Întrebare: După Convenţie, mă simt blocat; nu mă pot uni cu ceilalţi şi nu pot avansa. Aşa se manifestă revelaţia Creatorului şi, acest rău, este reversul Său?

Răspuns: Da, Faraonul este partea reversă a Creatorului, care este privit ca ajutor împotriva lui. Aceasta este modalitatea lui de a te ajuta şi tu nu trebuie să uiţi asta.

Atunci când te simţi somnoros, depresiv şi impasibil, trebuie să îţi aminteşti că toate problemele care apar sunt intenţionate şi destinate să te propulseze către scop. Trebuie doar să strângi din dinţi şi să mergi împotriva lor. Creatorul este cel care te însoţeşte. Este scris, Vino la Faraon pentru că i-am împietrit inima.

El însuşi i-a împietrit inima Faraonului şi, cu fiecare plagă, îl face şi mai plin de antipatie. Mergi la Faraon la fel ca Moise, ţinându-te de mâna Creatorului şi privind din afară cum ei se ceartă. Ce poţi face când aceşti doi giganţi, binele şi răul se ciocnesc, în timp ce tu eşti între cele două forţe ale naturii, lina stâgnă şi cea dreaptă?

Totuşi, la sfârşitul fiecări plăgi, Faraonul cedează şi este de acord să îţi dea drumul din robie (exil) în libertate. În acest fel, calea către lumea spirituală îţi este acum deschisă. Vrei să pleci dar eşti martor cum Faraonul pretinde iarăşi să te aibă în robie, opunând de această dată o mai mare rezistenţă în a-ţi da drumul şi provocându-ţi greutăţi care îţi fac munca mai grea şi mai dificilă.

În acest punct, noi uităm cum se desfăşoară acest proces. Nu merită să luptăm cu Faraonul şi să ne certăm cu prietenii. Întoarce-te către Creator. De fapt, El admite că El este cel care îngreunează inima Faraonului. El a creat iniţial egoismul şi Tora ca mirodenie, un mijloc pentru corecţie. Dacă doreşti să îl corectezi, întoarce-te către Creator şi El îţi va da o armă să te lupţi în această bătălie.

Până când nu îl învingi pe Faraon, nu poţi părăsi Egiptul şi asta este exact ceea ce multe grupuri uită, atunci când încep să se certe şi să se tocmească între ei. Astfel, Faraonul loveşte între noi, pentru ca astfel să ne ridicăm deasupra acestui egoism, descoperit în relaţiile dintre noi.

La început, când se formează grupul, totul pare minunat şi eşti pur şi simplu încântat, la fel cum eşti când priveşti un nou născut. Totuşi, copilul începe să crească şi să-şi arate propria voinţă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că toate acestea sunt corecte. În acest fel ni se arată propria natură şi vor apărea probleme uriaşe împreună cu lovituri grele. Asta înseamnă revelarea Faraonului.

Totuşi, cu cât ne unim mai puternic pentru a sta împotriva lui, împotriva egoismului colectiv, cu atât mai mare va fi succesul nostru. Pentru asta, trebuie să folosim toate mijloacele pe care le avem: Creatorul, grupul şi studiile. Este singura cale pe care putem avansa.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu încerca să o faci pe deşteptul sau să fi erou luptându-te cu egoismul, folosind propria ta putere. Nimic nu este mai prostesc decât asta! Cum poţi rezista naturii? Este posibil aşa ceva?

Munca noastră constă în a ne ridica deasupra egoului, ceea ce înseamnă să atragem forţa Luminii şi, cu ea, să ne ridicăm deasupra egoismului ca şi cum acesta nu ar exista.Nu înseamnă însă să suprimăm egoul şi să înaintăm liniştiţi în viaţă. Egoismul nostru rămâne şi noi realizăm că numai Creatorul este cel care ne dă o aşa rezervă uriaşă de dorinţe. Dar noi dorim să fim deasupra lor.

Nu îmi anihilez egoul, deoarece aceasta este cel pe care mă ridic deasupra. Dar, pe moment, nu îl iau în calcul în ceea ce priveşte releţiile mele cu prietenii, în ciuda a cât de îngrozitor de aroganţi, insolenţi, invidioşi sau conduşi de puterea onoarei îmi par, fiecare dintre aceştia. Nimic nu contează; tot ceea ce ştiu este că iubirea acoperă toate păcatele. Tu cu o puşcă şi eu cu un cuţit în mână, ne îmbrăţisăm unul pe celălalt şi luăm toate deciziile în bază iubirii.

Toată lumea crede că are dreptate, totuşi fiecare se anulează pe el însuşi. Iubirea înseamnă că eu accept deciziile celuilalt şi ei le acceptă pe ale mele şi, în acest fel, ajungem la o înţelegere comună care ne permite să luăm o decizie la un nivel mai înalt. Ne-am ridicat deasupra urii colective la iubirea comună.

Încearcă să faci asta în grup şi vei simţii cea de a treia componentă în el: Creatorul! Vei simţii fie că îţi lipseşte, fie că este deja prezent în tine.

Acesta este un tip practic de muncă, aşa cum este toată Cabala: Vine şi vezi (Bo-Reh); Vom face şi vom auzii sunt lucruri practice pe care trebuie să le implementăm chiar acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru a aspira către înalta starea de unitate care există în Zohar?
Răspuns: Aceasta vine din dezamăgire. Nu contează ce vă spun eu, nu va ajută decât atunci când dezvoltați o nevoie urgentă, o aspirație, o necesitate vitală. Numai atunci te vei întoarce către grup.

Când știi că ai o problemă mare, viața ta este pusă în primejdie sau ești bolnav, atunci tu alergi după ajutor. Dar atunci când nu te simți bolnav, nu vezi ca există o problemă sau nu crezi că ceva va ajuta, rămâi inert. De aceea avem nevoie de o deficiență. Fie ne dă Creatorul o deficiență când ne împinge de la spate cu suferință, sau facem noi o conexiune cu mediul fără să așteptăm suferința și încercăm să primim o reacție opusă de la ea.

Ajung la mediul meu fără să am o nevoie pentru el; urmez pur și simplu sfatul Cabaliștilor. Ei sunt înțelepți și îi ascult. Asta înseamnă că Creatorul a pus în mâna omului o soartă bună și a spus: Ia-o! Ia-o! De ce să suferi?

Apoi primim o dorință suplimentară pentru grup. Așa se întâmplă. Aceia care sunt norocoși vor auzi, se vor întoarce la grup, se vor aranja pentru acest amplificator al dorinței și vor veni la Creator prin grup.

În final, grupul trebuie să direcționeze o persoană către Creator. Conexiunea cu grupul și cu întreaga lume este pregătirea pentru dorință, Kli-ul. Și apoi vom ajunge la Creator.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 10/17/10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Convenției, am vrut cu adevărat să obținem scopul și, apoi, am descoperit că egoul nostru nu ne lasă să o facem. De ce nu a răspuns Creatorul rugăciunilor noastre și de ce nu ne-a lăsat să ne ridicăm deasupra acestui munte de egoism? De ce suntem incapabili să facem asta?

Răspuns: Creatorul este forța generală a dăruirii. El a creat forța noastră a primirii. Aceste două forțe stau opuse una față de alta, ca grinzile longitudinale ale unei scări cu trepte între ele.

Cum corespunzi unei trepte mai înalte, avansezi la ea, la un nou nivel, treaptă după treaptă. Totul este în mâinile tale. Ai dat o cheie naturii pentru a-ți schimba natura și a te face similar cu cea a Celui Superior.

Avansezi de îndată ce devii similar cu ea, dar atunci când ești diferit de ea, atunci rămâi în același loc. Nu depinde de Creator, dorința Lui este constantă; El este Bun și face bine. Creatorul nu se schimbă, această forță este absolută și invariabilă.

Dar pentru a te lăsa să avansezi, Creatorul a împărțit întreaga cale în pași sau etape. De fiecare dată în care ești la fel ca nivelul Superior, avansezi la el și cu cât devii mai mul la fel ca el, continui să urci mai sus. Între fiecare pas, trebuie să te pregătești pentru următorul pas și în acest fel continui să urci de fiecare dată.

Nu ai pe nimeni la care să te rogi, nimeni pe care să-l întrebi. De aceea nu pioți obiecta: De ce nu mă ajută Creatorul? Unde este El? Unde a plecat? Ce se întâmplă? Ce altceva mai vrea de la mine? Atunci când te rogi și ceri, tu te judeci pe tine în comparație cu Lumina Superioară care strălucește pentru toată lumea într-o manieră egală, constantă și de neschimbat. Fiecare poate lua cât de mult vrea de la ea.

Este scris despre Creator: Eu nu îmi schimb HaVaYaH,  Nu este nimeni în afară de El, Cel bun care face bine. El nu se schimbă. Atunci când corelezi proprietățile tale cu ale Lui, daca El s-ar gândi sau ar recționa la strigătele tale, atunci tu ai face totul. De-a lungul istoriei, oamenii au atribuit caracteristici umane forțelor naturii: vântul, ploaia, luna ca și Creatourl. Dar asta nu există!

Lucrăm împotriva naturii. Cabaliștii ne explică faptul că Natura în care existăm are propriile legi. În ebraică, valoarea numerică (Gematria) a naturii și Creatorului sunt la fel. Putem folosi aceste legi și putem continua să urcăm nivele ei timp după timp până când vom obține Natura universală, cunoscută nouă ca nivelul Bina, Creatorul (Elokim).

De asta îmi este clar că dacă încă nu am primit-o, atunci problema este în mine. Nu am de cine să-mi fie frică și nimănui cui să-i cer.

Este corect să spunem că Creatorul ne conduce. Nu natura ne conduce? Ba da, o face.

Tsunami, uragane și alte dezastre naturale se petrec și este sigur faptul că natura ne conduce!

În natură, există două forțe opuse, care se ciocnesc și se bat constant: forța dăruirii și ce a primirii. Totul se petrece conform programului care ne conduce către scopul creației. La început, aceste forțe erau complet opuse dar, gradual, au devenit mai apropiate pâna s-au unit. Acesta este procesul dezvoltării în natură.

De aceea nu ai cu cine altcineva să lucrezi decât cu grupul. Poți să te schimbi prin grup și poți să-ți faci proprietățile similare cu cele ale naturii. Grupul este un adaptor între dorința ta, pe care nu o poți controla și Creatorul, pe care, de asemenea, nu-l poți controla.

Deci, în loc să avansăm inconștienți conform cu programul naturii care conduce întreaga creație către unitatea cu Creatorul, eu vreau să schimb ceva: dacă vreau să avansez către El pe cont propriu și nu prin forțele crude ale naturii, atunci am numai o șansă: să lucrez cu mediul meu.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala10/17/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Omul se dezvoltă ca un măr care se coace într-un copac, până când ajunge la starea finală dorită. Omul, pe drumul său, trece cu siguranță prin stări foarte opuse. El se simte ca un măr vâscos, acru, necopt. Totuși, cu toate aceastea, poate el să urmeze calea Luminii în loc de calea suferinței și să simtă faptul că se apropie în mod constant de bine?

Atunci când urmăm calea suferinței, dorințele noastre de a primi plăcere, primesc constant lovituri, în timp ce cresc fără a primi împlinire. Totuși, atunci când urmăm calea Luminii, ea ne duce prin aceleași stări în mod conștient și, în loc să trăim în dorințele noastre, trăim în intențiile care ne permit să revelăm lumea opusă; lumea dăruirii.

În ea, primesc plăcere din dăruirea către Creator. Kli-ul egoist (vasul) este dorința și Kli-ul altruist este Lumina Reflectată, intenția de a dărui, Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii).

Nu doar accelerez dezvoltarea mea cu ajutorul Luminii ci, de asemenea, percep această cale ca plăcere, pentru că mă îndrept către scopul dorit. Sunt de acord cu planul Lui și fiecare moment mă aduce mai aproape de el.

Totuși, cu cât sunt mai aproape de scop, cu atât mai puternic simt cât de opus sunt față de el. Simt asta pentru că, în mod constant, noi ne creștem sensibilitatea față de diferența dintre noi și Creator, așa cum este scris, The Creator is critical of the righteous to the thickness of one hair Creatorul este decisiv asupra drepților în măsura grosimii unui fir de păr.

La primul nivel, am simțit faptul că diferența noastră nu este așa de majoră: Mare lucru, eu primesc și El dăruiește. Apoi, de la primul nivel mă ridic la al doilea și, chiar dacă devin mai mult ca El, de fapt chiar datorită acestui lucru, simt că diferența dintre noi nu mai este minus 10 ci minus 100. M-am ridicat (în alte cuvinte, am obținut o corecție) și ea a funcționat ca o lupă unde am văzut defectele mele de 100 de ori mai puternice decât înainte.

Chiar dacă am devenit cu un grad mai apropiat de Creator, am devenit de asemenea de 100 de ori mai sensibil. Înainte, nu mă deranja o diferență de mărimea unui colac de cabluri, acum mă supără chiar și un fir de păr.

Singurul element care se poate schimba în cei patru factori ai dezvoltării (fundația, felul de dezvoltarea al fundației, mediul și modurile de dezvoltarea ale mediului) care influențează un măr care crește sau o persoană, gena sa spirituală, este influența mediului. Numai mediul determină dacă mărul are condiții propice de creștere: soare suficient și umezeală.

Le fel se întâmplă și cu sufletul.  Atunci când primim condiții bune pentru  creștere, nu vom avea nevoie de războaie și suferințe. Dacă dorim ca mărul (sufletul) nostru să crească, trebuie să fie în echililbru cu mediul.

Pentru a face asta, este necesar să stabilim o conexiune cu acest mediu și să obținem Forța Superioară prin el, pe Creator care se schimbă în mediu și îl corectează, astfel încât eu, mediul și Creatorul să ne unim într-un singur întreg.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/17/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Garanția reciprocă se referă și la femei?

Răspuns: Și femeile și bărbații, indiferent de sex, trebuie să obțină starea de garanție reciprocă. Când spunem că barbații au stat la Muntele Sinai și femeile i-au înconjurat, asta reflectă proprietățile spirituale interioare ale fiecăruia dintre noi.

Femeia reprezintă dorința de a primi plăcere, în timp ce bărbatul este simbolul învingerii acestei dorințe. Bărbatul este Gever în Ebraică, care vine de la cuvântul Hitgabrut sau învingere. Este dorința de dăruire, care descoperă proprietatea opusă Muntelui Sinai, muntele urii din interiorul lui.

Dar unirea și garanția reciprocă aparțin tuturor. Femeile trebuie să încerce să se conecteze cu toată lumea intern, la fel ca și bărbații. Dar barbații trebuie să exprime asta și extern, în timp ce femeile o experimentează în interior.

Mai mult, femeile îi presează pe bărbați. Asta pentru că, conform naturii sale, bărbatul tinde să o asculte pe femeie, pe soția sa. Soția sa este mama pentru el; așa o percepe.

Prototipul bărbatului este Zeir Anpin, care este localizat între două femei, două Nukvas: Malchut și Bina. Mama sa este Bina și soția sa este Malchut. Primește dorințe de la Malchut și le întoarce către Bina pentru împlinirea lor.

În alte cuvinte, este incapabil să se întoarcă la Bina fără Malchut și, odată ce s-a întors către ea, este lăsat fără nicio altă alegere decât să treacă tot ce a primit de la Bina la Malchut. Ăsta este modul în care operează bărbatul. Și de asta, în subconștient, soția sa îi înlocuiește în multe feluri mama.

Din lecția zilnică de Cabala 11/12/10, Shamati 1

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ați revelat răul care nu vă lasă să intrați în lumea spirituală, ca un zid care stă în fața voastră. De asemenea, nu îl puteți sparge singuri, numai împreună.

Pentru a face asta, trebuie să vă uniți într-un grup, care este singura acțiune liberă pe care sunteți capabili să o faceți. Fiind adunați împreună, trebuie să atragem puterea Creatorului și să spargem cu aceasta zidul!

Acum, eu stau în fața aceluiași zid egoist, dar nu mai sunt singur; stau ca multe puncte în inimă conectate împreună și numite un grup Cabalist. Este o forță imensă care poate cu ușurință să spargă zidul. Îl revelăm pe Creator înăuntrul conexiunii dintre noi, pentru că fără Creator suntem incapabili să ne conectăm.

Îi cer Creatorului și el mă conectează cu ceilalți. Ceilalți îi cer Creatorului același lucru și sunt și ei, de asemenea, conectați. Prin asta, introducem forța Creatorului între noi. El ne unește și cu aceași forță spargem zidul. Și asta pentru că zidul nu este în afara noastră, este între noi. Lucrând la conexiunea cu ceilalți, tu te pregătești de fapt pentru străpungere.

Ce înseamnă că poporul Israel a ieșit din Egipt? Ei s-au unit cu o asemenea forță, încât zidul s-a prăbușit; ei s-au ridicat deasupra egoismului lor. Asta înseamnă fuga din Egipt.

Nu există ziduri în afară. Zidul ne este revelat pentru a ne arăta faptul că nu vrem să ne conectăm unul cu celălalt; este revelația zidului dintre noi. Acum, aduceți-l pe Creator să îl spargă. Asta este, nimic altceva nu este necesar!

Ar trebui să continuăm fără să fim prea deștepți. Munca noastră principală este făcută în ascundere, inconștient; este perioada de pregătire. Astfel, este important să urmați metotdologia, chiar dacă nu o înțelegeți complet, la fel cum un copil nu înțelege cum crește. Zidul este între noi și singura noastră acțiune liberă este direcționată împotriva lui.

Cineva poate lucra la această conexiune chiar dacă urmărește lecțiile acasa la TV (sau Internet) pentru că această conexiune nu este fizică; nu ne conectăm unul cu celălalt prin cătușe sau lanțuri de oțel, ci numai prin dorința interioară. De aceea, chiar dacă sunt departe de centru, mă pot alătura ca și cum aș fi chiar în centru. Distanța nu contează; contează numai dorința și devotamentul către scop.

Același zid pe care îl simțim acum între noi, se va schimba în cleiul care ne va lega împreună la sfârșit. Același Faraon care stă între noi, va deveni Creatorul. Asta înseamnă că noi fugim de Faraon și ajungem la revelația Creatorului.

Nu ne mișcăm nicăieri; totul este făcut înăuntrul grupului dar, în loc să simțim spargerea și respingerea, revelăm cleiul și conexiunea. Este doar o problemă psihologică pe care o vom depăși și, deodată, dificultățile se vor schimba în puterea conexiunii, îngerul morții în îngerul sfințeniei și mormântul în pântecul mamei.

Din partea a patra a lecției zilnice de Cabala 10/16/10, “Esența și scopul religiei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să ceară ca punctul în inimă să se trezească în cel drag?

Răspuns: Dezvoltarea noastră este similară cu cea a unui embrion în pântecul mamei. Fiecare parte se dezvoltă conform unei anumite viteze și într-o anumită ordine. Nu înțelegem de ce se întâmplă asta, dar în timp ce studiem Sefirot și cele trei linii – KaHaB, HaGaT și NHY – această dezvoltare ne devine mai clară (este explicată în detaliu în Studiul celor zece Sefirot, partea 11 și 12).

Nu pot vorbi despre începutul individual al dezvoltării pentru că asta depinde de rădăcină sufletului individual. În timp ce copiii sau nepoții mei este posibil să nu aibă ce face cu Cabala și pot fi indiferenți față de spiritualitate, o persoană se trezește undeva în Alaska și nu poate trăi fără asta.

Asta depinde dacă sufletul și-a atins dezvoltarea. De asta nu ar trebui să mă rog Creatorului să schimbe ordinea normală de dezvoltare a embrionului. Trebuie doar să lucrez în grup cât mai mult posibil. Principalul nostru obiectiv este de a obține unitatea între noi!

Prin asta, vom turna un flux de sânge proaspăt, rapid și puternic în  acest fetus în dezvoltare. Vom accelera dezvoltarea normală și toată lumea se va dezvolta mai repede în timp ce își mențin hotărârile corespunzătoare. De aceea trebuie să ne accelerăm dezvoltarea și prin aceasta să accelerăm dezvoltarea generală.

Din lecția 8 Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, Introducere la Zohar, BeLaila De Kala (Noaptea miresei), paragraful 128: …Zeir Anpin se unește cu Malchut și ea își vede soțul… Pentru că ea nu va fi în stare să-și vadă soțul până când nu sunt împreună. Și depind unul de celălalt.

Malchut încorporează toate sufletele. Fără ele, ea este doar un punct în Lumea Atzilut, un punct de Keter care nu are nimic al ei.

Sufletele sparte, în alte cuvinte eu și grupul, se găsesc dedesubt, în lumile BYA. Vreau să mă unesc cu prietenii mei și dorințele mele se ridică către Malchut. De acolo, ea le ridică către Zeir Anpin și de acolo chiar mai sus, către Infinit (Ein Sof). Apoi, ca răspuns de la ea, eu primesc puterea de a urca. În acest fel, singurul lucru care merge la Malchut este dorința mea de a deveni parte din grup, atunci când eu mă strădui pentru asta.

O vreau chiar mai puternic și numai acest tip de presiune se ridică deasupra și devine încorporată în Malchut de Atzilut. Numai ea constituie MAN, cererea adevărată pentru corecție.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/15/10, “Hakdama, Laila de Kale (Noaptea miresei)”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum devine exprimată în muncă povestea lui David și Bat-Sheva?

Răspuns: Întrebarea este corectă. Nu lucrăm doar la dorința individuală a unei persoane, ci la dorința care este între noi. Exact asta s-a spart și trebuie corectat.

În dorința generală pentru corecție, fiecare persoană este prezentă cu egoismul ei particular, care nu este luat în calcul deloc. În interiorul meu sunt dorințe de nivel mineral, vegetal și animal, care nu sunt subiectul unei corectări directe. Ele vor fi corectate în măsura în care lucrez la nivelul uman.

Ceea ce trebuie corectat sunt relațiile dintre noi, firele legăturilor dintre noi. Această dorință generală este răul în relație cu tine  –  intenția de dragul dăruirii.

Lasă totul și lucrează numai la ființa umană din tine, Adam, cel care trebuie să fie similar (Dommeh) cu Creatorul. Toate celelalte dorințe îl vor urma automat.

De aceea toată munca noastră trebuie făcută în grup. Malchut, Bat-Sheva este Kli comun spart, pentru care trebuie să găsim corectarea, unitatea. Lumina Superioară care discerne, AB-SAG, vine și ia o parte din Lumină de la noi. În acest fel Uriyah dispare, Lumina Yod-Hey. Numai Vav-Hey rămâne, cu care putem lucra.

Apoi David ia o parte din Zeir Anpin, care este destinat pentru corecatarea Malchut și începe să lucreze. Fiind un ecran (Masach) cu intenția de dragul dăruirii, el o corectează pe Bat-Sheva și obține Zivug corect, unitatea cu ea, pentru a dărui plăcere Creatorului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 11/18/10, Zohaul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→