Intrebare: Cum predam Cabala copiilor?

Raspuns: Este foarte simplu sa explici orice fenomen unui copil. Pare greu doar pentru noi; cu toate acestea nu este chiar asa.

Este scris ca a invata un copil seamana cu a scrie pe o foaie alba de hartie, unde noi, adultii, trebuie sa scriem mazgalelile noastre. Pentru inceput trebuie sa ne neutralizam  gandurile, dorintele, prejudiciile si ideile preconcepute, sa stergem multe lucruri din ele si doar dupa aceea sa incercam sa scriem ceva. Dar experienta ne arata ca este mai usor sa lucrezi cu copiii.

Am drept exemplul experienta cu fiul meu. Cand am inceput sa studiez cu Rabash, a trebuit sa repet materialul de citit in timpul lectiei acasa. Fiul meu de sapte ani statea langa mine, si eu citeam textul pentru a putea intelege mai bine materialul. Am vazut ca incepuse sa il inteleaga si sa si-l aminteasca mai bine decat mine. Ii puneam intrebari si el imi raspundea corect.

Apoi am inteles ca cu cat mai pura era persoana, chiar daca doar un copil, cu atat mai natural era sa inteleaga Cabala. Si asta pentru ca in realitate este o stiinta naturala, si noi vedem asta la copii. Sunt invidios sa vad cat de bine inteleg totul!

Multe lucruri le memoreaza prin simpla repetitie, chiar daca nu are sens pentru ei, pentru ca mecanismul senzorial nu a fost inca dezvoltat. Senzatia va veni mai tarziu, in timpul eruptiei hormonale. Dar pana atunci ei deja vor fi plini de legi si formule. Deci odata ce hormonii lor incep sa lucreze si dorintele sa dea navala, ei deja vor stii cum sa lucreze cu ele.

Din  Lectia 6, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem alatura noi, studentii tai, mintii tale?

Raspuns: Ce inseamna „mintea mea”? Esti cu mine daca te poti anula, daca iti poti cobori dorinta in fata dorintei mele. Daca participi la lectii, nu inseamna neaparat ca esti cu mine. Asta inca nu inseamna studiu cu adevarat.

De fapt, unitatea trebuie sa fie interioara; nu este doar ceea ce auzi. Ne unim prin dorintele noastre, scopuri, si actiuni comune. Cel care evoca proprietatea de a darui prin actiuni este cel ce studiaza. In acest caz studiezi cu adevarat intelepciunea. Nu vei putea primi intelepciunea, Lumina Hochma (Intelepciunea) de la mine daca nu activezi Lumina Hassadim (Mila) ca si vas. Si Hassadim inseamna autoanulare si unitate atunci cand esti gata pentru asta.

Faci loc pentru fiecare suflet in inima ta, si apoi toate aceste suflete vor umple acest spatiu. Intreaga realitate ti se intoarce. Asadar se intoarce exact prin anularea ta.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/30/2011, “Mintea care actioneaza”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Reacţiile sufletului la stările prin care trece sunt reflectate în cuvintele Cabaliştilor. Această reacţie este colecţionată în cartea de rugăciune denumită Sibbur (ordinea stărilor prin care s-a trecut). Nu înţelegem ce descrie rugăciunea, nici impresiile sufletului ce sunt înregistrate în apelaţii, scrisori, combinaţiile lor, sau aranjamentul cuvintelor în propoziţie.

Întreaga carte de rugăciune este organizată astfel încât cuvintele ei să exprime stările prin care trece orice suflet ce suferă transformări la o stare specifică. Nu este necesar să articulăm cuvintele cu voce tare. Sufletul le va simţi în interior; rugăciunea va deveni construcţia lui interioară.

Fiecare literă este o ordine anume, o secvenţă, a forţei ce primeşte şi dăruieşte. În plus în interiorul literelor, sunt “mărci vocale” senzaţiile, o TANTA completă (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot sau Lumină, puncte, coroane deasupra literelor, litere), a stărilor prin care trecem.

Dorinţele noastre alternează şi iau tot felul de forme ce ne dau diferite sentimente. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă experimentează astfel de stări interioare, el va deveni rugăciunea sa.

Cu alte cuvinte rugăciunea este expresia exterioară a senzaţiilor spirituale interioare. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă simte asemenea stări interioare, ele vor deveni rugăciunea sa.

O carte de rugăciune este necesară pentru a te uita la forma literelor şi a vizualiza (dacă suntem deja pregătiţi pentru asta) prin ce stări trebuie să trecem, pentru a ne putea imagina ce ne aşteaptă. Dacă sunt deja într-o lume spirituală, atunci bazat pe ce scrie în cartea de rugăciune îmi dau seama ce mi se va întâmpla, în ce stări voi inta.

În această lume sunt familiar cu diferite emoţii umane. De exemplu atunci când citesc un roman, pot simţi şi experimenta evenimentele ce au fost descrise interior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea spirituală.

din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot (Poarta intentiilor), Capitolul “Cu privire la exodul din Egypt”: In noaptea de Paste, Zeir Anpin creste pana la cel mai mare stadiu, si totusi, in aceasta noapte, o astfel de Lumina enorma este revelata incat este chiar mai mare decat Lumina de Sabbath.

Tot ceea ce se afla in Zeir Anpin al lumii Atzilut este trimis jos la suflete. Daca noi aici jos, nu intrebam si nu evocam ZA, ramane in starea sa mica, VAK, unde Malchut este doar un punct. Cand acolo se afla doar Lumina VAK in ZA, Hassadim (Mila), Malchut nu are nimic deoarece ea a primit dorinta si nu poate fi umpluta doar cu Lumina Hassadim.

De aceea, acesta este un stadiu de pregatire care nu are nimic de-a face cu nici o actiune spirituala. Toate celelalte stari sunt definite de cat de sus ZA se poate ridica (deasupra cererii noastre) peste starea mica.

Procesul prin care trecem in timpul exodului din Egypt, de la sclavia dorintelor aflate sub Parsa,  nu este simplu si nu corespunde ordinii rutinei zilnice: sase “zile ale saptamanii” urmate de a saptea “zi”, sambata. Sambata este aranjata “asemanatoare lumii viitoare” si, conform muncii spirituale efectuate in cele “sase zile de lucru” care ne aduc “trezirea de Sus” si rezultatul sau: dorinte corectate.

Totusi, exodul din Egypt este o “noapte”, nu o zi asa cum este sambata. Este un semn ca o mare Lumina Hochma (intelepciune) este revelata si care nu este acoperita de Lumina Hassadim. Deci, se simte nu ca si o Lumina ci ca o “noapte Egipteana”, enorma Lumina Hochma care nu poate emana la noi.

Suntem prezenti constant intr-un ocean de Lumina, si suntem fie incapabili sa stabilim o relatie cu el (si apoi pur si simplu nu o putem simti, ca si acum), sau putem apropia Lumina si obtine exact aceeasi proprietate pe care o are. Apoi, conform legii echivalentei de forme, o vom putea simti. Daca sunt in aceeasi daruire ca si Lumina, apoi intre noi apare  o senzatie privita ca revelatia Luminii, a Creatorului fata de fiintele create.

Alternativ, poate exista o stare opusa unde nu  simt ca ma apropii de Lumina, daruire, ci dimpotriva, o simt venind mai aproape de primire, opozitia mea cu unitatea. Acesta nu poate fi perceput ca un castig material, ci lipsa de unitate intre sufletele care ma fac sa simt intunericul. Acesta are o semnificatie spirituala.

Intotdeauna ne confruntam cu ceea ce este peste nivelul animat, insemnand cu munca interioara care are fructe “positive” sau “negative”, si persoana simte transformarile la fel ca si Lumina care se arata sau intunericul. In cel mai rau caz, persoana nu simte nimic, ceea ce inseamna ca nu lucreaza deloc. Esenta povestii de Paste este o ordine neobisnuita (Seder) pentru a primi Lumina care ne trezeste si ne conduce afara din Egipt.
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Doar o persoana, in sincronizare cu radacina sufletului sau, care doreste sa gaseasca unica,unificata forta superioara care guverneaza realitatea, este “ ajutata” de Sus si ii sunt trimise obstacole. Creatorul continua sa reveleze  noi dorinte in el sau in ea, care ii ispiteste in directii variate. Asa ca, cineva uita ca nu exista nimeni in afara de Creator si devine incurcat din nou si este incapabil sa alcatuiasca imaginea fortei unice in interiorul lui, spre care cineva ar trebui sa se intoarca.

Toate dificultatile sunt ajutorul de Sus trimis in forma de obstacole cuiva care poseda o aspiratie indreptata spre gasirea Creatorului. Si o persoana crede ca ceilalati au reusit in pastrarea acestei unice picturi, a unicei senzatii ca nu exista nimeni in afara de Creator. Dar pentru el aceasta imagine paleste constant si se pierde.

Este usor pentru lume sa o spuna, dar el este singurul pentru care este dificil, si el se zbate constant prin ea ca si cum ar fi in ceata si nu intelege cine actioneaza: el insusi, Creatorul, sau amandoi, si ce relatie ar trebui facute cu EL. Nimic nu este clar.

Se pare nedrept ca el primeste doar dificultati de la Creator in loc de ajutor. Asa este cum un Creator iubitor si bun ar trebui sa actioneze? Atunci de ce EL foloseste asemenea dispozitive iscusite si il confrunta pe om cu asemenea probleme in viata si din care noi nu stim cum sa scapam?

O persoana crede ca nici cel mai crud individ nu ar face asa ceva. La urma urmei, de unde vine intreaga cruzime din lume daca nu de la aceasi forta superioara?  Cele mai brutale si oribile lucruri vin de la o singura forta, si mai mult de atat, noi trebuie sa decidem ca forta asta este buna, a tot iubitoare, si lucreaza doar pentru bine, asa este aceasta?

Daca aruncam o privire asupra lumii, este imposibil sa  admitem aceasta. Doar devenim convinsi cat de usor este sa devenim confuzi si sa ne facem dubii despre unicitatea acestei forte, cand vedem lumea inaintea noastra, plina de suferinta, probleme, violenta, teroare, si ura.

Nu este aceasi forta superioara care cauzeaza asta? Sigur, deoarece nu este nimeni in afara de EL si noi nu facem nimic noi insine. Eu vad cu propri mei ochii ca lumea este guvernata de o forta a raului si nu o forta a binelui. Si oricat as incerca sa ma mentin in gandul ca ca nu exista nimeni decat bunul Creator, ma balansez de parca as sta pe un varf de ac si sunt pe cale sa ma prabusesc. La urma urmei, din orice directie primesc dovada ca este contrar, si chiar pare real pentru mine.

Nici macar nu pot inchide ochii la ce se intampla si ma mint pe mine. Observ cat se poate de limpede ca trebuie sa il cunosc pe Creator! Si apoi, o adevarata nevoie se naste in mine. Eu nu sunt binevoitor sa il vad pe EL ca fiind o forta malefica! Ci pentru mine, ca sa il experimentez ca o forta buna, solicit ajutorul Lui.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/26/2011, Shamati Nr.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura între a disemina Înţelepciunea Cabalei şi atingerea spirituală?

Răspuns: Ajungerea la spiritualitate vine numai prin diseminare. Ştim din înţelepciunea Cabalei că sufletul conţine două părţi : GE (Galgalta ve Einaim) şi AHAP (Aozen, Hotem, Pe), care sunt proprietăţile mele (kelim) după felul în care rămân în altruism faţă de ceilalţi. GE se supune Legii Restricţiei, şi are numai Lumina de Hasadim (Milă). Nu este obţinere ci numai corecţie a vasului (kli).

Dar, dacă vreau să obţin Lumina de Hohma (de Înţelepciune), trebuie să-mi implic AHAP-ul şi Kelim (dorinţele de primire). Cu alte cuvinte, trebuie să dăruiesc celorlalţi, altfel, nu voi fi capabil să îmi angajez AHAP-ul. Trebuie să primesc MAN de la ei care va avea ca rezultat capacitatea mea de a canaliza Lumina de Hohma către ei.

De aceea se spune: „ Am învăţat foarte mult de la profesori, mai mult de la prieteni, şi si mai mult de la studenţi”, fiindcă studenţii îmi aduc dorinţele neîmplinite pe care eu le ridic la Infinitate, atrag de acolo, şi canalizez prin mine Lumina de Hohma pe care ei o cer, şi astfel o obţin.

Un om niciodată nu obţine spiritualitatea în vasele lui (Kelim), ci numai alăturându-şi dorinţele celorlalţi la dorinţa proprie. El îşi poate angaja AHAP-ul numai dacă în interiorul lui este GE al celuilalt, iar AHAP-ul acestuia din urmă, la rândul lui, trebuie să fie legat de altcineva, şi aşa mai departe. Niciunul din noi nu este liber.

Toate aceste Feţe spirituale (Parţufim) sunt formate în lumea Infinitului. Să luăm de exemplu Parţuf-ul sufletului meu (vezi desenul de mai jos), partea lui de jos există în interiorul Parţuf-ului de dedesubt şi complet controlat de el. Cea de a doua parte a sufletului, se află Parţuf-ul   de sus, cu alte cuvinte, cu partea de sus a sufletului meu aparţin unui Parţuf superior iar cu cea de jos unui Parţuf de sub mine. Unde sunt eu însumi atunci?

Ei bine, nu exist. Nu pot să exist pentru mine însumi. Viaţa mea (şi foarte curând vom începe să observăm asta în lumea noastră globală) este legată de cea a celui de deasupra mea şi de a celui de sub mine, de amândouă, şi în mod sigur nu-mi aparţine mie. Dacă în partea de sus mă dau pe mine însumi celui de deasupra, împreună cu el, obţin în GE-ul meu şi în AHAP-ul lui, cele zece Sfirot complete. Iar jos, în AHAP-ul meu ţi GE-ul celui de sub mine obţin de asemenea cele zece Sfirot. Astfel, eu primesc viaţa.

Însă, niciodată nu voi avea Kli-ul meu dacă nu mă conectez cu cel de sub mine şi cu cel de deasupra mea. Eu nu am cele zece Sfirot proprii, sau, ca să fiu şi mai precis, nu am nicio Sfira proprie. Partea mea de sus este totdeauna total legată de cel de deasupra, în timp ce partea mea de jos e complet legată de cel de dedesubt. Numai în mijloc pot eu să iau decizia să mă împart în aceste două părţi.

Asta este exact ceea ce descoprim noi acum, ca urmare a crizei globale. Nu mai există nicio altă conexiune între oameni, naţiuni, ţări, şi toate celelalte părţi ale naturii. Suntem cu toţii înlănţuiţi ca celulele unui singur organism. Şi dacă vom face un efort să îndeplinim această condiţie, vom avea o viaţă bună, şi dacă nu, vom suferi.

Aceasta este legea spirituală care defineşte legătura Parţufim-ilor. Învăţăm despre ea în „Studiul celor zece Sfirot”

Întrebare: Cât timp trebuie să acordăm analizei interioare şi cât diseminării exterioare?

Răspuns: Dedicaţi 100% unităţii interioare şi 100% diseminării lumii, în partea ei superioară.

Din Lecţia 7 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este de neschimbat, de ce fiecare dintre noi Il percepem diferit?

Raspuns: Fiecare dintre noi Il percepem pe Creator diferit in masura dezvoltarii sufletului sau, conform dorintei sale si calitatilor sale. Asta pentru ca Creatorul insusi nu poate fi perceput. Niciodata nu Il simt; ma percep pe mine in relatie cu „simpla Lumina superioara”. Si in relatie cu aceasta simpla Lumina superioara, ma descopar pe mine.

Deci, unde ma aflu? Tu esti lumea intreaga. O simti? Da. Existi impreuna cu tot in jurul tau? da. Deci, tu esti intreaga aceasta lume. Este dorinta ta in care percepi totul.

Simti ca s-ar intampla in exterior? Gresesti. Totul este in interiorul tau. Intreaga lume este in interiorul tau. Pur si simplu percepi realitatea in felul acesta, de la Lumina superioara. Nu percepi aceasta Lumina superioara, dar ea exista, si de asemenea nu in exterior ci in interiorul tau.

Tot ce ti-ai inchipuit vreodata este in interiorul tau, la fel ca si Lumina superioara. Dar ce este Lumina superioara” Poti vorbi despre ea doar pe baza experientei tale. Unde este? Inauntrul dorintelor tale. Totul este in interiorul omului.

Si asta pana cand vom revela forta superioara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrega diferenta intre Cabalisti (oameni cu punctul in inima care urmeaza calea dezvoltarii spirituale) si masele religioase este in atitudinea lor fata de Creator. Cabalistii spun: „Totul depinde de mine. Trebuie sa ma schimb, in timp ce Creatorul ramane de neschimbat.”

Singurii care se pot schimba sunt cei care pot fi mai buni sau mai rai, dar Creatorul este doar „bun si face bine”. Cum as putea sa-I cer sa se schimbe si sa se imbunanteasca? Nu L-ar face asta ca acum sa fie „rau”?

Cabalistul crede ca este singurul care trebuie sa schimbe,si nimeni altcineva nu este subiect de corectie: nici lumea, nici prietenii, nici grupul, nici macar o singura persoana. Chiar acum, eu exist in bun si face bine, Creatorul, singura forta a naturii pentru ca „nu exista nimeni in afara de El”. Cum Il percep eu, depinde de calitatile mele.

Cand lucrez cu grupul, eu sunt cel care lucreaza; eu sunt cel care se schimba. De aceea mi se pare ca grupul este cel care trece prin diferite stari, dar in realitate lucrez cu umbra mea, cu calitatile mele.

Este la fel in ceea ce Il priveste pe Creator. Mi se pare ca El ma trateaza in diferite feluri. Cateodata vine mai aproape de mine si cateodata se distanteaza Singur, dar sunt eu cel care lucreaza cu mine impotriva absolutului, cel bun care face bine, si nu exista nimeni in afara de El. Sunt parte din El.

Asadar, „fiecare judeca conform propriilor defecte”. Imi vad umbra fata de Creator. Asta sunt eu vazut din afara, reflectia propriilor mele calitati.

In acest fel, intreaga lume, cu exceptia Cabalistilor Ii cer Creatorului sa se schimbe, si ei sunt gata sa faca orice daca Creatorul este bun cu ei. Ei nu se gandesc ca trebuie sa isi schimbe interiorul, sa isi corecteze „inclinatia spre rau”, egoul lor, ci ii cer Creatorului sa fie bun cu ei asa cum sunt.

Cabalistii spun dimpotriva: Creatorul este „bun si face bine”, si „nu exista nimeni in afara de El”, este universal, singura forta din natura. Nu exista nimic altceva in afara de Creator. In afara de El, exista doar un punct al dorintei de a primi placere, „existenta din absenta”. Diferite actiuni au loc in interiorul acestui punct, si acestea sunt schimbari in constienta sa, in existenta sa in Lumina superioara.

Dintr-o data acest punct simte cum se extinde la scara lui Malchut al Infinitului, lumile se formeaza si ceva schimbari apar. Astfel, acelasi punct experimenteaza toate acestea. Nimic nu s-a schimbat. Toate schimbarile se intampla doar in senzatiile sale.

Acestea se intampla pana cand atinge o stare constanta, o senzatie care este asemenea punctului negru care exista in „bun si face bine”, singurul care exista. Intreg circuitul prin care trecem ca si creatie pana la completa sa corectie (Gmar Tikkun), este destinat pentru a determina locul nostru actual, reveland Creatorul.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Religie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Legatura cu Egiptul incepe in dorinta lui Joseph de a se uni cu fratii sai, dar in locul unirii a aparut ura intre ei. Acesta este momentul in care au intrat in Egipt si s-au vandut lui.

Joseph (omul virtuos, fundatia lumii) este ceea ce se numeste baza, Sefira, care conecteaza toti Sefirot care o preced, sau fii lui Jacob. El a vrut sa ii unesca pe toti, dar ei nu au fost de acord; fiecare si-a dorit sa fie singur. Si Joseph a spus: „trebuie sa te unesti cu mine” deoarece Sefira Yesod face legatura intre el si restul Sefirot, nu are nimic personal.

Asadar, toate celelalte proprietati in om sunt opuse, si de aceea ei  au inceput sa simta exilul Egiptean. Cu alte cuvinte, intreaga noastra munca consta doar in unirea pentru care ai grupul mondial la fel ca si cel local. Si fiecare din noi are sansa sa avanseze si in grupul fizic si in grupul virtual. Suplimentar, fiecare a facut deja ceva pregatiri pentru unitate, dar nu am putut lua nici o decizie finala.

Si poate ar trebui sa luam decizia finala pentru ca nimic nu ne va ajuta daca nu ne vom uni, deasupra egoismului tuturor. Acolo, in punctul unitatii noastre se afla spiritualitatea. Acest minuscul punct negru dintr-o data se arata si noi gasim intrarea in lumea spirituala prin el. Este o trecere atat de stramta si ingusta incat cu greu as fi crezut ca ceva se poate deschide aici.

Este asemanator cu nasterea. La inceput iesirea este inchisa, embrionul ramane in uter fiind vazut ca „Mem Stuma” (litera Mem este proprietatea Bina, inchis in toate partile). Si doar mai tarziu, cand dorinta enorma de a se naste apare, aceasta litera Mem se divide pe doua usi (litera Dalet de la cuvantul „usa” sau Delet) cu doua balamale („Tzirim” sau „balama” cuvantul mai inseamna si contractii natale), si in felul acesta copilul se naste.

Dar in momentul dinainte un nou nascut nu poate stii, prezice, sau simti ca stadiul in care se afla se poate deschide. De aceea un mediu puternic este necesar. Ne va impinge pe toti si ne va garanta forta suportului, forta trezirii care imi va aduce intotdeauna intentia in unitate.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce pot face daca am o mare dorinta sa ma unesc cu prietenii, dar oricat de mult incerc sa fac asta, nu pot ramane in aceasta stare mai mult de cateva minute si ma pierd in tot felul de ganduri fara importanta?

Raspuns: Trebuie sa te transferi singur de la un gand la altul, iar si iar. Ce poti face daca munca noastra se face in pasi mici, la fel ca si copii care cresc putin cate putin in fiecare zi. Dar copilul lucreaza toata ziua pentru a avansa. In mod constant testeaza mediul si pe el insusi: cat de bine i se potriveste, cum sa se dezvolte pentru a castiga de pe urma mediului.

Dar noi nu facem la fel. Ar trebui ca fiecare secunda sa cautam  sa folosim mediul, si cel mai bun mod de conectare la el. Noi nu dorim sa ne unim si sa ne testam: chiar daruim mediului? Poti face asta la fel cum o face un copil? Si in asta consta problema; este motivul pentru care progresul nostru este atat de incet.

Nimic nu ne retine. Am primit toate instrumentele; totul este scris pentru noi; totul este explicat; si tot ce trebuie sa facem este sa ne unim si doar sa o facem! Apoi nimeni, chiar daca este in cel mai indepartat colt al pamantului, nu va simti ca se poate face si in alt fel.

Doar efortul interior comun al intregului grup mondial va trezi fiecare inima. Nimeni nu are nici o alta sansa de a pastra calea, sa se trezeasca imediat si sa continue sa mearga mai departe. Asta este privita ca si garantia reciproca, cand toti garantam tuturor ca in curand se vor trezi si vor atinge o stare buna.

Egiptul nu este atat de necesar daca il trecem impreuna. Creatorul a aranjat totul astfel incat sa razbatem prin dezordinea asta privita ca „durerea in dragoste”, cand visez sa ma intalnesc cu cineva pe care Il iubesc si mi-e dor de El, cand anticipez  intalnirea care urmeaza.

Cu siguranta sufar pentru ca nu am ajuns inca la acea intalnire si nu ne-am reunit, dar deja traiesc in asteptarea ei, in iluminata anticipare a viitorului. Singura greutate pe acest drum este lipsa unitatii intre noi. In afara de asta nu mai exista nimic.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→