Întrebare: Mă trezesc de trei sau de patru ori pe săptămână  şi merg la lecţii, dar nu înţeleg de ce. Ce se întâmplă? De ce fac asta?

Răspuns: Primeşti un exemplu de Sus: Creatorul te foţează să te trezeşti şi tu vii la lecţii. Asta este pentru a-ţi arăta că eşti capabil să te trezeşti şi să vii la lecţii, dar numai de trei ori pe săptămână, atunci când Creatorul te trezeşte. În rest, El te lasă pe tine. Acum să vedem ce faci tu, atunci când nu primeşti acest impuls.

Dacă nu înţelegi de ce eşti aici, trebuie să analizezi situaţia. Se pare că tu ai venit aici pentru că dacă nu ai fi veni, te-ai simţii rău. Se pare că ai venit pentru a scăpa de rău.

Continuare întrebării: Atunci ce să fac ca să încep să vin în fiecare zi, din proprie iniţiativă?

Răspuns: Pentru asta, ai nevoie de un alt tip de combustibil. Trebuie să vii aici nu ca să scapi de rău, ci pentru a realiza importanţa scopului. Trebuie să te trezeşti nu pentru că altfel ţi se vor întâmpla lucruri rele, ci pentru că un scop elevat te aşteaptă.

Continuare întrebării: Cum fac să înalţ scopul în ochii mei?

Răspuns: Eşti incapabil să faci asta singur. Scopul nu poate fi obţinut în mod individual. Aici trebuie să vezi adevărata ta stare: Există un singur sistem de suflete similar cu Creatorul, în care este descoperită Lumina Interioară a vieţii (NRNHY). Acesta este Creatorul. Suntem separaţi de această stare prin 125 de filtre, care slăbesc Lumina. Vreau să primesc tăria de a mă întoarce la această stare.

Uitându-mă la sistemul de suflete, eu văd că el uneşte pe toată lumea într-un singur întreg şi, mulţumită acestui lucru Lumina îi umple şi le dă viaţă. Prin urmare, pentru a urca, eu trebuie să stabilesc o conexiune puternică cu prietenii.

Creatorul nu se referă la niciun individ singur. Orice pas către corecţie trebuie privit ca o şi mai mare unificare în grup.

Înseamnă că, dacă vrei să te uneşti cu prietenii înaintea timpului, vei primi de la ei inspiraţie şi combustibil pentru a veni la lecţia zilnică. În timp ce acum eşti izolat de ei şi, chiar şi la nivel corporal, flacăra care arde în ei nu se revarsă asupra ta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/26/10,  Tot Israelul are o parte din Lumea Următoare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot micşora în faţa prietenilor, astfel încât să accept opinia grupului?

Răspuns: Imaginează-ţi că un grup de alpinişti escaladează un munte, pentru a ajunge în vârf. Eu, de asemenea, vreau să ajung în vârf şi de aceea m-am alăturat lor. În această ascensiune nu pot face nimic de unul singur. Nu pot să mă întorc singur, nici să aleg când sa am o pauză, cine să conducă sau cine sa îmi urmeze. Urcăm împreună, legaţi de acealşi cablu care ne ţine pe toţi sus.

Aceleaşi reguli se aplică şi la grup. Suntem prea slabi să ne mişcăm în mod individul şi vom avansa numai dacă realizăm că suntem legaţi împreună cu legături care nu se pot rupe.

La început, am decis dacă merg sau nu cu prietenii. Am verficat dacă îmi sunt potriviţi, dacă aspiră la acelaşi vârf la care aspir şi eu. Sunt ei oamenii cu care pot face această ascensiune? Poate mai sunt şi alte grupuri în altă parte? Este dreptul meu să verfic toate aceste lucruri.

Dar, după ce am verificat totul şi m-am alăturat lor, nu mai există cale de întoarcere, pentru că noi ne-am pus deja în mişcare. Cablul deja ne leagă, în timp ce urcăm spre vârf. Acum nu mai pot scăpa de ei, sau să iau o pauză undeva pe margine, în timp ce ei urcă în sus. Trebuie să stau lângă ei, pas cu pas, de-a lungul aceleiaşi căi. Mergem împreună pe calea aleasă şi nu pot să mă retrag din această muncă zilnică.

Condiţiile de astăzi diferă de acelea din generaţiile trecute. În trecut, cineva era testat foarte riguros înainte de a fi acceptat dar, în zilele noastre, zile ale corecţiei generale, noi acceptăm pe oricine.

Şi totuşi, puterea sufletului comun care se mişcă către corecţie, este alcătuită din acele suflete care realizează că nu există altă alegere. Asumându-şi această sarcină, ele urcă, legate împreună prin cabluri, urmând ghidul pe calea pe care nimic nu se mai poate schimba în zilele noastre. Unei persoane i se dă timp pentru a realiza la ce se expune şi pentru a lua o decizie. Dar această decizie este crucială.

Lumea spirituală ne este ascunsă şi, astfel, noi nu simţim natura sarcinii pe care ne-am asumat-o. În realitate, acest legământ cu prietenii, este crucial. Ne-am ales grupul la picioarele muntelui şi, odată ce am pornit pe drum, nu mai există cale de întoarcere.

Nu văd cât de măreţ, exaltat şi totuşi periculos este acest drum. Într-adevăr, în legământul pe care îl fac cu prietenii, locuieşte Creatorul, Asta înseamnă că am de-a face cu El; El este cel care depune mărturie pentru noi şi confirmă legământul nostru.

Din parte a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 10/24/10, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este pedeapsa? Este suferinta din aceasta lume, o lipsa a dorintei pentru unitate, sau doar o senzatie neplacuta?

Raspuns: Asta depinde totdeauna de persoana. Trebuie sa realizam faptul ca cele patru nivele ale naturii – neanimat, vegetative, animat si vorbitor – exista prin mijloacele Luminii care coboara peste dorinta. In afara celor patru tipuri de dorinte, doar nivelul vorbitor (uman) este capabil sa raspunda cu un scop Luminii.

Pe masura  ce dorinta creste, Kli-ul (vasul) incepe sa simta ca nu corespunde Luminii. Natura sufera la toate nivelele sale datorita lipsei adeziunii si a incapacitatii de a o atinge si, in mod natural, omul sufera cel mai mult. Inainte de toate, dorinta sa este mai mare si mai susceptibila, insa mult mai importanta, sfarsitul lantului se afla in mainile lui. El are abilitatea de a merge spre adeziune si sa traga restul nivelelor dupa el.

Suferinta gradului uman ne duce, gradual, la indeplinirea unei alegeri. Si, indata ce omul incepe sa inteleaga ca problemele sunt cauzate de inactivitatea sa, va fi posibil sa vorbim despre recompense si pedeapsa. Tot ce s-a intamplat inainte nu se incadreaza in aceasta categorie, deoarece adevaratele recompense si pedepse corespund mereu scopului corectiei.

Omul incepe sa inteleaga ca Oranduirea Superioara actioneaza in aceasta lume si foloseste recompensa si pedeapsa ca sa il directioneze corect pe el spre scop si sa-l invete, prin consecinte positive si negative, exact asa cum parintii isi educa proprii copii in lumea noastra. Tot ce se intampla cere sa aiba un scop in ochii mei. Pedeapsa, ca si recompense, este o corectie si modul in care o accept depinde de mine.

Oricum, eu doar voi fi capabil sa o accept correct in grup, locul unde Oranduirea Superioara are nevoie sa fie indeplinita. Recompensa si pedeapsa sunt conectate inseparabil cu participarea in grup, garantia reciproca. Examinez recompense si pedeapsa cat pot de précis si ma relationez la ele in acelasi fel. Am nevoie de amandoua ca sa imi corectez mersul, din timp in timp. In esenta, amandoua sunt recompense.

La sfarsit, descoperim un lucru simplu. Nu exista pedeapsa si fiecare stare ne este data cu scopul de a o folosi la capacitatea maxima, ca sa ajungem mai aproape de Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Primul si Eu sunt Ultimul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu fiecare pas trebuie sa exersam un echilibru  apriat evenimentelor petrecute si nu sa decidem noi insine cum percepem realitatea. Daca, chiar acum, Creatorul si Oranduirea Superioara nu exista in ochii mei, atunci este un dintre starile intermediare de pe calea avansarii. De altfel, Tora este o metoda practica bazata pe ceea ce vad cu proprii mei ochi.

In sentimentele mele, pot sau nu sa vad Oranduirea Superioara, insa nu mi se cere sac red cuvintele cuiva. Daca o noua dorinta egoista pune stapanire pe o persoana, atunci aceasta se plaseaza pe primul loc, la fel ca Faraonul:”De c ear trebui sa ascult de Creator? De ce ar trebui sa-l ascult daca El nu exista?”

Fara sa ma mint pe mine insumi, trebui sa admit ca ma aflu in aceasta stare si ma examinez mai indeaproape. Ce instrumente imi permit sa revelez Oranduirea Superioara sub aceste circumstante, sa o dezvalui cu toata fiinta mea, asa incat dorinta corecta sa coata la iveala  imaginea Creatorului din interiorul meu?

Apoi voi vedea pentru mine insumi ca Oranduirea Superioara exista si ca, Creatorul, mi-a dat acea stare unde am simtit ca eu eram unica putere. In concordanta cu legea echivalentei de forma, Forta Superioara mi se va dezvalui. Si, multumita vointei de a primi corecte, Forta Superioara iese la iveala in mine si Creatorul, iar eu voi exista in Zivug (adeziune).

Apoi voi vedea ca El este primul si El este cel de pe urma, care ma asigura ca am terminat actiunea si am corectat vointa de a primi sfaramata (dorinta), care mi-a fost datamie , cu siguranta, de nimeni altcineva decat de Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Cel dintai si Eu sunt Cel de pe urma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  In timp ce formam un grup trebuie sa dam mare atentie lucrurilor externe, ca si cand am avea grija de un bebelus. Cum ne putem feri sa pierdem esenta interioara de-a lungul acestui proces?

Raspuns: Fiecare grup trece prin aceasta problema si fiecare membru al grupului are aceeasi intrebare.

Traim intr-o lume a actiunilor materiale. Cate ore pe zi petrec satisfacandu-mi nevoile naturale, ca somnul, mancatul si spalatul? Cate ore pe zi trebuie sa muncesc, sa duc responsabilitatile din jurul casei si tot asa? Si cat timp imi mai ramane pentru mine insumi si avansarea spirituala? Am una sau doua ore pe zi ramase daca reusesc sa le separ tot restul, intr-un anumit mod.

Asa este aranjata viata noastra. Cine a aranjat-o asa? Ar putea fi Creatorul? De ce ne-a facut sa  e inecam in acest material, existenta animata? De ce nu ne-a facut asemeni ingerilor,  neimpovarati de griji pentru trupurile noastre, casa si copii, asa incat singurul lucru pe care sa il avem de facut sa fie  de a cladi conexiunile dintre noi?

Insa, in realitate, totul este foarte diferit. Orice munca facem, chiar si munca fara legatura cu grupul, este pura munca spirituala. Doar ca noi nu stim asta si nu o intelegem. Prin faptul ca duc responsabilitatile de angajat, familist, cetatean  etc, eu ma corectez. Nu vad exact cum fac asta, dar este chiar asa.

Mi se permite sa dedic doar o mica parte din viata mea corectiei spirituale. Caci intreprind aceasta corectie,daca in loc de  studiu muncesc sa organizez viata de grup, in acest mod sustin si  consolidez conexiunea in sistemul nostru comun.

Este evident ca, de asemenea, noi nu putem uita sa avem o distribuire corecta a responsabilitatii intre  noi toti. Si vorbind intr-un mod mai general, acesta este un subiect vast la care vom reveni, in cele din urma.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 29/10/20101, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu cat avansam mai mult, cu atat lumea devine mai confuza si imprevizibila. Vedem existenta procesului, dar nu intelegem incotro duce.

Studiile arata ca realitatea noastra se afla intr-o singura calitate : dorinta de a primi si de a ne bucura. Toate calculele la toate nivelele sunt conduse pe baza castigului personal. Chiar si daruirea este folosita ca scop al primirii. Ne lipseste energia pentru o actiune care nu duce la castigul nostru direct. Deci ce putem face ?

Cabalistii ne spun ca exista si o alta realitate, opusa, care este condusa de intreaga forta a creatiei. Putem sa o numim Natura sau Creator, este acelasi lucru.  Vorbim despre o calitate a daruirii absoluta, universala. Ne putem ridica de la nivelul daruirii doar cu ajutorul acestei atotcuprinzatoare forte care a creat toata realtitatea. Putem evoca influenta in noi prin actiunile noastre astfel incat forta ne va schimba natura.

Aceste actiuni sunt simple: Incercam sa ne unim, sa ne imaginam singuri daruirea reciproca, si impreuna cu asta, studiem legile realitatii care ne sunt ascunse. Datorita efortului nostru si studiilor, venim mai aproape de calitatea daruirii sau, dimpotriva, sa o atragem catre noi astfel incat sa ne influenteze si sa ne schimbe.

De aceea, evocam calitatea in timp ce ne leganam pe valurile senzatiilor alternante. Cateodata, ne simtim bine ajungand in apropierea daruirii si sa vedem ca ne miscam inainte. Alta data, dimpotriva ne simtim saraci prin asta.

In felul acesta mergem: cateodata cu dreptul, cateodata cu stangul, cateodata sub influenta darurii, cateodata sub influenta primirii. Daca nu lasam metoda, primirea este revelata in noi prin punctul urii, iar dragostea este revelata deasupra mai mult si mai mult pana la raul care este infiltrat in noi si toata bunatatea pe care o atragem de la calitatea daruirii este revelata.

Apoi, cream combinatia corecta a acestor calitati: linia de mijloc. Unim cele doua lumi din interiorul nostru si existam in ambele, elevand constant forta daruirii peste forta receptiei. Astfel este numita “primirea de dragul daruirii reciproce”.

Din prima parte a  lLectia zilnica de Cabala 10/19/10, “Cel ce isi intareste inima”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa ne pregatim pentru revelarea conexiunilor rupte dintre noi?

Raspuns: Asta se fac in timpul pregatirii. Este primul stagiu al avansarii in intelecpiunea Cabala, care este metoda revelarii Lumii Superioare si a Fortei Superiore oamenilor din lumea noastra.

O persoana vine la Cabala, dar nu conteaza cat de mult a citit sau cat de multe lucruri i s-au spus, ea nu pricepe despre ce este vorba. Ceea ce este necesar, nu sunt eforturile de a retine sau abilitatea de a intelege, ci influenta Luminii care vine ca rezultat al incercarii de unire, mai degraba decat eforturile in studiu. Apoi, ea incepe in mod gradual sa auda, adica, sa aiba reactii interne la ce aude si citeste. Anumite senzatii interne rasar in persoana.

Incearca sa citesti o carte unei pisici. De ce nu asculta? Pentru ca ii lipsesc simturile care ar reactiona la aceasta informatie. Pisica nu are un loc (dorinta) de a primi, simti si intelege informatia. In mod similar, o persoana care ajunge la stiinta Cabala nu poate percepe informatiile noastre. Si asta nu pentru ca nu cunoaste cuvintele, ci pentru ca nu are inca modelele interne ale senzatiilor si gandurilor care il fac capabil sa reactioneze la Cartea Zohar.

De aceea este necesara perioada pregatirii. In timpul aceste perioade, noi construim diferite modele de senzatii, relatii si reactii la definitiile spirituale din dorintele noastre (materie). Constructia acestor noi celule senzoriale ale definitilor spirituale din noi, apare numai prin studiul Cabalei intr-un grup, care evoca influenta Luminii Superioare. Aceasta Lumina creaza in noi modele, celule ale noilor si anterioarelor senzatii incomprehensibile ale Luminii, daruirii si conexiunii, si altor discernaminte spirituale.

Trece mult timp pana o persoana sa dobandeste un set de reactii senzoriale la principalele definitii spirituale. Aceasta este esenta educatiei in lumea noastra. Daca am lua un copil si l-am pune intr-o clasa mai mare, vei vedea ca nu intelege ce i se cere si nu poate intelege nimic.

Baal HaSulam scrie ca exista un timp al dauririi si un timp al primirii. Daruirea intiaza procesul care duce la primire. Totusi, daruirea si primirea nu se pot intampla simultan. Asta pentru ca trebuie creat un loc in interiorul unei persoane pentru a simti lipsa a ceea ce ti se da.

Toata avansarea noastra pe calea spirituala, este de fapt crearea unei abilitati interioare de a simtii Lumea Superioara. Ea este in jurul nostru chiar acum, dar nu o simtim. Creatorul ne-o daruieste deja, dar noi nu avem inca dorinta pentru ea. Nu simtim dorinta de a darui si de a iubi cu toate ca asta este lumea spirituala.

Atunci, cum revevam spiritualitatea? Exista Lumina in daruirea Creatorului si ea ne influenteaza si ne trezeste conform regulii: Lumina dezvolta Kelim (vase). Lumina combina dorintele si, din ce in ce mai mult, ele inteleg si doresc Lumina, calitatea daruirii. Timpul darurii se incheie si incepe timpul primirii.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 26.09.10, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash Toata lume a ajutat pe prietenul sau,” 1984 (textul in bold).

Sunt incapabil sa avansez fara ajutorul celorlalti, deoarece numai prin unitatea cu ei pot descoperi faptul ca lumea spirituala este revelata in conectarea dintre noi. In lumea nostra, am nevoie cateodata de sprijinul cuiva care este puternic, bogat, bland sau inteligent. La fel, am nevoie de un prieten egal sau similar cu mine, in ceea ce priveste scopul vietii.

Trebuie sa intelegem cum poate cineva sa-si ajute prietenul. Este acolo unde sunt bogati sau saraci, destepti sau prosti, slabi sau puternici?

In lumea noastra, este nevoie de ajutor acolo unde exista diferente  intre oameni; doar acolo descoperim oportunitate de a ajuta. Daca totusi, oamenii sunt egali, atunci nu este nevoie de asistenta. In lumea noastra, ajutorul se extinde de la o persoana care are tot la una careia ii lipseste ceva.

Cand toti sunt bogati, destepti sau puternici, etc.? Cum poate ajuta cineva pe altul?

La drept vorbind insa, nu suntem asa de incantati cand trebuie sa cerem ajutor cuiva Simtim rusine, mandrie sau invidie.  Nu vrem sa admintem ca avem nevoie de ceva, sau ca depindem de cineva, si tindem spre separare.

Vedem ca este un singur lucru care este comun tuturor: dispozitia. Este spus: Daca cineva are o grija in inima sa, las-l sa vorbeasca despre ea cu altii. Asta pentru ca, sa te simti bine dispus, nu este nevoie nici de bogatie nici de eruditie.

O dispozitie buna este rezultatul increderii in viitorul binevoitor. Dar daca o persoana stie ca trebuie se se salveze ea insasi si nu o poate face singura, cade in depresie.

Mai degraba, exista o alta persoana care poate sa ajute pe celalalt, observand ca prietenul acestuia este intr-o stare joasa. Este scris: Cineva nu se poate elibera singur din inchisoare.

Daca inchisoarea este lumea noastra, atunci numai un prieten care are acelasi scop ma poate elibera din aceasta inchisoare si ma poate ajuta sa intru in Lumea Superioara.

Mai degraba, este prietenul sau cel care ii poate ridica starea de spirit (adica sa-i dea incredere in atingerea scopului). Asta inseamna ca prietenul cuiva il ridica din starea sa intr-o stare de existenta. Apoi, acesta incepe sa obtina incredere si bogatie inca o data in viata, si incepe ca si cum scopul sau este acum langa el.

Sunt disperat pentru ca nu pot obtine scopul spiritual fara un ajutor extern. Nu pot forta pe nimeni, dar gasesc un prieten care este dispus sa ma ajute. Si el va fi in stare sa ma ajute, nu prin cunostintele sau bogatia lui, ci prin dorinta de a obtine scopul comun.

Reiese faptul ca fiecare trebuie sa dea atentie si sa se gandeasca cum sa-si ajute prietenul, sa-i ridice moralul, pentru ca in ceea ce priveste moralul cuiva, oricine poate gasi o nevoie in prietenul sau, care  poate fi implinita.

Nu conteaza daca trebuie sa iti distrezi prietenul. Trebuie sa evocam in fiecare prieten, sentimentul ca scopul poate fi atins. Atunci el va fi umplut cu entuziasmul vietii si se va ridica deasupra vietii corporale, deasupra acestei lumi, care ii pare o inchisoare. Cand o persoana are un asemnea prieten, ea simte cu siguranta ca este in stare sa iasa din aceasta inchisoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 26.09.10, Toata lumea a ajutat pe prietenul sau

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intebare: Poate o persoana care tocmai a ajuns la Cabala si vine la Conventie pentru prima data, sa se conecteze?

Raspuns: Nu conteaza la ce nivel este o persoana, ea intra in campul colectiv si simte ca este bine. Ea simte ca ii aduce caldura, incredere si protectie. Probabil va primi un raspuns pentru cateva intrebari ale vietii si il va ajuta sa rezolve problemele din interiorul sau si de acasa.

Lumina Superioara este revelata in conectare cu oamenii, umple toate cavitatile si curge.  Deci, oricine poate simti ca este util sa participe la unificare. In masura in care cineva prticipa, va putea sa se conecteze la Lumina, la intelepciunea Cabalei si isi va imbunatati viata.

Intelepciunea Cabalei, contrar religiei nu pretinde ca persoana trebuie sa sufere. Din potriva, ar trebui sa se conecteze  la mediul potrivit (si nici macar nu trebuie sa depuna mult efort sa faca asta),  apoi va incepe sa urce pe o raza de lumina.

Toate problemele sunt doar din cauza lipsei Luminii in viata noastra! Si daca o atragem singuri, nu vom simti nici o lipsa sau problema serioasa: incurcaturi, ghinioane, durere si razboaie. Totul depinde doar de impactul Luminii in lumea noastra.

Este nevoie doar de cateva minute pentru o persoana ca sa simta in ce loc special a intrat. Sa presupunem ca vine la intrunire, un program cultural: oamenii canta, danseaza si el ar putea participa. Deci nu cred ca cineva nu ar putea sa i se alature.

Oamenilor le place aceasta atmosfera, chiar daca au ajuns aici intamplator, fara sa caute spiritualitatea. De fapt, viata in general nu ne rasfata cu astfel de momente bune si oamenilor chiar le lipseste asta.

Din partea a 4a  Lectia zilnica de Cabala 10/18/10, “Invatarea Cabalei si a esentei ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, exista doua obstacole extreme de serioase, ridicate chiar de Faraon:
1. „Cine este acest Creator pe care ar trebui sa il ascult”? Cu alte cuvinte, ce este atat de important de este ascuns  in proprietatea daruirii incat ar trebui sa ma aplec in fata lui?

De fapt, aceasta rebeliune a naturii noastre ne ajuta pentru ca, depasind-o, putem pastra importanta daruirii peste primire in ochii nostrii. Egoismul crescator continua sa nege imortanta daruirii si trebuie sa pastram o stransa legatura cu grupul, astfel incat, sub influenta lui, sa incepem sa aspiram din nou la prorpietatea daruirii in interiorul nostru din nou.

2. “ Ce primesti pentru munca asta?” Egoismul ne arata ca suntem slabi si incapabili sa primim ce dorim. „Ce poti sa faci cu asta ? Scopul tau poate fi frumos, dar cine esti tu sa atingi ?„

Cand suntem depasiti de aceste doua slabiciuni, ar trebui inteles ca o persoana nu se poate elibera din nchisoare singura. Singura sansa sa o faca este ca prietenii sa vina sa o ajute. O sa gasesc puterea sa avansez doar in grup, in conectarea dintre noi. Acolo, imi dezvalui natura mea si realizez ca ii lipseste daruirea.

Apoi, experimentez problema dintre cei doi poli: Pe de o parte, acolo este importanta daruirii iar pe de alta parte, neputinta mea. Castig acesti doi factori datorita mediului.

Acum totul este organizat corect. Eu sunt jos, scopul este exaltat si profund, iar eu am mijoacele sa il ating. In acest punct, acolo vine un sentiment de siguranta pe care  il numim Arvut (garantia reciproca). De fapt, stiu ca prin grup voi primi toata forta necesara.

Cum stiu asta? De fapt, mediul corect este o structura creata de Creator si plina de atributele Sale. Mai departe, daca venim mai aproape de ceilalti prin legaturile dragostei, atunci daruirea incepe sa conduca prin noi.

Reiese ca in realitate, eu nu folosesc puterea grupului, ci proprietatea daruirii care este ascunsa in interconectivitatea noastra. Nu apartine nici unuia individual pentru ca este forta Creatorului, care devine revelata intre noi. In special aceasta forta este aceea care face toata munca.

Deci inima Faraonului sta in mainile Creatorului. Faraonul este forta primirii create de Creator pentru noi ca sa construim forma daruirii exact deasupra ei.

Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 10/19/20, “Cel care isi intareste inima”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→