Întrebare: Când citim sursele primare, se pare că Creatorul ne stabilește condiții foarte stricte, iar egoismul se micșorează. Cum îl putem iubi pe Creator într-un mod în care suntem de acord cu bucurie să împlinim aceste condiții?

Răspuns: Condițiile Creatorului ni se par stricte, deoarece sunt prea grele pentru a fi împlinite individual. Dar dacă le implementăm cu ajutor reciproc, ele sunt percepute ca fezabile.

Nu există plăcere, fericire și simțire mai mare a lumii deschise decât hrănirea unor astfel de sentimente față de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.44 – Minte și Inimă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Șula scrie:

Vă salut, Michael Laitman! Fiul meu are 15 ani. Se pare că totul este în regulă. El și prietenii lui cresc într-o societate în care noi, ca părinți încercăm să-i învățăm valorile iubirii față de ceilalți, conexiunii reciproce și prieteniei. În ciuda eforturilor noastre, văd deodată că sunt plini de dispreț unul față de celălalt, îi umilesc și batjocoresc pe cei slabi.

Mă doare inima să văd toate astea, mâinile mele renunță. Unde s-au dus toate eforturile noastre? Se dovedește că tot ceea ce absorb la școală și pe internet este mai puternic decât valorile pe care vrem să le insuflăm. Spuneţi-ne, ce putem face? Cum îi putem învăța respectul reciproc și prietenia? Cum îi putem învăța să fie buni unul cu celălalt? La urma urmei, vorbiţi constant despre asta. Cum?

Răspuns: Spune-le totuși că legea de bază a naturii este conexiunea, bunătatea și unitatea în care oamenii se apropie unul de altul. Doar în acest caz putem spera la o continuare fericită.

Și dacă nu, natura ne va învăța, așa cum o vedem la toate nivelurile ei, să ne aducă la această decizie.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, vom fi corectați față de această decizie?

Răspuns: Da

Întrebare: Părinții își învață copiii aceste valori; le spun tot mai multe, dar rezultatul este tot invers.

Răspuns: Da, evident. Este așa pentru a nu lua libertatea voinței unei persoane.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că libertatea lui de voință acum este să umilească o altă persoană, să-și exercite egoismul?

Răspuns: Da

Întrebare: Și trebuie să așteptăm cu răbdare până suferă suficient, sau cum?

Răspuns: Poate până când își vor da seama că drumul lor este o fundătură.

Întrebare: Ar trebui să continuăm să le spunem despre garanţia reciprocă, despre iubire, despre prietenie?

Răspuns: Da

Întrebare: Chiar dacă mâinile noastre renunță?

Răspuns: Nu contează. Trebuie să le spui toate acestea.

Întrebare: Vorbesc cu un perete. Ei nu mă aud. Continui sa vorbesc?

Răspuns: Nu contează, trebuie să vorbiți.

Întrebare: Cum fac o gaură în acest perete?

Răspuns: Tocmai prin consecvența ta.

Întrebare: Înseamnă că sunteţi pentru perseverența părinților?

Răspuns: Nu există nimic altceva.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul de zece poate duce o persoană să cadă, și în același mod să se ridice. Poate un prieten să ridice întregul grup? Și cum poate face asta?

Răspuns: Nu, nu poate. Într-adevăr, în acest caz, toți prietenii trebuie să se reseteze complet, adică să se anuleze și să adere complet la el. Și el se va lipi de Creator. Desigur, este posibil să facem acest lucru, dar tot avem nevoie de ajutor.

Întrebare: De ce se întâmplă ca o persoană să poată doborî întregul grup?

Răspuns: Este la fel. Luați exemple din viața noastră, cum ar fi alpiniștii care lucrează într-o singură echipă. Dacă unul cade, toți cad.

Întrebare: În ultima vreme, a existat un sentiment de gol. Fac totul pentru a mă uni cu grupul de zece, dar golul nu face decât să crească. Cu ce gânduri ar trebui să hrănesc acest gol? Sau este mai bine să-l lași neîmplinit?

Răspuns: Voi trebuie să vă uniți cu toții ca un singur grup de zece peste acest gol, iar apoi va scădea treptat și va dispărea.

Din Lecția zilnică de Cabala 27/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.247 – Un gând este privit ca hrană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce determină starea de afirmare a puterii Creatorului asupra sinelui și cum o putem dezvolta?

Răspuns: Depinde cât de mult te gândești la asta, apropie-te de astfel de gânduri și dorințe și cere Creatorului să le facă cele mai puternice în tine. Treptat, această muncă duce la alegerea dorințelor și calităților necesare pentru a construi Kli.-ul potrivit.

Întrebare: Cum poate tot ceea ce primim de la Creator să fie acceptat în mod corespunzător și îndreptat înapoi către El? Ce înseamnă să întăresc și să mențin constant cercul de dăruire dintre mine și El?

Răspuns: Încercăm să stabilim intențiile, dorințele și gândurile Creatorului și de ce face El ceea ce ni se întâmplă. Astfel ne vom apropia de El tot timpul.

Întrebare: Care este identificatorul calităților mele corectate? Și ce este calitatea dăruirii în calitățile corectate?

Răspuns: Calitatea dăruirii în calitatea corectată poate fi determinată de cât de mult te ridici la conexiune și ajutor reciproc cu prietenii tăi. Acesta este cel mai important lucru, după cum se spune: lasă-l pe om să-și ajute aproapele.

Din Lecția zilnică de Cabala 27/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.247 – Un gând este privit ca hrană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de instrument este acesta care fie creează, fie distruge?

Răspuns: Acestea sunt gândurile noastre.

Folosirea corectă a gândurilor înseamnă a înțelege că toate vin de la Creator și sunt îmbrăcate în prietenii noștri și în noi. Dintre toate gândurile noastre, trebuie să stabilim care ne vor ajuta să mergem înainte și care nu ne vor permite să avansăm. Aceasta este alegerea noastră.

Întrebare: Cum putem trece dincolo de dorința de a primi din gândurile noastre?

Răspuns: Orice gând se dezvăluie în calitățile interioare ale unei persoane. Prin urmare, treaba noastră este să transformăm aceste calități sub influența luminii superioare în calități de dăruire.

Din Lecția zilnică de Cabala 27/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.247 – Un gând este privit ca hrană

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În zilele noastre, doar o persoană indiferentă evită să vorbească despre antisemitismul american, despre ce se întâmplă la universitățile de acolo și așa mai departe. Aș vrea să vorbesc despre asta.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmpla deja cu 15 până la 20 de ani în urmă, când încă vizitam universități.

Comentariu: Știu că s-a pus baza și s-au investit bani acolo. S-au investit sume importante de bani arabi pentru a-l promova. Mă uimește că scenariul a fost scris atunci pentru mulți ani înainte.

Răspunsul meu: Au înțeles ce făceau.

Întrebare: Au investit în liniște bani în universități și au promovat această ură. Și acum s-a manifestat foarte clar.

Știm că Congresul a cerut o întâlnire cu președinții a trei universități de top: Harvard, Universitatea din Pennsylvania și Institutul de Tehnologie din Massachusetts.

Li s-a pus mereu aceeași întrebare. Videoclipul lor a devenit viral pe internet. Ei au fost întrebați: „Apelurile pentru genocidul evreilor încalcă codul de conduită la universitatea dumneavoastră?” Era exact întrebarea: „Încălcă oare apelurile pentru genocidul evreilor codul de conduită al universității tale? Da sau nu?”

Și nu au răspuns da sau nu. Au încercat să evite să răspundă. Crezi că le este frică? Sau este acest antisemitism deja adânc înrădăcinat în ei?

Răspuns: Cred că nu le este doar frică, deși există și ceva de care să se teamă, chiar și fizic.

Întrebare: Dacă i-ar apăra pe evrei, atunci ei sau rudele lor ar fi amenințați fizic?

Răspuns: Da, dar oricum nu poți face nimic. Aceasta este dezvoltarea naturală a lumii.

Întrebare: Deci credeţi că face deja parte din ei? Și nimic nu o poate schimba?

Răspuns: Se va schimba doar dacă se schimbă evreii! Așa se spune în Tora, așa se spune peste tot și așa spun antisemiții.

Comentariu: Vedem că eroii găsesc întotdeauna o cale indirectă. Și spuneţi că trebuie să rezolvăm lucrurile în noi înșine.

Răspunsul meu: De ce ar trebui să-i urâm? Totul vine de sus.

Comentariu: Ei bine, ei vor să dispărem.

Răspunsul meu: Atuncii dispari în sens spiritual, în atitudinea ta față de lume, față de tine și față de ceilalți. Ridicați-vă la nivelul dăruirii, dăruirii și iubirii. Și veţi vedea cum se va schimba lumea.

Întrebare: Aceasta este chemarea dvs. către evrei acum?

Răspuns: Da.

Întrebare: În special pentru evrei? Va continua până când va exista o revoluție în interiorul evreilor înșiși?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se pare că acum ne apropiem de această revoluție până la urmă?

Răspuns: Sper că poporul nostru își va putea da seama, să-și vină în fire și să se schimbe.

Aceasta este sarcina noastră.

Întrebare: În același timp, toți cei trei președinți ai celor trei universități au declarat nevoia de a proteja libertatea de exprimare. Iată expresia în spatele cărora se ascundeau: „libertatea de exprimare”. Ce înțelegeți personal prin această frază? Există un loc pentru ea?

Răspuns: Trebuie să educăm generațiile până în punctul în care libertatea de exprimare în sine rămâne în mod intenționat doar în apeluri la apropiere.

Întrebare: Aceste apeluri sunt liberă exprimare? Să fii liber să apelezi la apropiere?

Răspuns: Da și totul va dispărea pur și simplu.

Întrebare: Ei bine, desigur deocamdată înseamnă altceva – să spui ce vrei, orice îți vine în minte și să-i spui libertate de exprimare. Nu numiţi asta libertate de exprimare?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Ce credeţi că este? Spun orice cred ei?

Răspuns: Având în vedere natura omului, aceasta este doar propagandă a urii, respingere reciprocă și chemări la distrugere reciprocă.

Întrebare: Asta pentru că suntem astăzi într-o astfel de stare? Acesta este ceea ce iese din noi? Ce este atunci libertatea de exprimare?

Răspuns: Libertatea de exprimare poate fi numită ca atare numai atunci când promovează dependența și apropierea reciprocă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 11/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care ți-a făcut odată un bine va fi mai pregătit să-ți facă altul decât cel pe care tu însuți l-ai obligat (Bnejamin Franklin).

Răspuns: Este bine, este adevărat.

Întrebare: Este acesta un alt mod de a spune: „Nu te aștepta la bine de la cineva căruia i-ai făcut bine”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Dar mă aștept în secret la lucruri bune.

Răspunsul meu: Da, ca și cum ai plătt și acum îl vrei înapoi.

Întrebare: Da, ți-am făcut bine, așa că fă-mi și tu mie bine. Este greșit?

Răspuns: Nu că este greșit, este nedemn.

Întrebare: Deci, este în natura noastră, nu? Avem o fire sordidă.

Răspuns: Cu siguranță.

Întrebare: Deci, dacă fac bine cuiva, se dovedește potrivit lui Franklin, că este contagios și pot să o fac din nou și din nou și din nou?

Răspuns: Da, se întâmplă în general ca un obicei. Iar o persoană dezvoltă deja nevoia de a face bine.

Întrebare: Deci, îl poți dezvolta ca pe un mușchi? Pur și simplu îl exersezi?

Răspuns:: Da.

Întrebare: Sfătuiţi o persoană să facă asta?

Răspuns: Desigur, de ce nu?

Întrebare: Când spuneţi „bine”, ce înseamnă? A face bine altuia, ce este bine pentru el?

Răspuns: Nu știu ce este bine pentru el! Ce este bine pentru el, asta ar trebui să fac.

Întrebare: Dar înainte de a o face, trebuie să aflu ce este bine pentru el? Sau decid pe baza percepției mele?

Răspuns: Mai întâi trebuie să afli. Trebuie să-l cunoști pe celălalt și să te pui în pielea lui. Și trebuie să faci un lucru atât de bun, o acțiune atât de bună încât să se potrivească exact.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O mamă a întrebat un bătrân înțelept când este cel mai bine să înceapă să-și crească fiica. „Ce vârstă are ea?” întrebă profesorul. „Cinci”, a răspuns femeia. „Cinci ani?! Grăbește-te acasă, ai întârziat deja cinci ani.”

La ce vârstă ar trebui să începi să crești un copil?

Răspuns: În general, sentimentul ar trebui să existe încă din prima zi de naștere și chiar înainte. Acest lucru este menționat în multe locuri, nu este că eu sunt atât de deștept. Așa că părinții ar trebui să înțeleagă că un copil este ca un adult. Ei doar reacționează puțin diferit. Practic, vorbești cu un adult, chiar cu o persoană în vârstă.

Întrebare: Deci, insufli înțelepciune copilului?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Ce investiți în cuvântul „creștere”?

Răspuns: Educația este în primul rând exemplul tău personal.

Întrebare: Aţi spus: „Din prima zi a nașterii”. Ce vede copilul? Ce simte copilul? Ce exemplu poate fi?

Răspuns: Nu este vorba despre asta. Este vorba despre modul în care reacționezi la copil; Creatorul reacţionează la ei.

Întrebare: Deci, Creatorul reacționează la copil prin tine? Dacă trăiesc cu acest gând, se numește „creștere”?

Răspuns:: Da. Deschideți canale de comunicare între copil și Creator.

Întrebare: Prin mine, Creatorul se conectează cu copilul și ar trebui să-l prezint pe Creator copilului?

Răspuns: Da. Îi prezentați unul altuia, ca să spunem așa.

Întrebare: Când aţi spus: „Creșterea chiar înainte de naștere”, ar trebui acest gând să vină la părinți înainte de naștere?

Răspuns: În general, da. Despre asta am vorbit de multe ori.

Întrebare: Am vorbit despre asta, dar avem un milion de întrebări după aceea. Nu este interesant doar pentru oameni, este extrem de important pentru ei.

După o astfel de creștere, ca exemplu de căldură și bunătate, cum iese copilul în această lume rece, după ce a fost crescut așa?

Răspuns: Dacă percep lumea corect, nu vor avea probleme. Vor simți că lumea are mai multe fațete. Deci cel puțin, el, părinții lui, casa și alții, el va conecta în mod corespunzător toate acestea.

Întrebare: Înseamnă asta că părinții au reușit să-l aducă pe Creator copilului?

Răspuns: Da

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Roman scrie:

Urmăresc regulat emisiunile dvs.. Ele mă ajută să trăiesc, mai ales în aceste vremuri grele. Dar uneori sunt nedumerit. Am urmărit azi videoclipul dvs. despre cele patru lumânări când se sting și a rămas doar una: speranța. Și deodată aud în răspunsul dvs. că trebuie doar să trăiești această zi. Ce înseamnă să trăiești? Acum știţi, nu este ușor cu munca, banii, viața în general, iar vârsta nu mai este aceeași, și bolile… Deci, ce se ascunde în spatele acestei fraze pe care o tot repetați: „Tu trebuie doar să-ţi trăiești viaţa”?

Răspuns: Trebuie să mergi cu fluxul vieții ca și cum ai fi într-o barcă, pe un râu, și te poartă undeva, nu pe stânci, nu pe cascade, doar curentul te poartă. Așa ar trebui să privim în continuare viața. Și ce mai pot sfătui oamenii care trăiesc în vremea noastră? Trebuie doar să continui.

Întrebare: Și în același timp, știu că există curentul și există barca?

Răspuns: Există curentul, există barca și sunt eu în barcă. Și trebuie să fiu de acord că plutesc cu curentul. Nu pot să înot împotriva curentului. Nu pot să ies nicăieri din acest râu. Singurul lucru pe care îl pot face este să accept unde mă duce curentul.

Întrebare: Cui i se adresează acest răspuns?

Răspuns: Mie în primul rând. Așa ar trebui să înțeleagă o persoană.

Întrebare: Sunt și prietenii mei în această barcă?

Răspuns: Dacă o spui așa, atunci da. Cu toții plutim în barcă cu curentul vieții, în râul vieții. Și cel mai bine este să înțelegi că așa este. Am supraviețuit peste zi, am supraviețuit. Încă o zi, încă o dată. Și așa mai departe și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu sunteți de acord să faceți niciun plan?

Răspuns: Nu! Oricum, acele planuri nu se concretizează niciodată și doar ne facem griji pentru ele.

Întrebare: Deci, sunteți îngrijorat că ne îndreptăm spre dezamăgire?

Răspuns: Depinde de obiectivele pe care ni le propunem în viață.

Întrebare: Și totuși, ce obiective ar trebui să ne stabilim? Plutesc în această barcă; vreau sa ajung undeva sau nu?

Răspuns: Dacă ai un astfel de obiectiv.

Întrebare: Dacă scopul este să ajungem undeva, atunci…?

Răspuns: Atunci da. Ar trebui să verificați: merită? Poți atinge acest obiectiv? Dacă poți, atunci da. Și dacă nu, atunci vâsliți încet puțin mai aproape de el, dar totuși calm. Nu vă grăbiţi.

Comentariu: Acest lucru complică puțin lucrurile.

Răspunsul meu: De ce complică lucrurile? Ar trebui să ne străduim?

Comentariu: Suntem obișnuiți să ne străduim pentru un scop, suntem obișnuiți să urmărim un scop.

Răspunsul meu: Nu cred că este înțelept în timpul nostru. Sunt perioade care te poartă, și atât.

Întrebare: Deci, ca în cuvintele noastre: „Nu există nimeni altcineva în afară de El”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și așa ar trebui să trăiesc?

Răspuns: Creatorul totuși creează noi condiții pentru noi și, indiferent dacă ne dorim sau nu, le vom implementa în continuare – ceea ce dorește El.

Întrebare: Ce înseamnă să te predai acestui lucru? Pe de o parte, înseamnă să renunț?

Răspuns: Nu, a fi de acord cu unde ne poartă râul vieții nu înseamnă a renunța. Înseamnă să percepi cu adevărat curgerea râului vieții și să te miști odată cu el, să înțelegi că nu poți merge împotriva lui. Nu există eroi care ar putea merge împotriva curentului. Și totuși, s-ar putea să dorim încă să schimbăm ceva, dar acel ceva nu poate fi decât foarte, foarte mic în viața noastră.

Întrebare: Unde este bucuria în asta? Încă vrem să fim bucuroși.

Răspuns: Bucuria nu constă în a crea ceva ca să mă arunc în apă și să încep să blochez râul și așa mai departe. Bucuria este să găsesc puncte speciale de mișcare în calea mea obișnuită și simplă de viață și să încerc să merg pe ele.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi? Puncte speciale, sunt puncte de veselie? Asta spuneţi?

Răspuns: Ele pot fi de bucurie sau întristare; cu toate acestea, trebuie să trecem prin ele. Prin urmare, trebuie să acceptăm viața mai mult ca un flux.

Întrebare: Tot pentru a te anula, a te preda. Așa?

Răspuns: Dacă nu te anulezi, tot nu înseamnă nimic.

Întrebare: Dar cum rămâne cu faptul că ne obișnuim și găsim bucurie în ea: să înotăm împotriva curentului, de exemplu, să mergem împotriva naturii?

Răspuns: Acesta este sentimentul tău interior. În realitate, oricum nimeni nu poate merge împotriva ei.

Întrebare: Repetăm cu dvs. de mai multe ori că natura umană este egoistă. Și o persoană trebuie cumva să se ridice deasupra naturii sale. Te poți raporta la asta?

Răspuns: Da. A te ridica deasupra naturii înseamnă a-ți da seama că tot plutești cu curentul râului. Și totuși, poate că s-ar putea să vrei să ieși din el, dar nici nu știi unde sau cum și cine te așteaptă pe mal dacă ieși brusc din apă cu barca și așa mai departe. Deci, nu știu dacă este înțelept.

Întrebare: Trebuie să știm sau măcar să avem o premoniție a ceea ce ne așteaptă până la urmă? La urma urmei, râurile se varsă în mare.

Răspuns: Trebuie să alegi un scop care ți se pare realist și care se aliniază cu abilitățile tale și să încerci să-l atingi cumva. Deci, trebuie să înțelegem cumva că părăsim râul vieții, ieșim din el și apoi cumva continuăm să navigam mai departe.

Întrebare: Deci, aceste etape ale opririlor ar trebui să fie pe parcurs?

Răspuns: Da, dar sincer, până la urmă toată lumea, chiar dacă în timpul vieții aspiră să devină revoluționar în ceva și așa mai departe, până la urmă este de acord că aceasta este viața și se termină cu moartea, și apoi, ce va fi va fi.

Comentariu: Nu sună foarte optimist, desigur.

Răspunsul meu: De ce nu sună foarte optimist?

Comentariu: Totuși, vrem să ne stabilim obiective nu prin care să învingem neapărat moartea, ci cel puțin în interior, în interiorul nostru, știi.

Răspunsul meu: Dimpotrivă! Când ești de acord cu asta, dobândești o liniște deosebită și o percepție specială a vieții și o percepi realist. Nu vorbesc de moarte. Vorbesc despre perceperea cu adevărat a acestui flux.

Întrebare: Dar o să întreb din nou. Dacă cei angajați în știința noastră sunt în această barcă, și să spunem că au trecut mulți ani, dacă comportamentul lor ar fi același; ce credeţi?

Răspuns: Comportamentul lor ar trebui să fie așa cum ei, ca orice persoană, se străduiesc să-și atingă scopul.

Comentariu: Deci, dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale.

Răspunsul meu: Dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale, atunci este cu tine în barcă. Nu ar trebui să sari nicăieri și să înoți până la țărm, nu ar trebui să strigi: „Hei, cine e acolo pe mal?” — ar putea fi cineva. Nu trebuie să ceri nimic pentru tine. Totul depinde de starea ta de spirit, de atitudinea ta față de aceea către care navighezi. Și în final, intri într-o altă dimensiune.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Cum sunt scos din natura mea? Pur și simplu navighez cu barca, cu ideea noastră.

Răspuns: Nu ești scos, nu mergi nicăieri. Pur și simplu, iluzia în care ai existat este înlocuită treptat cu o alta, o a treia și așa mai departe.

Comentariu: Și nu mai sunt atent, cum scrie Roman aici că viața e grea, vârsta, bolile…

Răspunsul meu: Nu, nu, nu. Nu mă mai interesează asta. Deja mă gândesc cum voi trăi cu calm acest lucru și apoi voi intra într-o nouă viață.

Întrebare: Cum poți face față acestui lucru? Cu această viață care copleșește, cu boli, suferințe?

Răspuns: Cel mai bun lucru este să te predai și să nu rezisti. Pentru că rezistența nu va da nimic și știm asta. Totul în jurul nostru trece prin astfel de etape și se termină la fel. Tratează cu amabilitate atât viața, cât și moartea.

Întrebare: Și asta se numește „a trata și Creatorul în același mod”?

Răspuns: Da, ești de acord cu El, cu ceea ce a făcut El, cu ceea ce El ne-a făcut, ne-a plasat în anumite limite și ne-a dat un astfel de vector de dezvoltare.

Întrebare: Când se spune că fiecare are propriul drum, ce înseamnă? Propria lor cale către Creator?

Răspuns: Da, nimic altceva. Și nu este nimic deosebit de nou aici, decât în ceea ce privește individul.

Întrebare: Deci, fiecare persoană are propria cale către Creator?

Răspuns: Da, dacă o persoană înțelege acest lucru, atunci se numește că a dobândit înțelepciune.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 11/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul principal al unei persoane este să se regăsească pe sine. Doar câțiva reușesc. Toți ceilalți sunt prea leneși sau lași pentru a urma această cale peste abis. Dar cel care a mers de-a lungul lui primește viața reală ca recompensă, și nu o existență monotonă (Erich Maria Remarque).

Întrebare: De ce este nevoie de curaj pentru a te regăsi? Și mai spune că este ca trecerea peste un abis. De ce să te regăsești este o asemenea dramă?

Răspuns: Pentru că trebuie să te construiești constant, să te stabilizezi cu adevărat ca pe o pasarelă din frânghie peste abis.

Întrebare: Deci te echilibrezi, atunci ce înseamnă „cădere în abis”?

Răspuns: Să fii în dezacord cu Creatorul.

Întrebare: Deci tot acest pasaj este despre a fi de acord cu Creatorul în toate? Asta e frânghia subţire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Încotro duce?

Răspuns: Nicăieri. Acum cauți o recompensă?

Comentariu: Continuăm să ne lovim de asta tot timpul.

Răspunsul meu: Nu, aici nu există nimic de care să te lovești. Toate acestea ar fi trebuit înlăturate cu mult timp în urmă și aruncate în acel abis.

Întrebare: Înțeleg. Deci, merg peste abis spre nicăieri? Și asta se numește „regăsirea de sine”?

Răspuns:  Da. A se regăsi pe sine înseamnă a-ți dezvălui cu adevărat natura în întregime și a-i zâmbi.

Întrebare: Aceasta se numește „trecerea abisului”? Și așa mă regăsesc?

Răspuns:  Nu știu dacă ar trebui să spun „Mă regăsesc”. Nu sunt pentru ideea că o persoană ar trebui să simtă că câștigă ceva. Nu câștigă nimic.

Întrebare: Atunci pentru ce trăim? Întotdeauna vreau să obțin ceva.

Răspuns:  Cum te consideri tu mai bun decât un animal? Nu le pui la îndoială viața. Așa că nu o pune la îndoială nici pe a ta.

Întrebare: Deci ar trebui să abandonez orice speranță și să trăiesc așa? Ce este „eu”?

Răspuns:  „Eu” este acel ceva din mine care caută constant sensul vieţii. Și asta este viața noastră.

Întrebare: Căutarea sensului vieții?

Răspuns:  Da.

Întrebare: Îl vom găsi vreodată?

Răspuns:  Cred că se va dezvălui nouă tuturor, absolut tuturor! Dar nu în această lume, nu în această existență. Este absolut imposibil să ne dăm seama, să înțelegem sau să dezvăluim sensul vieții în lumea noastră.

Întrebare: Dar mai trebuie să trecem peste abis?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, merg peste abis și știu că nu este acum, nu este aici și nu se știe ce voi obține, dar continui să merg și să merg?

Răspuns: Da.

Întrebare: Voi primi vreodată ceva? Aţi spus: „Vi se va dezvălui.”

Răspuns:  Cu siguranță așa va fi.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Nu spune că nu este ușor sau este ușor! Depinde cum te raportezi la toate acestea. Dacă îl vezi pe Creator, viața și așa mai departe în fața ta, atunci doar mergi și tot vrei să înțelegi ce ți se dă: de ce, pentru ce și cum.

Întrebare: Deci, tot timpul parcă spuneţi asta: să nu-ți dorești nimic, să nu-ţi dorești să obții ceva, ci doar să mergi. Așa trăiești, doar mergi! Poți trăi așa?

Răspuns: Da, poți trăi așa.

Întrebare: Continui să mergi și să mergi. Aceasta este viața?

Răspuns: Da. Este mai ușor dacă nu ceri, și mai greu dacă ceri.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→