietenilor, ea începe să vizualizeze apelul său, rugăciunea, în mod corect.

Dar pentru moment, aceasta este pur şi simplu un strigat din inima. Şi nu te teme de ea prea mult , că sunteţi cu toţii încurcati şi nu înţelegeti; pana la urma, nu ştii cu adevărat ce se întâmplă în interiorul tau. Pentru moment, înregistrezi doar schimbările externe şi experienţele corporale în acest invelis exterior in care te afli.  Dar în interior, sufletul tau arata ca un „Matryoshka” (o papusa cuiburi ruseasca), şi fiecare dintre noi conţine 125 de astfel de piese cuiburi interne.

În prezent, percepi doar cea mai din afara „Matryoshka” (coaja), care nu are încă nimic de a face cu cele 125. Dar restul „matryoshkas” tale interioare te afecteaza, de asemenea. Şi chiar dacă acum simţi că efectuezi niste acţiuni plapande (deoarece nu simti rezultatele lor),dar prin utilizarea lor, vei activa parti ale sufletului tau intern.

Prin urmare, avem nevoie sa tratam cu seriozitate tot ceea ce facem chiar şi atunci când doar pare ca cântam şi avem un moment bun cu prietenii, şi credem că acest lucru este ceva prostesc. Dar astfel, setaţi lumi întregi în mişcare, ca un embrion in interiorul mamei sale, care determină întreaga ei existenţa fără a avea nici o idee de asta, sau ca un copil nou-născut care nu înţelege de ce o duzină de oameni brusc lucrează pentru el.

Asa este si cu noi, în timp ce noi încă nu înţelegem nimic despre spiritualitate. Dar momentul în care cel puţin începem oarecum sa ne fie dor de ea, activam imediat toate sistemele noastre interioare spirituale şi toate lumile superioare!

Şi astfel rezultă că esti încă departe de a vedea şi a fi capabil să înţelegi impactul pe care-l provoci şi ce faci, dar nu contează. Cheia este sa continui sa faci tot ceea ce esti capabil să faci astăzi.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă sunt nerebdător să fiu corectat dar nu sunt pregătit să primesc această corectie de la Creator?

Răspuns: Acestea sunt stările prin care ne trece drumul. Când venim prima dată la Cabala, nu înţelegem unde ne aflăm, câtuşi de puţin; suntem conduşi de gena de dezvoltare interioară (Reshimo) ce se mişcă precum o particulă încărcată electric într-un câmp electromagnetic şi ne aduce într-un loc unde putem atinge un oarecare echilibru temporar.

Astfel ne mişcăm înainte în câmpul de forţă şi sfârşim în grup, sursa luminii. Nu înţelegem încă de unde am venit; simţim doar că am găsit ceva foarte interesant şi am vrea să ştim mai multe despre asta. Dar o persoană nu realizează încă ce i se întâmplă şi ce este acest loc unde se află.

Toată umanitatea evoluează treptat de-a lungul istoriei sale pământeşti, şi din generaţie în generaţie dorinţele noastre se dezvoltă. Iar acum am ajuns la încarnarea noastră ultimă, cea crucială. Cu toate astea înainte nu am înţeles ce se întâmplă cu noi. Numai azi, pentru prima dată, ne apropiem de realizarea sufletului nostru.

Cu toate astea o persoană se rătăceşte si nu pricepe ce se întâmplă cu ea. Nu înţelege că se află într-un proces foarte lung si unic prin care toată umanitatea trece: sunt cei care merg înainte şi cei cărora nu le-a sosit încă timpul dar va veni acest moment şi pentru ei. Oricum munca adevărată începe atunci când o persoană înţelege că trebuie să lucreze pentru a se uni cu prietenii.

Şi atunci va descoperi numeroase obstacole pe care nu şi le poate justifica. Alege să se predea acestui curent de duşmănie faţă de ceilalţi  în timp ce trece printr-un şir nesfârşit de afirmaţii şi calcule. Acesta este cel mai problematic moment în care mulţi se împotmolesc şi renunţă – până data viitoare când vor primi încă o oportunitatea, în câţiva ani sau poate în viaţa viitoare.

Nimeni nu o poate evita asta din moment ce sufletul trebuie să ajungă la corectare, şi nu are nimic de aface cu dorinşele unei persoane. Ce poate face este să realizeze ce libertate are, adică să îşi facă corecţia acum sau la un moment dat în viitor.

De aceea munca adevărată începe când simţim repulsie faţă de grup. Şi din momentul ăsta  succesul  unei persoane depinde de cât de bine înţelege că asta este doar un joc ce este jucat de sus şi nu o realitate.

Nimic nu este real în legătură cu viaţa noastră; chiar şi viaţa asta este doar un joc. Şi cel mai serios joc este atunci când simte respingerea şi ura faţă de un anumit prieten cu care îi este destinat să atingă unitatea şi să intre în spiritualitate împreună.

Aceşti prieteni ce se adună cu el în grup sunt părţile sufletului său, cele mai apropiate faţă de el. Şi îi este dat să simtă ură faţă de ele pentru ca el să ceară să fie unit cu ele de către Creator. Şi aceasta este unitatea unde îl va găsi pe Creator cu adevărat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→