Intrebare: Ce este conexiunea interioara intre prieteni?

Raspuns: Conexiunea interioara are loc intre sclipirile spirituale. Fiecare din noi are propriul „eu” egoist si peste el este o sclipire spirituala, „punctul din inima”.Una poate fi „albastra” iar alta „verde” dar fiecare are punct in inima si toate sunt la fel, „rosii”. Si prin aceste puncte „rosii” trebuie sa ne conectam!

Daca ne conectam punctele din inima, conexiunea dintre ele duce la formarea vasului spiritual (nu punctele insele ci conexiunea lor). In masura in care fiecare se anuleaza pe sine, va fi iubirea intre noi, in opozitie cu ura. Iar prin diferenta dintre iubire si ura masuram extinderea sufletului, marimea vasului spiritual.

Toata munca apare in interiorul omului, cand acesta vede in ceilalti numai sclipirile spirituale si tanjeste sa se uneasca cu ele. Dupa aceea, incepem sa vedem in exterior cum se reflecta prin atitudinea acestuia fata de grup, fata de realizarile colective si prin grija unuia fata de celalalt. Efortul intern se extinde afara si devine actiune practica.

Daca sunt capabil sa conectez aceste sclipiri spirituale, corpurile vor incepe sa actioneze diferit in concordanta cu sclipirile. Depinde totul de noi, si sa speram ca vom realiza in mod serios acest lucru in timpul Conventiei.

Sunt sigur ca vom intelege aceste principii. La urma urmelor, oamenii vin la Muntele Sinai fara nicio cunoastere si nicio intelegere. Dar intai, trebuie sa ajungem la el!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/28/10 „Actiunea mintii”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Referitor la faptul ca existam intr-un sistem unificat, conexiunea dintre noi este rupta. Omului ii este data sansa sa simta punctul initial de conexiune cu ceilalti si aceasta senzatie inseamna viata in lumea noastra.

Astfel, primesc posibilitatea sa reinoiesc si sa consolidez aceasta conexiune bazata pe principiul daruirii pentru a trai o viata spirituala. Daca nu izbutesc sa fac asta, scanteia spirituala din mine se pierde.

Mai departe, mi se da o noua dorinta, o noua scanteie. Cu alte cuvinte, sufar un nou Ghilgul (reincarnare sau un nou ciclu de viata) si ajung intr-o noua realitate. Aici, descopar o conexiune diferita cu sistemul Adam HaRishon, si simt ca traiesc in aceasta lume din nou, la un punct sau altul pe linia timpului, in interiorul unui anumit cadru al relatiilor dintre oameni. Aceasta este o alta sansa a mea, la un alt nivel de dorinta si de conexiune mutuala.

Daca ratez avantajul acestei setari inca o data, inca o data voi fi transferat la un alt grad de conexiune mutuala. Cu alte cuvinte, voi suferi un Ghilgul pentru a aparea intr-o alta generatie, intr-o alta linie a timpului, si sa primesc inca o sansa de unificare.

De fiecare data imi este aratat un nivel specific de interconectare cu ceilalti astfel incat sa pot sa gasesc drumul ca sa ma unesc cu ceilalti prin legatura dragostei. In lumea corporala sunt fortat sa am un grad minim de conexiune. Daca obtin singur un grad de conexiune bazat pe iubire, atunci, in locul lumii corporale voi experimenta o forma de existenta mult mai exaltata si mai intensa: spiritualul, viata eterna.

Acum, in locul lantului de Reshimot (inregistrari spirituale, gene) care a creat in perceptia mea o evolutie constanta a vietii si a mortii, eu insumi pastrez neincetat reinoirea conexiunii cu ceilalti si ma ridic peste lantul de „refolosit”. Conexiunea nu se mai rupe; viata nu se mai opreste prin pierderea trupului.

Nu are importanta cum ne uitam la asta, totul se afla in interiorul sistemului unit, unde legea interactiunii corecte a partilor conduce. Aceasta lege este Creatorul sau iubirea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Clalut Adam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi existam intr-un sistem general. Daca actualizam conexiunea corecta intre toate partile lui vom crea o retea care va conecta corect dorintele noastre.

Este ca si cum am corecta o „conducta” intre noi, dupa care Forta Superioara (Creatorul) vine si incepe sa pompeze Lumina prin aceste „tevi”. Totul depinde de cum stabilim conexiunile intre noi, insemnand diametrul „tevilor”, si in ce masura au o legatura corecta. Apoi Lumina de Nefesh, Ruah, Neshama, Haia, si Iehida (NRNHI) curge prin ele.

Astfel vom inainta de-a lungul celor 125 de trepte de conexiune intre noi, pana cand vom dezvalui intreaga Lumina de NRNHI, adica vom exista in lumea Infinita.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem deveni la fel cu Creatorul a carui proprietate este daruirea din moment ce am fost creati cu dorinta de primire si trebuie sa ramanem totdeauna cu ea?

Raspuns: Daca incepi sa daruiesti celorlalti prin dorinta ta de primire, vei obtine cresterea capacitatii de daruire.

Exista doua naturi:

1. Lumina=Sursa Luminii=Creatorul=Cel ce Daruieste
2. Dorinta=Primitorul=Creatura

Creatura totdeauna numai primeste, ea nu poate niciodata sa dea. Cand citim ca creatura devine asemanatoare Creatorului, inseamna ca “primeste pentru a darui”, adica primeste si da mai departe!

Dar ea nu poate transmite Lumina ca pe un element ce poate fi transmis in lumea noastra de la un om la altul. Atunci cum functioneaza? Cum pot sa-ti dau tie ceva? Am primit de la Creator, si nu pot fi altfel, fiindca eu sunt dorinta de a primi placere.

Dorinta de primire nu poate darui; asta nu exista in natura. Natura noastra poate doar sa consume si sa absoarba. Aceasta este o lege a naturii ce nu poate fi rupta. Deci, cum sa-ti daruiesc tie, un strain? Aici are loc o actiune foarte speciala.

Lumina Inconjuratoare vine de la acelasi Creator, si aceasta Lumina, Reformeaza. Ea executa o corectie si ne uneste impreuna. Iar eu nu iti daruiesc tie,ci primesc dar primesc in dorintele tale. Asta inseamna pentru mine ca iti daruiesc tie.

Imi conectez intregul “corp” al sufletului comun, totul devine al meu, si dupa aceea eu primesc pentru el, dar se refera la cum daruiesc eu acestui “corp”.Este un truc minunat ceea ce se intampla aici! Cand percep o alta persoana ca fiind parte din mine, primesc pentru el si este ca si cum eu as darui. Poti obiecta: Ce fel de daruire (influenta) este asta, este de asemenea primire!

Sa zicem ca este cineva caruia nu vreau sa-i dau nimic si, dintr-o data, aflu ca e fiul meu. Si atunci sunt gata sa-i dau totul fiindca il percep ca parte din mine. Deci putem numi asta intr-adevar daruire? De exemplu, daca i-as fi dat si inainte sa stiu ceva despre el, atunci cu siguranta, da. Dar acum, cand stiu ca e fiul meu, ce fel de daruire este? E ca si cum ti-ai da tie insuti.

Toate acestea ar deveni adevarate daca as descoperi ca ceilalti sunt cu totul parte din mine. Dar problema este ura care ramane intre noi. Aceasta este un lucru pretios si noi trebuie sa-l iubim. Cealalta persoana imi ramane totusi un strain, dar vine Lumina Inconjuratoare si imi creaza o atitudine de iubire peste ura mea. Iubirea si ura raman ca doua linii: dreapta si stanga, cu mine in mijloc, intre ele. De aceea ne referim la acest lucru ca fiind “daruire”.

In linia dreapta il percep pe celalalt ca apropiat mie, ca fiind parte din mine, ca pe cineva pentru care sunt gata sa sacrific totul fiindca as putea la fel de bine sa fiu eu. In partea stanga, il urasc si sunt gata sa distrug fiecare particica din el. Si amandoua aceste linii exista simultan si unite in linia de mijloc.

Acest fapt continua pana la corectia finala, Gmar Ticun. Si nimeni nu stie ce va veni dupa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă trezesc de trei sau de patru ori pe săptămână  şi merg la lecţii, dar nu înţeleg de ce. Ce se întâmplă? De ce fac asta?

Răspuns: Primeşti un exemplu de Sus: Creatorul te foţează să te trezeşti şi tu vii la lecţii. Asta este pentru a-ţi arăta că eşti capabil să te trezeşti şi să vii la lecţii, dar numai de trei ori pe săptămână, atunci când Creatorul te trezeşte. În rest, El te lasă pe tine. Acum să vedem ce faci tu, atunci când nu primeşti acest impuls.

Dacă nu înţelegi de ce eşti aici, trebuie să analizezi situaţia. Se pare că tu ai venit aici pentru că dacă nu ai fi veni, te-ai simţii rău. Se pare că ai venit pentru a scăpa de rău.

Continuare întrebării: Atunci ce să fac ca să încep să vin în fiecare zi, din proprie iniţiativă?

Răspuns: Pentru asta, ai nevoie de un alt tip de combustibil. Trebuie să vii aici nu ca să scapi de rău, ci pentru a realiza importanţa scopului. Trebuie să te trezeşti nu pentru că altfel ţi se vor întâmpla lucruri rele, ci pentru că un scop elevat te aşteaptă.

Continuare întrebării: Cum fac să înalţ scopul în ochii mei?

Răspuns: Eşti incapabil să faci asta singur. Scopul nu poate fi obţinut în mod individual. Aici trebuie să vezi adevărata ta stare: Există un singur sistem de suflete similar cu Creatorul, în care este descoperită Lumina Interioară a vieţii (NRNHY). Acesta este Creatorul. Suntem separaţi de această stare prin 125 de filtre, care slăbesc Lumina. Vreau să primesc tăria de a mă întoarce la această stare.

Uitându-mă la sistemul de suflete, eu văd că el uneşte pe toată lumea într-un singur întreg şi, mulţumită acestui lucru Lumina îi umple şi le dă viaţă. Prin urmare, pentru a urca, eu trebuie să stabilesc o conexiune puternică cu prietenii.

Creatorul nu se referă la niciun individ singur. Orice pas către corecţie trebuie privit ca o şi mai mare unificare în grup.

Înseamnă că, dacă vrei să te uneşti cu prietenii înaintea timpului, vei primi de la ei inspiraţie şi combustibil pentru a veni la lecţia zilnică. În timp ce acum eşti izolat de ei şi, chiar şi la nivel corporal, flacăra care arde în ei nu se revarsă asupra ta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/26/10,  Tot Israelul are o parte din Lumea Următoare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot micşora în faţa prietenilor, astfel încât să accept opinia grupului?

Răspuns: Imaginează-ţi că un grup de alpinişti escaladează un munte, pentru a ajunge în vârf. Eu, de asemenea, vreau să ajung în vârf şi de aceea m-am alăturat lor. În această ascensiune nu pot face nimic de unul singur. Nu pot să mă întorc singur, nici să aleg când sa am o pauză, cine să conducă sau cine sa îmi urmeze. Urcăm împreună, legaţi de acealşi cablu care ne ţine pe toţi sus.

Aceleaşi reguli se aplică şi la grup. Suntem prea slabi să ne mişcăm în mod individul şi vom avansa numai dacă realizăm că suntem legaţi împreună cu legături care nu se pot rupe.

La început, am decis dacă merg sau nu cu prietenii. Am verficat dacă îmi sunt potriviţi, dacă aspiră la acelaşi vârf la care aspir şi eu. Sunt ei oamenii cu care pot face această ascensiune? Poate mai sunt şi alte grupuri în altă parte? Este dreptul meu să verfic toate aceste lucruri.

Dar, după ce am verificat totul şi m-am alăturat lor, nu mai există cale de întoarcere, pentru că noi ne-am pus deja în mişcare. Cablul deja ne leagă, în timp ce urcăm spre vârf. Acum nu mai pot scăpa de ei, sau să iau o pauză undeva pe margine, în timp ce ei urcă în sus. Trebuie să stau lângă ei, pas cu pas, de-a lungul aceleiaşi căi. Mergem împreună pe calea aleasă şi nu pot să mă retrag din această muncă zilnică.

Condiţiile de astăzi diferă de acelea din generaţiile trecute. În trecut, cineva era testat foarte riguros înainte de a fi acceptat dar, în zilele noastre, zile ale corecţiei generale, noi acceptăm pe oricine.

Şi totuşi, puterea sufletului comun care se mişcă către corecţie, este alcătuită din acele suflete care realizează că nu există altă alegere. Asumându-şi această sarcină, ele urcă, legate împreună prin cabluri, urmând ghidul pe calea pe care nimic nu se mai poate schimba în zilele noastre. Unei persoane i se dă timp pentru a realiza la ce se expune şi pentru a lua o decizie. Dar această decizie este crucială.

Lumea spirituală ne este ascunsă şi, astfel, noi nu simţim natura sarcinii pe care ne-am asumat-o. În realitate, acest legământ cu prietenii, este crucial. Ne-am ales grupul la picioarele muntelui şi, odată ce am pornit pe drum, nu mai există cale de întoarcere.

Nu văd cât de măreţ, exaltat şi totuşi periculos este acest drum. Într-adevăr, în legământul pe care îl fac cu prietenii, locuieşte Creatorul, Asta înseamnă că am de-a face cu El; El este cel care depune mărturie pentru noi şi confirmă legământul nostru.

Din parte a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 10/24/10, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este pedeapsa? Este suferinta din aceasta lume, o lipsa a dorintei pentru unitate, sau doar o senzatie neplacuta?

Raspuns: Asta depinde totdeauna de persoana. Trebuie sa realizam faptul ca cele patru nivele ale naturii – neanimat, vegetative, animat si vorbitor – exista prin mijloacele Luminii care coboara peste dorinta. In afara celor patru tipuri de dorinte, doar nivelul vorbitor (uman) este capabil sa raspunda cu un scop Luminii.

Pe masura  ce dorinta creste, Kli-ul (vasul) incepe sa simta ca nu corespunde Luminii. Natura sufera la toate nivelele sale datorita lipsei adeziunii si a incapacitatii de a o atinge si, in mod natural, omul sufera cel mai mult. Inainte de toate, dorinta sa este mai mare si mai susceptibila, insa mult mai importanta, sfarsitul lantului se afla in mainile lui. El are abilitatea de a merge spre adeziune si sa traga restul nivelelor dupa el.

Suferinta gradului uman ne duce, gradual, la indeplinirea unei alegeri. Si, indata ce omul incepe sa inteleaga ca problemele sunt cauzate de inactivitatea sa, va fi posibil sa vorbim despre recompense si pedeapsa. Tot ce s-a intamplat inainte nu se incadreaza in aceasta categorie, deoarece adevaratele recompense si pedepse corespund mereu scopului corectiei.

Omul incepe sa inteleaga ca Oranduirea Superioara actioneaza in aceasta lume si foloseste recompensa si pedeapsa ca sa il directioneze corect pe el spre scop si sa-l invete, prin consecinte positive si negative, exact asa cum parintii isi educa proprii copii in lumea noastra. Tot ce se intampla cere sa aiba un scop in ochii mei. Pedeapsa, ca si recompense, este o corectie si modul in care o accept depinde de mine.

Oricum, eu doar voi fi capabil sa o accept correct in grup, locul unde Oranduirea Superioara are nevoie sa fie indeplinita. Recompensa si pedeapsa sunt conectate inseparabil cu participarea in grup, garantia reciproca. Examinez recompense si pedeapsa cat pot de précis si ma relationez la ele in acelasi fel. Am nevoie de amandoua ca sa imi corectez mersul, din timp in timp. In esenta, amandoua sunt recompense.

La sfarsit, descoperim un lucru simplu. Nu exista pedeapsa si fiecare stare ne este data cu scopul de a o folosi la capacitatea maxima, ca sa ajungem mai aproape de Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Primul si Eu sunt Ultimul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu fiecare pas trebuie sa exersam un echilibru  apriat evenimentelor petrecute si nu sa decidem noi insine cum percepem realitatea. Daca, chiar acum, Creatorul si Oranduirea Superioara nu exista in ochii mei, atunci este un dintre starile intermediare de pe calea avansarii. De altfel, Tora este o metoda practica bazata pe ceea ce vad cu proprii mei ochi.

In sentimentele mele, pot sau nu sa vad Oranduirea Superioara, insa nu mi se cere sac red cuvintele cuiva. Daca o noua dorinta egoista pune stapanire pe o persoana, atunci aceasta se plaseaza pe primul loc, la fel ca Faraonul:”De c ear trebui sa ascult de Creator? De ce ar trebui sa-l ascult daca El nu exista?”

Fara sa ma mint pe mine insumi, trebui sa admit ca ma aflu in aceasta stare si ma examinez mai indeaproape. Ce instrumente imi permit sa revelez Oranduirea Superioara sub aceste circumstante, sa o dezvalui cu toata fiinta mea, asa incat dorinta corecta sa coata la iveala  imaginea Creatorului din interiorul meu?

Apoi voi vedea pentru mine insumi ca Oranduirea Superioara exista si ca, Creatorul, mi-a dat acea stare unde am simtit ca eu eram unica putere. In concordanta cu legea echivalentei de forma, Forta Superioara mi se va dezvalui. Si, multumita vointei de a primi corecte, Forta Superioara iese la iveala in mine si Creatorul, iar eu voi exista in Zivug (adeziune).

Apoi voi vedea ca El este primul si El este cel de pe urma, care ma asigura ca am terminat actiunea si am corectat vointa de a primi sfaramata (dorinta), care mi-a fost datamie , cu siguranta, de nimeni altcineva decat de Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 21/10/2010, “Eu sunt Cel dintai si Eu sunt Cel de pe urma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  In timp ce formam un grup trebuie sa dam mare atentie lucrurilor externe, ca si cand am avea grija de un bebelus. Cum ne putem feri sa pierdem esenta interioara de-a lungul acestui proces?

Raspuns: Fiecare grup trece prin aceasta problema si fiecare membru al grupului are aceeasi intrebare.

Traim intr-o lume a actiunilor materiale. Cate ore pe zi petrec satisfacandu-mi nevoile naturale, ca somnul, mancatul si spalatul? Cate ore pe zi trebuie sa muncesc, sa duc responsabilitatile din jurul casei si tot asa? Si cat timp imi mai ramane pentru mine insumi si avansarea spirituala? Am una sau doua ore pe zi ramase daca reusesc sa le separ tot restul, intr-un anumit mod.

Asa este aranjata viata noastra. Cine a aranjat-o asa? Ar putea fi Creatorul? De ce ne-a facut sa  e inecam in acest material, existenta animata? De ce nu ne-a facut asemeni ingerilor,  neimpovarati de griji pentru trupurile noastre, casa si copii, asa incat singurul lucru pe care sa il avem de facut sa fie  de a cladi conexiunile dintre noi?

Insa, in realitate, totul este foarte diferit. Orice munca facem, chiar si munca fara legatura cu grupul, este pura munca spirituala. Doar ca noi nu stim asta si nu o intelegem. Prin faptul ca duc responsabilitatile de angajat, familist, cetatean  etc, eu ma corectez. Nu vad exact cum fac asta, dar este chiar asa.

Mi se permite sa dedic doar o mica parte din viata mea corectiei spirituale. Caci intreprind aceasta corectie,daca in loc de  studiu muncesc sa organizez viata de grup, in acest mod sustin si  consolidez conexiunea in sistemul nostru comun.

Este evident ca, de asemenea, noi nu putem uita sa avem o distribuire corecta a responsabilitatii intre  noi toti. Si vorbind intr-un mod mai general, acesta este un subiect vast la care vom reveni, in cele din urma.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 29/10/20101, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cu cat avansam mai mult, cu atat lumea devine mai confuza si imprevizibila. Vedem existenta procesului, dar nu intelegem incotro duce.

Studiile arata ca realitatea noastra se afla intr-o singura calitate : dorinta de a primi si de a ne bucura. Toate calculele la toate nivelele sunt conduse pe baza castigului personal. Chiar si daruirea este folosita ca scop al primirii. Ne lipseste energia pentru o actiune care nu duce la castigul nostru direct. Deci ce putem face ?

Cabalistii ne spun ca exista si o alta realitate, opusa, care este condusa de intreaga forta a creatiei. Putem sa o numim Natura sau Creator, este acelasi lucru.  Vorbim despre o calitate a daruirii absoluta, universala. Ne putem ridica de la nivelul daruirii doar cu ajutorul acestei atotcuprinzatoare forte care a creat toata realtitatea. Putem evoca influenta in noi prin actiunile noastre astfel incat forta ne va schimba natura.

Aceste actiuni sunt simple: Incercam sa ne unim, sa ne imaginam singuri daruirea reciproca, si impreuna cu asta, studiem legile realitatii care ne sunt ascunse. Datorita efortului nostru si studiilor, venim mai aproape de calitatea daruirii sau, dimpotriva, sa o atragem catre noi astfel incat sa ne influenteze si sa ne schimbe.

De aceea, evocam calitatea in timp ce ne leganam pe valurile senzatiilor alternante. Cateodata, ne simtim bine ajungand in apropierea daruirii si sa vedem ca ne miscam inainte. Alta data, dimpotriva ne simtim saraci prin asta.

In felul acesta mergem: cateodata cu dreptul, cateodata cu stangul, cateodata sub influenta darurii, cateodata sub influenta primirii. Daca nu lasam metoda, primirea este revelata in noi prin punctul urii, iar dragostea este revelata deasupra mai mult si mai mult pana la raul care este infiltrat in noi si toata bunatatea pe care o atragem de la calitatea daruirii este revelata.

Apoi, cream combinatia corecta a acestor calitati: linia de mijloc. Unim cele doua lumi din interiorul nostru si existam in ambele, elevand constant forta daruirii peste forta receptiei. Astfel este numita “primirea de dragul daruirii reciproce”.

Din prima parte a  lLectia zilnica de Cabala 10/19/10, “Cel ce isi intareste inima”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→