Intrebare: In noaptea de Paste, citim Passover Haggadah in loc sa citim pasaje din Tanakh cum facem de obicei, in timpul celorlalte sarbatori. De ce?

Raspuns: Pentru fiecare sarbatoare, vechii Cabalisti  au stabilit o anumita ordine. Daca o persoana vrea sa obtina un anumit stadiu spiritual sau o anumita treapta spirituala, chiar daca este doar o impresie a spiritualitatii, atunci aceste instructiuni ale Cabalistilor ii vor spune ce sa faca in fiecare stadiu.

Radacina spirituala a atins ramura corporala din interiorul grupului de Cabalisti care au iesit din vechiul Babylon, si prin conectarea dintre ei au putut obtine toate traditiile din corporalitate in actiunile spirituale, acceptul pentru mantuirea finala, care a fost obtinut in viata fizica prin actiunile spirituale.

O persoana poate omori un animal si in acelasi timp “omoara” dorinta de a primi placere. Ar praji animalul la altar si in acelasi timp simultan sa isi corecteze dorinta egoista. Apoi ar trebui sa manance animalul si sa obtina placere de dragul de a darui la al treilea nivel al Aviut (consistenta dorintei). Au adus toate obiceiurile in lumea fizica si simultan au avut grija de actiunile (porunci) impreuna cu Lumina Inconjuratoare si Interioara, si dorinta spirituala.

Sarbatoarea iesirii din Egipt este o actiune de parasire a dorintei de a primi pentru dorinta de a darui. Aici realizam actiuni externe specifice ca semn al iesirii din egoism catre iubire, de la ura si separare la conectare si unitate intre noi.

De aceea cand citim Haggadah trecem prin toate aceste actiuni care reflecta actiunile spirituale care ne ajuta sa iesim din Egipt: “Kiddush” (binecuvantare), “Urchatz” (spalarea mainilor), “Karpas” (a inmuia verdeturile in apa sarata), “Yachats” (ruperea Matza in jumatate), “Maggid” (povestea exodului) si asa mai departe. Daca facem asta in aceasta ordine in noaptea de Pesach (din cuvantul “Pasach” a deceda, a trece dincolo), trecem dincolo de stadiul curent si intram intr-un nou nivel, care este primul nivel spiritual.

Dar aceasta ordine nu corespunde ordinii standard al stadiilor de dezvoltare (“conceptia”, “hranirea” si “maturizarea”), pe care le studiem in Part.12 a Studiului celor Zece Sefirot: trei zile pentru fixarea spermei, 40 zile de formare a fetusului, noua luni de dezvoltare fetala, fetusul intoarce capul in jos, contractile si nasterea, sangele care se ridica de la uter la sani si formeaza laptele, doi ani de hranire a copilului si stadiile urmatoare pana la stadiul de adult (Gadlut): 3 ani, 6, 9, 12, 13, 20 si 70.

Iesirea din Egypt nu este standard in ordinea dezvoltarii sale. Lumina stadiului de adult (Gadlut) vine la inceput inaintea Luminii stadiului mic (Katnut). La inceput intri intr-o lume noua cu ajutorul marii Lumini, iar apoi incepi sa te dezvolti in ea.

Noi nu intelegem esenta “nasterii” chiar si in lumea noastra fizica. Pur si simplu obisnuim sa o percepem ca un proces natural: Fetusul se dezvolta in organismul animalului, si apoi continua sa creasca in afara lui. Nici macar nu ne intrebam de ce aceste trei kilograme de carne care au fost in trupul mamei acum iese afara? De ce fetusul iese afara ca un intreg? Pentru ca, la stadiul urmator al dezvoltarii ar trebui sa porneasca ca dintr-o picatura si apoi sa inceapa sa creasca din ea. Stadiul precedent de dezvoltare ia sfarsit la trei kilograme, si acum, la stadiul urmator aceste trei kilograme ar trebui sa se transforme intr-o picatura….

Unde ai mai vazut ca tot ce a fost obtinut la nivelul precedent, dorinta (Kli) cu intreaga sa implinire au avansat la nivelul urmator, ca aici? Cum este posibil?

Daca am terminat dezvoltarea la nivelul NRNHY de Nefesh, ajung la nivelul lui Nefesh de Ruach. Dar aici nu obtin nivelul lui Nefesh de Ruach, si in schimb ies cu cele trei kilograme ale mele de carne afara din trupul mamei si continui sa cresc. Teoretic, ar trebui sa imi incep dezvoltarea in exterior ca o singura celula, dintr-o picatura de samanta, la fel cum am inceput in interiorul mamei dar doar la stadiul urmator.

Toate aceste subliniaza unicitatea ordinii Pastelui, iesirea din Egipt, care devine posibila doar pentru ca Lumina marii stari vine in fata Luminii la stadiul mic, si mai departe facem un salt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să mă forţez să mă unesc cu prietenii, dacă nu simt nicio dorinţă în acest sens?

Răspuns: Desigur, trebuie să te forţezi. Cum altfel îl revelăm pe Faraon, dacă nu ne exprimăm dorinţa de a ne elibera de el?

Dacă nu fac presiuni asupra mea, pentru a mă uni cu ceilalţi, nu îmi arăt dorinţa mea de a ieşi din egoism. Înseamnă că o duc foarte bine în Egipt, adică avansez pe calea suferinţei (Beito) în loc de accelerarea timpului, calea Luminii (Achishena).

A accelera timpul înseamnă a depune eforturi deasupra dorinţei, asta este, deasupra dorinţei. Nu am absolut nicio dorinţă de a mă uni cu ceilalţi, nicio dorinţă de a mă anula, nicio nevoie de Creator. Tot ceea ce vreau este o viaţă bună pentru mine şi să descopăr lumea spirituală, la modul în care eu îmi imaginez că arată aceasta. Şi asta, de asemenea, este chiar tentant, să mă ridic deasupra acestei lumi şi să plutesc împreună cu îngerii.

Totuşi, aproape evident, nu realizez încă faptul că lumea spirituală înseamnă auto-anulare şi unificare cu ceilalţi. Dacă rămând în dorinţa mea normală, umană, prin care vin să studiez şi să lucrez în diseminare, dar nu pun presiune asupra mea să mă unesc cu ceilalţi şi să mă anulez faţă de prieteni, atunci nu sunt implicat în munca spirituală. Nu este avansare pe calea accelerării timpului. Pot face o mie de lucruri în grup, pot veni la lecţii în fiecare zi, să diseminez şi să vorbesc frumos, dar niciunul dintre aceste lucruri nu însemană că eu avansez spiritual, că studiez Cabala şi urmez calea Luminii (Achisena).

Numai dacă fac presiuni asupra mea, împotriva dorinţei mele, forţându-mă să mă conectez cu grupul, să mă unesc cel puţin într-o anumită formă cu toată lumea, într-o singură inimă, chiar artificial, să fiu împreună cu toată lumea într-o anumită măsură a gândului şi dorinţei, aceste eforturi ale mele sunt numite Achishena sau munca în grup. Restul nu sunt.

De aceea avem oameni care studiază în grup de ani de zile, dar încă nu au făcut nici măcar un singur pas înainte. Dar dacă o persoană începe să facă aceşti paşi înainte, depunând eforturi pentru a se uni cu ceilalţi în dorinţele lor interioare, ea obţine ieşirea din Egipt foarte repede. Cheia aici este să te agăţi de acest punct şi să îl influenţezi.

Câteva lovituri solide în acest punct şi vom reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am înţeles că trebuie să mă rog în legătură cu satisfacerea dorinţelor prietenului meu. Totuşi, cum pot ştii care sunt dorinţele lui?

Răspuns: Trebuie să îţi vezi prietenii ca pe cei mai mare din generaţie, care sunt conectaţi unul cu celălalt într-o singură reţea corectată, fără defecte. Eu sunt singurul care încă există în afara acestei minunate conexiuni şi trebuie să mă unesc cu ei, să sprijin conexiunea lor cât de mult posibil.

De aceea, trebuie să vei dorinţa prietenilor ca dorinţa de a se conecta cu tine şi cu toată lumea. Asta este numită intrarea în reţeua conexiunii dintre ei, ca o celulă care se alătură unui organism unificat. Celelalte părţi ale organismului sunt deja conectate între ele în unitate şi armonie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt principalele semne care arată că o persoană a ajuns aproape de a ieşi din Egipt?

Răspuns: O dorinţă mare de a se uni cu ceilalţi este un semn că este aproape de a scăpa din Egipt, pentru că o persoană înţelege că numai prin unirea cu ceilalţi poate fi salvată. În acelaşi timp, vede că este incapabilă să o facă pentru că nu există sclipiri de dăruire în ea.

Simte de asemenea existenţa forţei superioare: Nu este nimeni în afară de El. Această forţă îi dă cele două stări menţionate mai sus şi este gata să se ridice cu această forţă în afara stării sale pentru a obţine conexiunea.

Conexiunea mea cu ceilalţi este numită ieşirea din Egipt. Asta înseamnă că fug de antagonismul meu cu ceilalţi şi de propriul meu rău, către libertate şi bine. Aceasta este liberatea faţă de îngerul morţii, separarea, pe care o percep ca moarte. Şi obţin conexiunea cu ceilalţi, care pentru mine reprezintă viaţă.

Când mă acordez la reţeaua unde toată lumea este conectată, asta se numeşte intrarea într-un nou pământ, o nouă dorinţă stăpânită de Creator, forţa dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă actul dăruirii și cum îl obținem?

Răspuns: Rabash scrie în scrisoarea sa că atac inima prietenului cu cadouri ca și cum trag cu săgeți sau gloanțe în el. Și chiar daca are o inimă de piatră (Lev HaEven), acoperită cu o puternică armură (Klipa, carapace), pe care o am și eu, dar lovindu-l din nou și din nou, gradul eu sparg armura lui și ajung la inima sa.

Și după aceea, îl umplu cu darurile și iubirea mea. În acest fel câștig inima prietenului și astfel obțin proprietatea dăruirii. Procedez astfel pentru că doresc să penetrez inima sa și să simt ca și cum aș fi în ea. Nu este inima noastră normală, egoistă, ci mai degrabă chiar acel loc spiritual, locul, unde doresc să mă unesc cu el. Acolo mă străduiesc să pătrund. Scrisoarea 40 a lui Rabash:

Fiecare  cadou…pe care îl dă prietenului său este ca o săgeată sau un glonț care face o gaură în inima sa…

Și chiar dacă vede că inima prietenului său este de piatră…(totuși) prin gloanțele pe care le trage în mod repetat, urmele multiple devin o gaură… unde iubirea darului – dăruitorului pătrunde și umple aceast gol. Și căldura iubirii scoate sclipiri ale iubirii prietenului și apoi, aceste două iubiri formează  o haină comună a iubirii care îi acoperă pe amândoi.

Asta înseamnă că iubirea înconjoară și ii acoperă pe amandoi si de acum acum incolo ei devin un singur om. De fapt, ei sunt acoperiti de o haina comuna, anulandu-se unul in fata celuilalt

Putem petrece mult timp, spunand cuvinte frumoase si discutand numeroase probleme, dar dupa toate intrebarile si raspunsurile exista doar un singur act care cel mai probabil va va indrepta in directia corecta. Despre asta a scris Rabash. Aceasta munca printre prieteni poate fi invizibila din afara, in timp ce ei ard in interior.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, Shamati  86

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare : Cum obtine cineva o stare in care el sau ea ii vor cere ajutor Creatorului?

Raspuns:  In timpurile in care traim suntem impinsi inainte doar de suferinta si dezamagire. Daca noi ne aflam in egoismul nostru, cum ne putem noi rupe de el si sa avansam? Aceasta este posibil doar daca observam completa sa inutilitate. Eu nu gasesc in el nici o speranta egoista pentru viitor, ci doar goliciune. De aceea, devin dezamagit in egoul meu, incerc sa ma intorc spre alte surse si nu gasesc nimic.

Indiferent cat de greu incerc, eu sunt incapabil sa ma unesc cu ceilalati pentru scopul unei vieti materiale confortabile. Si apoi incep sa gandesc ca insasi posibila unificare contine ceva speranta pentru viitor si pentru viata spirituala care va fi mai buna si mai satisfacatoare decat viata materiala. La urma urmei, daruirea este buna; umple o persoana si anuleaza toate limitarile. Aceasta este numita “ Lo Lishma, “  aspiratia egoista pentru spiritual, de unde incepe fiecare.

Acesta este un stagiu necesar pe calea unde eu doresc sa ating Creatorul si unificarea in grup deoarece eu sper sa gasesc un viitor mai bun acolo. Tot acesta este chiar un mai mare egoism dar este deja indreptat in directia corecta, si ma forteaza sa continui calea mea. Totul se deruleaza aici gradual raportat la un lant de cauza si efect, si este imposibil sa sari vreun nivel.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→