Descopar unitatea actionand direct si indirect. Actionand direct, ma preocupa prietenii, ii asist, pregatesc pentru ei ceaiul si cafeaua, ii servesc. Cu alte cuvinte, ma unesc cu ei. Asta este un lucru obisnuit in lumea corporala. Ne apropiem de oameni facandu-le cadouri.

Privitor la actiunile spirituale, trebuie sa ii vad pe prieteni ca pe cei mai mari din generatia noastra. Ei sunt ca unul, insa eu sunt in afara legaturi lor si imi plec capul pentru a deveni una cu ei. In timpul studiului tanjesc dupa acest lucru.

Ca rezultat al eforturilor mele- interne si externe -in actiune si intentie- iluminarea pe care o vad ca fiind corectata – din Lumea Superioara – vine la mine. Vizualizez ca la acel nivel suntem una, si impreuna, descoperim Lumina dintre noi, in concordanta cu echivalenta formei.

Munca mea acum este de a renunta la mine si a evoca influienta Celui Superior. Cheia este nu interferarea ci doar conectarea. Aceasta perioada este numita “ cele trei zile in care samanta se ataseaza de uter”. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa fiu absorbit, din ce in ce mai adanc, anulandu-ma in mod constant deasupra egoismului meu pentru a nu deveni un obiect strain in Cel Superior.Altfel, va aparea otrava.

“Cel Superior” nu este o notiune abstracta ci prietenii. Ei imi apar din ce in ce mai rau in ochii mei, si eu trebuie sa rezist acestei imagini prin credinta deasupra ratiunii. Pare ca lumea din afara imi ofera un mediu minunat compus din oameni destepti, sanatos, pozitivi, care stiu cum sa se simta bine. Iar aici, gasesc opusul, sunt iritat de discutiile stupide si de ipocrizie. Insa muncesc astfel incat in fiecare stare, sa gasesc unitatea si maretia prietenilor mei.

Perioada conceptiei este un proces indelungat, scopul sau fiind renuntarea la sine. Ma aflu in pantecul mamei mele, adica, intr-un grup unic, printre prietenii cu care trebuie sa ma unesc si prin care trebuie sa primesc ajutor de Sus. Starea de embrion, este una tranzitorie. Urcarea inspre primul grad spiritual este foarte dificila.

Cum se poate asta? In fond mi se spune ca, procesul corectiei are loc de la usor la greu. Si totusi, Baal HaSulam scrie in articolul sau: “Unica Lege”: “Cel mai greu moment este a-l servi pe Creator la prima alipire”.

Nu exista alta posibilitate deoarece discutam aici despre schimbarea paradigmei, atitudinii, si perceptiei realitatii. Numerosi parametrii se schimba in persoana, si aceasta incepe sa vada lumea intr-un mod cu totul diferit.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 02.11.2010, La ce grad trebuie sa ajunga cineva pentru a nu se mai incarna?    

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mergand pana la conventie, se pare ca unii oameni care au aspirat catre obiectiv cu o clipa in urma, au cazut brusc inapoi chiar cand au ajuns la punctul decisiv. Cum putem folosi acest stadiu, in scopul de a creste, nu pentru a fugi?

Raspuns: Acest lucru este corect. Intrarea in lumea spirituala este precedata de durerile facerii. Pe de-o parte, exista o presiune interna, pe de alta parte, o bariera externa. Si asa este, pana cand aceste forte va aduc la momentul adevarului.

In ultimul moment, nimeni nu vrea sa paraseasca Egiptul. Acesta este motivul pentru care  evadarea se face in graba, intuneric si frica, sub presiunea fortelor negative. Aceasta stare este reprezentata printr-o metafora veche, ce vorbeste de un sarpe care se furiseaza pana la o caprioara, o musca si apoi da nastere.

Din prima parte a lectiei de Cabala din 01/11/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Va fi Conventia exodul nostru din egoistul Egipt  ?

Raspuns: Trebuie sa fim siguri ca asa va fi, fara îndoiala! Ne adunam la Conventie, conectati  împreuna şi ne dam seama cat de covarşitor este,  în ciuda faptului ca noi am putea sa nu fim atrasi de daruirea catre  prietenul nostru şi  Creator.

Conditia de exod este hrana  matzot-ului (paine nedospita, paine de necaz), în special în Egiptul cel bogat, prosper si plin de succes, in care picura grasime. Exilul începe în momentul în care simti asta. Întoarcerea din exil nu este o schimbare de reşedinta, ci iesirea din exil spre revelatia Creatorului, descoperirea proprietatii de a darui care începe iluminarea… în tine, chiar în acelaşi  Egipt, unde obisnuiai sa fii.

Prin urmare, chiar acum, înainte de a deveni liberi, trebuie sa simtim ca ne lipseste libertatea spirituala. Apoi, vom ajunge la revelatia Creatorului şi a lumii de Sus, a proprietatii de a darui, in dorinta noastra.

Totul are loc in aceeasi dorinta, nu prin mutarea de la un loc la altul. Acelasi Eretz Goshen (tinutul Gosen), care a fost printre cele mai prospere din Egipt, se transforma în Deşertul Sinai pentru noi.

În lumea spirituala nu exista spatiu; totul porneste de la dorinta de a primi, din care decurg toate aceste stadii: Eretz Canaan, coborarea in Egipt, bunul şi raul Egipt (şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete), fuga din Egipt pana la deşertul Sinai şi, prin acesta, spre pamantul promis. Toate acest lucruri intervin intr-un singur mod, in dorinta de a primi, în functie doar pe experienta noastra în ea.

Cand, pe parcursul a 40 de ani, ajungem la treapta Bina în aceasta dorinta, atunci în acest deşert gasim tara lui Israel („curge lapte şi miere”) şi starea complet corectata. Totul se petrece într-un singur loc, numit punctul central al lui Malchut din Lumea Infinitului. Singurul lucru care se schimba este modul în care ne raportam la dorinta şi cum o evaluam.

În masura în care vom fi dispuşi sa includem în Malchut proprietatile primelor noua Sefiroturi, în consecinta, Malchut va primi tot felul de atribute, de la cele mai rele la cele foarte bune. Totul depinde numai de Malchut, de dorinta noastra de a absorbi proprietatile  din lumea de sus şi de a deveni  identici cu El.  Totul are loc exclusiv în dorinta unei persoane.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 31.10.2010, „Aceasta este pentru Iuda”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey ha Sulam, 1985, articolul 19, „Vino la Faraon”: Este scris: „Vino la Faraon.” Cu alte cuvinte, sa mergem impreuna, deoarece eu merg cu tine, in scopul de a-ti schimba natura . Si eu doresc doar sa imi ceri sa te ajut ca tu sa-ti schimbi natura si s-o reformezi de la dorinta de a primi la dorinta de a darui.

Dorinta noastra egoista este mica si nu am ne-am dat seama inca de gradul raului si al slabiciunii noastre. Dimpotriva, noi credem ca suntem destul de buni. Adevarul poate fi gasit doar in Lumina. Atunci când o persoana este trezita de Sus, ea incepe cautarea scopului vietii sale, ceva in afara de  existenta „animalica” in organism.

Apoi, cu ajutorul cartilor si al mediului, ea descopera treptat schimbari in ea insasi. Ea este scoasa din starea obisnuita de existenta si avanseaza, in timp ce primeste impresii diferite si radicale, in mod frecvent.

In cele din urma, ajunge sa realizeze ca are de-a face cu o schimbare in natura ei. Aceasta intelegere castiga concentrarea ei, incepând cu momentul in care incepe sa realizeze ca starea pe care o are nu este asa cum ar trebui sa fie.

Timp de multi ani, o persoana poate asculta la acest lucru si sa nu-l auda. Dar vine momentul când simte ca ea este cheia si este necesar sa se schimbe esenta ei. In acest moment, Tora, sau metoda de corectare a egoismului, ii spune persoanei despre ea insasi. Apoi, persoana se concentreaza asupra sa. Ea nu doreste sa corecteze pe altii si nu ajunge sa fie distrasa de nimic extern.  Atentia ei dobândeste un vector invers, iar persoana incepe sa se uite in interiorul sau.

Acum, ea poate folosi metoda in practica. Ea are deja o legatura cu asta, in timp ce anterior a fost legata doar de intelepciunea generala. Este scris: „Raspandeste intelepciunea printre neamuri, dar nu incredinta Tora neamurilor.” „Natiuni” implica pe cei care inca nu doresc sa se corecteze, spre deosebire de faptul ca, un evreu („Yehudi”) este o persoana care, indiferent de trecutul sau genetic, a realizat ca are nevoie sa atinga unitatea (Yehud), similitudinea de calitati, sau daruirea.

Fiind  axata pe ea insasi, o persoana vede ca pâna ce nu se schimba, nu are nimic de asteptat , deoarece toate schimbarile incep in ea insasi. Apoi, ea isi aminteste ca a citit despre aceasta inainte, in textele Cabaliste. De aici inainte, este conectata cu metoda. II devine drag faptul ca simte ca depinde de sursa numita Tora, textele, invatatoroul si grupul.
Numai atunci persoana intelege ce inseamna aceste cuvinte: „Vino la Faraon”

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.10.2010, „Vino la Faraon”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Imi imaginez constant reteaua interconectarii noastre.  Dispare, dar continui sa o port in constiinta mea, iar si iar pana cand se fixeaza in capul meu, devenind parte din viata mea.

Apoi traiesc cu aceasta persistenta senzatie, constant iluminat de unitatea noastra. Dupa aceea, imi doresc nu doar sa observ din afara, ci sa pasesc inauntru, asa incat lumea mea sa devina un sistem global al interconectarii cu toti ceilalti oameni. Astfel, observarea este inlocuita de participare; Ma scufund mai adanc si incep sa ma experimentez pe mine inauntrul prietenilor mei.

Apoi incepe opozitia din partea gandurilor , dorintelor si actiunilor straine.  Le sortez si le folosesc pentru a vedea unde sunt inca necorectat, neconectat. Ele imi arata calitatile de care am nevoie pentru conectare, motivandu-ma  sa-mi corectez greselile.

Aceasta imi da mai multa putere, sentiment si motivatie, mai multe detalii in imaginea lumii, si in felul acesta avansez.  Cel mai important lucru este sa descrii acea retea unica in viziunea ta mentala. Atat este de ajuns. Restul vine de la sine.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 02/11/2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Participarea mutuala este singura actiune pe care o efectuam constant indiferent daca ne place sau nu. In lumea noastra totul este bazat pe angajamente mutuale: procesele de consum, absorbtie si secretie care au loc in organism, ca si numeroasele reactii chimice, atractia sau respingerea obiectelor, comportamentul lor intr-un camp electric sau de forte. Acestea sunt toate exemple de participare mutuala care sunt bazate pe actiunea vasului spiritual si al Luminii.

Cand cautam cum sa masuram calitatea actiunilor noastre trebuie de asemenea sa si evaluam extinderea participarii noastre in altele. Cu alte cuvinte, aceasta inseamna cat de bine ma pot angaja eu in cel mai mare numar de suflete: nu in copii si adulti, si nu in actiuni de neinsufletite, vegetale, animale si vorbitoare, ci in suflete.

Sufletele sunt puncte in inimi. De aceea, cand ajung la un Congres atat de mare, care aduna mii de puncte in inima si care au intentia sa se uneasca atunci, aceasta devine actiunea mea cea mai eficienta de avansare. Aceasta este actiunea cea mai puternica ce poate aparea in realitate in toate lumile.

Din Programul TV „Cabala pentru incepatori” din 10/27/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dorinta care lucreaza cu ecran este reprezentata ca o „linie”, iar fara ecran ca un „cerc”. Activitatea mutuala dintre linie si cercuri misca dorintele (sufletele).

Cercul si linia sunt doua forme diferite de comportament: linia este un comportament individual, iar cercul este un comportament colectiv. Cercurile se refera la dorintele care nu au  ecran. De aceea, le misca ca si cum acestea s-ar afla intr-un camp magnetic sau gravitational, fara sa evalueze gradul de corectie al Kli-ului (vasului) insusi, ci in functie de forta care actioneaza in acea parte a campului. Din acest motiv cercurile pot afecta si misca dorintele fara ecran.

Invers, „linia”reprezinta dorintele care au fost supuse Primei Restrictii (Ţimţum Alef); ele caracterizeaza persoana care are un ecran anti-egoist. Daca insa nu posed ecran, atunci nu sunt afectat de linie deoarece nu sunt raportat la ea, nu avem nimic in comun.

De aceea, acum suntem aruncati dintr-un loc in altul exclusiv de fortele cercurilor care sunt percepute ca “mediu” (Sviva). Sistemul de relatii dintre sufletele noastre este subordonat acestor legi.

In interiorul sistemului actioneaza cercuri, “cercurile de Ţimţum Alef” cu centrul in punctul de Malhut. Exista de asemenea si “cercurile de Ţimţum Bet (A doua Restrictie) cu centrul in punctul de Bina, unde incep dorintele de primire si cele de daruire.

Fiecare parte de dorinta, cele mai mici detalii care contin amandoua tipurile de dorinta si care tin de Ţimţum Alef si Ţimţum Bet, sunt afectate de cercurile de Ţimţum Alef si Ţimţum Bet. Sa zicem ca eu am deja dorinte pe care pot deja sa le discern si unele pe care nu le pot discerne pana la sfarsitul corectiei (Gmar Ticun), rezulta ca ele vor fi afectate de un camp si neafectate de celalalt.

Cu alte cuvinte, noi existam in cele doua campuri, campul de Ţimţum Alef si campul de Ţimtum Bet care ne inconjoara. Acest camp comun contine toata memoria, tot programul, Ţelul si Gandirea Creatiei si toate starile existentei pana la Gmar Ticun. Noi trebuie doar sa ne armonizam pe noi insine cu acest camp.

Dar cum sa realizez asta daca eu nu simt acest camp? Aceasta este Lumina Inconjuratoare, dar eu nu pot sa stabilesc o conexiune cu aceasta Lumina. De aceea, fac o conexiune intre dorinta si prieteni, o parte a sistemului integral, si incerc cu toate abilitatile mele sa devin asemanator lui si in concordanta cu legile continute in Lumina.

Astfel primesc un impact mai mare de Lumina, devin mai sensibil la Ea si, ca rezultat, ma afecteaza mai puternic. Lumina insasi nu devine mai puternica, ea este stabila. Dar eu trebuie sa-mi ascut perceptia pentru a simti un efect mai mare al acestui camp de Lumina. In acest fel ma voi misca in el!

Cu cat sunt mai sensibil la Lumina, cu atat mai repede voi inota in acest camp de forte gravitand de la periferie catre centru. In centrul campului pot fi simultan un intuneric imens si o uriasa forta de impact. Dar, datorita acestui contrast, ajung curand la actiunea “directa”, “in linie”. In acest fel, prin miscarea in “interiorul cercurilor” ajung la “linie” si obtin ecranul anti-egoist.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/1/10 “Beit Şar ACavanot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

A venit timpul sa ne reintoarcem la un sistem natural, la o coeziune totala pe care Natura, gradul de Bina, ne-o cere. Trebuie sa ne aducem pe noi insine la o echivalenta, homeostaza si similitudine de proprietati si de la o rupere totala sa urcam la nivelul unde vom fi complet conectati ca parti sanatoase ale unui singur trup.

Toate fortele care ne afecteaza o fac cu un singur scop: sa ne impinga spre o forma naturala de iubire si reciprocitate. Deci, daca egoismul nostru a crescut, in timp ce noi inca nu am gasit interactiunea corecta dintre noi, atunci discrepanta dintre stari, diferenta dintre cererea de unificare si separarea in fapt se transforma in suferinta.

De aceea viata devine mai grea . Sistemele suplimentare desemnate sa usureze situatiile neplacute, sau sa ne sperie, nu ne mai pot ajuta deoarece am intrat in stagiul final al evolutiei si trebuie sa ne asamblam pe noi insine intr-un sistem integral si global.

Astazi, umanitatea descopera ca suntem cu totii conectati cu legaturi indestructibile si de aceea trebuie doar sa realizezi legea naturii in interiorul tau, legea interactiunii corecte a tuturor partilor creatiei.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Explicatia articolului Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Caracteristica noastra naturala este iubirea de sine: o forta egoista de ura si respingere. Astfel ne percepem initial pe noi insine. Pe de alta parte, totul in aceasta lume este patruns de forta mutuala de conexiune, forta iubirii si atractiei.

Cabala vorbeste despre iubire anume in acest sens, absolut nimic nu implica tot ceea ce noi etichetam ca „iubire” in viata de zi cu zi. Iubire inseamna ca eu absorb dorinta altuia pentru a o indeplini cu cele mai bune abilitati ale mele.

Acest fenomen are radacina in cele patru faze ale Luminii Directe. Prima faza (Bhina Alef) introduce dorinta de a primi placere. A doua faza (Bhina Bet) este dorinta de a bucura, prin care se intelege specific ca primeste ca sa poata sa-L bucure pe Creator. Aceasta faza este cunoscuta ca Bina sau Elochim (nume dat Creatorului). Toata creatia rezulta de aici.

Mai departe, a treia faza (Bhina Ghimel) este atunci cand primeste placere din dorinta de a darui, urmata de cea de a patra faza (Bhina Dalet), Malhut, care este pura receptie.

Acum, la faza Malhut, noi trebuie sa devenim similari lui Bina, daruirea pura. Unind doua dorinte majore ,de primire si de daruire, formam dorinta de a primi pentru a darui. Astfel, cand vorbim de iubire, implicam forta de Bina care doreste sa primeasca toata Lumina imensa de Sus, pentru a o trimite in jos, fara sa tinem nimic pentru noi insine. Aceasta este ceea ce trebuie sa obtinem prin corectie.

Ca rezultat, intregul sistem este impartit in doua parti: Una este inainte si peste mine si cealalta este in spate si sub mine. Eu primesc totul de Sus, de la Creator, si trimit in jos catre ceilalti. La fel cum fac celulele corpului cand servesc organismul.

Ce are o celula individuala? Nimic. Ea numai primeste si paseaza catre celelalte, si toate sunt conectate prin legatura de iubire. Ce se ascunde in aceasta daruire (influenta) colectiva? Interactiunea partilor creaza un spirit unic, un camp special care este viata insasi.

Nicio celula sau un organ nu poate trai individual. Dar conexiunea corecta permisa de daruirea mutuala naste senzatia vietii in ele. Ele genereaza viata nu in fiecare din ele separat, ci prin conexiunea mutuala. Cheia nu este in ele; ele doar efectueaza o conditie, adica creaza o echivalenta a proprietatilor si apoi Lumina, Creatorul se imbraca in conexiunea lor. Aceasta este viata fiintei create.

Conexiunea mutuala dintre noi creaza loc pentru Lumina. Cu alte cuvinte, este Kli-ul (vasul) in care noi experimentam viata in masura in care facem conexiunea. Fiinta creata traieste in masura in care este similara Creatorului, forta cosmica a iubirii si unirii, cea care conduce Universul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Clalut Adam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum obtinem conexiunea propice pentru ca Lumina sa fie dezvaluita intre noi?

Raspuns: Inchipuiese-ti ca sunt doua ferestre inaintea noastra, ca pe un ecran de computer. Intr-una din ele vedem sistemul in care noi suntem perfect conectati cu ceilalti. Este numita „Lumea Infinita”. In cealalta fereastra vedem sistemul care este acum in fata noastra, unde guverneaza raul in locul iubirii. Acest sistem este numit „Aceasta Lume”.

Acestea sunt doua sisteme diferite. Lumea Infinitului traieste si exista; este numita prima (Alef) si a treia (Ghimel) stare a realitatii. Aceasta este singura stare creata de Creator in care El exista.

Toate celelalte stari de la Lumea Infinitului pana la lumea noastra, cele 125 de grade de conexiune intre noi (125 de stari) sunt ca sa le folosim noi pentru urcarea treptata. Toate starile, exceptand Infinitul, se numesc „Lumi” insemnand ascundere, tainuire. Aceeasi Lume a Infinitului dar mai ascunsa, mai vaga, si nu complet reconoscibila, este numita „Lumea de Atzilut”. Una si mai incetosata este „Lumea Bria” si asa mai departe.

Fiecare lume este asemanatoare cu cea de deasupra si cu cea de dedesupt in fiecare parte si detaliu. Singura diferenta este gradul de dezvaluire al Luminii in ea. Cu cat e mai putina Lumina, cu atat e mai intunecata lumea. Este ca atunci cand vedem bine lucrurile in timpul zilei si totul este clar, noaptea insa, e intuneric si atunci, este o mica diferenta intre lumina si intuneric.

Cu alte cuvinte, existam in aceeasi stare raportandu-ne la Lumea Infinitului doar ca o blocheaza de noi 125 de trepte de ascundere. Din cauza ascunderii este atat de mare ultima treapta unde existam noi, in lumea noastra, noi suntem considerati complet separati de spiritualitate. Nu avem nici cea mai vaga senzatie ca sunt stari si grade intre noi si Lumea Infinitului, ca si cum am exista numai aici, iar in rest nu e nimic.

Noi existam in aceasta lume, in „fereastra” noastra, pe „ecranul” nostru, dar mai este o „fereastra”, in acelasi „ecran”, Lumea Infinitului. Din acest motiv, cand incercam sa o tratam pe fiecare corect, ca in Lumea Infinitului, ca si cand deja am fi fost acolo (chiar daca inca noi nu suntem capabili de asta), procedam in asa fel ca sa ne facem similari Lumii Infinitului, avand numai dorinta de a ajunge la ea.

Cand o dorim precum copiii care vor sa ajunga adulti, chemam Lumina Inconjuratoare (Or Machif) din aceeasi Lume a Infinitului. Aceasta Lumina este Lumina care Reformeaza si ne aduce mai aproape de Lumea Infinitului.

Acelasi principiu functioneaza peste tot: cand doresc sa obtin o sursa de energie, invoc o influenta mare prin aspiratia mea de a ma apropia de ea. Sunt legi precise ale fizicii care actioneaza aici, nu e nimic imaginar sau mistic.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10. Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→