Omenirea a luptat de mii de ani pentru diferite forme de libertate, dar la final vedem că nu o avem. Omul începe să-și dea seama că nu s-a născut liber și nu va muri liber. „Împotriva voinței tale te-ai născut; împotriva voinței tale vei trăi și împotriva voinței tale vei muri”.
Conceptul de libertate este destul de relativ. Pot să merg spre dreapta sau spre stânga parcă, să fac orice sunt predispus, în orice moment dat. Dar aceasta nu este libertate, pentru că nu-mi pot imagina cât de prins sunt în rețeaua de forțe și control.
Fiecare dintre noi este influențat de genele sale, de societate, de educaţie și de generația în care ne-am născut. Astfel, o persoană are doar iluzia libertății. În cadrul acestei iluzii, existăm și luptăm pentru ea.
A oferi omului posibilitatea de a fi în această iluzie, în general este preocuparea tuturor suveranilor și conducătorilor, cum să le facă pe plac oamenilor astfel încât să fie mulțumiți, dar de fapt să fie complet controlați. Aceasta este ceea ce rămâne pentru oameni și liderii lor.
Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 29.04.2019
Baal HaSulam, Shamati, Articolul 34, „Avantajul pământului“: Astfel, cineva trebuie să creadă că îndrumarea Sa este binevoitoare, dar din moment ce acesta este scufundat în iubirea de sine, ea induce disparitate de formă în el, deoarece a existat o corectare numită pentru a dărui, numită „echivalența de formă”.
Întrebarea este ce înseamnă că o persoană trebuie să creadă? A crede ceea ce i se spune este un nonsens. De asemenea, propria convingere nu merită.
Credința se referă la simțirea Creatorului. A dobândi credință înseamnă a atinge simţirea Creatorului în lumina Hasadim. Dacă o persoană se menține constant la acest nivel, nu se teme de problemele pe care le întâmpină în viață. Știe de unde provine totul și unde merge totul. El este constant în contact cu forța superioară. Aceasta este ancora sa, rădăcina existenței sale.
Prin urmare, trebuie să atingem atributul Bina, atributul de dăruire, în care aderăm la Creator chiar și în cea mai mică măsură. Și apoi totul, orice simțim, va fi ca și cum ne-am conecta la eternitate, la fluxul veşnic al stărilor noastre.
Întrebare: De ce este numită credință?
Răspuns: Credința este atributul Bina – când mă ridic deasupra ego-ului meu și văd totul, nu în interiorul egoismului meu, ci deasupra acestuia.
Comentariu: Se pare că, conceptul de credință este total distorsionat în lumea noastră. Ni se spune ceva și credem orbește.
Răspuns: În lumea noastră, mi se spune ceva și îl accept ca pe un fapt. Acest lucru este total greșit. Adevărata credință este atunci când percep prezența Creatorului și conexiunea mea cu El.
Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 22.12.2019
Întrebare: Cum pot lupta împotriva dorințelor numite Erev Rav (multitudinea mixtă)?
Răspuns: De fiecare dată când cineva începe să-și analizeze acțiunile, vede cu ce trebuie să lupte și unde se află în el această condiție numită Erev Rav.
Acest lucru este cel mai vizibil în grup, în grupul de zece, când încercăm să ne conectăm unul cu celălalt. Conectarea și încercarea de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți este cel mai important lucru.
Aici, cu siguranță, vă confruntați literalmente cu condiția ca principalul lucru este să vă conectați în intenție. Dacă urmărești tot timpul asta, treci cu siguranță de la simplul nivel al Israelului, sau chiar înainte de asta, la nivelul Erev Rav și de la nivelul Erev Rav la nivelul de cabalist.
Întrebare: Înseamnă că dorințele numite Erev Rav spun: „Efectuați acțiuni, acesta este principalul lucru. Și intențiile tale sunt de dragul tău ”?
Răspuns: Nu. Nnu cred că o fac pentru ei înșiși. Ei cred că intenția urmează automat acțiunea. Cu alte cuvinte, dacă cineva face unele acțiuni de dăruire, atunci rezultă că intențiile sale sunt aceleași. Nu mai trebuie să controleze și să verifice dacă sunt altruiste. A dat altuia, înseamnă că este altruist.
Prin urmare, dacă nu poate examina că a făcut-o pentru el însuși și, în cele din urmă, egoismul nostru face totul numai pentru sine; în caz contrar, nu are energia de a face nimic, atunci acest lucru nu este determinat de el.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 22.04.2019
Ca bază, studiul înțelepciunii Cabalei este o cercetare a iluminării noastre spirituale, până la realizarea spirituală deplină. Aceasta explorează gândurile, dorințele și realitatea pe care o atingem cu simțurile noastre. Sub influenţa realizării spirituale, suferim și grade de atingere în lumea noastră. În timpul perioadei noastre de pregătire spirituală în această lume, începem să învățăm și să înțelegem conexiunile dintre obiectele spirituale, totuși o astfel de înțelegere este incomparabilă cu simțirea realizării spirituale.
Cabaliștii numesc gradele spirituale după ce le-au atins. Dacă atingem doar parțial un grad, se consideră că suntem „fiul” Său, motiv pentru care suntem numiți „Bnei Adam” („fiii lui Adam”, care în ebraică este termenul pentru „ființe umane”), întrucât suntem cu toții părți ale gradului numit „Adam”, iar scopul nostru este să atingem pe deplin acel grad – rădăcina sufletului nostru.
Când ne ridicăm într-un grad spiritual, simțim ceea ce transpare în el, îi atingem calitățile, îl percepem și Îl simțim pe Creator în funcție de acel grad. Odată cu ascensiunea spirituală suplimentară, ceea ce am perceput în gradele anterioare se va schimba, de asemenea.
Este important să înțelegem că în tot acest proces numai percepția și senzația noastră se schimbă. Nu este faptul că fiecare dintre cele 125 de grade spirituale joacă fiecare un film diferit. Cu toate acestea, există o lumină superioară simplă care umple realitatea și, atingând anumite calități spirituale, ne simțim parte a acelei lumini, pe care o numim „lume”. De asemenea, putem simți o mică parte a acelei lumini în calitățile noastre egoiste înnăscute și o numim „această lume” sau „lumea noastră”.
De la nivelul lumii noastre, trezirea noastră spirituală are loc atunci când primim după cum este scris, „spatele sufletului sfânt”, adică ultimul grad și cel mai scăzut grad al sufletului, denumit „punct”. Acest punct devine inserat în inimile noastre, adică în dorința noastră de a primi, sau cu alte cuvinte, în mijlocul ego-ului uman.
Fără punctul din inimă, am rămâne ca animalele, adică dorințele noastre nu ar aspira să ajungă în afara lumii noastre. Punctul din inimă, adică începutul spiritualității, este trezirea spirituală inițială pe care o atingem ca, potențial, să ne ridice deasupra gradului animal către spiritualitate.
Procesul de creștere a punctului din inimă prin care atingem spiritualitatea se numește procesul de construire a ceea ce Cabala numește un Partzuf spiritual. Toate realizările noastre spirituale au loc în acest Partzuf. Putem identifica dacă avem un punct în inimă dacă ne trezim întrebând despre sensul și scopul vieții, de ce există suferință în lume, ce este realitatea, de unde suntem, unde suntem acum și unde ne îndreptăm, cine suntem noi și alte întrebări existențiale conexe. Înțelepciunea Cabalei a fost făcută pentru a răspunde acestor întrebări, oferindu-ne o metodă de realizare spirituală, unde primim răspunsurile ca o percepție clară și simțire a realității spirituale, printr-o serie de etape.
Scris/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Întrebare: Dacă vorbim despre conștientizarea răului naturii egoiste a omului, plecăm de la postulatul că natura noastră este rea?
Răul se referă la un fel de standard. Standardul este Creatorul sau forța superioară, a cărei proprietate este dăruire. Noi, ca şi creatură, suntem opusul acestei forțe, deci natura noastră este rea în raport cu El. Poți spune asta?
Răspuns: De obicei, nu așa ajungem la El. În principiu, nu considerăm că natura noastră ar fi rea, nici bună. Vedem doar că de-a lungul vieții, din generație în generație, oamenii își pierd timpul. Încearcă să se umple cu niște mici plăceri, dar nici noi, nici copiii noștri, nici nepoții noștri nu avem plăcere reală din viață.
Viaţa e scurtă. Mai mult, este ciudată, nefericită și goală. Prin urmare, o viață goală și scurtă nu are niciun fel de valoare.
Din generație în generație, ea începe să fie simțită din ce în ce mai mult nu ca un dar, ci ca o nenorocire, ca ceva care ne apasă, un fel de soartă rea care ne-a impus această existență. Nu este de mirare că se spune că fericiții sunt cei care nu s-au născut în comparație cu cei care s-au născut.
Dar toate acestea provin din faptul că nu vedem lumea așa cum am putea-o aranja. Pe baza acestora, apar diferite teorii care ne spun ce să facem cu noi înșine și cu viața noastră.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 13.05.2019
Când suntem mici, creștem uitându-ne la ceilalți și imitându-i. Nu vrem să le facem rău sau să le negăm trăsăturile sau posesiunile dorite, ci mai degrabă să avem ceea ce au ei și să facem ceea ce fac ei. Aceasta este o invidie sănătoasă; ne dezvoltă și ne conduce înainte. Când începem să dorim să avem mai mult decât alții, să-i controlăm pe alții sau să le negăm ceea ce au, atunci invidia, motorul creșterii, devine agentul distrugerii.
Invidia atașată dorinței de a-i distruge pe alții este egoismul care ne distruge. De-a lungul istoriei, țările au concurat unele cu altele, conduse de această forță distrugătoare și și-au provocat durere și frică reciprocă, din dorința lor de a fi în vârful lumii.
Nu putem dezrădăcina această forță; este inerentă naturii noastre. Ceea ce putem și ar trebui să facem este să o valorificăm în același mod în care copiii o folosesc pentru a se dezvolta ei înşişi.
Pentru a învăța cum să o folosim în mod constructiv, mai întâi trebuie să ne dăm seama că atunci când mutilăm sau facem rău altora, ne facem rău nouă. Trebuie să ajungem să simțim adevărul interconectării noastre, că suntem cu toții părți ale unui singur sistem, un mecanism ale cărui unități sunt perfect îmbinate și echilibrate. Este ca o mașină complicată, cu miliarde de bucăți, toate necesare pentru buna funcționare a mașinii. Când ruinezi o unitate, ai ruinat întreaga mașină din care tu însuți faci parte.
Gândiți-vă la corpul uman. Există aproximativ 10 trilioane de celule în corpul uman. Acestea sunt organizate în numeroase țesuturi, organe și sisteme de organe. Vă puteți imagina ce s-ar întâmpla dacă aceste țesuturi și organe s-ar întoarce unul împotriva celuilalt? Exact asta ne facem reciproc zilnic de mii de ani. Este de mirare că lumea în care trăim abia ne poate susține?
Tatăl profesorului meu, marele cabalist Baal HaSulam din secolul al XX-lea a scris pe larg despre necesitatea de a trimite oamenii înapoi la școală și de ai reeduca. A vrut să spună că ar trebui să învățăm cum să lucrăm cu ego-urile noastre. În acest moment, folosim cunoștințele pe care le avem să facem rău altora și, făcând acest lucru ne facem rău nouă înșine. Coronavirusul este doar primul exemplu al tipului de lovituri globale care vor deveni din ce în ce mai frecvente, până când ne vom da seama că nu putem face rău altora, deoarece ne facem nouă rău. Invidia noastră ruinătoare față de vecinii noștri ne distruge la nivel personal, social și internațional. Trebuie să ne reeducăm pe noi înșine și să ne ocupăm de invidia noastră numai atunci când ne motivează să creștem, dar nu în detrimentul altora. La asta s-a referit Baal HaSulam când a scris că trebuie să ne întoarcem la școală.
Educația pare un proces lent și treptat, dar există scurtături pe care putem porni. Deoarece suntem cu toții conectați, părți ale unei singure mașini, atunci când contemplăm o noțiune, şi alții încep să o contemple, chiar dacă nu o aud de la noi. Când transmitem acel gând altora, îl transmitem cu mult dincolo de oamenii cu care comunicăm, pe măsură ce ideea începe să se răspândească în întreaga rețea umană, în tot sistemul. Simplul gând la interdependența noastră și la nevoia de a opri invidia ruinătoare dintre noi, ne transmite undele prin sistemul care generează acel gând și altora. Dintr-o dată, oamenii vor începe să vorbească despre asta, de parcă ar fi propria lor idee. Nu vor ști asta, dar va veni de la tine. Când învățăm cum să lucrăm cu invidia în mod constructiv, atunci calea noastră este pavată către succes.
Întrebare: Ce este moartea din punctul de vedere Cabala? Este sfârșitul vieții sau începutul a ceva nou?
Răspuns: Moartea trupului fizic nu are nicio relevanță pentru adevărata ta viață, care, desigur, nu începe sau se termină cu aceasta. Pur și simplu începi să te simți într-o altă stare. Deci, nu ar trebui să te gândești la moarte și să își faci griji. Este mai bine dacă ne gândim la modul în care ne vom continua existența.
Întrebare: Dar dorința însăși este cumva legată de frica de moarte?
Răspuns: Nu. De fapt, dorința de a trăi este o dorință eternă și absolută. Este dorința de a ne conecta cu sursa vieții, Creatorul și de a exista în conexiune cu El.
Iar starea noastră fizică, pe care o numim „viață”, este, în general, o condiție mică pentru existența noastră, pentru a începe să simțim ceva mai înalt, nivelul următor.
Întrebare: Există o evidență a eternității în om?
Răspuns: Cu siguranță, există o evidență a stării eterne. Fără asta nu am tânji după ea.
Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 15.12.2019
Atingem o viață echilibrata atunci când descoperim echilibrul dintre forța de primire și forța de dăruire, fapt ce se întâmplă când dezvăluim existența forței echilibrului care există în sistemul din care facem parte. În acel moment, începem să simțim întregul sistem și nu doar pe noi înșine, ca fiind doar părți separate ale sistemului. Apoi, ne apropiem unul de celălalt într-o conexiune reciprocă, în dăruire și susținere, în așa fel încât ne pierdem individualismul și începem să simțim întregul sistem al vieții.
Apoi simțim întregul sistem, sistem ce include umanitatea cât și natura la toate nivelurile, ca fiind parte din noi. În nivelul nostru actual, cel mai bun exemplu al acestei senzații, chiar daca este din simțurile acestei lumi, este o mama în raport cu familia ei: “O mama simte că își pierde sinele în angajamentul său față de familie, simțind familia ca parte integrantă a sa”. Cu alte cuvinte, devotamentul către familie îi extinde simțurile sinelui pentru a include toți membrii familiei în sine, iar mama începe cumva să existe în sinele sau cu aceasta senzație.
Așadar, când ne de poziționam în direcția dăruirii către ceilalți, de exemplu când ne gândim la binele celorlalți decât la propriul beneficiu, depășim limitele și îngustările sinelui și ne deschidem către cei pentru care dorim să dăruim, precum o mamă care se include și se identifică cu membrii familiei ei. Cu cât este mai larg cercul societății în care ne extindem cu atât mai mult simțim natura și realitatea cercului lărgit.
Echilibrul final în viață se atinge, atunci când ne pasă de întreagă umanitate și de întreagă natură. Simțurile existentei noastre se extind cât să includă senzația întregii umanități și a întregii naturii și nu doar senzația vieții noastre scurte și trecătoare. Mai mult chiar, în felul acesta ne descoperim scopul și sensul în realitate, fiind acela de a trăi pentru întregul sistem din care facem parte și de a simții viata întregului sistem, și descoperim cum nimeni nu stă în calea nimănui, așa cum percepem greșit în prezent.
Daca începem să ne îndreptam către aceasta abordare holistica, vom putea percepe întregul sistem, fie că îl numim “natură” sau “univers”, primind reacții pozitive din direcția asta de la sistem, fiind astfel ajutați în drumul nostru.
Practic, oferind și dăruind altora, dorind să beneficiem și să ne conectam pozitiv cu toată lumea, vom simți o susținere și o vitalitate speciala, simțind cum natura, viața și întregul sistem acționează în favoarea noastră atunci când noi acționam astfel, cu dăruire.
Pentru a descoperi aceste semne. trebuie să ne înconjurăm cu un mediu propice și susținător, cu indivizi care gândesc la fel și care se susțin și se sprijină reciproc către aceasta stare de echilibru final. Învățând și căutând cum să beneficieze alții deasupra propriului nostru beneficiu, împreună cu ceilalți ce gândesc și acționează la fel, găsindu-ne astfel locul într-un asemenea mediu, vom avansa corect, către stadiul final al echilibrului în viață.
Starea de echilibru prin conexiuni pozitive intre noi și cu natura este descoperirea nivelului de om în natură ( în ebraica cuvântul om [“Adam”] înseamnă sau se traduce cu fraza “asemănător celui superior” [“Adameh le Elyon”]). Avem nevoie de un mediu potrivit cu indivizi care gândesc la fel, în special pentru ca a avea grija unul de altul trebuie să existe reciprocitate, astfel încât,cu toții să facem conexiuni pozitive și să oferim deasupra sinelui egoist. Cu timpul, integrându-ne într-o astfel de societate, realizăm în final echilibrul vieții. Mai mult chiar, eforturile unei mase critice de indivizi care se dedică unei asemenea direcții, influențează pozitiv și pe ceilalți din umanitate, chiar dacă ceilalți nu s-au trezit și poziționat într-o asemenea direcție, făcând astfel că toți ceilalți să ajungă în final la echilibrul vieții.
În final, cu toții vom dezvolta înțelegerea și discernământul unui sistem interconectat și interdependent, similar atât sinelui cât și naturii. Când vom atinge acest nivel de conștientizare, cu toții vom “intra” în natura, integrându-ne și identificându-ne cu ea, aderând naturii într-un așa fel, încât cu toții vom simți destinul și sensul fiecărui individ cât și a umanități, ca un întreg.
Întrebare: Ce înseamnă corectarea naturii egoiste a omului?
Răspuns: În măsura în care mă corectez, în lume văd numai bunătate.
Întrebare: Să presupunem că acum au murit de foame câteva milioane de oameni. Un cabalist nu vede toate acestea sau le vede diferit?
Răspuns: El simte toate acestea și simte că este de vină pentru asta, deoarece nu și-a corectat încă toate aceste proprietăți.
Întrebare: Și dacă le-a corectat, vede acest fenomen ca fiind pozitiv?
Răspuns: Nu. El își dă seama că toate acestea încă nu sunt corectate, deoarece nu poate corecta complet întregul univers. Cu toate acestea, corectează o parte.
Întrebare: Dar nu are plângeri împotriva nimănui? El își asumă toate plângerile pentru că înțelege că ceva nu a fost finalizat încă?
Răspuns: Plângerile sunt numai față de tine. Repară-te și vei repara lumea.
Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 13.05.2019
Înțelepciunea Cabalei este o metodă care ne permite să ajungem la percepția și simțirea celei mai înalte dimensiuni a realității, deasupra vieții fizice și a morții, în timp ce suntem în viață în această lume.
Procedând astfel, ne putem simți stările viitoare și dobândim capacitatea de a influența direct realitatea din „camera de control” a acesteia. Nu trebuie decât să obținem conexiunea cu sursa vieții noastre și, procedând astfel, ne asumăm controlul asupra propriului destin.
Cabala a fost dezvăluită pentru prima dată în urmă cu 5.781 de ani de Adam, care a scris cartea, Raziel HaMalach (Evr. „Îngerul secret”). Descrie forța ascunsă (adică „îngerul” este un anumit tip de forță spirituală) care operează realitatea noastră și care poate fi dezvăluită prin aplicarea unei anumite metode. După 20 de generații de cabaliști, Avraam a făcut următoarea dezvoltare majoră în înțelepciunea Cabalei, prin înființarea primului grup cabalist, care a devenit cunoscut sub numele de „poporul Israel”. Acesta a fost un grup care s-a adunat pe baza principiului „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Iubirea față de semeni a devenit principiul ideologic și constituția cabaliștilor. S-au unit ca o singură națiune, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de „evreii”, din cuvântul pentru unitate („Yichud”).
Într-o anumită etapă a dezvoltării sale, grupul a ajuns să arate babilonienilor vremii, care nu doreau să-l urmeze pe Avraam, nevoia de autotransformare și corectare: ridicându-se deasupra intenției egoiste de folos personal în detrimentul altora. Făcând acest lucru, ei au format poduri de unitate și iubire deasupra urii și diviziunii crescânde a timpului.
Principala ideologie a Cabalei este astfel „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”, iar metoda Cabalei este una de a atinge o astfel de unitate deasupra ego-ului uman separator. La apogeul dezvoltării unor conexiuni crescânde de iubire și conexiuni deasupra pulsiunilor noastre separatoare înnăscute, cele două capete ale universului – egoismul și altruismul, divizarea și unificarea, primirea și dăruirea – se combină într-o singură creație, și anume „primirea pentru a dărui”. Atingând un astfel de principiu în practică, implementăm formula ca noi toți să trăim armonios, fericiți și în echilibru cu natura. Mai mult, descoperim și realitatea eternă și perfectă a sufletului nostru, care există deasupra vieții fizice și a morții.
În prezent avem o singură calitate: primirea. Chiar dacă dăruim, o facem cu calculul că vrem să primim ceva în schimb. Prin adăugarea calității de a dărui deasupra calității noastre înnăscute de a primi – adică a dărui pur, fără nici o urmă de intenție egoistă rămasă în interior – atunci obținem o conexiune perfectă între noi, echilibrându-ne egoismul cu calitatea altruistă a naturii sau, cu alte cuvinte, echilibrând polul negativ al realității cu cel pozitiv.
Cabala explică modul în care natura se împarte în patru niveluri: mineral, vegetal, animal și uman. La nivelurile de mineral, vegetal și animal, natura însăși se echilibrează între a dărui și a primi, pozitiv și negativ. Cu toate acestea, la nivel uman, adică la nivelul relațiilor și atitudinilor noastre, nu avem nicio conexiune cu latura altruistă a realității. Ca atare, cu cât dorințele noastre egoiste evoluează mai mult în timp, cu atât întâlnim mai multe probleme și crize, la toate nivelurile vieții.
Cu alte cuvinte, cauza finală a problemelor vieții noastre este dizarmonia dintre altruism și egoism. Înțelepciunea Cabalei este o metodă de stabilire a echilibrului corect între aceste două calități și, prin aceasta, se realizează echilibrul personal, social și global.
De asemenea, este important să rețineți că Înţelepciunea Cabala nu este o religie, ci o știință. Acolo unde religia se bazează pe credința în una sau mai multe puteri superioare, Cabala este în schimb o metodă prin care ajungem la o revelare a puterilor superioare prin cercetare, experimentare, colectarea de feedback și, făcând acest lucru, „clătind și repetând” până când putem să confirmăm științific obținerea calității altruiste deasupra celei egoiste înnăscute a noastră. Nu implică efectuarea de ritualuri, purtarea unei îmbrăcăminţi specifice sau atribuirea unei importanțe speciale oricărui obiect fizic. Mai degrabă implică studiul și participarea într-un mediu care sprijină progresul către realizarea realității superioare. Procedând astfel, oricine poate avansa la o atitudine atât de înaltă.
Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.
Omenirea a luptat de mii de ani pentru diferite forme de libertate, dar la final vedem că nu o avem. Omul începe să-și dea seama că nu s-a născut liber și nu va muri liber. „Împotriva voinței tale te-ai născut; împotriva voinței tale vei trăi și împotriva voinței tale vei muri”.
Baal HaSulam, Shamati, Articolul 34, „
Întrebare:
Michael Laitman, pe Quora: “
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription