Category Archives: Munca interioara

Paștele din punctul de vedere al realităților moderne, partea 4

534Comentariu: Tora ne spune povestea când a venit faraonul rău și egiptenilor le era teamă de puterea evreilor. S-a luat decizia de a distruge băieții evrei și de a înrobi tot mai mult poporul evreu prin muncă, taxe etc.

Răspunsul meu: „Altfel ne vor înrobi”, au spus egiptenii. Și au avut dreptate.

Întrebare: De ce poporul evreu, fiind o forță atât de mare, nu s-a ridicat împotriva lor? S-ar fi putut răscula, negocia …

Răspuns: Acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum! Evreii se luptă numai între ei. Nu au luptat niciodată cu nicio națiune în viața lor, deoarece lupta ar trebui să fie internă, nu externă.

Problema noastră este că trebuie să ne luptăm singuri. Trebuie să ne ridicăm la nivelul dăruirii, iubirii, conexiunii, la nivelul revelației Creatorului. Aceasta este victoria noastră, nu cucerirea altora. Nu există așa ceva. Care este scopul?

Egiptenii s-au opus evreilor, astfel încât să nu fie convinși sau supuși. Sclavia în Egipt este sclavia egoismului.

Evreii trăiau foarte bine, prosper și aveau absolut totul. Nu erau sclavi care „trudeau pământul”. Niciodată în istorie nu au trăit evreii atât de bine ca în Egipt. Când Moise a început să le spună ce ar trebui să realizeze, s-au gândit: „Avem nevoie de asat?”

Întrebare: Ce înseamnă că evreii au oftat din cauza muncii grele?

Răspuns: Aceasta este munca spirituală: astfel încât, în egoism, poți începe să muncești la dezvoltarea acțiunilor altruiste interne.

Întrebare: Deci au crescut intern până la vârsta de patruzeci de ani pe care ai menționat-o mai devreme?

Răspuns: Trebuiau să ajungă la asta. Și apoi și-au dat seama că, fiind printre egiptenii externi și interni, nu vor putea să o facă. Trebuie să iasă din Egipt din punct de vedere fizic și apoi pot ieși din el intern, moral. În cele din urmă, așa s-a întâmplat.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.2019

Paștele din punctul de vedere al realităților moderne, partea 3

568.01Întrebare: În povestea exodului din Egipt, există mai multe eroine care au contribuit într-un fel sau altul la eliberarea poporului. Una dintre ele este Batya, o egipteancă, fiica lui Faraon.

Când s-a anunțat că toți băieții trebuie uciși, mama lui Moise l-a trimis în josul râului. Batya știa că era un băiat evreu, dar îi era încă milă de el. Ce se întâmplă într-o persoană sau între oameni atunci când ceea ce este interzis și este clar că aceasta va fi urmată de pedeapsă, i se dă brusc un coridor subțire de mântuire?

Răspuns: Așa este întotdeauna. Dacă ajungi la disperare față de stările anterioare și nu mai vezi în ele vreo avansare, nicio ocazie de a continua calea spirituală, atunci apare o nouă forță de sus. Este de sus, pentru că vine de la Faraon.

Faraonul este o uriașă dorință egoistă a omului de a conduce, de a se bucura, de a se îmbogăți.

Dar a avut și o fiică, Batya. Batya înseamnă „fiica Creatorului” (Bet-Yod-Hey). Și există o continuare foarte interesantă a dezvoltării spirituale a umanității prin intermediul ei: ea salvează acest copil care plutește pe râu și îl îngrijește.

Îl îngrijește pe Moise cu ajutorul propriei sale mame, pentru că s-a oferit ca bona. Până recent se obișnuia ca o femeie din afară să îngrijească un copil.

Moise a crescut în palatul regal, în familia regală și a primit cea mai înaltă educație și creștere în acel moment. A fost numit fiul adoptiv al faraonului. Stătea în poala lui Faraon, jucându-se cu barba lui. Preoții faraonului au prezis că acest lucru nu este bun și că el va moșteni tronul. Dar bunicul său adoptiv îl iubea. Și Batya, desigur, a fost foarte mulțumită. Așa a crescut Moise.

Întrebare: Din punctul de vedere al timpului nostru, ce înseamnă că acest băiat se juca cu adversarul său și că îi plăcea?

Răspuns: Faraonul nu este încă un adversar. Moise este încă tânăr și crește în detrimentul faraonului. Natura noastră altruistă se dezvoltă la început tocmai în detrimentul egoismului. Se joacă cu egoismul, egoismul o cultivă și apoi devine adversarul egoismului.

La început, toate acțiunile noastre bune, altruiste, care se vor manifesta în noi, se nasc mici, egoiste. Mici, nu după vârstă, ci după dezvoltare. Și continuă să se dezvolte până la o anumită perioadă, până la a patruzecea aniversare.

40 de ani este nivelul Binei. Prin urmare, până la vârsta de 40 de ani, Moise a trăit și a fost crescut în palatul Faraonului. Și abia atunci a început să înțeleagă că nu poate continua să acționeze astfel, că trebuie să iasă de acolo. Urându-i pe egipteni pentru că i-au subjugat poporul, a descoperit brusc legătura lui cu poporul. Și nu doar cu oamenii, ci cu misiunea pe care oamenii ar trebui să o ducă.

Evreii sunt adunați din toate națiunile lumii pentru a  ajunge la revelația Creatorului, la calitatea de dăruire, iubire. Și Moise a simțit asta.

De la cea de-a patruzecea aniversare, nu mai auzim de mama lui adoptivă Batya. Și începe să-l trateze pe faraon într-un mod diferit, să-l chinuiască pe bunicul său adoptiv.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.04.2019

De la ieșirea din Egipt până la primirea Torei

749.01Întrebare: Tora ne spune că la șapte săptămâni (49 de zile) după plecarea din Egipt, poporul Israel, câteva milioane, au ajuns la Muntele Sinai și au primit Tora. Există chiar o expresie în ebraică: Ma’amad Har Sinai – stând la Muntele Sinai.

De ce s-a întâmplat asta exact șapte săptămâni mai târziu?

Răspuns: Atât ar trebui să dureze ieșirea completă din Egipt adică prin atâtea stări ar trebui să treacă omul

Numărul șapte reprezintă gradul sau cea mai importantă parte a oricărui nivel. La urma urmei, există zece niveluri în total, șapte principale și trei suplimentare.

Cu alte cuvinte, în șapte așa-numite săptămâni, trebuie să facem o anumită muncă pentru a ieși din Egipt. În caz contrar, ce înseamnă „ieșire”? Doar că pleacă?

Aceasta este o muncă spirituală interioară atunci când omul trebuie să-și dea seama cum a fost exilat de calitatea Creatorului și cum trebuie să se apropie acum de ea. Deci, aceasta este o realizare foarte serioasă.

Întrebare: Ce este un „nivel” în dezvoltarea noastră spirituală?

Răspuns: Este nivelul de realizare a lumii superioare: următoarea revelație a egoismului, urcând deasupra lui și atingând Creatorul.

KbTV „Stările spirituale”, 09.04.2021

Cabala este știință flexibilă

234Întrebare: În Cabala s-a dezvoltat o anumită tradiție didactică pe baza faptului că există conținut, dar forma, metodele și comentariile la aceasta sunt determinate de către profesor însuși. În acest caz, suntem prea dependenți de personalitatea lui.

Și există o altă abordare atunci când formele și metodele de lucru sunt clar determinate, iar sarcina profesorului este să nu se abată de la ceea ce i s-a dat.

Cum este corect: să te concentrezi asupra factorilor personali ai unei persoane sau asupra tehnologiei recunoscute?

Răspuns: Nu cred că le puteți separa una de alta. Dar, din moment ce Cabala este o știință străveche care s-a conturat de-a lungul a mii de ani, este firesc să ne atașăm de acele mari personalități care au stabilit această structură.

Cabala a dezvoltat mai multe tendințe care s-au conturat în ultimii 500 de ani în Europa de Vest, statele baltice și Orientul Mijlociu și Apropiat. Fiecare dintre aceste regiuni include diferite subzone. Acestea sunt descrise în diferite surse și există mult material pe toate direcțiile de ramificare. Aceasta privește explicațiile din surse către consumatori.

Și dacă și personalitatea carismatică a profesorului se manifestă aici, atunci, desigur, el poate schimba ceva, poate compara și aplica. Nu cred că știința Cabala este o știință rigidă care nu poate fi schimbată și cumva adaptată publicului, profesorului, mai ales în timpul nostru. Principalul lucru este de a transmite esența sa, adică revelarea Creatorului către fiecare persoană din lumea noastră. Acesta este subiectul studiului ei.

Metodologia cabalistă se schimbă și se va schimba în continuare și trebuie să o privim foarte pragmatic și să nu intrăm în inerție.

KabTV “Curs Integral” 3/19/21

Fără om lumea nu există

928Întrebare: Spațiul tridimensional plus timpul, există aceste patru dimensiuni sau sunt o iluzie? Sunt sau nu acolo?

Răspuns: Aceasta este iluzia structurii noastre și de aceea simțim spațiul în acest fel și îl împărțim astfel.

Întrebare: De ce ni se dă această iluzie?

Răspuns: Nu putem exista într-un spațiu deschis în care nu există nici o bază de măsurare, pentru exprimarea a ceva. Prin urmare, cele trei axe și a patra, care este timpul sunt ceea ce avem nevoie pentru a nu vorbi deloc despre starea noastră.

Întrebare: Dar aceste trei axe, în principiu, caracterizează poziția actuală a unei persoane în spațiu. A patra axă este timpul. Există un trecut și un viitor. Chiar există sau nu?

Răspuns: Există în raport cu o persoană. Totul este doar în noi, la fel ca aceste axe. Iar ceea ce este în afara noastră, nu putem spune.

Întrebare: Dacă îmi amintesc trecutul sau mă gândesc la viitor, este ceva care mă afectează în momentul prezent?

Răspuns: Firește. De fapt, nu există timp. Acesta este sentimentul nostru pur subiectiv și îl împărțim în trecut, prezent și viitor.

Întrebare: Atunci sunt în trecut; este iluzia mea că sunt în prezent și simt așa, și simt în acest fel?

Răspuns: Măsurăm întotdeauna un lucru în raport cu celălalt.

Întrebare: Chiar au existat dinozaurii?

Răspuns: Nu putem vorbi despre ceea ce a existat și ceea ce nu există acum, pentru că este vorba despre simţirea unei persoane. O persoană face săpături, scoate câteva oase de acolo, le ia ca oase de dinozaur, le alcătuiește scheletele. Totul este frumos, bine. Dar aceasta este totul despre percepția noastră asupra lumii. Nu ne putem imagina altceva decât trecutul, prezentul și viitorul, iar persoana care observă toate acestea atribuie niște vectori acestor stări.

Întrebare: Dacă totul este caracterizat în raport cu o persoană, atunci în principiu, se poate deplasa dintr-un loc în altul, poate schimba locul și, în general totul se învârte în jurul său? Putem spune că nu omul este pe pământ, ci pământul și sistemul solar care se învârt în jurul lui?

Răspuns: Nu. Totul este în persoană, în simţirea sa. Niciun om – nicio lume.

KabTV “Cabala Expres” 4/12/21

Prin Marea Egoismului

115.06Întrebare: Filosofia justifică egoismul. Nu este o coincidență faptul că unul dintre teoreticienii paradigmei moderne postmoderne, José Ortega y Gasset, a spus: „Sunt eu și circumstanțele mele”. Nouăzeci și nouă la sută dintre oameni trăiesc acum după această formulă. Ce părere ai despre asta?

Răspuns: Încerc să trăiesc nu în funcție de circumstanțe, ci în funcție de modul în care Cabala o interpretează. Arată că lumea suferă schimbări foarte grave. Vedem asta în fiecare zi.

Dar apare întrebarea: Ce putem schimba? Pe de o parte, circumstanțele ne oferă un cadru în care putem acționa. Pe de altă parte, nu avem dreptul să fim de acord cu ele pentru că altfel natura noastră egoistă ne va conduce în astfel de stări din care s-ar putea să nu ieșim.

Prin urmare, conform înțelepciunii Cabala, trebuie să luptăm în continuare cu natura noastră, adică să o înțelegem, dar să nu fim de acord cu ea și să fim creativi cu privire la egoismul care stă la baza ei.

Cabala arată un mod foarte simplu de a face acest lucru, pe care nu l-am folosit niciodată. Dacă încercăm să ne conectăm corect, conform anumitor legi, vom ajunge la punctul în care vectorii noștri individuali se vor uni și vor deveni un vector comun.

În Tora, acest lucru este descris după cum urmează. A existat odată un mare suflet al lui Adam. Dar faptul că ar fi mâncat fructul interzis din arborele cunoașterii binelui și răului, adică a lăsat egoismul în el însuși, el s-a spulberat în părți minuscule – toate gândurile sale, toate dorințele. Firește, nu era o persoană, ci o imagine comună. Și noi suntem copiii lui, așa că suntem numiți „fiii oamenilor”, fiii lui Adam.

Aceasta înseamnă că în fiecare dintre noi există un suflet mic (sufletul înseamnă dorință și intenție). Dar toate sufletele noastre sunt împărțite: egoismul a intrat în această structură imensă, masivă, a rupt-o în bucăți și este între ele, ca marea, ale cărei ape despică pământul și formează un arhipelag. În acest mod suntem separați unul de celălalt.

Dacă ne dorim un viitor diferit pentru noi, unul exaltat, spiritual, atunci trebuie să transformăm această mare de egoism care ne separă unul de celălalt în opusul  acestuia, în conexiune între noi. Apoi vom ajunge la o altă dimensiune, o altă lume, în care intențiile și dorințele noastre egoiste nu ne vor separa, ci, dimpotrivă, ne vor conecta în mod altruist și ne vom aduna din nou într-o singură imagine a unui Om cu literă mare.

La asta trebuie să ajungem. Iar natura noastră ne împinge tocmai pentru că ne dovedește constant că în natura noastră actuală nu vom găsi nici pace, nici odihnă.

KabTV „Împreună despre lucruri importante” 18.07.2018

Până când nevoia se coace

559Comentariu: În sursele primare este scris că anumite forțe trebuie distruse, șterse din memorie, de exemplu, forța lui Amalek (abrevierea „Al Menat Lekabel” care înseamnă intenția de dragul propriu). Dar nu este scris nicăieri că este necesar să exterminăm „mulțimea mixtă”.

Răspunsul meu: Puterea multitudinii mixte este aproape, în paralel cu acei oameni care părăsesc în mod constant Egiptul și se ridică deasupra egoismului în dorința lor de a se uni, de a iubi și de a-l dezvălui pe Creator în legătură dintre ei. Dar aceasta este lupta unei persoane cu propriile sale înclinații egoiste. Continuă de-a lungul istoriei până când sunt complet corectate.

Întrebare: Adică aceste forțe sunt ca niște lupi, ordonanți ai pădurii, care caută niște dorințe bolnave? Ajută un om să-și descopere intențiile?

Răspuns: Da. Nu avem dreptul să le distrugem. Trebuie pur și simplu să avansăm în ciuda rezistenței lor.

Chiar și în comunitatea noastră, vedem cum oamenii care sunt cu noi de mult timp se ridică brusc și încep să spună: „Băieți, acționați greșit! Trebuie să urmati o altă cale! Trebuie doar să îndeplinim poruncile, fără să ne adâncim în esența lor interioară! Doar așa putem face ceea ce trebuie făcut. ”

Și o spun din suflet. Pur și simplu nu ating un nivel superior al scopului dorit al poruncilor. Drept urmare, nu putem fi de acord cu ei și ei pleacă.

Întrebare: Multitudinea mixtă include oameni care cer în mod conștient plata de la Creator pentru acțiunile lor, altfel nu sunt pregătiți să lucreze?

Răspuns: Da. Dar care este motivul? Dacă o persoană ar inainta in credința deasupra rațiunii, ar găsi puterea de a acționa în continuare pentru dăruire, dragoste, adeziune și unitate. Și dacă nu se îndreaptă spre aceasta, întrucât această nevoie urgentă nu s-a maturizat încă în el, atunci nu are altceva de făcut decât să rămână în starea sa egoistă și nu are altă opțiune. Apoi devine Erev Rav (mulțime mixtă).

KabTV „Stari spirituale” 02.04.21

Cine ne guvernează?

424.01Întrebare: Străduindu-te spre plăcere și fugind de suferință, este posibil să-ţi prezici următorul pas?

Răspuns: Nu puteți prevedea următorul pas, deoarece nu știți exact ce dorințe se vor trezi în voi și ce va fi necesar pentru a le realiza. Dar veți reflecta întotdeauna pe baza dorințelor care apar în voi, cum să le realizați cât mai bine: să dați cât mai puțin posibil și să primiți cât mai mult în toate acțiunile voastre.

Vedeți cum stați, cât mai confortabil posibil în condiţiile actuale, cum vorbiți, cum vă comportați, subconștient sau conștient, indiferent cum.

Întrebare: Ce este în neregulă cu acest comportament? Ce nu funcționează în el?

Răspuns: În principiu, acest model ar putea fi corect în sine. Scopul este de a ne asigura că ne realizăm pe noi înşine cu profit maxim și, în fiecare moment, menținem o mai mare încredere, siguranţă, împlinire și avansare.

Faptul este că sunt comandat de valorile pe care le primesc de la societate. Iar aceasta îmi impune lucruri de care nu am deloc nevoie.

Fiecare dintre noi aduce societății aspirațiile sale de avere, faimă, putere. Și se pare că vreau să folosesc societatea pentru a face bani, să îi impun nu valorile de care are nevoie, ci ceea ce eu trebuie să obțin de la ea. Inventez tot felul de lucruri pentru a vinde și a obține astfel cunoștințe, putere, faimă și bani.

Drept urmare, îmi impun valorile altora și, din moment ce aceasta devine deja o moștenire a întregii societăți, ea se impune tuturor celorlalți sub formă de publicitate și orice altceva. Se pare că publicăm reciproc lucruri absolut inutile, prin care fiecare dintre noi vrea să câștige ceva, fie faimă, fie putere, fie bani. Astfel, ne vindem reciproc lucruri complet inutile.

Întrebare: Dar de ce suntem siguri că avem nevoie de asta?

Răspuns: Pentru că societatea ne face să credem asta. Dacă societatea spune că acest lucru este bun, atunci încercând să câștig recunoașterea și respectul în ochii săi, fac ceea ce îmi impune.

De exemplu, acum stau în costum. Ar fi mai confortabil pentru mine să stau în pijamale. De ce nu fac asta? Pentru că societatea mă obligă să mă îmbrac așa și vreau să primesc aprobarea în ochii ei, astfel încât să mă asculte, să mă respecte. Prin urmare, ne comportăm astfel, indiferent dacă o înțelegem sau nu.

Astfel, societatea ne obligă la acțiuni care, în principiu, sunt opuse impulsurilor și dorințelor mele naturale. De fapt, nu aș vrea asta, aș vrea doar să exist în pace. Societatea se dezvoltă constant în dorințele sale și mă obligă să doresc ceva de care nu am absolut deloc nevoie. Dar așa funcţionăm.

Din KabTV “Îndeaproape” 8/19/09

Echivalența conștientă de formă cu Creatorul

610.2Comentariu: Când o persoană este angajată în crearea inteligenței artificiale, încearcă să repete unele procese pe care Însuși Creatorul i le-a făcut.

Răspunsul meu: întreaga noastră viață este practic o echivalență subconștientă cu Creatorul. Încercăm așa sau așa, deși nu suntem conștienți de asta. Astfel, El ne învață, ca pe niște copii mici, prin mici recompense și pedepse.

Atunci această cale devine conștientă când vreau să fiu ca El în mod conștient. Acest lucru este deja dincolo de conștiința mea și de mintea mea pământească. Încep să mă explorez cu adevărat pe mine însumi, dar în principiu, tocmai echivalența mea cu  Creatorul, în ce anume sunt echivalent cu El.

Întreaga natură este o reflectare a Creatorului, o reflectare a forței de dăruire. Suntem creați intenționat ca o calitate a primirii pentru a putea face față contradicțiilor, diferențelor de alb-negru și pentru a începe să ne desluşim cu precizie pe noi înșine. Atunci apare mintea noastră.

Cu alte cuvinte, linia de mijloc pe care o construim din opoziție și echivalența noastră cu Creatorul este realizarea noastră.

KabTV “întâlniri cu Cabala” 1/3/19

Spargerea impasului informațional

962.8Întrebare: Au prezis Cabaliştii că o explozie de informații va avea loc în ultima generație și că oamenii nu vor putea face față procesării și utilizării informațiilor? Ce fel de repornire ar trebui să facă societatea astăzi pentru utilizarea informațiilor?

Răspuns: Putem spune că acum ne confruntăm cu o altă revoluție. Faptul este că întâlnim destul de des astfel de stări.

Când am simțit nevoia unui milion de cai pentru a transporta ceva din loc în loc, am inventat locomotiva. Când am simțit că este imposibil să tragem ceea ce ne trebuia pe sol cu ​​ajutorul unei locomotive, am inventat alte mijloace de transport, alte posibilități etc. Natura ne împinge constant să facem acest lucru.

Astăzi suntem într-un impas al informațiilor. Am murdărit întreaga atmosferă cu tot felul de „like-uri”. În cele din urmă, toate acestea sunt goale. Dar încă rămânem și nu putem scăpa de ele. Este ca și cum am fi blocați în noroi și nu putem să ieşim din el.

Cred că toate acestea vor duce la ordine, la faptul că vom înceta să ne zvârcolim în lumea informațională și să ne ridicăm la nivelul următor. În esență, va fi important pentru noi să comunicăm între noi. Aceasta este soluția pentru impasul tehnologic și informațional de astăzi.

KabTV  “Curs Integral” 19.03.2021