O persoana poate crede ca trebuie sa isi depaseasca egoul independent, sa avanseze catre spiritualitate si sa se indrepte spre „Israel Torah si Creatorul sunt una”. Asta de fapt nu-i asa!

In lumea noastra, intotdeauna asteptam ca un copil sa faca o actiune independent ori urmand exemplul nostru sau gandind la ceva singur, cum ar fi sa construiasca ceva fara constrangeri.

In spiritualitate, dezvoltam un grad care este peste lumea fizica. Acolo trebuie sa obtinem o a doua natura, in timp ce in lumea fizica tot ce trebuie sa facem este sa avansam, sa invatam despre ce este deja in noi si sa descoperim ce este in fata. Asta deja pentru ca totul deja starea sa finala, intreaga realitate este dezvaluita.

Trebuie cumva sa ne „agatam” de spiritualitate, sa incepem a simtim, sa vedem si sa o dezvaluim. Pentru ca acum, lumea spirituala ne este neclara.

Trebuie sa intelegem in termeni simpli, care intamplator sunt si destul de greu de implementat: cand vorbim despre razbatere, aspiratii, atingerea scopului, dezvaluirea Creatorului si eforturile noastre, toate aceste lucruri trebuie sa fie in apelul nostru catre Creator pentru a fi auzite. Nu putem face in alt fel, decat sa ii cerem intr-un mod corespunzator Creatorului.

Pana cum nu am atins punctul in care realizam ca „nu exista nimeni in afara de El”, ca El este cel care conduce toate actiunile si ca noi suntem simple obiecte in aceste actiuni putem doar sa ridicam MAN (Mayin Nukvin – „apele feminine”) astfel incat Creatorul sa aiba grija de aceste actiuni.

Inca ne referim la spiritualitate in aceasi fel in care ne referim la aceasta lume, unde simtim ca putem face lucruri cu „mainile noastre”. Ne risipim eforturile in diferite directii, in loc sa ii cerem Creatorului.

Daca nu formulam o cerere interioara catre Creator, atunci nu aspiram catre daruire. De fapt, este destul de evident ca singuri nu suntem capabili de daruire. De aceea trebuie sa ii cerem ajutorul Creatorului. Grupul nu poate constientiza si  explica corect fiecarei persoane ce fel de actiuni trebuie sa facem impreuna.

Este spus: :”Fii lui Israel au plans pentru aceasta munca”. Ei au vrut sa construiasca singuri frumoasele orase Pithom si Ramses . Dupa ce le-au construit, au vazut ca totul a fost consumat de dorinta lor egoista de a primi placere. Atunci l-au chemat pe Creator si a facut schimbarile.

Cu alte cuvinte, noi doar asteptam sa se intample. Dar forta executanta care ne va schimba va veni doar daca o vom chema sa vina. Putem auzi aceste lucruri de sute, mii de ori, dar doar Lumina Superioara ne va da posibilitatea sa le percepem.

Totusi, opinia grupului ne poate aduce mai aproape de asta. Daca fiecare persoana va incerca in mod constant sa isi aminteasca si chiar sa se forteze singur sa se gandeasca ca trebuie sa ne unim in cererea noastra adresata Creatorului, atunci este considerat ca efortul tuturor. Este rugaciunea celor multi (Tefilat Rabim) care va deschide calea spre spiritualitate.

Din pregatirea pentru Lectie, 11/19/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Am inceput pregatirea noastra pentru Conventie cu multe luni inainte; am anticipat unitate cu ceilalti, spargerea egoului nostru, obtinerea unitatii. In spiritualitate, intotdeauna este nevoie de perfectiune, orice mai putin este imposibil. De fapt, daca vrei sa sari pe masa, trebuie sa te pregatesti sa sari mai sus decat masa, si apoi vei ateriza pe ea. Asta se aplica la tot.

Fixam un scop pentru noi la conventie: sa ajungem la revelarea Creatorului. Cu siguranta, fiecare zi trebuie sa fie scopul nostru. Dar de aceasta data chiar aspiram la ea si de aceea am facut un pas mare in fata. Am obtinut un nou statut. Am creat un nou Kli (vas) in care senzatia de conectare, unitate, scop si calea pe care le obtinem s-a manifestat deja.

Unii simt caau venit mai aproape, iar altii nu prea. Cativa experimenteaza din afara (vaselor) Kelim si cativa din partea Luminii. Cei care simt ca nu sunt inca parte din asta obtin realizarea raului; ei descopera cat de mult mai au de corectat.

Am experimetat impreuna o multime de stari diferite pana acum. Am descoperit ca mediul actionand asupra unei persoane poate face orice cu el pentru ca persoana este complet susceptibila la influenta lui.

Desigur, ne lipseste constanta influenta a mediului. Desigur, acum nu suntem in stare sa ne anulam in relatie cu el. Si cu siguranta, mediul nu isi desfasoara o forta suficient de puternica pentru a determina directia fiecaruia.

Totusi, cu siguranta am devoltat conectarea dintre noi. Si cred ca in curand vom incepe sa revelam mai multa si mai multa implinire.
Din Discutii in timpul Ceremoniei de Incheiere  a Congresului Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu este viață după moarte, de ce este scris în Zohar că sufletul se ridică la cer după moarte și îngerii îl iau la judecată, și așa mai departe?

Răspuns: Niciun singur cuvânt din Zohar nu vorbește despre corpul fizic. Zoharul se referă numai la moartea egoismului, după care Forțele Superioare, numite îngeri, încep că îl influențeze.

Ei iau dorința mea dea a primi plăcere din două părți, dreapta și stânga, și o ridică pe aripile lor la primul, al doilea și al treilea cer. Acesta este numele pentru diferitele nivele ale Binei, unde eu încep să primesc din ce în ce mai mult proprietățile dăruirii.

Astfel, acești îngeri mă ridică la cer, proprietatea comună a Binei. Acolo, eu descopăr un întreg palat al Creatorului, în spatele acestor proprietăți. Bina include proprietățile lui Malchut în ea, dorințele de primire în dorințele de dăruire și, mulțumită acestora, eu îl descopăr pe Creator.

Totuși, este cu adevărat conectată viața și moartea acestui corp animal cu lumea materială și simțurile fizice? De fapt, eu doar cred că el există; el nu există în realitate.

Există ceva cu adevărat în spatele imaginii unui ecran al calculatorului? Nu sunt nimic altceva decât semnale electrice, forțe, vectori, care pictează această imagine pentru tine. În același fel, tu vezi această imagine tridimensională, pe care o percepi ca lumea această.

Avem deja dispozitive laser care pot crea imagini tridimensionale în aer ale persoanelor, în jurul nostru, care pot vorbi. Aceste senzații sunt iluzii complete. Nu le poți atinge cu mâinile pentru că totul este în aer. Totuși, în curând, ele vor deveni absolut reale, la fel ca iluzia acestei lumi.

Este exact așa cum vedem această lume, cu toate că ea de fapt nu există. Atunci, ce poate fi viața după moarte? Televiziunea s-a închis și asta este: Nu ai avut dorința să descoperi Lumea superioară în această viață. Totuși, nu este nevoie ca corpul să moară pentru a revela spiritualitatea. Nu este nicio conexiune între una și alta.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Copr și suflet”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Zoharul nu vorbește despre moartea fizică. Vorbește doar despre dorința de a primi plăcere care devine corectată și obține similaritatea cu Creatorul. O persoană normală nu obține încă asta.

Atunci când o persoană lucrează în lumea spirituală, are cele două linii, stânga și dreapta (cei doi îngeri),  între care își construiește linia mijlocie. Egoul meu, Faronul, stă pe partea stângă și Creatorul, Lumina, pe parte dreaptă.

Imi creez vasul spiritual (Kli) cu un ecran, în măsura abilității mele de a transfera această dorință de a primi plăcere liniei mijlocii și de a atrage Lumina din linia dreaptă, intenția, către ea.

Ecranul este intenția de a dărui, în timp ce vasul este dorința din el. În acest fel, eu mă construiesc cu aceste două forțe și eu sunt cea de a treia. Apoi, încep să exist în realitatea spirituală. Odată ce am construit această a treia, dorința cu intenție, înseamnă că am obținut sufletul.

Totuși, dacă nu îl construiesc din aceste două forțe, atunci nu am nimic cu excepția unui singur punct în care nu simt nimic. Aceasta este abia o mică dorință care nu depinde de mine deloc, o dorință din nimic (Mi Ain).

Este scris în Zohar că trebuie să ucizi dorințele tale egoiste. Tu atragi Lumina către ele, le ucizi și le aduci către intenția de dăruire. Acesta vei fi tu, cel care trăiește.

Toate astea pot fi făcute cu ajutorul unui mediu corespunzător, care este numit Societatea sfântă (Hevra Kedusha) pentru că ea te ajută să îți îngropi egoismul. În acest fel, tu primești un suflet etern, o parte care este similară Creatorului.

O faci tu însuți și, dacă nu, nu ai un suflet. Exiști sub linia vieții, în această lume, unde nu ai nimic decât un corp animal, materie (Homer, substanță, este în consonanță cu Hamor, măgar). Aceasta este cea mai materialistă abordare.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala  11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă nu primim dorința de dăruire de la mediu, nu vom fi în stare să descoperim lumea spirituală prin propriile eforturi. Într-adevăr, plăcerea spirituală este infinit mai mare decât cea corporală. Chiar și cea mai mică plăcere pe care o primim urcând la primul grad spiritual este de 125 de miliarde de ori ai mare decât toate plăcerile lumii noastre combinate.

Big Bang-ul este un rezultat al unei mici scântei a Lumii Superioare care a creat lumea noastră și întregul univers. Și a fost doar o mică scânteie! Între timp, noi suntem în măsură să revelăm întreaga lumina NRNHY. Înseamnă că pentru asta, avem nevoie de vase nelimitate de recepție.

De aceea, nu putem primii toată această Lumină; altfel, pur și simplu am exploda. De aceea fiecare persoană trebuie să își construiască Kelim externe (vase) în afara ei. Numai prin conexiune, incluziunea reciprocă a unuia în altul, suntem capabili să dobândim dorințe externe mari.

Chiar acum, noi înotăm în Lumina Superioară; suntem doar incapabili să o simțim. Nu există niciun loc inăuntrul nostru care poate fi umplut, pentru că noi avem doar o mică scânteie. În scrisoarea nr. 8 a lui Baal HaSulam (Fructul înțelepciunii), el descrie Lumina care ni se revelează:

La ora realizării, cineva simte Lumina Superioară care este revelată și fundamentată pe toate transformărilor inverse. Și unei persoane i se pare, la ora obținerii perfecțiunii, că toate suferințele prin care a trecut au fost folositoare pentru că i-au permis să aprecieze dulceața și savoarea Luminii, a unirii cu Creatoarul. Și toate organele și tendoanele sale vor spune și vor depune mărturie că oricine dintre cei care trăiesc în lume vor fi de acord și bucuroși să își ciopârțească picioarul sau mâna de câteva ori pe zi, dacă așa ar obține savorea adeziunii pentru doar un moment în viața lor.

În alte cuvinte trebuie să înțelegem că revelația spirituală este ceva infinit de copleșitoare și noi trebuie să ne pregătim pentru asta dorințele goale (Kelim). Ne așteaptă o muncă interioară mare și totuși este incredibil de ușor dacă o facem împreună cu iubire. Această uniune determină totul!

Dacă mă unesc cu ceilalți și simt că exist împreună cu ei într-un singur Kli, într-o singură dorină, atunci Lumina devine revelată înăuntru. Este scris că iubește-ți vecinul este principala regula a Torei (Lumina), pentru că iubirea este vasul pentru Lumină.

Din Lecția 1, Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/9/

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalişti scriu, în cărţile lor, numai despre suflet. Ei nu se ating de lumea noastră, care este sub linia vieţii. Este o iluzie care ne este dată nouă temporar, astfel încât să începem să ne trezim din acest vis şi să construim o viaţă adevărată.

Acum, gândiţi-vă cum să vă apreciaţi prietenii care vă pot ajuta să vă treziţi către o viaţă nouă. Înţelegeţi că sunteţi împreună într-un vis şi numai o mică scânteie care v-a fost dată, vă poate ajuta să ieşiţi din el. Este similar cu situaţia în care dormi şi înţelegi că nu te poţi trezi dacă încerci. Cheia care te poate ajuta să te trezeşti este punctul în inimă.

Atunci când conectezi toate punctele pe care doreşti să le trezeşti şi ceri ca alarma sa sune, Forţa Superioară te trezeşte. Te va trage din acest vis. Altfel, vom continua doar să dormim.

Singura posibilitate de a revela lumea spirituală este de a fi în acest vis. Nu este nimic mai jos de asta, mai jos de existenţa animală, mai jos decât această viaţă iluzorie.

Singurul lucru care ne rămâne după moarte este ceea ce am obţinut în lumea spirituală în timpul vieţii acesteia. De unde ar putea veni altceva? De ce nu există acum? De ce stă în cale corpul tău animal? De ce este nevoie să suferi acum ca să te bucuri mai târziu?

Avem numai ceea ce percepem în dorinţa de a  primi plăcere. Dacă în plus la percepţia vieţii corporale obţin şi una spirituală, atunci cu siguranţă o voi avea. Nu depinde de viaţa corporală. Există două tipuri de dorinţă: una este de dragul propriu şi alta de dragul dăruirii.

Asta înseamnă că, pentru moment, voi continua să trăiesc simultan în două lumii şi, odată ce corpul moare, voi continua să trăiesc doar în lumea spirituală. Corpul animal moare şi încetează să perceapă realitate în cele cinci simţuri, similar ca şi cum noi acum ne-am pierde auzul. Astfel, toate senzaţiile corporale dispar.

Dorinţa egoistă nu poate exista pentru totdeauna; are o limită. Totuşi, odată ce ai obţinut dorinţa de dăruire, aceasta este eternă.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/10, „Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ridici MAN?

Răspuns: MAN este ruga pentru a deveni la fel ca Creatorul. Apare atunci când o persoană se simte fără ajutor, ca şi cum ar fi în mijlocul unui deşert. Este dezbrăcată de toate lucrurile, este slăbită şi alţii nu o pot ajuta. Înţelege că nu are nicio şansă să obţină iubirea şi dăruirea. Se simte slabă şi înconjurat de lei, dorinţe care o devorează. Viaţa sa este în primejdie şi este incapabilă să iasă din această stare şi să intre în dăruire.

Întreaga lume este la picioarele persoanei, cu excepţia dăruirii şi iubirii pentru prietenul său sau pentru Creator. Nu contează cu ce fel de plăceri se umple egoul; dacă calitatea iubirii şi dăruirii nu stă înaintea tuturor acestor lucruri, persoana este pierdută în deşert. În acest deşert, acest ego gol, dorinţa spirituală a unei persoane devine aşa de puternică încât o face să ţipe şi acest ţipăt îşi atinge ţelul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/28/10, The Zohar, Introducere, Articolul “Trandafirul”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Nu a existat niciodată în istorie, un asemenea mediu puternic cum este grupul nostru mondial, care aspiră să reveleze spiritualitatea atât de mult, se pregăteşte pentru asta şi dă fiecărei persoane oportunitate de a i se alătura şi de a trage energie din el. Într-adevăr, toate forţele necesare sunt deja prezente înăuntrul lui. Să lăsăm fiecare persoană să îşi imagineze că este în poziţia lui Rabbi Yosi Ben Kisma, care a apreciat atât de mult mediul său încât nu a fost dispus să îl părăsească sub nicio formă.

Începe să îţi apreciezi mediul. Este singurul loc în care descopăr spiritualitatea şi singura condiţie pe care Creatorul a pus-o înaintea mea. Este singura alegere liberă; nimic altceva nu va ajuta.

Este exact unde înclinaţia noastră rea este ascunsă, Machsom-ul. Întreaga problemă stă în asta şi toate eforturile noastre trebuie plasate numai aici.

Acum suntem într-o stare foarte critică! Fie vom îngheţa în această stare, fie vom face un super efort şi ne vom apropia de a doua lovitură a Faraonului. Cea de a doua lovitură  va fi de o calitate complet diferită. Începem să îl revelăm pe Faraon, calităţile lui, chiar mai adânc în noi, precum şi calităţile Creatorului împotriva lui.

Creatorul îi spune lui Moise: Haide la Faraon împreună cu Mine. Este necesar să îi obţinem pe amândoi împreună, unul împotriva celuilalt. Creatorul a îngreunat inima Faraonului pentru ca tu să îl cunoşti pe Creator în opoziţie cu asta. De aceea El spune, Haide! Deci, acceptă-i invitaţia!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala12/2/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Libertatea alegerii consta doar in a intari mediul in asa fel incat sa ii influenteze pe toti. Nu putem schimba nimic altceva in toata existenta noastra.

Ai intrat in holul Conventiei si ai simtit o tensiune puternica. Asta pentru ca dorinta comuna care a fost acolo te-a influentat. Toata lumea a ars de o dorinta enorma de a atinge ceea ce ne-ar putea indreptati sa facem o legatura, si asta te-a afectat si pe tine.

Deci, de ce nu poti sa iti organizezi mediul ca sa te influenteze in acelasi fel acum? Exista multe mii de participanti care sunt alaturi de noi la lectia zilnica, deci, de ce nu suntem in masura sa ne influentam unul pe celalalt?

Avem aceeasi conectare, si suntem pe acelasi teren. Conteaza atat de mult ca nu suntem in acelasi hol, in acelasi spatiu fizic?  Este singura problema? De ce ne lipseste bucuria si fericirea enorma?

Pur si simplu ne lipseste pregatirea. Cateva luni inainte de Conventie, toti am asteptat aceasta zi cu speranta, teama, trepidatii si griji. Am citit si am auzit despre ea, am memorat cantece speciale. Toti ne-am pregatit pentru acest eveniment.

Este nevoie de o enorma cantitate de bani, timp si efort fizic. Desigur, cand toate aceste sunt adunate intr-un singur loc si explodeaza in acelasi timp, conduce la un rezultat imprevizibil. Toti care au fost acolo la fel ca cei care au urmarit din spatele ecranului au primit aceasta impresie puternica. De ce nu putem continua in acelasi fel?

Am ajuns la acest grad, la acesta elevare a spiritului, prin munca noastra comuna de jos (Itaruta de Letata, trezirea de jos), iar acum este a noastra. Am cumparat-o. Atunci de ce nu putem sa o mentinem?

Trebuie sa ne amintim ca am pastrat aceasta legatura dupa Conventie pentru ca “el este elevat si nu coborat in spiritualitate”. Tot ce am obtinut este acum al meu, dar acum sunt incercat cu o noua, necorectata dorinta care impiedica orice s-a intamplat anterior pentru ca demonstreaza o noua inaltime spre care trebuie sa ma ridic. Trebuie sa vad acest nou munte ca un mijloc de a urca.

Deci haideti sa intelegem ce s-a intamplat. Nu am cazut, am intalnit o oportunitate de a urca. Apoi, vom vedea un scop clar in fata noastra, si iar noi va trebui doar sa ne unim puterile. De fapt, aceasta este singura actiune care ne ajuta sa urcam, doar prin uniunea noastra.

Ne unim chiar mai puternic in grup, si asta inseamna ca urcam. Lumina ma ridica, eu personal nu trebuie sa fac nimic. Trebuie doar sa ma conectez cu ceilalti mai puternic ca niciodata. Apoi, Lumina ma va ridica la o noua inaltime, la un nou grad.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  11/23/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu cât ne unim mai puternic, cu atât mai multe scântei de dăruire putem include în calitatea de primie. În principal, prin lucru asupra unităţii, lucrăm pentru combinarea acestor calităţi.

Suntem incapabili să lucrăm cu dorinţa pentru plăcere în forma sa pură. Atunci când venim aproape de ea, vedem că nu este menită să lucreze deloc pentru dăruire. Atunci ce putem face cu ea, considerând că are o natură opusă?

Reiese că nu avem posibilitatea sa primim de dragul de a darui, si asta inseamna ca nu putem darui nici un fel de placere Celui care daruieste. Exista o bariera care sta intre Creator si creatie, blocand toate eforturile creatiei de a ajunge la daruirea mutuala.

Singurul mod de a merge mai departe este sa combinam calitatile. Cum putem face asta? Trebuie sa ridicam Malchut si sa il includem in calitatea lui Bina.

Munca noastra este construita pe baza aceluiasi principiu. O persoana in relatie cu grupul este asemenea Malchut in relatie cu Bina. Devenind parte a grupului, ne anulam pe noi insine la fel cum Malchut se anuleaza in fata lui Bina.

Nu conteaza ce fel de oameni formeaza grupul si daca ei deja au atins calitatea spirituala sau nu. Respingandu-se pe sine, persoana primeste Lumina Superioara prin ei. Nu o primeste datorita calitatilor lor externe, ci din esenta lor interna care dejas este corectata intr-o anumita parte.

Totusi, grupul este un mijloc inepuizabil pentru avansare, Bina pur. Anulandu-ma pe mine, pot primi orice prin el. Daca sunt mic, atunci primesc o mica influenta a Luminii inocnjuratoare de la grup. Daca sunt mare, atunci primesc o Lumina mare de la grup, care ma corecteaza. Cu atitudinea mea fata de grup determine ce este grupul pentru mine.

Asta nu depinde de prieteni. Ei pot fi complet incepatori care doar au intalnit Cabala, totusi, aducandu-si dorinta spirituala, ma introduc si ma acordez starii lor chiar daca nu au inceput inca sa se corecteze.

Suntem in deja in corectarea finala si mai departe cu atitudinea mea fata de prieteni pot sa ma trezesc si sa primesc orice forma intermediara care duce la asta. Totul depinde de mine, nu de ei. Eu singur determine nivelul in care voi activa aceasta structura numita “grup”.

Apoi dragostea fata de prieteni devine dragostea fata de Creator. Atitudinea corecta fata de ei este atitudinea corecta fata de El. Nu pot sa ma distantez de prieteni sis a ii dau Creatorului mai mult decat le dau lor.

Grupul este mijlocul care ajuta sa se “formeze” singur, sa isi dea lui forma de daruire. Colectandu-mi dorintele prin grup, este ca si cand le-as modula si apoi le-as adresa Creatorului in modul corect.

Din prima parte a  Lectiei yilnice de Cabala 12/1/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→