Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „Torah este numita linia de mijloc): Trebuie sa avem incredere ca „Nu exista nimeni in afara de El”, insemnand ca doar Creatorul ne impune sa facem fapte bune. Dar intrucat inca nu avem calitatea de a stii ca suntem limitati de Creator, Creatorul ne apare in alti oameni (care totusi exista in afara persoanei) si are grija de ceea ce se intampla cu ajutorul lor.

Credem ca suntem inconjurati de o multime de oameni, ca ei ne influenteaza in diferite moduri, si ca trebuie sa reactionam la asta. Dar daca incepem sa ne raportam la ei („ei” insemnand grupul de oameni care studiaza Cabala, si nu intreaga lume exterioara) ca la manifestarea Creatorului, prezentei Sale intre noi, felului in care Ni se arata, atunci, pe masura ce ne unim in grup, incepem sa studiem si sa Il revelam.

Trebuie sa avem incredere ca in spatele imaginii omului este Creatorul si are grija de toate actiunile oamenilor.
Din Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflam intr-o senzatie a vietii privita ca „lumea aceasta”. Este cea mai mica, cea mai de jos, si cea mai rea dintre lumi, totusi este un fel de viatasi in general o cam intelegem. Dar cum intelegem particularitatile , insemnatatea lumilor superioare si cum sa incepem sa urcam spre ele?

Putem face asta doar daca dorim sa urcam treptele acestor lumi pentru a-L preamari si glorifica pe Creator. Avem nevoie de toate aceste lumi pentru un singur scop: ca prin ele sa ne putem realiza daruirea, dragostea pentru ceilalti. In acest caz, in locul privirii superficiale cu care in general experimentam aceasta lume, ni se va permite sa observam toate detaliile si astfel sa urcam cele 125 trepte ale realizarii spirituale.

Fiecare curiozitate pe care vrei sa o experimentezi, sa o realizezi si sa o vezi in aceste lumi spirituale, cer ca efortul tau sa aibe dorinta corecta iar revelatia pe care o vei avea la un moment dat este doar pentru beneficiul celorlalti sau a Creatorului (ceea ce este acealsi lucru). Altfel, de ce ar trebui sa sapi dupa toate aceste detalii, pentru beneficiul tau personal? este imposibil, pentru ca placerea spirituala este placerea de a darui mai mult decat de a primi pentru sine!

De aceea, sa treci de la realizarea generala la cea particulara implica o mare aspiratie si o sansa de a ne implini chiar mai mult, sa vedem ceva interesant nu din afara ci prin angajamentul personal si participarea la un anumit proces. In mod clar este o mare diferenta intre a fi un observator din exterior sau a fi in mijlocul evenimentelor ceea ce aduce o mai mare multumire.

In acelasi fel, in ceea ce priveste realizarea personala, de asemenea ai sansa unei mai mari daruri; in masura in care esti gata pentru asta, aceasta realizare personala iti va fi dezvaluita. Asadar, o persoana care doreste sa vada nu doar imaginea de ansamblu, „aceasta lume”, ci si particularitatile, cele mai mici detalii ale creaturii si actiunile Creatorului, trebuie sa se echipeze de la inceput cu intentia de a „darui”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, scrisoarea 19: “În aceeaşi femeie…” “…graţia este înşelătoare şi frumuseţea sterilă; dar o femeie cu frica Domnului trebuie preţuită.” Asta înseamnă că în timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar ca fiind esenţa perfecţiunii după care cineva tânjeşte şi se chinuie. Totuşi, în momentul corecţiei, „când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului,” atunci, „voi vedea o lume opusă,” deoarece numai frica şi năzuinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Atunci cineva vede că în timpul pregătirii se minţea pe sine.

Întrebare: De ce se spune că în timpul pregătirii ne minţim pe noi înşine?

Răspuns: Deoarece tânjeam după ceva ce era o minciună. Şi în timp ce sufeream, nu realizam că această suferinţă era cu adevărat împlinire. Înseamnă că imediat ce îmi schimb atitudinea, către dorinţă, descopăr că sunt în lumea infinitului. Este în legătură cu „vei mânca ce este vechi.” Descopăr o infinită împlinire în starea mea prezentă.

Este descris că înainte te minţeai singur, crezând că nu ai împlinirea dorită şi că trebuie să o realizezi. Dar nu trebuie să realizezi nimic altceva decât corecţia dorinţeor tale. Eşti deja în acea condiţie perfectă dar nu o poţi vedea deoarece îţi lipseşte propietatea  percepţiei de corectare a dorinţelor.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rugaciunea corecta?

Raspuns: Adevarat, pentru a putea sa ne transformam avem nevoie sa ne rugam. Rugaciunea adevarata este exprimata in cuvintele „Israel, Torah si Creatorul sunt una”.

Impreuna cu toata lumea, cu toti prietenii, toti ceilalti, doresc sa ajung la starea in care toti sa fim uniti si astfel sa daruim placere Creatorului. In ceea ce ne priveste, El este bun si face bine. Nu exista nimeni in afara de El. Deci noi suntem buni si facem bine in relatie cu El. Nu exista nimeni in afara noastra.

Se spune ca El si numele Lui vor fi una. Cu alte cuvinte, Lumina si vasul, noi si Creatorul ne vom uni.

Intrebare: Asta este rugaciune colectiva?

Raspuns: Da, deoarece te rogi pentru toti. Este chiar rugaciunea, intentia, Abraham a dorit atat de mult sa aprinda asta in Babilon. El a cerut imediata corectie: „Haideti sa cerem, haideti sa facem asta”!

„A ma ruga” este a ma judeca singur: cat de corupta este starea mea de existenta si ce imi lipseste pentru a ma corecta? Astfel, o rugaciune este mai degraba o analiza a situatiei mai mult decat o cerere pentru Creator. Nu exista nimeni cui sa-i ceri intrucat Lumina superioara este in repaus absolut. Contine gânduri şi emotii, dar cand te rogi, este ca si cand vrei sa iti impui calitatile si senzatiile in fata Luminii.

In asta consta problema: trebuie sa transferam accentul pe auto analiza. O rugaciune inseamna ca ma examinez pe mine: Ce imi lipseste, ce doresc ca Lumina sa ilumineze in mine. Unde gasesc o lipsa, este locul in care apare caderea si trebuie sa lucrez la ea. Astfel, am nevoie sa imi gasesc defectele, nevoile.

Stau in fata neclintitului Absolut si totul este spre bine. Daca asa este, ce pot sa mai cer? Chiar fara cererea mea, El daruieste din abundenta. Urmeaza deci ca eu sa ma gasesc in locul care are nevoie de corectie. Pentru ca asta este rugaciunea. Imi este total adresata, la cautarea a ceea ce imi lipseste pentru a deveni similar cu daruirea, cu Lumina.

Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, intalnim intrebarea: Ce facem cu proprietatile innascute? Cineva poate sa aiba un caracter bun, sa fie inteligent, nu este incapatanat si este de acord cu lucrurile de valoare, se integreaza repede in grup, atrage Lumina, merge mai departe. Si altcineva uraste pe toata lumea, nu vrea sa faca nimic, amana lucrurile, pe scurt se poarta ca un baiat rau. Dar este cu adevarat vina sa ca a fost creat asa?

Ce ar trebui sa faca in acest caz? Sunt tot felul de oameni; simpli si iuti de minte, ghinionisti si norocosi, rapizi si inceti, aroganti, ambitiosi samd. Multe caracteristici, fiecare avand propria sa combinatie. Creatorul m-a inzestrat cu un anumit pachet de calitati, si nu am nici o putere asupra lui. Nu de mine a depins: nu am ales eu lista.

Unde este liberul arbitru in acest caz? Unde este egalitatea pe calea spirituala? In ce masura putem alege ce impartim? Unde este sansa pe care se presupune ca o avem cu toti? Nu numai ca suntem diferiti, dar si soarta este mai buna pentru cineva si mai grea pentru altcineva. Cateodata avem de indurat probleme pe care nu le-am dori nici dusmanilor.

Totusi, liberul arbitru se presupune ca ar trebui sa fie egal ca sanse, nu? Unde este atunci sansa egala la linia de plecare pe mai departe? Nu toti o avem la fel.

Ca raspuns la asta, Baal HaSulam explica de ce fiintele create trebuie sa se dezvolte intr-un anumit fel. Adevarul este ca toti venim din starea finala, perfecta de existenta. Se spune: „Sfarsitul actiunii sta in gandul initial”. Este ca si atunci cand Creatorul ar spune: „Doresc sa ii vad pe toti in aceasta stare”. El creeaza la inceput aceasta conditie finala, in care existam in toata gloria si perfectiunea noastra.

Cum putem ajunge constient la asta? Cum o putem obtine? Pentru aceasta, de la starea finala perfecta se intinde un drum inapoi la noi, in aceasta lume. Ne lasa sa vedem multe „defecte” si „greseli”, ne lasa sa avem destine individuale si diferite calitati – totul este inradacinat si „extins” din starea finala, starea completa.

Ne putem intreba: De ce a fost situatia aranjata in acest fel? De ce nu sunt Printul William care se casatoreste si este privit de catre toata lumea? Si de fapt, de ce acest stadiu perfect a ridicat de stari imperfecte, distorsionate cu atat de multe defecte?

Baal HaSulam  a raspuns la asta si la toate celelalte intrebari in articolul sau „Libertatea”

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 19: O persoană nu este gata pentru adeziunea cu Creatorul dintr-o data, ci treptat, dupa cum este scris, „Bunătatea şi mila mă vor urma”.  De aceea el crează aspiraţiile, care sunt la începutul  aderenţei, dupa cum este scris, „un drept care suferă.” El suferă deoarece Creatorul nu doreste adeziunea cu el. Acesta este motivul pentru care persoana simte dorul şi tristeţea fără iubire, care este necesara pentru adeziune. Ea simte suferinta, care se va transforma în incantarea adeziunii.

Întrebare: Cum putem aspira la o conexiune cu Creatorul în starile de suferinta pe care El ni le trimite?

Răspuns: Creatorul nu ne trimite suferinta. Numai bunătatea vine de la El, dar în egoismul meu simt atitudinea Lui buna invers, însemnand că experimentez suferinţa. Dar aceasta este exact „trezirea”, care este necesara pentru atingerea scopului, pentru schimbarea egoismului meu in daruire. Apoi, suferinţa se transformă în plăcere.

Nu se schimbă nimic în afară de atitudinea mea în lume, după cum este scris, „Veţi mânca ceea ce este vechi.” Te-ai schimbat şi atitudinea ta la ceea ce se întâmplă. Te-ai ridicat deasupra dorintei tale de a te bucura, şi, prin urmare, în loc de suferinţă experimentezi placerea.

Obisnuiai sa nazuiesti la surse imaginare de împlinire, dar acum ai aspiraţia ta pentru Creator, durerea şi suferinţa se transforma în împlinire deoarece nu vrei nimic, doar acest lucru. Vrei doar să-l doresti pe El, iar acest lucru deja te împlineşte.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Conceptul cantitatii de dorinta şi de nazuinta poate fi oarecum înţeles, dar ce este calitatea corecta?

Răspuns: Cantitatea şi calitatea fiecarei persoane sunt determinate subiectiv, în funcţie de rădăcina sufletului ei şi de misiunea sa. Similar cu lumea noastră, există tot felul de stari pe care le putem măsura prin înălţime şi caracter, prin gradul de suferinţă sau bucurie al cuiva, intensitatea senzaţiei şi rata de influenţa a lor asupra unei persoane.

Baal HaSulam da doar trei exemple pentru a le evalua. Chiar dacă le-am diferenţia mult mai mult, la sfârşit se rezuma toate la aceste trei, „în acel loc, în acel moment, în acea femeie” (aceste concepte sunt explicate în lecţie).
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două căi: una lungă şi una scurtă, calea suferinţei şi calea Torei. De fapt, pe calea suferinţei nu merg mai departe. Cu toate acestea, de fiecare dată când stau inactiv, suferinta ma impinge prin lovituri şi ma întoarce la calea Torei.

În acelaşi fel, un copil caruia nu-i pasă de studiu se află „sub loviturile sortii”: Lui nu-i este permis să se joace afară până când nu-si termină temele şi ramane în acelaşi grad pentru a repeta un an. Suferind de ceva timp, el simte nevoia să se apuce de invatat. Sincer, parintii de azi nu au ceea ce este nevoie, dar Creatorul are puterea şi mijloacele. El ne obligă să ne facem temele şi să ne miscam spre scop.

Astfel, scopul suferinţei este de a ne directiona spre calea Torei, deoarece corecţia are loc numai în virtutea Luminii care ne corecteaza. Cu toate acestea, în cursul evenimentelor, în măsura în care eu nu doresc să apelez la Tora, sunt bombardat de lovituri şi ele mă forţeaza la acest lucru.

La urma urmei, eu sunt doar dorinţa de a ma bucura. Tot ce-mi trebuie este să fiu indepartat de „jucarii”, lipsit de plăceri, lovit de suferinţă iar eu, ca un dragut mic, sunt dispus să fac orice este nevoie. Ce putem face dacă suntem mici şi slabi şi avem doar o singură soluţie: să atragem asupra noastră Lumina care corecteaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În final, există doar o acţiune care depinde de noi şi cu ajutorul caruia ne putem exprima dorinţa noastră. Toate celelalte acţiuni nu funcţionează.

Să spunem ca eu sunt consumat de dorinta arzatoare de a face sau de a schimba ceva, pentru a îmi îmbunătății viaţa. Există mii de switch-uri în faţa mea pe perete. Continui sa împing butoanele în speranţa de a vedea unele schimbari, încerc să înţeleg dacă am pornit ceva, în timp ce pierd calea secventelor şi am pierdut locatia butoanelor …

Asa este în viaţa noastră: Ne-am dezorientat de numeroasele „butoane” pe care abia avem timp să le apăsam. „Relaxaţi-vă,” va sfatuiesc Cabalistii. „În acest fel, nu vei reuşi. Există doar un singur buton de care aveţi nevoie pentru a sa-l apasati pentru a va simti bine. Dacă apăsaţi oricare altul, va veti simti rau. ”

De ce sunt ele acolo, atunci? Ele sunt necesare, astfel încât în ​​timp ce facem încercări zadarnice, ne grăbesc sa gasim butonul corect. Această cale este considerată ca fiind „calea suferinţei.”

Dar există o altă cale, „calea Torei,” unde o persoană primeşte instrucţiuni: „Nu atingeţi alte butoane de pe perete pentru ca veti face lucrurile mai rele. La urma urmei, crezi ca ele lucreaza şi aşteapti rezultate bune. Timpul trece, în timp ce tu continui sa-ti investesti sperantele si aspiratiile nu în Creator, nu în singura forta care lucreaza în realitate. Cu alte cuvinte, servesti idoli. În plus, având aceleaşi aşteptări, rămâi în urma ritmului prestabilit al corecţiei. Ca rezultat, fiecare apăsare incorectă a butonului şi popasul care urmează, duce spre consecinţe negative. ”

Care este soluţia, atunci? Avem nevoie sa găsim butonul corect cât mai repede posibil. În articolul „Libertatea”, Baal HaSulam ne explică cum se face. Dacă continui sa revii la acelaşi buton, apăsându-l din ce in ce mai profund, reusesti sa deschizi sursa abundentei, care te corectează şi te îndeplineşte cu tot binele care există.

Aceasta este singurul buton care transformă întregul sistem, în timp ce toate celelalte nu sunt conectate la nimic. Prin apasarea lor, doar te chinui, în loc de a angaja singurul mecanism de care dispui. La fel de bine, inertia iti aduce in mod natural necazuri. Rotile dintate ale realitatii continuă să se rotească şi dacă nu contribui pozitiv la aceasta, sistemul aluneca automat până la negativ.

Acesta este motivul pentru care este necesar să găsesti butonul corect, printre toate celelalte şi sa te antrenezi sa-l apesi numai pe acesta, fara a face nici o eroare. Aceasta este ceea ce constituie munca noastra. Cine nu caută noroc? Aceasta este tot ceea ce inseamna „noroc”.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→