Noi, împreună cu întreaga lume, trecem printr-o stare specială. Timpul când înţelepciunea Cabala devine revelată, este critic pentru istoria umanităţii.

În timpul întâlnirilor, cum ar fi congresele de Cabala, dorim corecţia sufletului nostru şi nimeni nu se gândeşte la restul lumii. Şi totuşi, haideţi să cugetăm un moment la faptul că afectăm soarta întregii lumi cu acţiunile noastre. Pot să semnez această cerere.

Dorim şi încercăm să ne unim, comutând astfel lumea la o scară de merit, deoarece lumea, în sine, este fără formă, materie fără viaţa care nu are nicio putere. Şi noi locuim câteva trepte deasupra ei, la nivelul uman (Adam), care tânjeşte să devină similar (Dome) cu Creatorul. De aceea, soarta lumii se află în mâinile noastre.

Acesta este motivul pentru care merită să cheltui bani pentru a ajunge la astfel de congrese de Cabala şi să te plasezi în acest mediu, spre deosebire de casa ta. Această consideraţie este de asemenea necesară; de fapt, o persoană primeşte dreptul de a afecta întreaga lume şi propriul destin.

La prima vedere, ce suntem noi, de fapt? Şi totuşi, Creatorul a ales în mod special aceşti oameni, dându-le o oportunitate şi o dorinţă de a veni aici (Congresul de Cabala de la Arava Desert), pentru a se uni. Nu este uşor; deci, eu respect pe toţi care au venit şi pe care Creatorul i-a ales şi i-a înzestrat cu putere, tărie. La fel, îi respect pentru dorinţele lor şi disponibilitatea de a veni şi contribui. Fiecarea persoană prezentă aici este măreaţă şi unică. Şi acesta este modul în care trebuie să ne privim fiecare.

Trebuie să apreciem această oportunitate specială care afectează destinul nostru şi soarta lumii. Şi nu contează că noi înşine de abia recunoaştem profundul înţeles al mişcării. Chiar dacă credem că dorinţa noastră este simplă şi naivă, ea totuşi va reforma lumea.

De aceea, vă recomand cu tărie să vă folosiţi timpul la maxim, astfel încât fiecare să îşi poată deschide inima şi să îşi dorească să se unească cu ceilalţi. De fapt, această întălnire a strâns împreună oameni foarte speciali. Să îi dăm ce este mai bine.

Din lecţia 1 de la Conventia de la Arava Desert 12/30/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi vorbim despre ura care devine revelată între noi; cu toate acestea, nu înseamnă neapărat că trebuie să ne urâm reciproc. Nu există nicio astfel de poruncă. Vom merge spre iubire.

Dar vom începe cu sufletul spart, care s-a divizat în miliarde de bucăţi. Noi trebuie să încercăm să le reunim din nou împreună. O lume contemporană la nivel mondial este indicația unei mari responsabilități a noastre, deoarece fie că vrem sau nu, vom descoperi că noi toţi suntem interconectați.

Dupa ce am încercat să ne unim, dezvăluim ura dintre noi. Aceasta este natura noastra. Creatorul spune: „Am creat înclinaţia rea.” Atunci când se manifestă aceasta? Când ne apropiem de unificare în mod corect. Dacă începem să ne unim în mod incorect, nu veți dezvălui ură, ci mai degrabă se vor obţine rezultate parţiale, cum ar fi indiferenţa şi aşa mai departe.

În scopul de a expune ura, aveţi nevoie de Lumina de Sus. Prin încercarea de a ne unifica cu ceilalţi, atragi Lumina, şi ea luminează spargerea, separearea dintre noi. Apoi, simțiți opoziția cu Lumina: Aceasta este ura.

Dar, ca rezultat al acesteia veți începe, de asemenea, să simțiți că sunteţi treziți și împinși către ruga pentru unitate. Aceeaşi lumină care v-a arătat cine sunteţi, de asemenea, vă poate ajuta. Apoi, voi cereți: Corectează-mă! şi Lumina o face.

Prin urmare, noi nu intenţionăm deloc să ne urâm. O persoană fuge din Egipt, de egoismul lui sau al ei, pentru a se ridica deasupra lui si sa se uneasca cu ceilalti. Şi apoi descoperă brusc ura adevărată, Muntele Sinai.

Din lecția nr. 1 Convenţia de la Arava Dessert 12/30/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot fi sigur în practică că toată realitatea este înăuntrul meu?

Răspuns: Trebuie să vrei ca această imagine să apară în tine în mod natural, astfel încât să trăiești în ea. La urma urmei, aceasta este percepţia autentică.

Făcând acest lucru, realizezi în primul rând principiul iubește-și aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu există părţi separate de tine. Toate realitate este in tine si numai egoismul stă între realitate şi tine, ca un obstacol imaginar care te separă pe tine de propriile tale părți.

Prin depăşirea acestui obstacol şi prin stabilirea conexiunilor peste el, corectezi spargerea. Egoismul rămâne şi se pot manifesta chiar mai puternic, în timp ce voi continuați să vă păstrați interconexiunea puternică a tuturor părților deasupra lui, încercând să le uniți în voi. Şi apoi, un Kli (vas) apare, și este de 620 de ori mai puternic decât era înainte de spargere.

Folosiți egoismul ca un rezistor, prin folosirea forţei sale de opoziţie. Nu încercaţi să scurt-circuitați în jurul lui, în schimb, realizați potenţialul său, dar numai cu intentia de a darui. În acest fel Aviut (grosimea vasului egoist) naşte Kashiut (fermitatea ecranului). Cu alte cuvinte, profunzimea, puterea dorinței, naște fermitatea intenţiei.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/30/10, “What Does It Mean that the Creation of the World was in Donation”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Articolul Voi sunteți parteneri cu Mine, paragraful 65: … pentru cei drepți, care deja sunt compleți în strălucirea superioară, mergând constant și devenind un nou cer și un nou pământ, așa cum este scris, Cei drepți merg din putere în putere.

Întrebare: Cum își construiesc cei drepți această continuă înnoire?

Răspuns: Ei încearcă în mod constant să se sprijine unul pe celălalt. O persoană care ține intenția spirituală se gândește în mod constant numai la ceilalți care, de asemenea, sprijină același sistem.

Ce înseamnă că noi penetrăm mai mult în ecranul interior, într-o imagine mai internă a realității? Dacă sunt acolo, înseamnă că mă alătur unui sistem care nu se schimbă și că nu mai este nimic de făcut pentru mine? Nu, înseamnă că mă alătur unui sistem, dorind să îl văd în acest fel, să îl realizez în acest fel.

Pe de o parte, spun că cei mai mari oameni din generație sunt în el; toată lumea este în intenția corectă. În momentul în care mă alătur lui, sunt sigur că sunt în garanție reciprocă. Totul depinde de mine. De îndată ce îmi adaug lepta (o mică monedă din Grecia Antică), totul se va liniști și va fi bine.

Pe de altă parte, trebuie să fiu preocupat ca toată lumea să sprijine acest sistem, astfel încât toată lumea să fie în el, să realizeze această conexiune, ca și cum eu sunt singurul de care depinde totul și eu mă examinez și examinez întreaga lume pe o anumită scară.

Mai departe, există acțiuni reciproce. Pe de o parte, mă conectez cu alții și ei sunt în starea de Corecție Finală (Gamar Tikkun). Pe de alta, pentru a fi împreună cu ei, sunt obligat să fiu preocupat de asta și să am grijă de ei ca și cum ei nu au nimic și eu îi sprijin, iar întreaga lor corecție depinde de mine.

Pentru ce asta? Toate astea sunt pentru mine, pentru corecția Kli-ului meu, deoarece dorința mea constă în dorințele tuturor. Asta se numește interconexiune. Includ (conectez) pe toată lumea în mine. Dacă vreau ca ei să mă includă (conecteze) pe mine în ei, trebuie să  fiu în acord cu ei.

Este necesar să încerc să simt aceste concepte. Nu va ajuta doar să le memorez în capul meu, deoarece le voi uita într-o secundă.

Din partea a doua a  Lecției zilnice de Cabala 12/28/10, “Introducere la Cartea Zohar, Article “Sunteți parteneri cu Mine”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toata intelepciunea Cabalei vorbeste doar despre actele de influenta care sint realizate in conexiunea noastra mutuala. Intreaga realitate cu exceptia acestei lumi, exista in daruire. Aceasta lume ne apare cu proprietati opuse, in care toata lumea primeste doar pentru sine, cit de mult este posibil. In aceasta tendinta de a „consuma pentru sine”, noi experimentam realitatea corporala.

Imaginati-va mici dorinte imprastiate pe o suprafata plana. Daca fiecare dintre acestea au tendinta de a obtine profit maxim de la celelalte, ele creaza o conexiune mutuala care se refera la „aceasta lume”, in toate formele materiei. In acest caz, oamenii se leaga prin ierarhii, se casatoresc, au copii, se unesc si totul se intimpla in concordanta cu intentia lor de a obtine placere de la altii. Si acesta este modul in care se conecteaza intre ei.

Aceasta este ceea ce numim „lumea noastra”, „aceasta realitate”, la toate nivelele sale: neanimat, vegetativ, animat si vorbitor (uman). Vedem ca altii sint apropiati sau distantati, depinzind de ei la ce grad, mai mare sau mai mic, dar totul este in concordanta cu intentia noastra de a simti placere.

Construim aceasta realitate, cu intentiile noastre de a ne bucura de orice. Dar daca cineva spune: „Nu! Eu vreau sa ma raportez la ceilalti cu intentia de a darui, nu de a primi”, el va experimenta aceasta noua atitudine in aceeasi realitate ca lumea spirituala. Este descris ca si: „Am vazut o lume rasturnata”.

Totul este determinat de intentie. Sa treci de la intentia „pentru sine” la intentia de daruire, inseamna sa treci Machsom (bariera ce ne separa de spiritualitate). In aceasta intentie de spiritualitate, sint 125 grade, pina cind atingem intentia perfecta, de absoluta daruire.

Realitatea pe care o percepem acum in intentia pentru multumirea sinelui, este imaginara. Ne este data doar sa o folosim ca o piatra pe care sa pasim spre adevarata perceptie a realitatii.

Am primit aceste atitudini egoiste fata de altii, cu scopul sa putem lucra mai departe, incepind cu asta, sa tranzitam catre proprietatea de daruire, si urcind cele 125 nivele spirituale, sa exploram conexiunea dintre noi si mai mult decit este acum, si sa urcam treptele lumilor spirituale. Doar intentia noastra determina ceea ce experimentam, in aceasta lume sau in lumea superioara.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/28/10, “Introducere la Cartea Zohar, Articolul “Voi sinteti Partenerii mei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Stau la lectie si citesc Zoharul si fac un efort impreuna cu ceilalti. Poate fi asta privit ca „dorinta de sacrificiu”?

Raspuns: Nu, nu poate. De unde sa stiu eu ceea ce tu citesti? Poate ca pur si simplu te bucuri de ceea ce explica Zoharul intr-un limbaj usor, atractiv si excitant.

De ce ne bucura si ce vrea el sa explice? Zoharul explica faptul ca doresc sa ma conectez cu tine, si ca voi depasi stadiile pe care le descrie. Este foarte simplu! Ce spune autorul Zoharului? „Ne adunam in timp ce simtitm ura unii pentru ceilalti; sintem separati de un abis total. Si atunci incercam sa ne unim”.

La acel moment, nu exista nici o carte Zohar in fata lor; ei tocmai se pregateau sa o scrie. Si ce scriu ei atunci? Ei incep munca mutuala si incep sa caute: „Cum sa ne apropiem mai mult unii de altii? Ce putem face pentru a experimenta macar o mica apropiere?”

Cum putem gasi conexiunea dintre noi, reteaua care ne leaga, si care deja exista? Ce relatii definesc aceasta conexiune si care sint stadiile acesteia? Care forte interne din noi, lucreaza: invidia, senzualitatea, ura, lupta pentru recunoastere, dreapta, stinga sau linia de mijloc? Daca le corectam, facem o restrictie, apoi un ecran si daca ne ridicam dincolo de vointa noastra de a primi placere (dorinta), cum putem dobindi ceva? Resping asta si asta, actionez in acest mod sau in altul…”

Si astfel, ei au inceput sa scrie Cartea Zohar bazindu-se pe ceea ce ei experimentau in conexiunea lor mutuala, pina cind au atins asemenea stadii spirituale exaltate, astfel incit fiecare grad era de 10 ori mai mare decit cel anterior: de la unu la zece, urmat de sute, apoi mii si apoi zeci de mii (Ribo). Vezi ce nivele au atins? Aceasta este puterea unificarii lor. Si despre asta au scris ei.

De aceea, daca doriti sa va imaginati pe sine intr-un asemenea stadiu, atunci tot ceea ce ei au descris va va afecta, astfel incit voi, deasemeni sa fiti mai aproape unii de altii si in conexiunea voastra cu ei, sa parcurgeti aceleasi stadii, pina cind atingeti stadiul in care un Kli perfect (dorinta) este umplut cu Lumina Infinita.
Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Voi sinteti Partenerii mei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Rabash, “Ce este in Munca, un  Pacat Mare sau Mic ”: Pretuirea daruirii este determinata de cel caruia ii daruim. Daca o persoana daruieste unui rege mic, atunci este o munca marunta. Dar daca o persoana daruieste unui mare rege, daruirea sa dobindeste pretuire si ii aduce mare placere.

Intrebare: In timp ce incerc sa ma imaginez ca daruiesc unui mare Rege, simt ca ma tradez pe mine. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Este corect. In primul rind, valoarea depinde doar de voi. Creatorul exista, chiar daca voi Il revelati sau nu. Depinde doar de voi. Aveti un „senzor” ca sa-L detectati? Asta este problema.

In general, ce inseamna „sa-l pretuiti pe Creator”? Rabash il citeaza pe Rambam cind explica modul in care la inceputul drumului, o persoana trece printr-un proces numit Lo Lishma (nu pentru numele Ei). Cu alte cuvinte, eu pretuiesc Regele daca fiind mai aproape de El, cistig mai mult. Ca si in lumea noastra, eu masor valoarea Lui impotriva placerii pe care o pot primi de la El.

Atunci ce ma face sa-mi schimb valorile? Este Lumina care Reformeaza. Daca, prin intermediul grupului, continui sa gindesc la schimbarea care trebuie facuta in mine, privind spre inainte, la sosirea Luminii, ca si un cocos care anticipeaza aparitia rasaritului, decit sa se teama de acesta precum face un liliac, atunci schimbarile vin si eu incep sa apreciez pe Cel Superior, deoarece El este un Daruitor, si nu pentru ca eu cistig ceea ce Acesta imi va da.

Acum eu Il pretuiesc deoarece El imi da si pretuiesc daruirea, nu neaparat fata de mine, ci proprietatea de daruire in sine. Doresc sa fiu similar cu asta. Acest nou stadiu de valori, schimba foarte mult o persoana.  Cel Superior devine pentru el, cu adevarat Inalt: exaltat prin natura, Regele, a carui valoare sta in faptul ca El este un Daruitor.

In acest caz, eu privesc catre Cel Superior nu pentru ca primesc de la El ci pentru ca pot deveni precum acesta. Vreau ca El sa-mi dea atributele Lui, sa imi permita sa ii devin similar, mai aproape de El, din moment ce apropierea este determinata exact de similaritatea de calitati si nu de cit de mult pot cistiga de la El.

Singura diferenta intre coproralitate si spiritualitate sta in atitudinea noastra fata de Cel Superior. Ii cerem Lui sa ne reformeze?

Creatorul se afla in repaus total, si totul depinde acum doar de noi: Daca dorim sa ne schimbam sub influenta Luminii Lui, atunci o vom face. Daca dorim sa devenim precum El in proprietatile noastre, o vom face, pina la punctul completei adeziuni, a iubirii absolute.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, “Ce este in Munca, un Pacat Mare sau Mic”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, “Ce grad trebuie sa Atinga cineva, astfel incit sa nu mai trebuiasca sa se reincarneze?”: Aceasta este perfectiunea pe care Adam HaRishon a avut-o anterior pacatului. Doar dupa pacat, el a cazut de la nivelul sau si sufletul i-a fost divizat in 600,000 suflete.

Intrebare: Cum apare un pacat?

Raspuns: Un pacat apare ca rezultat al influentei Luminii Superioare. De exemplu, vreau ca voi sa gasiti propriile greseli, dar vreau sa o faceti dupa ce ati inteles esenta acestora si doar dupa asta sa le corectati.

Participarea mea in acest proces este greu de remarcat; ramin in „spatele scenei”. Cit de insignifiant pot fi eu? Eu doar servesc ca factor provocator care nu este nici macar simtit in materia dorintei voastre, similar cu Sefira Keter.

O persoana experimenteaza subit slabiciuni sau se scufunda in ginduri ciudate care ii sint date de Sus, desi crede ca le produce singura. Acesta este primul sau pacat.

Apoi, incepe sa se lupte cu sine in loc sa ceara Creatorului sa-l corecteze. Acesta este al doilea pacat al sau. Creatorul ii da persoanei libertate de alegere si ii dezechilibreaza perceptia sa, edificindu-l; El ii da persoanei „un indiciu” ca exista si altceva in spatele acestui fapt.

Totusi, sistemele spirituale sint construite intr-un mod in care sintem incapabili sa ne adresam direct Creatorului, din moment ce proprietatile noastre ii sint opuse, si legea echivalentei de forma nu ne permite sa facem acest lucru. Acesta este motivul pentru care observam un sistem extern de obiecte si corpuri (aceasta lume) care ne da sansa de a face primii pasi catre corectie.

Daca fac acesti pasi, si le aplic intentiile corecte, si cer Luminii ajutor, reusesc sa conectez ambele lumi si sa determin influenta sufletelor superioare asupra mea. Prin intermediul acestora, primesc ajutor.  Sufletele celor drepti, imi aduc iluminarea de Sus, incepind sa lucreze asupra mea si sa ma ridice. Asta este ceea ce numim „pacatul si corectia sa”.

Din prima parte a Lectiei zlnice de Cabala 11/2/10, “Ce grad trebuie sa Atinga cineva, astfel incit sa nu mai trebuiasca sa se reincarneze?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atita timp cit o persoana nu si-a completat propria vedere asupra lumii cu perceptia spirituala, ea continua sa intilneasca diverse probleme. In primul rind, ea are dificultati ce fac diferenta intre corporalitate si spiritualitate.

Noi locuim in planul corporal si intilnim diferite conditii externe. Trebuie sa aranjam munca in grup, in familie si relatiile de munca, la fel precum si interactiunea cu prietenii, si trebuie sa urmam regulile lumii corporale pe care o acceptam ca o parte a guvernarii superioare.

Ne asteptam sa demonstram un raspuns dual de la punctele de vedere externe si interne. Totusi, daca privim totul din perspectiva „interna”, de ce avem nevoie sa facem cunoscuta intelepciunea Cabalei, in primul rind? Cui incerc eu sa o fac cunoscuta? Este pentru partile deja corectate?

Imaginea noastra despre lume, nu este inca perfecta; se va dezvolta in timp. Este astfel pentru ca, in fata realitatii sfarimate, o persoana ar fi libera sa se afle intre doua principii: „daca nu sint eu pentru mine, atunci cine?” si „Nu exista nimeni altcineva inafara de El”.

In al doilea rind, exista contradictii in munca cu prietenii. Ei sint fie complet corectati, fie trebuie sa lucrez cu ei ca egalii mei, ceea ce implica alte tipuri de relatii si asteptari.

Aceasta dualitate acompaniaza un incepator intotdeauna, din moment ce el trebuie sa invete sa lucreze cu ea. Multumita acestui lucru, prin combinarea opozitiilor inainte si dupa actiune, noi ajungem la analiza corecta si la realizarea acesteia.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/2/10, “Ce nivel trebuie sa atinga cineva, astfel incit sa nu mai trebuiasca sa se reincarneze?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să vedem grupul numai ca starea sa corectată, interioară, atunci cum diferă asta de restul lumii a cărei stare pare, de asemenea, numai să fie necorectată?

Răspuns: Nu este nicio diferență în înțelesul interior. Dar atunci când te uiți la grup, nu poți să nu vezi că aspirația lor către spiritualitate se manifestă extern, că ei vin la lecție în fiecare zi. Asta înseamnă că ei se străduie să obțină spiritualitatea, dar încă nu au obținut-o.

Ai un ecran extern prin care vezi cum ei tânjesc după dăruire în timp ce rămân în mod curent în sistemul egoist, care tinde să consume totul pentru propria plăcere. Totuși, ei știu deja, înțeleg cumva și chiar simt că există o șansă să ajungă la o atitudine diferită față de lume: să înlocuiască consumul cu dăruirea.

Ei știu că sunt două forme ale experimentării vieții în univers:

1. O viață în care în mod instinctiv încerc să înfulec totul pentru că am fost născut în acest fel, ceea ce este privit ca înclinația rea cu care ne-am născut.
2. Și mai este o altă atitudine față de viață: dăruire, pășire în afara sinelui, atunci când sinele meu nu există decât dacă este inclus în toți ceilalți. Și această a doua abordare este cea pe care vrem să o obținem.

Reiese că avem deja două abordări. Toată lumea trăiește deocamdată conform primului principiu, consumând totul fiecare pentru sine. Asta este ceea ce percepem în prezent, lumea noastră. Dar visăm să ajungem la o altă vedere asupra vieții și să observăm realitatea spirituală care există în dăruire.

Ce se va întâmpla cu realitatea corporală atunci? Va dispărea? Nu, nu va dispărea. Va rămâne atâta timp cât ai nevoie de ea, în măsura în care trebuie folosită ca o componentă necesară.

Deci, acum trebuie să fiți în stare să înțelegeți ce este corpul vostru material: este o măsură necesară de care aveți nevoie să păstrați pentru a continua să consumi pentru propriul beneficiu și nu pentru dăruire. Dar în realitate nu există niciun corp. Totuși, în măsura  în care ai nevoie să fii prezent în consumul egoist, continui să exiști în această realitate materială. Și în măsura în care pășești în afara ta, intri în lumea spirituală.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 12/28/10, “Introducere la Cartea Zohar, Articolul “Ești partener cu Mine”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→