Ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala in lume mult mai activ, astfel incat oamenii, influentati de gandul comun si dorinta comuna, sa o inteleaga mai repede. Pentru ca realizarea, intelegerea si gandurile trec de la unul la altul. Asadar, trebuie sa ne grabim dezvoltarea cu ajutorul mediului si sa obtinem mai mult timp.

Datorita efortului nostru comun si asistentei reciproce care este privita ca si „garantie”, ajungem in punctul in care vom cere schimbarea. Forta superioara va fi revelata si cu ajutorul ei ne vom ridica deasupra egoismului, voim iesi din „Egipt”.

Asa va fi pentru intregul grup Cabalist, la fel ca si pentru intreaga lume. Daca forta superioara nu va aparea in lume, daca nu exista nicio sansa de a ne reforma cu ajutorul intelepciunii Cabalei, ne vom muta pe calea corectiei acompaniati de o imensa suferinta, inclusiv razboaie mondiale.

Creatorul uraste corpurile egoiste si vrea sa faca orice pentru a ne infrange egoul, inclusiv evenimente dramatice care deja au avut loc in istorie. Omul are doua cai de corectie a dorintei sale egoiste: calea Luminii (Achishena, accelerarea timpului) si calea progresului natural prin suferinta (Beito, „in timpul sau”).

Va trebui sa experimentam sau ura fata de natura, Creator, care apare in dorinta noastra egoista, sau vom dezvolta acelasi fel de ura ireconciliabila fata de natura noastra egoista, in interiorul nostru.

Trebuie sa ajungem la stadiul de „a plange”, dupa care Creatorul, Lumina, se va revela singura si ne va reforma intentia din egoista in altruista. Pana cand acest stadiu va fi atins, trebuie sa ajungem la concluzia ca nu exista un stadiu mai rau decat asta si ca nu mai ramanem in egoul nostru nici un moment in plus. Intrebarea este totusi, cum vom ajunge la acest stadiu:prin suferinta loviturilor sau prin cercetarea atenta.

Rezultatul este doar unul: nu imi mai tolerez egoul deloc si il urasc mai mult decat orice in lume: „Mai bine mort decat cu o astfel de viata”. Daca simt asta in adancul egoismului meu, Lumina va incepe sa lucreze asupra mea.

Totul se intampla dupa legile naturii. Nu pot doar sa plang mai tare si astfel sa atrag Lumina. Avem de-a face cu o lege stricta, Lumina Superioara si trecem prin stari specifice, stadiu dupa stadiu, cand Lumina lucreaza conform ordinii  gradelor spirituale, Lumina si dorinta care se arata in ele.

De aceea, nu are rost sa stam sa steptam pana cand se intampla. Niciodata nu se va intampla. Inainte de orice altceva, avem nevoie de o dorinta pentru corectie si ura totala fata de egoism. Cu siguranta o vom obtine, sau prin calea suferintei, sau prin calea Luminii. Atunci Creatorul ni se va revela si ne va reforma.

Era un timp cand doar cativa alesi erau capabili de o astfel de corectie, dar astazi intregul grup, chiar intreaga lume in general va trece prin asta. Totusi, trebuie sa trecem prin aceleasi grade si aceleasi stari.

Asadar, cand este vorba de mai multi oameni, ei pot asista si se pot ajuta intre ei pentru a ajunge la o revelatie comuna. Pentru ca toti sunt conectati, tot ce simte si intelege o persoana vor simti si ceilalti. Astfel, datorita garantiei, se poate ajunge foarte repede la intelegerea si experimentarea generala si decide ca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Shamati No. 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Doar o persoana care se poate ridica deasupra dorintelor sale egoiste ajunge la senzatia de teama. Vede ca nu se mai poate ridica, totusi trebuie, pentru ca spatiul spiritual, imparatia Creatorului, perfectiunea, se afla chiar deasupra dorintei sale de a se bucura.  Apoi este impartit de teama: va putea fi ajutat pentru a se putea ridica deasupra lui?

Aceasta teama poate fi egoista, cand sunt ingrijorat daca voi primi sau nu implinirea spirituala. Acest tip de teama este de asemenea util: Chiar daca ma gandesc la mine (ceea ce este numit Lo Lishma), cel putin ma gandesc la scopul spiritual, la calitatea daruirii (Lishma). Doar ca pentru inceput ma refer la ea ca la ceva care imi va aduce beneficiu personal.

Totusi, mai tarziu ajungem la „teama perfecta”, cand intelegem ca rezultatul obtinerii acestei calitati de daruire trebuie sa fie benefica tuturor, si prin beneficiul societatii ei vor aduce un beneficiu Creatorului. Totul este facut de Lumina superioara si de aceea intregul proces este numit „Torah”.

Pe aceasta cale intotdeauna vom intalni „un om urat” care locuieste in interiorul nostru si nu vrea nimic in afara de beneficiul sau personal. Intotdeauna cauta sa evite totul intr-un mod care il face sa fie mereu deasupra celorlalti astfel incat sa isi arate puterea si mandria. Dar daca pot sa ma ridic deasupra acestui ciudat, chiar daca ma tem de acesta calitate din interiorul meu, si daca pot evita sa il omor, ba chiar sa pot sa il recunosc si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat propriul rau interior, atunci voi dezvolta corecta teama care ma va ajuta sa obtin dorinta, vasul, sau Kliul pentru a-L putea revela pe Creator.

Treptat toate conceptele vor ajunge la o definitie corecta si voi incepe sa inteleg ca spiritualitatea se afla deasupra dorintei mele egoiste. Voi intelege asta si voi putea revela Creatorul, perfectiunea, daruirea, iubirea fata de aproape si lumea spirituala, odata ce ma pot ridica deasupra „mea”.

De aceea, totul se bazeaza pe forta fricii si grijii: Ma aflu in egoism fara ca macar sa stiu, sau chiar m-am ridicat deasupra lui? Si odata ce urcam, exista mai multe grade ale ascensiunii deasupra dorintelor, pe care le distingem treptat.

La fiecare nivel mi se pare ca m-am ridicat deasupra egoismului, caz in care ma bucur si ii multumesc Creatorului pentru ca m-a ajutat. Dupa asta, vad ca nu-i chiar asa: Acesta a fost doar egoismul meu, dar care s-a ascuns de mine. Si iar trebuie sa ma ridic deasupra lui.

La inceputul nivelului urmator ma bucur nespus, inca odata, pentru ca in sfarsit m-am ridicat deasupra egoului si acum sunt in intregime daruire. Dar apoi inca odata vad ca asta nu este sfarsitul  si ca inca mai sunt ramase in mine calcule egoiste si din nou cer o mai mare ascensiune, iar acest proces continua pana la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun).

Este scris, „Ce este gunoi pentru cel de sus este hrana pentru cel de jos”. In acest fel, continuam sa urcam nivele datorita Luminii care reformeaza. Aceasta Lumina este numita Torah. Arata frica (Iraa) in persoana. Si in interiorul acelei Lumini putem vedea (Ireh) Creatorul, calitatea daruirii care conduce peste tot, la fel ca si dorinta ascunsa a creaturii de a se bucura.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/11, Shamati

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista doar doua forte in lume: forta daruirii si cea a receptiei. Prin interactionarea uneia cu cealalta, ele trebuie sa vina in echilibru, adeziune si unicitate.

Dorinta de a primi incepe sa se formeze in interiorul dorintei de a darui, Lumina. Lumina influenteaza constant dorinta de a primi, dezvoltand-o, in timp ce, cea din urma raspunde Luminii.

Astfel, ele incep sa interactioneze. Ca rezultat, dorinta de a primi placere evolueaza la o abilitate de a actiona pe cont propriu, sa experimenteze, gandeasca  si sa reactioneze la dorinta de a darui.

De aceea, aceste doua dorinte descresc gradual, coborand mai jos si mai jos. In final, aceasta ne permite sa analizam detalii foarte fine care s-au combinat, permitandu-ne sa construim sistemul complet. Este ca si cum de la o analiza globala ne mutam la o cercetare foarte fina (ca si cum am folosi penseta ), care ne permite sa obtinem informatii indisponibile intr-o apropiere generala. Iar acesta din urma furnizeaza ce lipseste in particular.

Ca rezultat, noi trebuie sa ajungem la o stare cand generalul si particularul vor fi pe deplin analizate si complet corectate. Acesta este motivul pentru care a fost decaderea lumilor spirituale pana la aceasta lume, urmata de dezvoltarea in aceasta lume. In procesul dezvoltarii sale, lumea noastra trece aceleasi patru stadii si ajunge la creatia dorintei de a darui: de jos in sus, asa cum trebuie pentru a se intoarce la lumea Infinitului.

Cabalistii sunt foarte atenti cand ne explica noua acest proces. Mai intati de toate, ei sunt savanti, iar aceasta este  fizica a doua forte actionand in creatie, care explica cum aceste forte vin in jos la noi pentru ca noi sa ne conectam si sa incepem sa lucram cu ele. La urma urmei, ele devin realizate, doar in dorintele noastre, intenti si discernaminte.

In natura, aceste doua forte sunt balansate. Dar noi se presupune ca trebuie sa intram intre ele, si sa ne aranjam pe noi, incat sa le incorporam complet pe ambele in interior. Ca natura, Creatorul, contine aceste doua forte, propria LUI forta de daruire si forta receptiei prin care ne influenteaza pe noi, asa incat sa trebuiasca sa ne construim pe noi insine din aceste doua forte. Aceasta este tot ceea ce intregul program al creatiei si  evolutiei ne impune.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Cabala 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala este o stiinta despre realitate. Omul este o creatura care aspira sa inteleaga de ce si pentru ce scop exista si cum poate ajunge la adevar. El tanjeste sa dezvaluie intelesul unor notiuni precum: “ adevar,” “ fapte,” “scop,” sau “ atingerea scopului.” Este construit sa ceara acest fel de satisfactie.

Nevoia cea mai mare a omului este sa stie cine este, asa cum este spus: “ Din carnea mea IL voi vedea pe Creator.” Intr-adevar, ca sa invat cine sunt, trebuie sa stiu cine este Creatorul. Aceasta necesitate ma obliga sa caut.

Intreaga intelepciune a Cabala este dedicata studiului omului deoarece in afara de el nu exista nimic. Intreaga realitate este in interiorul omului, si totul se petrece doar in el. Nu vad nimic in lumea asta cu exceptia mea. Tot ce se petrece in jurul meu sunt eu, imagini din interiorul meu. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce se petrece in afara mea.

Asta inseamna ca Cabala este studiul sinelui, auto-atingerii, auto-constientei. Toate celelalte carti descriu un fel de iluzii, de parca ar fi o realitate externa in jurul nostru. De aceea, totul in afara de aceste carti sacre, este o minciuna totala inventata de om; sunt fructul imaginatiei sale.

Noi nu realizam cat de unice sunt aceste carti; pe deasupra, in ceea ce priveste adevarul, nu avem nimic de care sa ne tinem. Fara aceste carti, noi am fi existat in lumea aceasta ca niste mici insecte care traiesc doar atat cat timpul alocat lor le permite. Doar cu ajutorul acestor carti ne putem noi dezvolta gradual si sa incepem sa examinam, masuram si invatam “ cine si ce suntem.”

De aceea noi aflam ca noi continem toate lumile, Partufim, Sefirot, si numeroase parti care par straine noua, care in final se dovedesc sa fie parti ale propriului tau suflet. Aceasta este dorinta ta, impartita intre nemiscat, vegetativ, natura animata si oameni la fel de bine. Si la sfarsit, la al patrulea grad, noi trebuie sa colectam toate aceste parti impreuna pentru a ajunge la intentia “ sa daruiesti” care este obligatorie pentru acest  final, al patrulea stadiu al creatiei.

Cand dobandesc aceasta intentie sa daruiesc pentru toate partile creatiei, in final voi afla cine sunt; ma voi cunoaste pe mine. Si nu este altceva de studiat in realitate.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Holocaustului, nu numai ideologiştii, ci întreaga naţiune i-a urât pe evrei..

Raspuns: Hai să spunem aşa: întreaga naţiune a vrut să accepte noţiunea de genocid fără să se simtă ruşinată sau vinovată. Este un război , un război ideologic, în care victoria poate fi obţinută numai într-un singur fel: prin exterminarea naţiunii care are o idee opusă.

Astăzi, zeci de naţiuni pot lua acelaşi curs pe care l-a luat anterior Germania. Şi fiecare va simţi instantaneu că întâi de toate, sunt evreii care le sunt rivali şi se vor răzbuna. În plus, nu contează cu ce ţară vecină se vor lupta: „noi avem aici un război, dar este toată vina a evreilor”.

Orice ţară care alege calea fascismului va ataca ideologic, inevitabil, Israelul. Este programul naturii şi nu putem face nimic în legătură cu asta.

De aceea, singura noastră responsabilitate este să răspândim corecţia. Trebuie să fim corectaţi şi uniţi, să devenim un model şi „ o lumină a naţiunilor”. Apoi, ei vor înţelege că este exemplul bun şi perfect care nu numai că transmite o soluţie la nivelul acestei lumi, dar ridică de asemenea omul la un grad spiritual, la viaţa eternă.

Demonstrând un astfel de model, vom fi în stare să prevenim un al treilea şi un al patrulea  război mondial şi toate nenorocirile care vor urma. Nu există o altă soluţie. Şi atunci, fiecare care va înţelege ce pericol ameninţă întreaga naţiune Israel şi întreaga umanitate, va trebui să participe la corecţie cu toată puterea şi din toată inima.

Din partea patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ororile Holocaustului să se combine cu principiile „Nu-i nimic în afară de El” şi „El e bun şi face bine”?

Răspuns: Nu este nimic în afară de Creator, El este în mod constant bun şi face bine, în timp ce noi îi suntem opuşi. De aceea, dacă nu ne corectăm pe noi înşine, provocăm dezvoltarea şi întărirea  forţelor negative. Dar, în procesul de explorare a lor, omul tinde să aducă în tablou propriile resentimente, dureri şi impresii, după cum şi griji, frici, împreună cu greutatea istoriei personale.

Când ne apropiem ceva cu propriile instrumente, trebuie să studiem fenomene naturale, mai mult decât factorii subiectivi care ne fac să plângem sau să râdem. Ca un adevărat om de ştiinţă, eu cercetez forţele naturii care în lumea noastră au generat o formă numită nazism. Cine putea să o prevină? De ce totul a decurs aşa cum a decurs?

Asta este ceea ce arată cercetarea: O forţă care este bună şi face bine, acţionează asupra noastră de Sus, şi nu este nimic în afară de ea. Lumina superioară rămâne în repaos absolut, este invariabilă şi legile ei sunt indiscutabile. Cineva poate să dea multe citate, şi toate dovedesc un singur lucru: Forţa Creatorului şi programul creaţiei nu se schimbă din cauza plânsului nostru. Sunt constante şi sunt mişcate de motorul care ne conduce până la sfârşitul corecţiei.

Cu cât corespundem mai mult acestui proces, cu atât sunt condiţiile noastre mai bune. Cu cât suntem mai puţin aliniaţi la ele, mai multe necazuri sunt aruncate peste noi şi noi ne simţim rau. Totul depinde de alegerea noastră.

Important e că, loviturile pe care le primim supraveghează corecţia noastră, şi prin ele noi avansăm pe calea greutăţilor şi a durerii, care ne vor aduce la destinaţie la timpul prevăzut. Dacă însă, studiem sistemul şi profităm de oportunitate şi ne adaptăm lui, putem să avansăm împreună cu sistemul, în acord cu el. Astfel, în loc să fim loviţi, putem evolua luând calea plăcută a grăbirii timpului.

Pe un drum sau altul, totul depinde de noi, de cât de integraţi suntem în mecanismul care ne împinge pe noi, şi pe întreaga umanitate mai departe. În plus, noi suntem singurii care o putem face, faţă de toate celelalte naţiuni. Înainte de toţi, Israel trebuie să devină un model a unei umanităţi noi, integrale şi globale, a unui „comunism altruist”, cum îl definea Baal HaSulam.

Pregătindu-ne pe noi înşine pentru asta, ne vom justifica existenţa. Am fost aleşi numai pentru asta. Numai printr-un grup mic de oameni poate metoda de corecţie să fie adusă în lume.

De aceea, nu există nicio altă obţiune. Ori vom îndeplini ceea ce avem de făcut, şi apoi întreaga lume va fi bine, sau, Doamne iartă, vom alege calea neplăcută cum s-a întâmplat mai înainte în istorie. Nu are niciun rost să stăm şi să plângem, trebuie să examinăm şi să evaluăm toţi factorii şi să fim foarte serioşi în privinţa lor. Asta caracterizează oamenii sensibili şi deştepţi, nu precum copiii mici care pot doar să plângă, şi asta este exact ce a făcut naţiunea până acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Întrebare: Cum putem trece de la starea de păcătos, care nu-l poate justifica pe Creator, la starea de om drept?

Răspuns: Să te simţi ca fiind păcătos, e foarte bine, benefic şi este o stare de neevitat În timp ce egoismul se ridică în tine, eşti „sub protecţia Torei,” adică ai ceva de la Lumina care te ajută să înţelegi că treci printr-o cădere şi cobori.

Cazi deoarece nu ti-ai corectat încă noile tale dorinţe, care ies la iveală în tine. De aceea te simţi ca fiind un păcătos. Un păcăctos este un nivel spiritual şi unul foarte onorabil. Adică asta înseamnă că am ajuns la o stare unde Creatorul realizează că ma poate încărca cu o povară şi mai grea şi că o voi putea corecta! El pare să invite şi să îmi atribuie un servici adiţional important.

Dar nu am corectat încă această încărcătură adiţională; nu mă pot orienta către dăruire aşa că în această stare mă consider un păcătos până acum. Dar nu mă acuz pentru asta; îl justific pe Creator, îi mulţumesc  şi mă bucur în oportunitatea care mi se arată mie chiar acum.

Aceasta este radical diferit faţă de cum interpretează oamenii obişnuiţi cuvântul „păcătos.” Este o stare foarte respectabilă. Comandantul m-a dat scos în faţa întregii companii şi a spus: „numai tu eşti capabil să îndeplineşti această sarcină!” cu alte cuvinte, îmi este acordată o îngreunare adiţională a inimii  şi o iau spre o noua misiune de luptă. Dar deocamdată sunt un om păcătos, până ce o completez şi devin drept.

Faraonul a înţeles că era un păcătos şi Creatorul era cel drept. Cu alte cuvinte, fiecare stare de-a lungul scării spirituale este spirituală. Cei păcătoşi sunt stări exaltate ce îi preced pe cei drepţi. Şi astfel aceste stări vin în tururi. O dată eşti un păcătos, altă dată eşti drept, şi încă o dată, pacătos şi înţelept, şi tot aşa. Este ca şi cum aş merge pe ambele picioare. Un picior este păcătos iar celălalt drept.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala lecţia zilnică de Cabala  5/2/2011, Shamati Nr. 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articol 34 „profitul pământului”: fiecare formă arată către o alta formă (opusă spiritual). Astfel, toate căderile în care cineva simte că a ajuns la separare (de alţii şi în interiorul lor, de la unificarea cu Creatorul) sunt o oportunitate să discerni între ceva şi opusul său.

Cu alte cuvinte, cineva ar trebui să înveţe beneficiul urcării din cădere. Altfel, cineva nu va fi capabil să aprecieze importanţa de a fi adus aproape de Sus, şi ridicarea ce i s-a dat…(aşa cum este spus:) „atat de departe încât Lumina a întrecut noaptea.”

În definitiv, numai din separări putem să apreciem uniunea dintre noi şi vom aprecia dobândirea unităţii precum dobândirea Creatorului, a forţei superioare. Trebuie să încercăm să dăm definiţiile corecte: separarea dintre noi este o coborâre, în timp ce unitatea dintre noi este o coborâre. Separarea, adică o stare de coborâre ar trebui să ne aducă o senzaţie a absenţei luminii, în timp ce o ridicare trebuie simţită ca prezenţa luminii superioarelumina dăruirii şi a dragostei.

Trebuie să interpretăm corect propietăţile spirituale, definiţiile spirituale. Apoi ne vom obişnui treptat cu ele şi vom începe să vedem valoarea superioară spirituală în cuvinte atât de urâte de noi azi: „unitate,” „dragoste” şi „adeziune.”

Numai atunci cineva poate estima şi considera chestiunea adeziunii, prin care plăcerea şi încântarea în gândul creaţiei poate fi obţinut, fiind „dorinţa Sa de a face bine creaturilor Sale.”
Din Lecţia 8, Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→