Ca o consecinta a muncii spirituale, trebuie sa dobandim o stare in care:

1.  Toti sa dorim sa atingem acelasi scop, si
2.  Toti suntem uniti.

Totusi, ne unim, nu pentru ca asta este starea noastra initiala, care vine de la Superior, ci pentru ca este telul nostru comun.

In cel mai bun scenariu, atunci cand corectam ceva in lumea noastra, intoarcem obiectul la forma lui initiala. Totusi, atunci cand corectam conexiunea rupta cu celelalte suflete, dobandim mult mai mult decat am avut inainte de spargerea sufletului comun. Asta este datorita faptului ca descoperim si inzestram cu independenta fiecarei parte din afara noastra.

In egoismul meu, ma relationez la toti, ca si cand ei nu aar avea independenta si toti ar trebui sa ma slujeasca pe mine. Cand incep sa-i iubesc, doresc sa ma relationez cu ei ca si cand fiecare dintre ei este ceva maret, independent si special. Asa vrem, de asemenea, sa ne vedem copiii. Atunci fiecare dintre prietenii care ma inconjoara, devine deodata un posesor al liberului arbitru; fiecare dintre ei isi ia locul si nivelul. Si apoi, cand ne unim si eu asociez toti acesti prieteni la mine, reiese faptul ca fiecare dintre ei a crescut si a devenit la fel de mare ca si mine.

Ca rezultat, eu nu reasociez aceleasi sapte miliarde de parti cu mine; mai degraba, sapte miliarde de lumi ale infinitului se unesc intr-una. Asta inseamna ca eu cresc scopul vasului meu spiritual (Kli) de 620 de ori. Totusi, toate astea lucreaza numai relativ la mine. De fapt, totul exista in mine si depinde numai de masura in care eu ma reletionez la prietenii mei, in maniera corecta, de fiecare data. Fac asta numai pentru a-mi creste Kli-ul, pentru a-l face merituos pentru revelarea Creatorului.

De aceea, eu ii vad in trei feluri:

1. Mai mari decat mine, astfel incat ei sa fie mari in ochii mei,
2. Mai mici decat mine, pentru a le darui lor,
3. Egali cu mine, pentru a ma uni cu ei.

Apoi dobandesc un urias, puternic Kli, numit adevaratul meu suflet. Devine de cateva miliarde de ori mai mare decat a fost inainte de corectie. De fapt, inainte de corectie, am fost in Lumea Infinitului ca un punct. Acum ma intorc cu o senzatie de 620 (Tarach) ori mai mare a perfectiunii si eternitatii. Intreaga diferenta intre aceste doua stari este ca diferenta intre o picatura de samanta si o persoana matura, care a dobandit totul.

Din Lectia 5 de la Mega Congres, 25.07.10

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sa devii un embrion spiritual inseama sa te anulezi total in fata Celui de Sus. Este o analogie clara in aceasta lume: un embrion nu poate alege daca sa manance, sau nu, in timp ce un bebelus deja poate. Un embrion primeste substante direct prin cordonul ombilical, dar trebuie sa primeasca un ecran anti-egoist pentru a fi conectat cu mama sa. Sa fii un embrion este o munca fantastica, colosala. Ni se pare ca o picatura creste pur si simplu pana la 7 pounds pentru a se naste, dar nu este complet corect. Nu castiga doar 7 pounds; urca, de asemene 125 de grade spirituale, asa cum este scris: In pantecul mamei o lumanare arde si permite embrionului sa vada de la un capat al lumii la celalalt, si tine intreaga Torah, intreaga Lumina a Infinitului (NRNHY).

Un embrion primeste si digera numai in masura in care se anuleaza inaintea mamei, si aceasta anulare trebuie sa aiba loc in fiecare grad spiritual pana la Sfarsitul Corectiei (Gmar Tikun). Este nevoie de un ecran astfel incat sa nu interfereze cu actiunile Celui de Sus si astfel sa se anuleze numai propriul ego. Ramane o picatura de samanta, asa cum a fost, in timp ce 7 pounds sunt formate numai din anularea sa.

Pana cand nu devii o picatura de samanta, tu pur si simplu nu existi in spiritualitate. Anuleaza-te relativ la primul grad de spiritualitate, anuleaza-ti tot egoismul relativ la punctul din inima pe care l-ai primit si apoi vei deveni o picatura de samanta spirituala si vei intra in pantecul mamei al Partzuf-ului Superior. Acolo, iti vei vedea toti prietenii; te asteapta. Tu esti singurul care lipseste,pentru ca embrionul spiritual sa inceapa sa creasca si sa evolueze! Nu poti sa o faci singur pentru ca trebuie sa te unesti cu ceilalti in interiorul unei singure Mame.

Din Lectia zilnica de Cabala, 9.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum imi verific intentiile astfel incat sa nu ma mint si sa fac tot posibilul pentru avansarea mea?

Raspuns: Cand o persoana incepe dezvoltarea spirituala, are doar o intentie pentru ea insasi. Numai sub influenta Luminii Superioare invizibile incepe sa simta o schimbare in ea si intentia ei devine de dragul celorlalti. Pentru ca asta sa se intample, o persoana trebuie sa faca actiunile pe care este capabila sa le execute, adica 1) Sa se uneasca intr-un grup pana la punctul de a atinge starea de garantie reciproca, ca un singur om cu o singura inima si 2) Sa studieze Cabala impreuna.

Cabalistii ne sfatuiesc sa executam aceste doua actiuni. Asta se numeste o jumatate de shekel, pe care trebuie sa-l punem. Cealalta jumatate ne va fi data de Creator.

Trebuie sa investim, investim si investim in studii, unificare si diseminare. Mai intai, trebuie sa fie actiunea si nimeni nu poate sa contrazica daca s-a intamplat, sau nu. Este vazuta clar si este in puterea ta. Fa o lista a actiunilor tale (nu neaparat cele fizice) pe care le-ai facut, pe care le-ai transferat din dorinta la cel de aproape. Iti directionezi actiunile catre grup sau catre Creator. Intorcand actiunile catre ei, investesti in ei.

Este ca si cum ai adopta un copil si investesti in el, iar el devine mai aproape de  tine decat propriul copil. Nu investesti asa mult in propriul copil, pentru ca stii ca este o legatura naturala intre voi, oricum.  Totusi, investesti mai mult in copilul adoptat pentru ca iti este frica de faptul ca aceasta conexiune a ta nu este suficient de puternica. Doresti sa te conectezi la copil si el sa se conecteze la tine.

Astfel, copilul adoptat ne devine mai drag decat cel propriu. Deoarece, aici se afla teama ca nu este de fapt al meu si ca mai este ceva de adaugat sau de facut. Poate nu il tratez corect sau poate el nu ma trateaza ca pe tatal lui. Vedem cat de importanta este aceasta teama interioara, pentru a o folosi ca o fundatie pentru a revela iubirea.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 22.07.10, Articolul, Ridicati-va azi, cu Totii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a ajunge la iubire, trebuie mai intai sa dobandim frica de Creator. Primul stadiu prin care trebuie sa trecem in acest proces apare la nivelul unei actiuni simple, caci este scris: Vom face si vom auzi! (Naase ve Nishma).

In lumea noastra, noi ne ingrijoram de apropiatii nostri, de vreme ce starea noastra de bine depinde de ei. Insa nu avem experienta acestei ingrijorari naturale in legatura cu societatea si cu Creatorul. Astfel, trebuie sa depunem mult efort ca sa cream inceputul unei astfel de frici in noi.

Depunem mult efort in grup pentru a ne uni. Citim si auzim multe despre sistemul stricat de conexiuni dintre noi, care a fost distrus intentionat de Creator, pentru ca noi sa putem aspira sa il refacem. Incercam sa ne purtam ca si cum ne-am iubi unii pe altii, ca si cum am avea nevoie unii de altii. De fapt, aceste tentative sunt actiuni practice, in ciuda faptului ca este un joc, un comportament superficial. Dar la inceput, trebuie sa facem si apoi vom auzi! A auzi este partea a doua, care depinde de Lumina Superioara, de Creator.

Daca depunem suficient efort, Lumina ne dezvaluie oportunitatea: Ea deschide usa din inimile noastre, numita intrarea pentru cei ce bat la usa Creatorului (Petach Le Dofkim Bi Tshuva). Si atunci incepem sa simtim dorinta de daruire, deschiderea din inima prin care simtim grija pentru ceilalti, asa cum mama Bina o simte cu privire la copiii ei. Devenim aceasta mama Bina in raport cu intregul sistem de suflete cu care trebuie sa ne unim, pentru a le da. Eu imi atasez Creatorul, pentru a Ii da si Lui. Daruiesc – si astfel, aparent, ajung sa fiu deasupra Lui.

Ne lipseste doar aceasta trepidatie. Odata obtinuta, incepem sa intelegem cum, aceasta atitudine se dezvolta si devine iubire.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 22.07.10, Articolul Ridicati-va azi, cu totii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Zilele astea, in timp ce anticipam Mega Congresul Kabbalah, am inceput sa ma simt ca un copil care abia asteapta o sarbatoare de vacanta. Ce inseamna asta?

Raspuns: Ne aflam in pragul revelatiei dorite. Este o actiune foarte serioasa care ar putea sa aduca niste schimbari incredibile. Daca vrem sa patrundem in lumea spirituala, adica sa revelam Creatorul intre noi, putem obtine asta, numai in dorintele noastre unificate.

In timpul celor trei zile de congres, vom incerca sa ne apropiem unii de altii si sa ne conectam dorintele in una singura. Daca vom continua sa aspiram sa experimentam totul intr-o unica dorinta colectiva, vom intalni starea pe care au primit-o oamenii la Muntele Sinai: de a deveni ca un singur om cu o singura inima. Daca facem asta, Torah – Lumina care ne-a creat si ne-a divizat si care vrea acum sa ne uneasca si sa ne ridice la Creator – ne va fi revelata!

Noi nu vom fi capabili sa ne unim pe noi insine, dar daca toti cei care participa la congres tanjesc cu adevarat la unitatea intr-o singura dorinta pentru Creator, atunci vom putea atrage Lumina asupra noastra. Unitatea noastra poate fi temporara sau poate fi reala si poate duce la corectarea caderii in pacat.

Dorintele unite se numesc Suflet (Adam) si Lumina care este revelata in ele, este Creatorul, Bo-Reh (din ebraicul Bo– vino si Reh– vezi).  Asta inseamna ca am venit si am obtinut o asemenea calitate a unitatii, in care Il gasim pe Creator.

Din punctul meu de vedere, asta este foarte posibil. De aceea, vad congresele ca fiind ceva foarte important. Daca, in orice caz, unificarea completa nu este obtinuta de aceasta data, nu voi fi deznadajduit. Stiu cat de aproape aduc aceste reuniuni oamenii si nu am nicio indoiala ca dupa un numar de astfel de actiuni, Creatorul Insusi ni se va revela oricum.

Nu exista un mijloc mai bun pentru a accelera progresul nostru. Un astfel de atac, al oamenilor uniti intr-o singura dorinta valoreaza sase luni de studii meticuloase, zilnice. De aceea sunt asa de emotionat si plin de speranta ca vom obtine ceea ce ne dorim.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.07.10, Articolul Intelepciunea Kabbalah si Esenta ei

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 96: Trei grade NRN. Cel mai ascuns este dat celui cu inima inteleapta. Trei grade sunt agatate unul de celalalt—Nefesh, Ruach, Neshama.

Toata Cartea Zohar si toata intelepciunea Cabalei vorbeste despre grade spirituale. Insa ce e un grad spiritual? Ce este inaltarea? La ce ne inaltam? In lumea materiala, o implinire mai mare a dorintei de a primi placere (in ceea ce priveste hrana, sexul, familia, bogatia, recunoasterea si cunoasterea) este considerata a fi o inaltare. Aceasta este inaltarea materiala, caci este dictata de aspiratia de a primi o placere egoista.

In schimb, ascensiunea spirituala inseamna o daruire mai mare celorlalti. O forta spirituala este forta daruirii, in timp ce o forta materiala este forta primirii. Asta arata ca stiinta Cabalei vorbeste despre inaltari in ceea ce priveste daruirea.

Unde pot sa actualizez, sa verific, sa experimentez si sa percep aceasta ascensiune si sa fiu sigura ca e reala? Pot sa o fac in cadrul grupului. De aceea Creatorul a rupt conexiunile dintre suflete. El ne-a dat o perceptie a acestei realitati, numita aceasta lume si o diversitate de numeroase creaturi similare pe care le numim oameni. Insa, in esenta, ele toate sunt suflete care si-au pierdut senzatia de spiritualitate si care traiesc numai in lumea materiala. Astfel, in loc sa avem experienta vasului nostru spiritual, care este dorinta de a darui, simtim dorinta materiala care deseneaza pentru noi o realitate in care noi traim in corpurile noastre, in aceasta lume.

Ce ne ramane de facut? In starea noastra prezenta, trebuie sa incepem sa tanjim dupa daruire si dupa garantia reciproca. Atunci, vom deveni echivalenti cu natura gradelor spirituale despre care vorbeste intelepciunea Cabalei si vom putea sa ne inaltam pe treptele daruirii.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala, 21.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Putem sa schimbam doar viteza cu care inaintam si cat de repede trecem prin diversele stari, in dezvoltarea noastra. Un animal nu are experienta schimbarii, in timp ce o persoana da, caci la o persoana, dorinta egoista creste de la o zi la alta. De la inceputurile omenirii, de-a lungul multor vieti, dorinta noastra egoista a crescut de la sine. N-am fost constienti de ea si n-am putut sa facem nimic cu privire la ea. Insa acum trebuie sa participam la procesul de a ne crea noile dorinte pentru daruire. Acest lucru sta in puterile noastre. Putem sa schimbam viteza cu care progresam, prin propriile noastre eforturi.

In functie de viteza, vom sti catre ce obiectiv inaintam si ce simtim cu privire la acesta. Il dorim sau nu? Daca nu dorim schimbarea, atunci pasim pe calea suferintei. Daca o dorim, pasim pe Calea Luminii. In afara de viteza cu care inaintam, nu putem sa schimbam nimic. Ceea ce ne ajuta, in acest proces, este Lumina Inconjuratoare pe care o atragem in timpul studiilor noastre si a analizei de sine pe care o facem prin intermediul grupului. Cat de repede putem sa ne clarificam dorinta depinde numai de cat de repede putem sa ne unim.

De aceea este scris: Vom face si vom auzi. Putem sa facem actiuni fara sa intelegem toate detaliile marunte. Dar trecand mai intai dincolo de ratiunea noastra, ca si copiii, in cele din urma dobandim cunoastere si perceptie. In cateva luni, persoana incepe sa discearna in interior anumite schimbari si anumite stari. Acesta este rezultatul caii pe care a mers, desi prin ce anume a trecut nu i-a fost cunoscut dinainte. Tot ce trebuie sa facem este sa urmam recomandarile cabalistilor, pentru a grabi toate schimbarile necesare.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 21.07.10, Articolul Si a fost seara si apoi a fost dimineata

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca actiunile unei persoane sunt directionate catre unirea cu prietenii, el descopera foarte repede nevoia de conexiune directa cu Creatorul, care trebuie sa ajute aceasta unire. Fiecare actiune trebuie sa ne conduca pe noi catre corectarea spargerii, la unitatea dintre noi si apoi nevoia pentru influenta Creatorului pentru calitatea de daruire si iubire se va manifesta in ea.

Astfel, trei componente ale starii noastre – Tora, Israel si Creatorul – sunt relevate. Tora este fota care creeaza dorinte (lumea este creata prin Tora), forta care corecteaza intentia dorintei (Lumina care Reformeaza) si forta care umple dorinta (placere si intelepciune, scopul creatiei). Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este regula generala a Torei. Israel (cel care aspira la Creator, sufletul) este Kli-ul comun (unificarea sufletelor, Shchina). Tora este Lumina, forta care corecteaza. Creatorul este sursa interioara a acestei forte.

Impreuna cream conditiile pentru unificare si garantie reciproca. Pregatim spatiul pentru revelatie pana cand fiii lui Israel tipa pentru munca, asta este, pana cand ne trebuie ajutorul Lui. Vedem comparatii intre societate si Creator in aprope toate descrierile din Tora. Fara societate suntem incapabili sa-l dobandim pe Creator. De aceea, grupul este mijlocul. El este Shchina, Kneset Israel (Adunarea Israel), suma sufletelor care cer sa nu mai stea in praf (egoism). Toate articolele spun asta.

O persoana uita de nevoia de conexiune cu Creatorul, deoarece asta este impotriva naturii sale. Totusi, aceasta conexiune va aparea in natura noastra atunci cand ne unim intr-un grup. Daca nu sunt conectat intr-un grup, atunci nu sunt atintit catre Creator si nu voi mai gasi directia catre El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→

Este scris despre un embrion: Mama ii da partea rosie, tatal ii da partea alba, iar Creatorul ii da sufletul. O problema comuna in munca spirituala este ca noi uitam aceasta a treia componenta, Creatorul, care trebuie sa termine munca pentru noi. O persoana depune o mare cantitate de efort si dupa aceea este perplexa: Unde este rezultatul dorit? Nu intelege ca nu si-a completat actiunea; uita ca toate actiunile lui trebuie sa inceapa si sa se termine cu Creatorul, Forta Superioara, in timp ce el este in mijloc.

In acelasi fel, noi iesim din Infinit si ne intoarcem in Infinit. Si pe drum ne dezvoltam si devenim corectati fie prin calea suferintei, fie prin calea Luminii. Dar in ambele cazuri, Lumina lucreaza si noi, doar adaugam dorinta. Nu ne corectam noi; numai ne acceleram dezvoltarea.

Totusi, cineva uita de obicei, ca el este doar o componenta a dezvoltarii sale. El intensifica usor si astfel simte actiunea schimbandu-se de la negativ la pozitiv. Dar actiunea insasi se petrece datorita fortelor care deja exista in natura. Cea mai importanta componenta este forta Creatorului. Daca o persoana nu-L aduce pe Creator sa o ajute, astfel incat El sa completeze actiunea, daca nu aduce aceasta a treia componenta care nu este prezenta in imaginea ei asupra naturii, atunci nici macar o singura actiune nu este finalizata si persoana ramane intotdeauna la fel cum a fost!

Aceasta este o greseala comuna, care ramane deseori neobservata. Si este numai o singura solutie aici: sa te intorci la grup pentru ajutor. Daca in grup este o opinie comuna , asupra faptului ca Creatorul este cea mai importanta forta care determina sfarsitul actiunii, atunci, niciun membru inclus in grup nu o va mai uita. Nu va mai fi fortat sa experimenteze dezamagiri amare rezultand din munca grea pe care o face si totusi nedobandind nimic din ea.

Cauta-l pe Creator (asa cum este scris in Cantarea Cantarilor: Noaptea, in patul meu am cautat pe Cel pe  care-L iubeste sufletul meu) si aminteste-ti ca cineva nu are taria sa castige aceasta batalie singur; are de asemenea, un Partener iubit. Si fara El, o persoana are doar o dorinta goala, care moare treptat, ca un foc mic.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul sau, Din carnea mea il voi vedea pe Creator, Baal HaSulam scrie ca o persoana se tot reincarneaza pana cand dobandeste complet intelepciunea Cabala. Ce inseamna asta?

Raspuns: A dobandi complet intelepciunea Cabala inseamna sa-ti intelegi structura sufletului in general, iar in particular sa percepi toate diferentele interioare si actiunile care ti se intampla, cu toate implinirile, cauzele si efectele. Asta este, cineva dobandeste structura sufletului, actiunea care are loc in el si de acolo o stare perfecta. Asta este cunoasterea adevarata, aprofundata.

Cu alte cuvinte, completa cunoastere este dobandirea Creatorului care se intampla ca rezultat al adeziunii noastre la El. Sufletul (un suflet sau toate sufletele impreuna) sau Creatorul sunt la fel. Fiecare suflet atinge celelalte suflete pentru ca toate sunt partile lui. Creatorul este forta care conecteaza sufletele impreuna si le inconjoara.

Cine a fost zdruncinat? Creatorul a fost. Presupunem ca spargerea a avut loc in Kli-ul nostru (dorinta generala, sufletul unificat). Dar de fapt, spargerea s-a petrecut in Creatorul din noi; ecranul (Masach), forta care ne tinea pe toti impreuna, s-a spart. Creatorul s-a spart in noi intr-un asa mod, incat am inceput sa nu-L mai simtim si sa nu-L mai recunostem.

Ce dobandim de fapt, daca aducem fragmentele sufletului spart impreuna? Cand ne conectam impresiile, inspiratiile si senzatiile in una singura, aceasta componenta ne aduce, in cele din urma, la perceptia Creatorului. Acelasi Creator, aceeasi Forta Superioara care ne-a umplut inainte, atunci cand eram in starea de iubire fata de altii, dar care, datorita spargerii s-a trasnformat in ura nefondata.

Acum, trebuie sa schimbam inapoi aceasta forta in starea corectata. Nu inseamna ca ea se va schimba; relatia dintre noi o va face.  De aceea, din starea de ura fata de Creator ne ridicam la iubirea pentru El, care se intampla in masura eforturilor noastre de a trasnforma ura nefondata in iubire frateasca.

Din Lectia zilnica de Cabala, 16.07.10, Articolul Din carnea mea il voi vedea pe Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→