Intrebare: Ce este acea picatura care trebuie sa imi completeze dorinta in asa fel incat sa ma vindece si sa ma aduca undeva?

Raspuns: Dorinta ta este doar dorinta ta cand, de fapt ar trebui sa fie unita cu dorinta celorlalti. Aici este intreaga problema: Nu suntem suficient de uniti. Forte individuale avem din belsug, in timp ce forta colectiva nu.

Toti citesc toate cartile, au idei indraznete, inteleg sursele, lucreaza in grup, disemineaza Cabala si participa la conventii. Dar intrebarea este: Construim locul in care trebuie sa ne revelam gradul nostru cel mai inalt? Acest loc este dorinta noastra intreaga. Integrarea dorintelor este locul in care gasim lumea viitoare. Avem un astfel de loc? Ne simtim pe interior legati astfel incat in unitatea noastra sa revelam Creatorul?

Asta ne lipseste; aici nu depunem suficient efort. Avem nevoie de un camp mai intens, intensitate intre noi, o dorinta de o unitate mai stransa. Doar in el, in acest camp, il vom revela pe Creator.

Fiecare din noi detine puteri enorme; fiecare din noi este plin de idei marete si depune cel mai mare efort, dar unitatea intre noi inca lipseste. Nu am facut inca suficient pentru a crea locul de care avem nevoie.

Toate sufletele se ridica la Malchut al lumii Atzilut, si Lumina coboara la el de Sus. Este Malchut care primeste rugaciunile noastre (MAN), suma totala (Σ) a dorintelor pentru unitate. Si asta este ceea ce avem nevoie. Plansul individual nu se ridica la Malchut al lui Atzilut si ramane o cerere fara rost. Se asteapta nevoia comuna intrucat spiritualitatea este revelata in legatura dintre noi.

Astfel se spune ca numarul minim este doi. Chiar si doi, tu si cu mine, si conectarea dintre noi este destul. Daca creem o astfel de conectare motivata de dorinta de a-L gasi pe Creator, va deveni locul revelarii Lui.

Aceasta este problema. Daca nu lucrezi pentru unitate, cererea ta nu este acceptata. Trebuie sa raspunzi pentru doua lucruri:

1. Ai studiat Torah? Cu alte cuvinte, iti doresti sa ii iubesti pe ceilalti cum te iubesti pe tine, pe calea Luminii superioare asa cum spune Torah? Iti doresti sa stabilesti conectarea cu ceilalti si sa inveti sa iubesti? Asta in ceea ce priveste „studiul Torei”.
2. Astepti mantuirea? Cu alte cuvinte, in ciuda tuturor eforturilor tale nu ai obtinut nici un rezultat. Dar ai anticipat un astfel de rezultat? Ai ridicat MAN pentru corectare? Pentru ca mantuirea vine de la Creator intr-o clipa.

Aceste doua conditii sunt obligatoriu de realizat. Nu exista alta solutie. Nu este vorba despre cererea personala a cuiva, ci despre legi. In realitate, exista doar doua forte: proprietatea de a darui si cea de a primi. Conectarea dintre ele este baza sistemului cauza si efect a creatiei pentru noi.

Nu pot face cereri legii, naturii care sunt parte integranta din mine. Totusi, intelepciunea Kabbalah ne explica cum sa angajam corect aceste doua forte ale naturii.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Comentariul la Passover Haggadah” (Din articolul „Aceasta este pentru Yehuda”): “Acea piine pe care strabunii nostri au mincat-o pe pamintul Egiptului” (Passover Haggadah): …Rezulta ca Mitzva a mincatului unei Matza, le-a fost data in timp ce erau sub sclavie, si scopul acelei Mitzva a fost pentru vremea eliberarii, din moment ce ei s-au indepartat in graba.

Aceasta are loc intotdeauna atunci cind trecem de la un stadiu la altul, parasind nivelul in care ne aflam in prezent: sclavia din Egipt, condusa de egoul nostru, Faraonul, de incapatinata noastra „inclinatie rea” , care ne tine ostateci si nu ne lasa sa ne ridicam deasupra geloziei, a urii, a poftelor trupesti si ambitiilor.

Incercam pe masura ce sintem capabili, dar inca nu ne putem ridica deasupra acestor proprietati egoiste si sa ne conectam unii cu ceilalti, cu legaturi care sa corespunda nivelului ce urmeaza exilului din Egipt. Inca sintem incapabili sa devenim „un singur om cu o singura inima”, sa atingem garantia mutuala astfel incit forta integrala a iubirii si daruirii vazuta ca fiind Creatorul, sa fie revelata.

De aceea, in timp ce inca sintem sub stapinirea Faraonului, trebuie sa vizualizam urmatorul stadiu, sa ne jucam „ca credem” in el, ca si copiii care se joaca de-a adultii atunci cind cresc. Si noi trebuie sa ne jucam, traind o viata adulta, una spirituala.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabablah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca am putea vedea jocul pe care Creatorul il joaca cu noi, vom intelege ca tot ce se intampla in viata noastra este menit sa ne conduca spre singurul scop: necesitatea de a ne infatisa Creatorului. Si forta care treptat se dezvolta in noi ne obliga sa Ii cerem Lui este numita “Faraon,” sclavul credincios al Creatorului.

Faraonul ne pacaleste cu siretenie, ne pacaleste si ne pune obstacole pe cale: este toata munca Faraonului. Avansarea noastra depinde de felul in care acceptam aceste batai de joc, dezamagiri si oportunitati aparute. Nu ar trebui sa privim niciodata asta ca o sansa aparuta, ci sa vedem mana Creatorului care ne ghideaza, si sa ne gandim la cum sa reactionam. Clarificarea acestor situatii este ceea ce ne ajuta sa avansam.

Clarificarea are loc doar prin mijlocul conectarii noastre pentru ca doar atunci avem un punct de vedere corect care ne ajuta sa intalegem ceea ce Creatorul doreste. La afinal, El ne va cere sa ne unim ca „un om cu o singura inima”. Daca ne uitam la tot ceea ce ni se intampla din acest punct de vedere, vom intelege in mod corect ceea ce forta superioara doreste de la noi. Este foarte simplu, dar doar daca persoana reuseste sa vada tot ce i se intampla din acest punct de vedere.

Toate caderile si grijile ne conduc inspre a obtine calitatea daruirii. Venim de dragul egoismului si a mandriei noastre, pana cand toate aceste incercari si schimbari formeaza in interiorul nostru atitudinea corecta care ne permite sa intelegem unde ne aflam in relatie cu forta daruirii.

Dar in momentul in care ne schimbam, intelegem ca totul a fost facut din iubire. Creatorul nu a vrut sa ne impovareze cu aceasta putere si sa aplece la pamant. Nu a fost gelos pentru iubireasi atasamentul nostru fata de Faraon. Doar dragostea lui cea mare pentru noi l-a fortat ca treptat sa ne invete. Si el a suferit mai mult decat noi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat, asemanator felului in care parintii sufera atunci cand trebuie sa ii faca injectie copilului lor bolnav sau sa ii dea un medicament amar.

Niciodata nu a fost si nici nu ar putea fi vorba de nici un tratament negativ din partea Creatorului. Poate fi vorba doar despre dragoste.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 4/20/2011, Baal HaSulam Scrisoarea a 10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ar trebui sa incercam sa recunoastem toate starile pe care anticipam sa le vedem dupa iesirea din Egipt, in timp ce inca suntem in Egipt, chiar acum, cand muncim in grup. In ciuda puterii egoismului, vrem sa revelam lumea spirituala aici si acum. Doar depunand acest efort vom atrage forta care o va face pentru noi.

Trebuie sa gasim locul in care dorim sa devenim unul si sa intelegem cum sa depunem acest efort si sa cerem unitate. Facem tot ce putem prin efortul propriu si efortul Celui de Sus. Rugam si Ii cerem sa ne ajute in timp ce ne amintim sa ne aducem propria contributie.

Doar cand avem o idee clara despre locul, efortul si natura actiunii noastre vom lua decizia corecta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru  Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Va deveni vreodata grija pentru prieteni o a doua mea natura?

Raspuns: Nu, nu va fi. Doar egoismul care ma conduce poate fi natural. Toate starile urmatoare vin  peste el si pot fi obtinute doar prin depunerea unui efort constant.

Iesirea in spiritualitate este la fel ca levitatia deasupra pamantului in lumea noastra. Nu te poti suspenda in aer. Asta cere o forta care sa te tina sus in ciuda fortei gravitatiei. Gravitatia este forta egoismului nostru. Intotdeauna ma tine jos; totusi, de indata ce uit de scop,  cad la pamant.

Daca doresc sa ma unesc cu ceilalti, inainte de orice altceva trebuie sa depun un efort constat pentru a „atarna in aer”, in aspiratia spre unitate. Nu exista scurtaturi in cazul acesta: cand uit, cad.

De aceea grija pentru altii nu va deveni niciodata un obicei sau o a doua natura. Si ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta deoarece avem sansa de a ne obtine liberul arbitru in secunda urmatoare.

Daca obisnuinta m-a miscat pana acum, as fi inger. Ingerul se supune naturii sale: natura daruirii. Pluteste in aer pentru ca este „mai usor decat aerul” si nu este afectat de forta egoista a gravitatiei pamantului. Dar omul este.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intreaga dezvoltare are loc in concordanta cu cele patru stadii ale HaVaYaH care rasar din combinatia celor doua calitati, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, care incep sa se conecteze una cu cealalta. Prima oara, predomina dorinta de a primi. Dupa aceasta, ele lucreaza impreuna si totul culmineaza cu gradul final al lui Malchut care doreste sa conduca peste toti, cu dorintele sale egoiste.

Pentru acest motiv, cind Lumina influenteaza dorinta, o provoaca sa se dezvolte in concordanta cu cele patru stadii, pina la stadiul Dalet (Patru). Aceasta este legea fizicii spirituale. Acestea conduc catre dezvoltare, la nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman. Insusi omul, se dezvolta deasemeni in interior, in concordanta cu aceleasi patru nivele: neanimat, vegetativ, animat si uman.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa intram de fiecare data intr-un stadiu, sa fim in el si sa ii simtim defectele. „Clocotim” inr-un anumit nivel al dezvoltarii, pina cind ii intelegem deficienta si incepem sa cautam un nou grad. Toate acestea se intimpla in concordanta cu legea celor patru stadii de dezvoltare, conform careia fiecare nivel curent, intotdeauna contine partea opusa a urmatorului nivel care ne atrage.

Asta este ceea ce initial ne bucura la fiecare nou stadiu, dar apoi incepem sa simtim ca acest stadiu este „exilul” nostru. Incepem sa ne simtim rau si neimpliniti. In acest mod, ne lipseste viata „vegetativa” a nivelului „neanimat”, viata „animata” a nivelului vegetativ si viata „umana” la nivelul animat. Totusi, ce ne lipseste la nivelul uman? Ne lipseste Creatorul!

Trecem in acest mod prin aceste patru stadii, la care ne referim ca la cele patru exiluri. De fiecare data cind simtim ca sintem in exil, dorim sa iesim din aceasta stare. De fiecare data in care nu suntem capabili sa raminem intr-un anumit stadiu, deoarece senzatia de lipsa devine intolerabila, mergem intr-un nou stadiu, si aceasta tranzitie este numita „eliberare”.

Pe scurt, sint patru exiluri si patru eliberari. Pina astazi, am trecut prin patru exiluri si trei eliberari de-a lungul isotriei umanitatii, si sintem in pragul celei de a patra si ultimei eliberari.

In stadiul nostru curent, avem totul cu exceptia Creatorului, a senzatiei de conexiune cu El, astfel incit sa-I simtim calitatea: daruirea si iubirea pentru ceilalti. Cind unei persoane ii lipseste exact asta, inseamna ca a atins stadiul final, al patrulea, senzatia de lipsa a revelarii Creatorului.

Nu exista lipsa mai mare; aceasta este lipsa finala. Asta este lipsa pe care avem nevoie ca sa o atingem prin eforturile, exercitiile noastre si munca mutuala. Omul trebuie sa verifice daca asta este intr-adevar ceea ce ii lipseste. Daca nu, el inca nu s-a apropiat de eliberare. Totusi, daca el are un mediu inconjurator puternic, care este destinat sa iasa din exil prin eliberare, este posibil ca mediul sa-l traga in afara exilului, pe masura ce toti ies, ca si cum ar cara un om batrin, o femeie sau un copil.

Primii care vor iesi sint barbatii (Gvarim), aceia care sint capabili sa biruie (Midgabrim). Ei trag pe toata lumea impreuna cu ei; ei ii ajuta si ii ghideaza. Ceilalti trebuie doar sa fie pregatiti ca sa se alature acestora, nu sa opuna rezistenta, sa aiba o dorinta de a iesi, chiar si slabiti si lipsindu-le taria de a se uni. Totusi, ei nu trebuie sa se opuna.

Cu alte cuvinte, trebuie sa atingem un stadiu in care vom simti exact lipsa calitatii de daruire si iubire, a unitatii si a garantiei mutuale. Acest stadiu precede nasterea spirituala.
Din prim aparte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasts este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In noaptea de Paste, citim Passover Haggadah in loc sa citim pasaje din Tanakh cum facem de obicei, in timpul celorlalte sarbatori. De ce?

Raspuns: Pentru fiecare sarbatoare, vechii Cabalisti  au stabilit o anumita ordine. Daca o persoana vrea sa obtina un anumit stadiu spiritual sau o anumita treapta spirituala, chiar daca este doar o impresie a spiritualitatii, atunci aceste instructiuni ale Cabalistilor ii vor spune ce sa faca in fiecare stadiu.

Radacina spirituala a atins ramura corporala din interiorul grupului de Cabalisti care au iesit din vechiul Babylon, si prin conectarea dintre ei au putut obtine toate traditiile din corporalitate in actiunile spirituale, acceptul pentru mantuirea finala, care a fost obtinut in viata fizica prin actiunile spirituale.

O persoana poate omori un animal si in acelasi timp “omoara” dorinta de a primi placere. Ar praji animalul la altar si in acelasi timp simultan sa isi corecteze dorinta egoista. Apoi ar trebui sa manance animalul si sa obtina placere de dragul de a darui la al treilea nivel al Aviut (consistenta dorintei). Au adus toate obiceiurile in lumea fizica si simultan au avut grija de actiunile (porunci) impreuna cu Lumina Inconjuratoare si Interioara, si dorinta spirituala.

Sarbatoarea iesirii din Egipt este o actiune de parasire a dorintei de a primi pentru dorinta de a darui. Aici realizam actiuni externe specifice ca semn al iesirii din egoism catre iubire, de la ura si separare la conectare si unitate intre noi.

De aceea cand citim Haggadah trecem prin toate aceste actiuni care reflecta actiunile spirituale care ne ajuta sa iesim din Egipt: “Kiddush” (binecuvantare), “Urchatz” (spalarea mainilor), “Karpas” (a inmuia verdeturile in apa sarata), “Yachats” (ruperea Matza in jumatate), “Maggid” (povestea exodului) si asa mai departe. Daca facem asta in aceasta ordine in noaptea de Pesach (din cuvantul “Pasach” a deceda, a trece dincolo), trecem dincolo de stadiul curent si intram intr-un nou nivel, care este primul nivel spiritual.

Dar aceasta ordine nu corespunde ordinii standard al stadiilor de dezvoltare (“conceptia”, “hranirea” si “maturizarea”), pe care le studiem in Part.12 a Studiului celor Zece Sefirot: trei zile pentru fixarea spermei, 40 zile de formare a fetusului, noua luni de dezvoltare fetala, fetusul intoarce capul in jos, contractile si nasterea, sangele care se ridica de la uter la sani si formeaza laptele, doi ani de hranire a copilului si stadiile urmatoare pana la stadiul de adult (Gadlut): 3 ani, 6, 9, 12, 13, 20 si 70.

Iesirea din Egypt nu este standard in ordinea dezvoltarii sale. Lumina stadiului de adult (Gadlut) vine la inceput inaintea Luminii stadiului mic (Katnut). La inceput intri intr-o lume noua cu ajutorul marii Lumini, iar apoi incepi sa te dezvolti in ea.

Noi nu intelegem esenta “nasterii” chiar si in lumea noastra fizica. Pur si simplu obisnuim sa o percepem ca un proces natural: Fetusul se dezvolta in organismul animalului, si apoi continua sa creasca in afara lui. Nici macar nu ne intrebam de ce aceste trei kilograme de carne care au fost in trupul mamei acum iese afara? De ce fetusul iese afara ca un intreg? Pentru ca, la stadiul urmator al dezvoltarii ar trebui sa porneasca ca dintr-o picatura si apoi sa inceapa sa creasca din ea. Stadiul precedent de dezvoltare ia sfarsit la trei kilograme, si acum, la stadiul urmator aceste trei kilograme ar trebui sa se transforme intr-o picatura….

Unde ai mai vazut ca tot ce a fost obtinut la nivelul precedent, dorinta (Kli) cu intreaga sa implinire au avansat la nivelul urmator, ca aici? Cum este posibil?

Daca am terminat dezvoltarea la nivelul NRNHY de Nefesh, ajung la nivelul lui Nefesh de Ruach. Dar aici nu obtin nivelul lui Nefesh de Ruach, si in schimb ies cu cele trei kilograme ale mele de carne afara din trupul mamei si continui sa cresc. Teoretic, ar trebui sa imi incep dezvoltarea in exterior ca o singura celula, dintr-o picatura de samanta, la fel cum am inceput in interiorul mamei dar doar la stadiul urmator.

Toate aceste subliniaza unicitatea ordinii Pastelui, iesirea din Egipt, care devine posibila doar pentru ca Lumina marii stari vine in fata Luminii la stadiul mic, si mai departe facem un salt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să mă forţez să mă unesc cu prietenii, dacă nu simt nicio dorinţă în acest sens?

Răspuns: Desigur, trebuie să te forţezi. Cum altfel îl revelăm pe Faraon, dacă nu ne exprimăm dorinţa de a ne elibera de el?

Dacă nu fac presiuni asupra mea, pentru a mă uni cu ceilalţi, nu îmi arăt dorinţa mea de a ieşi din egoism. Înseamnă că o duc foarte bine în Egipt, adică avansez pe calea suferinţei (Beito) în loc de accelerarea timpului, calea Luminii (Achishena).

A accelera timpul înseamnă a depune eforturi deasupra dorinţei, asta este, deasupra dorinţei. Nu am absolut nicio dorinţă de a mă uni cu ceilalţi, nicio dorinţă de a mă anula, nicio nevoie de Creator. Tot ceea ce vreau este o viaţă bună pentru mine şi să descopăr lumea spirituală, la modul în care eu îmi imaginez că arată aceasta. Şi asta, de asemenea, este chiar tentant, să mă ridic deasupra acestei lumi şi să plutesc împreună cu îngerii.

Totuşi, aproape evident, nu realizez încă faptul că lumea spirituală înseamnă auto-anulare şi unificare cu ceilalţi. Dacă rămând în dorinţa mea normală, umană, prin care vin să studiez şi să lucrez în diseminare, dar nu pun presiune asupra mea să mă unesc cu ceilalţi şi să mă anulez faţă de prieteni, atunci nu sunt implicat în munca spirituală. Nu este avansare pe calea accelerării timpului. Pot face o mie de lucruri în grup, pot veni la lecţii în fiecare zi, să diseminez şi să vorbesc frumos, dar niciunul dintre aceste lucruri nu însemană că eu avansez spiritual, că studiez Cabala şi urmez calea Luminii (Achisena).

Numai dacă fac presiuni asupra mea, împotriva dorinţei mele, forţându-mă să mă conectez cu grupul, să mă unesc cel puţin într-o anumită formă cu toată lumea, într-o singură inimă, chiar artificial, să fiu împreună cu toată lumea într-o anumită măsură a gândului şi dorinţei, aceste eforturi ale mele sunt numite Achishena sau munca în grup. Restul nu sunt.

De aceea avem oameni care studiază în grup de ani de zile, dar încă nu au făcut nici măcar un singur pas înainte. Dar dacă o persoană începe să facă aceşti paşi înainte, depunând eforturi pentru a se uni cu ceilalţi în dorinţele lor interioare, ea obţine ieşirea din Egipt foarte repede. Cheia aici este să te agăţi de acest punct şi să îl influenţezi.

Câteva lovituri solide în acest punct şi vom reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→