Vedem întreaga lume ca fiind plină de rău, dar înțelegem că acest lucru nu este adevărat, pentru că așa ni se pare din cauza egoismului nostru. De aceea, ne ridicăm deasupra ei și aderăm la Creator, care este bun și face bine. După aceasta, putem să ne dezvoltăm senzațiile, mintea și inima pentru a vedea lumea ca fiind rea și, totuși, să fim deasupra acestui rău, în interiorul forței care este bună și face bine.

Trebuie să ne organizăm, pentru ca, oricât este dezvăluit răul în lume, mai mult sau mai puțin, noi să rămânem întotdeauna în adeziune cu ”binele care face bine”, după cum este scris că „Ei au ochii și nu văd; ei au urechi și nu aud.” Noi simțim răul în dorințele noastre egoiste și întotdeauna ne stabilim pentru a rămâne pe linia de plutire, ca o baliză pe suprafața apei. Și, cu cât mai mult rău este descoperit, cu atât mai mult amplificăm binele care face bine și, ca atare, ne menținem deasupra, adică în credință deasupra rațiunii.

Cunoașterea dezvăluie din ce în ce mai mult răul; Malchut-ul din lumea infinitului se deschide tot mai mult, așa cum se spune că, spre sfârșitul corecției, imprudența se va înmulți. Între timp, ne menținem în permanență la suprafaţă, agățându-ne de cel bun, adică de Cel Superior. Acesta este modul în care vrem să petrecem fiecare zi și fiecare secundă a vieții noastre.

Este clar că este necesară o includere puternică în grup. Trăim mereu pe această graniță, pe linia de plutire, în punctul de echilibru dintre cele două lumi. Apoi se transformă în linia de mijloc, unde noi, înșine, trezim întunericul și atragem lumina. Totuși, deocamdată, tot ce trebuie să facem este să încercăm să plutim pe suprafața acestui rău, aderând constant la bine (Minutul 9:40).

Colacul meu de salvare este grupul de zece. Construiesc acest instrument prin anularea mea înaintea grupului de zece. Nu mă înec pentru că îmi pasă de prieteni, de beneficiul lor și nu de al meu. Acest lucru îmi permite să rămân pe linia de plutire, altfel mă voi îneca în apă. Cei nouă prieteni sunt cele nouă puncte din inimă care rămân la suprafaţă, în sentimentul că „Nu există altul în afara Creatorului” și îi susțin și mă țin de ei.

Nu mă agăţ de ei doar ca o persoană care se îneacă, încerc sa-i menţin să nu se înece și, prin urmare, mă menţin și eu pe linia de plutire. Mă anulez înaintea colacului de salvare, până la ”zero absolut”. (Minutul 33:05)

Mai întâi de toate, trebuie să vă anulați înaintea grupului de zece, pentru a vă abandona lui, fiindcă aceasta este prima etapă a muncii spirituale. Pot apoi să fiu sigur că sunt inclus în grupul de zece. Oricât de mare sunt eu, ca în exemplul rabinului Yossi ben Kisma, prin anularea mea în fața prietenilor, împlinesc prima acțiune spirituală. La urma urmelor, grupul de zece va fi întotdeauna mai mare decât mine. Pot fi cel mai mare, dar dacă există grupul de zece lângă mine, va fi întotdeauna mai mare ca mine. Prin urmare, primul meu pas spiritual este de a mă anula înaintea grupului.

După ce mă anulez, mai presus de această anulare de sine, pot să împlinesc deja tot felul de acțiuni în cadrul grupului de zece, prin includerea mea în el. Trebuie să aflu ce doresc prietenii mei și să mă angajez pe deplin să le îndeplinesc dorința. Grupul de zece, pe un nivel spiritual, este instrumentul meu pentru comunicarea cu Creatorul. Singur nu am nicio ocazie să îL contactez, nu am pe nimeni în fața căruia să mă pot anula și în legătură cu care să-mi pot dezvolta dorința, într-un grad spiritual.

Dezvălui răul și întunericul în mine și vreau să înțeleg lumina, dar acest lucru este posibil numai prin intermediul grupului de zece, prin anularea mea în fața lui, așa cum Malchut se anulează înaintea primelor nouă Sfirot sau ca cel inferioar care se anulează în faţa întunecatului Malchut, al celui  Superior. Trebuie să depun tot efortul pentru a-mi sprijini prietenii, adică să-mi trec calitățile mele, care sunt corectate de la primire, la dăruirea către grupul de zece. În acest fel, încep să aparțin gradului superior, deja un grad spiritual, iar toate acestea duc la o extindere a credinței deasupra rațiunii.

Mă pregătesc deja pentru următoarea revelare a răului. Mă schimb mereu și, prin urmare, nu pot creea niciun sprijin în mine, nicio centură de siguranță împotriva egoismului imprudent, când el erupe în mine. Prin urmare, mă leg de grup. Dacă astăzi investesc cât mai mult posibil în grup, adică să ridic prietenii, să-i servesc și să mă anulez, cu asta voi crea o asigurare pentru mine, pentru viitor.

Grupul este spaţiul meu de protecție, bateria, primele nouă Sfirot, care ulterior vor susține Malchut-ul meu. Investiția în prieteni, prin garanția reciprocă, este necesară pentru avansare, deoarece mai târziu ei vor simți că sunt obligați să mă salveze, adică să mă ”elibereze de închisoare” (din Ego).

Grupul funcționează ca o pompă. Ader la el, primind mai multă putere din el și apoi primesc un egoism suplimentar, care mă aruncă departe de prieteni. Prietenii mă întorc înapoi la ei, dar numai prin eforturile pe care le-am investit anterior. Acesta este modul în care lucrez tot timpul, ca un piston într-o pompă (Minutul 41:50)

Grupul de zece este o structură spirituală și nu una corporală. Aceasta nu este o povară sau o datorie dificilă pentru mine, ci este chiar viața mea. Pentru a fi mai exact, este un sistem pentru revelarea Creatorului. Pare că lucrez cu zece oameni corporali, cu care nu simt nicio conexiune. Totuși, treptat, datorită luminii reformatoare, încep să simt o legătură interioară între noi, în care se manifestă revelarea Creatorului.

El este între noi, în locul în care se ni se dezvăluie. Iar în relațiile dintre noi și prin dăruirea reciprocă, se dezvăluie în noi, noi senzații, adică o rețea care face posibilă simțirea forței superioare. Iar această rețea este ‘țesută” din calitățile prietenilor, adică a celor de la dăruire și dragoste, în care începem să-L dezvăluim pe Creator. Aceste proprietăți ale rețelei permit ca lumina superioară să se dezvăluie în ea.

Apoi, grupul de zece, dintr-o povară, din cele zece corpuri fizice, se transformă într-un mecanism de conexiune, într-un detector pentru revelarea Creatorului. Iar grupul devine vasul Sufletului meu. (Minutul 1:04:20)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/3/19, ” Zero Absolut „

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Sunt trei componente în percepția realității: Creatorul, prietenii și eu. Creatorul este îmbrăcat în prieteni și eu vreau să mă asociez cu ei. Asta se numește că „Israel, Tora și Creatorul sunt unu”.

Totul depinde de ce este considerat iluzoriu și ce este realitate. Un copil ascultă cum îi spun o poveste și percepe totul ca pe o realitate reală, imaginându-și cum merge Scufiță Roșie prin pădure și întâlnește lupul. Copilul poate să plângă sau să râdă, fiindcă el trăiește în această realitate. Însă, pentru mine asta este doar ficțiune, doar o poveste. Totul depinde de nivelul în care percepem ce se întâmplă.

Existăm într-o lume iluzorie, imaginară. Este evident că sentimentele noastre sunt reacțiile celor cinci simțuri ale noastre, care nu pot fi considerate obiective. Dacă am primi alte simțuri, am percepe o realitate diferită și am trăi în ea. Totul este o problemă de convenții, de consensuri între noi. Nu este niciun adevăr în această lume, deoarece nu este niciun indicator opus care ar putea fi evaluat.

Trebuie să ne ajustăm între noi la o percepție mai plină de adevăr, să trăim conform legii iubirii aproapelui și constant să o îmbunătățim. Apoi putem gradual să intrăm în ea. În această muncă este o perioadă de pregătire, când o persoană nu realizează cum trece de la un grad la altul. Mai târziu, trebuie să înceapă să lucreze conștient. Cred că este deja posibil să facem asta, pentru a termina sărbătoarea de Shavuot, prin a face o jumătate de pas înainte.

Este o rețea de conexiuni între noi și pe care nu o simțim. Totuși noi trebuie să ne ajustăm la ele, cu ajutorul principiului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti”. Aceasta este o lege a unei realități noi, un mod nou de gândire, o dorință nouă și relații noi.

Un Cabalist trăiește în două lumi, adică în două stări simultan. Acum decid că împreună cu prietenii voi intra într-un asemenea sistem de relații. Nu este nimic altceva și numai prin acest sistem mă uit acum la lume, la realitate, începând să mă adaptez la această lume nouă, prin aceste simțuri noi numite „zece Sefirot”.

Această lume este o iluzie în care suntem născuți. Pare că trăim în această lume ca într-un vis. În curând ni se va revela că toată viața trecută a fost un vis, o fantezie completă. De fiecare dată când trecem de la percepția noastră egoistă la dăruire, o nouă realitate ne este revelată, în schimbări atât de majore că ni se pare că nu poate să fie mai mult de atât.

În dăruire se deschid asemenea spații la care nici nu am visat. Mă includ cu prietenii mei și prin contopirea cu ei intru într-o realitate nouă, ca și cum ar fi într-un vis magic. 1

Nu ne putem uita în spate – asta este legea. O nouă realitate se deschide pe baza includerii noastre în prieteni și nu este nimic mai mult. Trebuie să aspirăm numai spre asta. Lumea este revelată prin conexiune, prin simțuri noi, printr-o realitate nouă, în fața căreia trebuie să te anulezi și apoi vei intra în ea.

Fiecare din noi s-a născut și a fost educat cu o percepție egoistă a realității. Așa am fost calibrați, ca o unealtă cu multe regulatoare. Acum eu, însumi, mulțumită trezirii interioare pe care am primit-o, vreau să mă calibrez la o percepție diferită a realității, care poate fi făcută cu ajutorul eforturilor mele, al grupului, profesorului și a Creatorului. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/9/19, „Sărbătoarea săptămânilor”

1 Minut 56:25

2 Minutul 1:06:00

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avansarea spirituală depinde de măsura în care ne anulăm la un zero complet în fața grupului. De fiecare dată când mă întorc la gândul nevoii de anulare de sine, sunt din nou îngrozit. Eu, însumi nu m-aș fi gândit niciodată la o asemenea idee, deși, desigur, ea vine de la Creator fie direct de Sus, ori prin mediu, prin tot felul de mijloace.

Eu, însumi sunt incapabil să mă anulez prin măsurarea avansării mele spirituale cu această măsură a anularii de sine. Mă regăsesc tot mai îndepărtat de spiritualitate, iar prietenii mei au tot mai mult succes. Asta mă descurajează, mă împiedică și mă enervează cu adevărat.

Cu toate acestea, pe de altă parte, eu trebuie să înțeleg că trebuie să fie așa. Dacă nu mă retrag din asemenea stări și dacă mulțumesc Creatorului de fiecare dată pentru că-mi reamintește de munca mea, din nou și din nou, apoi „fiecare bănuț se adună într-o sumă mare” și eu avansez și voi reuși într-o zi.

Nici măcar nu contează dacă îmi văd sau nu succesul, dar de fiecare dată când primesc o trezire spre adevăr, spre nulificarea mea în fața grupului, eu fac încă un pas înainte spre palatul Creatorul și, prin urmare, ar trebui să fiu bucuros.1

Anterior am avut dorința de a mă bucura de cunoașterea egoistă. Apoi acest loc se golește, iar această sărăcie totală este cea care face posibil  să nu cer împlinirea în înțelegere și simțire, ci să mă ridic deasupra lor și să cer abilitatea de a umple această goliciune cu dedicarea față de Creator prin grup. Reiese că mă deconectez de la starea corporală, mă ridic deasupra ei și îmi umplu dorințele cu măreția Creatorului. Aceasta este ridicarea la etajul superior, la credința deasupra rațiunii.

Este imposibil chiar să și compar aceste două stări: rațiunea și deasupra rațiunii. Tot ce înțeleg și simt, este în această rațiune, iar deasupra rațiunii este ceva ce nu vreau să înțeleg și să simt, ci vreau doar să dăruiesc Creatorului și să simt cum prietenii mei din grup dăruiesc Creatorului. Prin urmare, noi construim o stare nouă numită „lumea superioară”.2

Este bine că simt goliciunea Creatorului și plăcerea că Îi dăruiesc Lui, în special făcând munca pentru El, fără nicio recompensă. Asta ar trebui să fie foarte important pentru mine.

Creatorul intenționat construiește o stare pentru mine, unde nu Îl simt și nu Îl înțeleg, adică nu simt niciun gust în El. Prin asta El eliberează un loc în mine, curățându-l de gunoiul acestei lumi, așa încât încep să-l umplu cu măreția Creatorului.3

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/6/19, lecție pe tema „Zero absolut”

1 Minutul 0:20

2 Minutul 5:30

3 Minutul 8:10

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că atunci când îmi vine un gând rău, nu trebuie să îi rezist sau să îl resping. Deci, ce ar trebui să fac cu el?

Răspuns: Trebuie să lucrați la el. Lucrul la el înseamnă să iei acest gând cu tine, până în centrul grupului tău de zece, în centrul micului tău grup și să-l faci să dispară în conexiunea dintre voi. Imaginați-vă că aveți un grup în care vă uniți ca un întreg, cum ar fi gătitul de supă într-o oală. Când vine un gând, îl aruncați în această „supă”, astfel încât să se dizolve complet în ea.

Modul în care aceasta afectează grupul vostru este modul în care a fost intenționat să se întâmple. Principalul lucru este ca grupul să fie pregătit să adapteze acest gând, în interiorul lui, astfel încât acesta să se dizolve complet în el. Apoi, veți putea vedea rezultatul potrivit din asta.

Întrebare: Deci, pot să le spun prietenilor din grup despre acest gând? Sau este suficient numai să te gândești la asta și va fi prelucrat în interiorul grupului?

Răspuns: Nu trebuie să le spuneți despre el sau puteți alege să le cereți sfatul. Treptat, pe baza implicării voastre în grup, veți vedea dacă vă puteți consulta prietenii sau dacă încă vă simțiți incomod, etc.

Din Lecţia de Cabala în limba Rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană se află în intenția pentru binele său, ar trebui să încerce să-și schimbe intenția spre o intenție de dragul dăruirii, pentru a câștiga calitatea dăruirii prin propriile sale abilități sau trebuie să atragă lumina numai cu motivația sa egoistă, fără a încerca să se schimbe pe sine, dar dorind ca lumina să-l schimbe; este suficient pentru a dobândi calitatea de dăruire?

Răspuns: O persoană nu poate determina cu certitudine interconectarea sa cu lumina superioară. Prin urmare, se spune  că „Trebuie să faceți tot ce este în puterea voastră să faceţi, ca să vă schimbaţi pentru a vă asemăna cu Creatorul”.

Întrebare: O persoană poate dobândi caracterul de dăruire numai printr-o aspirație egoistă?

Răspuns: Exact!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă o dată am abordat studiul Prefeței la Înțelepciunea Cabala (Pticha), însă la un nivel nou, prin sentimente. Este atât de interesant, atât de profund, că încă odată ne lipsesc detaliile tehnice.

De ce, atunci când începem să punem orice întrebări tehnice, acest lucru ne îndepărtează de percepția senzorială în care am intrat, ne dă la o parte din ea?

Răspuns: Asta se întâmplă doar la început. De exemplu, atunci când oamenii învață să cânte la un anumit instrument muzical, la început omul trebuie să lucreze la tehnică. Ei trebuie să facă exerciții și să se învețe cu instrumentul.

De îndată ce îl stăpânesc, atunci este ca și cum se unesc cu acesta, iar instrumentul începe să exprime sentimentele lor, acelea pe care nu le pot exprima pe ei înșiși. Iau o vioară în mână și cânt în într-un mod în care nu am putut niciodată. Însă prin mânuirea ei, prin tânjire, prin sunetele ei, mă pot exprima.

Este la fel și aici. Mai întâi trebuie să învățăm instrumentul. Sentimentele noastre sunt instrumentul, nimic mai mult decât sentimentele, deoarece noi suntem doar dorința de a primi plăcere. Asta este ceea ce a creat Creatorul în noi.

Pentru a exprima sentimentele noastre pentru Creator, trebuie să le ducem deasupra egoismului nostru, adică prin dorință, spre prieteni. Este o oportunitate foarte mare, specială, minunată, ca să trecem sentimentele prin ei, deoarece altfel n-am să ajung în Creator!

Grupul pentru mine este un instrument la care cânt. Dacă nu l-aș fi avut, nu aș fi putut să transmit nimic Creatorului. Prin urmare, spargerea dorinței comune într-un număr vast de dorințe îmi oferă oportunitatea de a cânta, ca la clapele unui pian, tot felul de melodii de conexiune. Din ele asamblez o simfonie, un cântec de iubire pentru Creator. Acestea sunt sentimentele. Totuși, ei lucrează la matematică, la dorințe.

De câteva ori la lecțiile noastre, v-am spus despre prietenul meu care a lucrat la restaurarea unei orge în Catedrala Riga. Mi-a spus cât este de complex acest instrument. Avea cărți și articole despre structura orgii cu formule matematice complexe, inclusiv diametre, presiune, acorduri și așa mai departe.

Apare o întrebare: ce vom studia: mecanica, sau cum putem cu ajutorul ei să trezim sentimente?

De ce? Că să putem să devenim în totalitate stăpânii dorinței pe care El a creat-o și cu ajutorul ei să exprim totul în același fel în care o face El, precum calitatea dăruirii în relație cu calitatea Lui de dăruire. Așa încât să ne putem conecta, să aderăm la El.

De aceea, noi nu intrăm în sentimente fară o conexiune cu mecanica. În prezent noi nu acordăm atenție sentimentelor deoarece de îndată ce intrăm în acest lucru, noi nu înțelegem ce ni se cere. Trebuie să ne dezvoltăm percepția noastră senzorială, iar apoi cântam.

Ne vom uita la diferite desene și plângem sau râdem – fiecare va avea propria reacție. Nu aveți idee cât de multe desene sunt, mii. Așa că nu trebuie să iți faci griji despre mecanică. Vei avea toată mecanica pe care o vrei.

Astfel vom ajunge la acest nivel. Apoi totul va fi echilibrat: atât sentiementele cât și mecanica. Vei putea să cânți perfect la instrument și să-ți exprimi sentimentele prin ei astfel încât atât tu, cât și Creatorul, veți fi cu adevărat într-o înțelegere și o bucurie comună.

Din lecția de Cabala în limba rusă 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea lumilor construiește treptele scării, care poartă lumina și dorințele de sus în jos, corespunzător fiecăruia, pe fiecare nivel. Adică, sunt date condițiile corecte pentru conectarea luminii și a vasului în toate stările, de sus în jos.

Când această coborâre atinge partea de jos a scării, se produce o spargere și produce interconectarea acestor două forțe: dorința de a se bucura și dorința de a da. Aceasta creează posibilitatea includerii corecte a unuia într-altul, care nu mai există într-o formă negativă și egoistă și în care o scânteie de lumină se rupe, prin dorința de a primi.

Astăzi, prin eforturile și munca unui grup de zece, o persoană poate atrage lumina reformatoare, care va scoate în evidență scânteia pusă în interiorul dorinței egoiste și va începe să dezvolte atât dorința, cât și scânteia care se află în această persoană. Astfel, evoluția are loc chiar și la nivelul corpului, pentru că noi trezim lumina tocmai datorită spargerii și începem să lucrăm la conexiune.

Ca urmare a coborârii, lumina și dorința aproape ajung la zero. Și la sfârșitul scării, se produce spargerea, după care creația poate începe să urce înapoi,urmând aceiaşi pași. Numai datorită distrugerii, lumina poate pătrunde în dorință și apoi dorința începe să înțeleagă și să simtă ce înseamnă să fie similară cu lumina și, prin urmare, are nevoie de intenția de a dărui.

Adam HaRishon este considerat primul om, deoarece în el apare prima dată temelia creației care nu a fost acolo, înainte. Creația trebuie să fie independentă. Înainte de sfărâmare, Adam HaRishon era un înger și era numit „un om” doar pentru viitor. Dar, după spargere, este pregătit pentru corectare, primind dorința de a se bucura și dorința de a dărui reciproc, unul celuilalt.

Apoi, cu ajutorul luminii, putem începe să ne clarificăm dorința de a ne bucura, iar scânteia,în mod treptat, ia forma unui om, Adam, care este asemănător cu Creatorul. Dorind să devină ca și Creatorul, dorința de a se bucura se limitează pe sine și construiește un ecran, lumina reflectată. Din cauza scânteii, dorința atrage lumina reformatoare şi se îmbracă în intenția de a dărui. Dar, înainte de aceasta, ar trebui să simtă ura, respingerea și numai după aceea va ajunge la unitate și dragoste.

Până la nivelul uman, la care creația devine independentă, ea nu este separată de lumină. Toate celelalte niveluri: mineral, vegetal, animal și chiar și o persoană care nu a atins încă conștiința, execută doar instrucțiunile lumii fără nicio liberă voință. Prin urmare, nu există nicio răsplată sau pedeapsă în viața corporală, în această lume, pentru nimic.

După coborârea lumilor de sus în jos, spre această lume și spargerea lui Adam HaRishon, materia a început să se dezvolte în mod automat, datorită luminii reformatoare, pe nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal. Dar când creația atinge ultima, a patra etapă a nivelului animal, este rândul său să trezească scânteia introdusă în el și, astfel, „Homo loquens” (omul vorbitor) apare în lumea noastră, adică cei în care există un punct în inimă.

O astfel de persoană începe să simtă că există o anumită forță care îl/o controlează pe el sau ea, iar persoana se întreabă despre sensul vieții. Persoana dorește să devină similară cu Creatorul, dar găsește numai ura și respingerea în sine, în loc de unitate și dragoste. Prin urmare, îşi dă seama că are nevoie de un grup de zece și de lumina reformatoare și începe să acționeze. Fără conștientizarea răului, este imposibil să atingem binele^. (Minutul 28:30)
Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Prefață la înțelepciunea Cabalei”, Punctele 12-17

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate mediul corect să ajute la construirea unei legături familiale stabile şi puternice? Şi cum poate legătura familiei să întărească mediul?

Răspuns: Trebuie să învăţăm asta. Am avut multe conversaţii care se ocupă de acest subiect: cum să ne comportăm într-o familie, cum să echilibrăm relaţiile familiei. Este posibil să se găsească şi să se studieze totul în arhiva noastră.

Întrebare: Spui că viitorul va fi instabil. Cum ar trebui să înţelegem asta?

Răspuns: Asta este incorect! Eu spun că ar putea fi de nesuportat, dar poate de asemenea să fie normal, dacă înţelegem dinamicile dezvoltării noastre şi în ce manieră putem s-o corectăm.

Întrebare: Ce profesii şi experţi vor fi necesari în viitorul an?

Răspuns: În acest an, aproape toate profesiile vor fi necesare ca înainte, însă cu timpul va fi o revizie foarte serioasă a profesiilor.

Întrebare: Legalizarea drogurilor, sporturile şi smartphone-urile satisfac masele. Cum scăpăm de aceste capcane? Ce se va schimba acest an?

Răspuns: Nu ştiu! Este imposibil să schimbi ceva în societate, să o întorci la un anumit punct, fără educarea ei ca un întreg. Nu va funcţiona!

Întrebare: Umanitatea nu se joacă prea mult cu internetul şi cu tehnologia computerelor? Cât de mult trebuie să se mai dezvolte?

Răspuns: Este foarte bine că umanitatea „stă” pe internet, fiindcă va începe să înţeleagă oportunitatea comunicării unuia cu celălalt. Eu sper foarte mult ca în viitor acest sistem să înceapă să servească conexiunii generale dintre noi.

Întrebare: Majoritatea oamenilor sunt convinşi că sunt într-o conexiune excelentă cu ceilalţi şi că toţi ceilalţi sunt de vină. Cum este posibil să explicăm ce este conexiunea corectă?

Răspuns: Nu poţi face nimic, trebuie să explici. Atât de mulţi oameni, practic noi toţi ne justificam pe noi înşine şi credem că avem dreptate. Trebuie să ne gândim cum să explicăm că este un adevăr mai mare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 1/13/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Învățăm cum să lucrăm în primul nivel spiritual, atunci când, din a ne simți pe noi, înşine, în interiorul egoismului (în această lume), ne ridicăm la un nivel mai înalt decât egoismul nostru, la nivelul la care Creatorul sălăşluiește. Trebuie să discernem acești doi pași – egoismul nostru și nivelul de deasupra lui – pentru a trăi simultan pe ambele niveluri. Acesta va fi primul nostru grad spiritual.

Primul pas spiritual este cel mai dificil, deoarece nu este nici măcar ca un copil care face primii pași, ci este o lume cu totul nouă și o atitudine complet nouă față de realitate. Apar modificări cardinale în interiorul unei persoane. Îmi dau seama că imaginea naturală a lumii este văzută prin egoismul meu, în dorința de a primi cu care m-am născut și care a fost creată de Creator.

Această lume nu există într-o astfel de formă, de una singură, dar ea aşa pare că se află, în proprietățile mele egoiste, care pot fi schimbate, iar apoi şi lumea va începe să se schimbe. De aceea, pentru moment, lumea ne pare a fi întunecată, egoistă, iar apoi se va schimba.

O astfel de imagine a lumii ne este dată de Sus, de către Creator, pentru a putea ieși din această stare. Pentru aceasta, trebuie să ne imaginăm că toate acestea provin dintr-un grad mai înalt, în care domnește lumina, dăruirea și iubirea și umple toată realitatea. Și toate acestea există peste ego-ul meu, deasupra acestei lumi și vreau să mă agăț de această stare mai înaltă.

Dar  imaginea egoistă a lumii pe care o văd acum: neagră, nefericită, fără speranță, nedreaptă, provine de asemenea din lumină și, aparent, cu un scop anume. Prin urmare, rămân cu senzația acestei lumi așa cum este, dar vreau să aparțin unei stări mai înalte, unei lumi mai înalte, unde domnește Creatorul, cea mai înaltă lumină, puterea de dăruire și iubire. Vreau să fuzionez cu ea. Prin urmare, mă împart în două, încercând să mă agăț de cel mai înalt nivel cu toată inima și sufletul meu, în ciuda faptului că mă simt mai jos, în dorința mea egoistă de a primi. Nu văd nicio contradicție în acest lucru, fiindcă acești doi poli opuși trebuie să existe.

Cel care se îndepărtează de lumea inferioară și o simte pe cea mai înaltă se numește un înger. A trăi numai în lumea inferioară se aseamănă vieţii unui animal. Dar cineva care încearcă să existe în ambele lumi, în același timp, există în credință deasupra rațiunii. Forța de dăruire pe care cineva dorește să o găsească în lumea superioară trebuie să fie mai mare decât forța de primire care guvernează în lumea inferioară, egoismul nostru.

Progresul urmează, prin a coborî mai jos și mai jos în această lume, cu toate miasmele sale și, prin urmare, să crească tot mai mult și mai sus, în lumea spirituală: de la -1 la +1, de la -2 la +2, de la -3 la +3 , și aşa mai departe. Se spune că „Cel care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât el”. Iar „altul” este starea mea anterioară. De aceea, trebuie să coborâm pentru a găsi dorințele sparte și pe care, apoi, să le ridicăm la un nivel mai înalt și să le ”rezolvăm” astfel. Asta este munca noastră! (Minutul 0:20)

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 6/4/19, pe tema „Zero absolut ’’

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuție între Dr. Michael Laitman și Oren Levi

Rezumat

Omenirea învață cum să echilibreze cele două forțe opuse care acționează în ea, pentru a trăi în armonie cu restul naturii. Trebuie să echilibrăm mintea și înclinația rea pentru a crea o viață prosperă și sigură pentru toată lumea. Trebuie să ne vedem unii pe alții la fel de valoroși ca și cum am fi în cadrul unei familii. Dezvoltarea corectă în toate formele naturii este întotdeauna o combinație a forței binelui și a forței răului. Decât să concurăm unul cu altul, ar trebui să lucrăm în participarea reciprocă împotriva înclinației noastre rele. Cu alte cuvinte, eul nu este bun sau rău dar, modul în care îl folosim îl face așa. Trebuie să ne întrebăm pe noi înșine, dacă vrem să-i rănim pe ceilalți sau să-i ajutăm prin intențiile noastre?

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→