Intrebare: Daca generalul si particularul sunt egale, atunci grupul, la fel ca si individul, ar trebui sa se teama ca nu ne vom putea depasi egoul?

Raspuns: Daca este cu adevarat un grup, se transforma de la general la particular, intr-un intreg in relatia cu Creatorul. Si. in functie de gradul in care grupul devine un anumit „individ”. obtine unitatea si garantia, o singura recompensa, acest „individ” se transforma prin unirea diverselor stari a tuturor participantilor din interiorul sau devening mai bogat, de exceptie.

Creatorul este descris ca „Unu, Unic si Unit (singular).” La fel este si grupul, daca actioneaza ca „unul” si se uneste prin actiunile oamenilor, este vazut ca „singular”, „unic in drepturile sale”. Iar aceasta determina puterea lui „unu”.

Grupul nu se masoara prin numarul participantilor. Este definit de unitatea lor, calitatea legaturii lor care este caracterizata prin faptul ca unindu-se s-au ridicat deasupra egoismului, de dragul celorlalti. Asta este ceea ce face grupul puternic, deoarece in spiritualitate puterea nu este determinata de cantitate ci mai mult de calitate si este rezultatul multelor legaturi, mai cu seama a faptului ca s-au unit ca un intreg.

Aceasta este forta cu ajutorul careia descoperim lumea spirituala! Daca putem impaca toate aceste intentii impreuna „Unu, Unic si Unit” ca apartinand conectarii dintre noi, vom ajunge la revelarea Creatorului.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un incepator este predispus la lupta cu obstacolele şi la încercarea de a le muta din drum. El nu este în măsură să se conecteze la Creator prin aceste obstacole şi încă nu poate vedea că tot ceea ce i se întâmplă în viaţa vine de la El.

De aceea, el împinge obstacolele din cale în egoismul său şi se enervează pe alţii, în timp ce doreste să-si facă o viata frumoasa, usoara, aşa cum se obişnuieşte printre toţi acei oameni din lume care nu simt încă legătura cu Creatorul. Acestia sunt primii pasi în activitatea noastră.

Dar, după ce o persoană a depus efort pentru a intra in grup, conectandu-se cu învăţătorul şi cărţile, Lumina începe să-l afecteze mai puternic. Şi chiar dacă el nu simte, vede cum se schimbă interior. De fapt, el începe să observe legătura sa cu puterea conducatoare, cauza a tot ceea ce se întâmplă în jurul sau, forţa care există undeva în natură, în interiorul sau, şi evocă dorinţele şi gândurile sale.

Există un factor guvernant interior în ea  şi o persoană începe să stabilească o legătură cu acesta, în timp ce încerca să înţeleagă de ce El face toate acestea, în ce scop, şi cum ea ar trebui să răspundă la aceasta? O persoană traieste pentru foarte mult timp până când ajunge la senzaţia că totul în jur este declansat de unele cauze interne insuflate de Creator. Şi apoi, ea înţelege că trebuie să pună destul de un efort în grup, diseminare şi studiu, în scopul de a trece prin această etapă de ascundere mai repede.

Şi atunci când ea nu mai uită că totul vine din forţa internă, care-o trezeşte şi-o ghidează, munca ei devine mai conştientă, precisa şi practica. Astfel, ea acumuleaza treptat, dorinta necesara pentru a-L descoperi pe El, care organizează lumea din jurul nostru, astfel încât aceasta conectare ascunsa este dezvăluita în cele din urmă.

Dar există mai mult de lucru după aceea, muncă care continuă până la sfârşitul corecţiei prin obstacole. Singura întrebare este: Cât de repede va incepe o persoană să-i recunoască şi să-i utilizeze ca ajutor pentru a realiza o conexiune, adeziune, cu Creatorul?

La urma urmei, Lumina ilumineaza dorinta noastra necorectată, dezvăluind straturile sale mai profunde şi interioare cu fiecare nou grad. Acesta este singurul lucru care ne determină să simtim durerea. Dar durerea este simptomul unei boli, desfăşurarea egoismului, corupţia! Numai atunci primim o oportunitate de a ne corecta şi judeca pe noi înşine şi lumea la o scară de merit.

Prin urmare, este necesar sa lucram la noi insine, în scopul de a justifica orice stadiu pe care începem să-l simtim mai profund, mai puternic şi mai iritant. Cu cat mai mult avanseaza o persoană, cu atat mai mari şi mai profunde ii sunt prezentate obstacolele şi cu atat mai puternice sunt loviturile. Dar, în acelaşi timp, ea începe să înţeleagă ce se întâmplă, chiar dacă cel drept, de asemenea, cade şi devine un „păcătos”, astfel încât ea poate să crească şi să devină dreapta din nou.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfătuiesc să practicăm în mica noastră „camera de joc,” in „bula” din această lume, până când ne dăm seama că nimic nu funcţionează. Cine ne va da această senzatie? Este forţa superioară care locuieste în afara percepţiei noastre, dincolo de lumea noastră.

Asta e ceea ce ne impiedica. Asta e ceea ce ne duce la eşec în loc de succes. De ce? Pentru a ne contraria, pentru a ne trezi. Creatorul flirteaza cu noi, astfel încât să putem începe să-L dorim chiar mai mult şi de a dezvolta, la cele mai bune capacitati ale noastre, o nevoie reală de daruire, care se află în afara naturii noastre.

În timp ce ne formam această dorinţă de a iesi din colţul familiar, egoist, vom începe să realizam cât de mic şi limitat este. Este similar cu o gaură neagră care nu permite luminii sa intre datorită forţei de gravitaţie de netrecut. Noi, de asemenea, locuim într-o „gaură neagră”, în imposibilitatea de a ieşi din ea. Pe de altă parte, putem cultiva necesitatea de a ne elibera, „la dorinţa fără o dorinta.”Asta, putem face.

Cum aşa? Asta este pentru că dacă îl aranjam în mod corect, grupul leagă toată lumea. Asa functioneaza lucrurile în viaţa de zi cu zi. Oriunde mă duc, tot felul de lucruri imi sunt oferite pe care nu aş vrea sa le aleg niciodata. Mi s-a spus ca pilulele pentru dureri de cap sunt ceea ce am cu adevărat nevoie, dar ce se întâmplă dacă mă simt bine, şi totul este în regulă în viaţa mea? Atunci imi spun, „Cum vine asta? Iti lipsesc cele mai importante lucruri! Uite, vecinul tau deja le-a cumpărat. Avem un sortiment de nu-ti vine sa crezi.

Într-adevăr, nu m-am gândit astfel de placeri niciodata, dar eu sunt necruţător împins să le încerc şi sa vad eu insumi. Cu alte cuvinte, ei formează o dorinţă în mine, care vizează ceva pentru care nu am nici o dorinta. Asa este, din nou si din nou. Astfel este impactul societăţii.

Noi, de asemenea, ar trebui să cream o agenţie de publicitate a lumii spirituale, care ar lucra în mod constant in noi, formând o nevoie pentru ceea ce nu avem nevoie. În această agenţie, munca mea trebuie să se bazeze pe stiinta ca astfel, prin intermediul acţiunilor externe, lucrez la mine insumi.

Nu contează că eu vreau să mă manipulez în achiziţionarea produsului spiritual. Am pus această dorinţă prin intermediul grupului, prin dorinţele lor şi revine la mine într-o formă de nerecunoscut. Ca urmare, am devenit inspirat şi, literalmente din necesitate, încep să depun eforturi spre împlinirea spirituală.

Ce este trecut prin altii este nu mai este al meu. Mesajul meu iniţial a devenit saturat de dorinţa prietenilor, iar acum întregul grup devine dependent de această poveste: „Ştii, e asa de tare acolo, în spiritualitate! Comparativ cu lumea noastră, e ca si raiul pe pământ! ”

Ei mi-au spalat creierul cu mesaje pe care nici ei nu le cred. Ei doresc să-mi vanda un produs şi să facă un profit fiind agenţi de publicitate pentru el, în timp ce eu iau cuvintele în serios şi exercit mare efort in a cumpăra lumea spirituală pentru mine.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea, aşa cum este ea astăzi, se scufundă repede. Distrugem natura, extrăgând resursele ei şi ruinăm societatea umană, în toate sferele ei de viaţă. Şi, mai rău, nu ne putem opri. Indiferent de ce se întâmplă, noi tot încercăm să ne mişcăm înainte, în aceeaşi direcţie egoistă.

Dacă nu ai punctul din inimă, dacă nu poţi atrage Lumina Superioară, nu ai şansa să te compari pe tine însuţi cu ea, pentru a descoperi ce e rău în tine. Funcţionezi ca o maşină, cu o singură baterie conectată la ea. La fel ca şi un iepuraş mecanic ce continuă să ţopăie, uitând complet că la fiecare săritură urmează o căzătură. Daca nu există acolo nicio forţă care să-mi arate acest rău, eu nu devin conştient de el. „E OK, nu s-a întâmplat azi, dar poate o să se întâmple mâine”.

Aceasta este o problemă de „schimbare a lumii” după cum scria Baal HaSulam. Noi vorbim despre un concept ce derivă din ideea că plăcerea şi Lumina niciodată nu rămân în dorinţa noastră egoistă. Ne luptăm constant pentru ele, facem eforturi, dar nimic nu ajută. Şi nici nu va ajuta atâta timp cât noi suntem opuşi Luminii şi nu simţim nimic din ea.

Abia atinsă dorinţa şi plăcerea dispare imediat, iar eu trebuie să încep să alerg din nou după ea, pentru un scurt moment de contact între Lumină şi dorinţă. Trăiesc numai pentru acest moment. Dacă am putea să vedem acest proces din afară: dorinţă, o picătură de plăcere, dorinţă, o picătură de plăcere. În scopul de a o câştiga, eu ţin „butonul apăsat” tot timpul, ca un animal în timpul unui experiment, fără liberă alegere. Despre asta este vorba în toată viaţa noastră din care nu am învăţat nimic pe parcursul a mii de ani de evoluţie.

De aceea, „schimbarea lumii” este o noţiune filosofică foarte adâncă. Este corectă, egoistă şi singura formă de dezvoltare. Este o proprietate implantată în natura noastră şi nu avem unde să ne ascundem de ea. Doar dacă se trezeşte în om punctul din inimă şi el, sau ea, încep să se dezvolte corect, conduşi de noua lor dorinţă, ei pot să obţină o forţă care se opune mecanismului dorinţei şi plăcerii, forţa Luminii. Această Lumină face omul să se simtă că îi lipseşte un al treilea element, o nouă intenţie, un calcul, un ecran.

Centrul acestei căutări este faptul că este împotriva „schimbării lumii” din interiorul omului. Rezultă că este cineva în afara ta şi acest cineva crează întâi defectul şi apoi îl corectează.

Acesta este procesul pe care trebuie să-l suferim. Şi noi mai avem încă de văzut efectele dezvoltării asupra omului. După cum descrie Baal HaSulam, fiecare aşteaptă de la ceilalţi să admită că grşesc şi să recunoască faptul că el a avut dreptate. Umanitatea va merge pe această cale: fiecare parte se va lupta până la sfârşit. Şi asta sigur ne va conduce la mai rău şi la autodistrugere.

Dacă nu ne vom opune acestui proces prin diseminarea Cabalei, luptele nu se vor opri. Singura întrebare este următoarea: ne vor auzi înainte de distrugerea în masă, sau după, când numai o mică parte din omenire va mai rămâne?

Corecţia prin metoda Cabalei încă va exista, dar va veni după catastrofe, dispariţia a milioane, iar pentru ceilalţi, care vor auzi de metodă, o vor aplica grăbiţi de dureri oribile şi de condiţii extreme de supravieţuire. Sau, vom fi în stare să explicăm această metodă lumii, înainte să ajungă la extreme?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala in lume mult mai activ, astfel incat oamenii, influentati de gandul comun si dorinta comuna, sa o inteleaga mai repede. Pentru ca realizarea, intelegerea si gandurile trec de la unul la altul. Asadar, trebuie sa ne grabim dezvoltarea cu ajutorul mediului si sa obtinem mai mult timp.

Datorita efortului nostru comun si asistentei reciproce care este privita ca si „garantie”, ajungem in punctul in care vom cere schimbarea. Forta superioara va fi revelata si cu ajutorul ei ne vom ridica deasupra egoismului, voim iesi din „Egipt”.

Asa va fi pentru intregul grup Cabalist, la fel ca si pentru intreaga lume. Daca forta superioara nu va aparea in lume, daca nu exista nicio sansa de a ne reforma cu ajutorul intelepciunii Cabalei, ne vom muta pe calea corectiei acompaniati de o imensa suferinta, inclusiv razboaie mondiale.

Creatorul uraste corpurile egoiste si vrea sa faca orice pentru a ne infrange egoul, inclusiv evenimente dramatice care deja au avut loc in istorie. Omul are doua cai de corectie a dorintei sale egoiste: calea Luminii (Achishena, accelerarea timpului) si calea progresului natural prin suferinta (Beito, „in timpul sau”).

Va trebui sa experimentam sau ura fata de natura, Creator, care apare in dorinta noastra egoista, sau vom dezvolta acelasi fel de ura ireconciliabila fata de natura noastra egoista, in interiorul nostru.

Trebuie sa ajungem la stadiul de „a plange”, dupa care Creatorul, Lumina, se va revela singura si ne va reforma intentia din egoista in altruista. Pana cand acest stadiu va fi atins, trebuie sa ajungem la concluzia ca nu exista un stadiu mai rau decat asta si ca nu mai ramanem in egoul nostru nici un moment in plus. Intrebarea este totusi, cum vom ajunge la acest stadiu:prin suferinta loviturilor sau prin cercetarea atenta.

Rezultatul este doar unul: nu imi mai tolerez egoul deloc si il urasc mai mult decat orice in lume: „Mai bine mort decat cu o astfel de viata”. Daca simt asta in adancul egoismului meu, Lumina va incepe sa lucreze asupra mea.

Totul se intampla dupa legile naturii. Nu pot doar sa plang mai tare si astfel sa atrag Lumina. Avem de-a face cu o lege stricta, Lumina Superioara si trecem prin stari specifice, stadiu dupa stadiu, cand Lumina lucreaza conform ordinii  gradelor spirituale, Lumina si dorinta care se arata in ele.

De aceea, nu are rost sa stam sa steptam pana cand se intampla. Niciodata nu se va intampla. Inainte de orice altceva, avem nevoie de o dorinta pentru corectie si ura totala fata de egoism. Cu siguranta o vom obtine, sau prin calea suferintei, sau prin calea Luminii. Atunci Creatorul ni se va revela si ne va reforma.

Era un timp cand doar cativa alesi erau capabili de o astfel de corectie, dar astazi intregul grup, chiar intreaga lume in general va trece prin asta. Totusi, trebuie sa trecem prin aceleasi grade si aceleasi stari.

Asadar, cand este vorba de mai multi oameni, ei pot asista si se pot ajuta intre ei pentru a ajunge la o revelatie comuna. Pentru ca toti sunt conectati, tot ce simte si intelege o persoana vor simti si ceilalti. Astfel, datorita garantiei, se poate ajunge foarte repede la intelegerea si experimentarea generala si decide ca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Shamati No. 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că o femeie se poate acorda la Creator numai prin grupul de bărbaţi?

Răspuns:Absolut nu! O femeie trebuie şi ea să se acordeze personal la Creator! Această mişcare prin grupul de bărbaţi este necesară numai pentru a ne aduce pe noi toţi la acest nivel. Dar acordarea la Creator este încă un proces individual.

Cum poate o femeie să nu fie conectată cu Creatorul?! Ne mişcăm înainte împreună: bărbatul nu poate avansa fără dorinţa femeii, iar femeia nu poate avansa către Creator fără efortul bărbatului. Toate acestea trebuie să meargă împreună, aşa cum împreună facem copii.

Mişcarea este naşterea la fiecare nivel ce urmează. O femeie nu poate fi un părinte singur, aşa cum, la fel, nu poate niciun bărbat. Ei trebuie să fie împreună, să creeze o familie şi să aibă grijă de cercul comun al familiei, după care produc stări noi.

Dar atât bărbatul cât şi femeia au o relaţie personală cu Creatorul, în timp ce mişcarea poate apărea în grup. Eu mă acordez la Creator individual. Dar cum primesc împlinire? O iau prin intermediul grupului.

Impactul mediului înconjurător, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, este crucial. Iar o femeie nu poate avansa dacă nu primeşte influenţa mediului, chiar dacă influenţa bărbaţilor mai degrabă decât cel al femeilor.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabalei 4/21/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articol 34 „profitul pământului”: fiecare formă arată către o alta formă (opusă spiritual). Astfel, toate căderile în care cineva simte că a ajuns la separare (de alţii şi în interiorul lor, de la unificarea cu Creatorul) sunt o oportunitate să discerni între ceva şi opusul său.

Cu alte cuvinte, cineva ar trebui să înveţe beneficiul urcării din cădere. Altfel, cineva nu va fi capabil să aprecieze importanţa de a fi adus aproape de Sus, şi ridicarea ce i s-a dat…(aşa cum este spus:) „atat de departe încât Lumina a întrecut noaptea.”

În definitiv, numai din separări putem să apreciem uniunea dintre noi şi vom aprecia dobândirea unităţii precum dobândirea Creatorului, a forţei superioare. Trebuie să încercăm să dăm definiţiile corecte: separarea dintre noi este o coborâre, în timp ce unitatea dintre noi este o coborâre. Separarea, adică o stare de coborâre ar trebui să ne aducă o senzaţie a absenţei luminii, în timp ce o ridicare trebuie simţită ca prezenţa luminii superioarelumina dăruirii şi a dragostei.

Trebuie să interpretăm corect propietăţile spirituale, definiţiile spirituale. Apoi ne vom obişnui treptat cu ele şi vom începe să vedem valoarea superioară spirituală în cuvinte atât de urâte de noi azi: „unitate,” „dragoste” şi „adeziune.”

Numai atunci cineva poate estima şi considera chestiunea adeziunii, prin care plăcerea şi încântarea în gândul creaţiei poate fi obţinut, fiind „dorinţa Sa de a face bine creaturilor Sale.”
Din Lecţia 8, Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand intram in spatiul spiritual, adoptam alte suflete. Altfel, pur si simplu nu pot intra in lumea spirituala intrucat nu este un spatiu ingradit in care as putea intra deschizand o poarta.

Doar daca ma unesc cu ceilalti intr-un sistem si simt realitatea nu doar personal, individual, dar ca intreaga viata a sistemului unde suntem conectati intre noi, eu si cu prietenii, devenind un om cu o singura inima, incep sa percep mai multe detalii in asta, organele suplimentare de perceptie in afara de ale mele. Mai important, simt prin dorinta noastra comuna, vasul spiritual comun pe care il construim impreuna si care ne include pe toti.

Nu este doar  simpla suma a dorintelor, ci mai degraba o proprietate noua care este privita ca proprietate de a darui. Aceasta este proprietatea prin care incep sa simt o alta dimensiune, una superioara, spirituala.

Nu sunt doar anumite detalii suplimentare si particularitati pe care fiecare dintre noi le putem simti diferit, nici o schimbare a impresiilor noastre personale. Este o singura impresie, dar deriva din daruire, din senzatia de actiune a  Creatorului. Noi facem acte de daruire, ceea ce repeta actiunile Creatorului!

Incepi sa simti cum este sa fii asemenea Creatorului, si din acest motiv spiritual realizarea nu este una materiala. Cu toate ca sistemul pe care l-ai construit nu este „divin” ci se compune din sufletele noastre, are inca un design special, integrarea sufletelor in iubire, garantia reciproca si garantia peste egoul initial, natura raului, ura si repulsia. Si diferenta intre prima si a doua calitate este ceea ce creaza spatem sa experimentam actiuni vazute ca „daruire”.

Cu alte cuvinte, ai construit interiorul, inauntrul dorintelor si calitatilor tale, un model al Creatorului care te ajuta sa intelegi ce Este. Mai inainte, ai vazut doar aceasta lume si ai vazut creatiile fara sa ai cea mai mica idee ce inseamna. Dar acum ca ti-ai apropiat-o, il gasesti pe Creator in creatie intrucat tu asamblezi imaginea Sa chiar din tine, din toate sufletele.

La sfarsit descoperi un numar mare de detalii pe care le descoperi in aceasta lume, ceea ce mai inainte a fost ascuns. Vezi ca actiunile Creatorului au fost ascunse in ea.

Cauti mai departe, in masura in care poti adauga mai multe parti (suflete) sistemului tau si sa le unesti, pana cand toate sufletele individuale, impreuna cu punctul de vedere personal asupra lumii, unite ca un singur suflet, o singura dorinta privita ca Malchut a lumii Infinitului. Acolo, in conectarea cu ceilalti, in cele mai mici detalii, sufletele colective ajung la un sentiment si realizare pesonala care se potriveste perfect cu forta superioara, radacina realizarii colective din care am pornit pe calea noastra.

Vedem cu un numar mare de detalii se conecteaza, mergi mai departe la realizarea colectiva care este extrem de detaliata si vasta. Prin fiecare suflet si prin toate, odata ce te-ai unit cu ceilalti, ai ajuns la Creator, la lumea spirituala. Si tu esti cel care Il construieste, deoarece nu exista Creator fara fiinta creata! De aceea este numit „Creator” (Bo-Reh), „vino si vezi”.

Intr-adevar, cheia aici este munca sistemului. Din „materia” data, noi construim „caramizile” sufletelor pe care fiecare dintre noi le pune intr-un sistem comun, in timp ce ne ridicam deasupra urii personale, egoismului, repulsiei, si in acelasi timp conservam toate caracteristicile noastre unice. Astfel, creem un sistem puternic al realizarii personale.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „Torah este numita linia de mijloc): Trebuie sa avem incredere ca „Nu exista nimeni in afara de El”, insemnand ca doar Creatorul ne impune sa facem fapte bune. Dar intrucat inca nu avem calitatea de a stii ca suntem limitati de Creator, Creatorul ne apare in alti oameni (care totusi exista in afara persoanei) si are grija de ceea ce se intampla cu ajutorul lor.

Credem ca suntem inconjurati de o multime de oameni, ca ei ne influenteaza in diferite moduri, si ca trebuie sa reactionam la asta. Dar daca incepem sa ne raportam la ei („ei” insemnand grupul de oameni care studiaza Cabala, si nu intreaga lume exterioara) ca la manifestarea Creatorului, prezentei Sale intre noi, felului in care Ni se arata, atunci, pe masura ce ne unim in grup, incepem sa studiem si sa Il revelam.

Trebuie sa avem incredere ca in spatele imaginii omului este Creatorul si are grija de toate actiunile oamenilor.
Din Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→