Intrebare: Ce este bucuria in munca?

Raspuns: Experimentez in mod constant anumite obstacole, dureri si ganduri care imi sunt trimise si sunt inca fericit sa le primesc! La urma urmei, ma studiez constant pe mine insumi  cu acest ajutor de la Creator, Lumina,  care evoca aceste senzatii in mine. Se pare ca ma impunge intr-un punct aici, alt punct dincolo, cu un gand, o dorinta, o atitudine si imi demonstreaza ce este gresit in mine.

Intrebare: Dar cum aducem “ caminul ce va sa vina castigat cu greu,” la sursa noastra de existenta, daca nu stim unde se presupune ca ar trebui sa mergem? Un vapor poate naviga pe mare dupa stele, o masina dupa semnele de pe drum, dar in spiritualitate, nu sunt semne deloc. Atunci, cum gasim drumul nostru catre ea?

Raspuns: In clipa in care pregatesti dorinta corecta in interiorul tau, subit vei simti ca esti deja in locul potrivit! Instantaneu vei simti ca nu trebuie sa mergi nicaieri. Gaseste doar dorinta potrivita si vei vedea ca esti deja acasa.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/6/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Vom continua să suferim pana la sfârsitul corecţiei?

Răspuns: Suferinţa este simtirea zonelor necorectate din interior. De îndată ce încep să le vizionez în mod corect, nu le mai iau ca suferinta, în schimb, voi simţi o recunoştinţă imensa pentru Lumina, care-mi arata ceva ce pot corecta în mine.

Durerea este o chemare la acţiune. Dacă am o rană care nu doare, este destul de periculos, deoarece voi lăsa boala sa stea acolo. Dar, dacă doare, aceasta boala (nu rana în sine), mă obligă să încep să caut tratamentul.

Ei bine, atunci, este durerea buna sau rea? Este posibil să opresti un anumit centru nervos în creierul tău şi vei inceta sa simţi durerea cu totul. Dacă piciorul ia foc, nu te vei simti arsura. În cazul în care braţul tău este blocat într-o maşină, nu vei observa. Durerea este ajutorul care ne subliniază defectul! Prin urmare, avem nevoie s-o vedem ca mijloc de corecţie.

Din partea 1a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un incepator este predispus la lupta cu obstacolele şi la încercarea de a le muta din drum. El nu este în măsură să se conecteze la Creator prin aceste obstacole şi încă nu poate vedea că tot ceea ce i se întâmplă în viaţa vine de la El.

De aceea, el împinge obstacolele din cale în egoismul său şi se enervează pe alţii, în timp ce doreste să-si facă o viata frumoasa, usoara, aşa cum se obişnuieşte printre toţi acei oameni din lume care nu simt încă legătura cu Creatorul. Acestia sunt primii pasi în activitatea noastră.

Dar, după ce o persoană a depus efort pentru a intra in grup, conectandu-se cu învăţătorul şi cărţile, Lumina începe să-l afecteze mai puternic. Şi chiar dacă el nu simte, vede cum se schimbă interior. De fapt, el începe să observe legătura sa cu puterea conducatoare, cauza a tot ceea ce se întâmplă în jurul sau, forţa care există undeva în natură, în interiorul sau, şi evocă dorinţele şi gândurile sale.

Există un factor guvernant interior în ea  şi o persoană începe să stabilească o legătură cu acesta, în timp ce încerca să înţeleagă de ce El face toate acestea, în ce scop, şi cum ea ar trebui să răspundă la aceasta? O persoană traieste pentru foarte mult timp până când ajunge la senzaţia că totul în jur este declansat de unele cauze interne insuflate de Creator. Şi apoi, ea înţelege că trebuie să pună destul de un efort în grup, diseminare şi studiu, în scopul de a trece prin această etapă de ascundere mai repede.

Şi atunci când ea nu mai uită că totul vine din forţa internă, care-o trezeşte şi-o ghidează, munca ei devine mai conştientă, precisa şi practica. Astfel, ea acumuleaza treptat, dorinta necesara pentru a-L descoperi pe El, care organizează lumea din jurul nostru, astfel încât aceasta conectare ascunsa este dezvăluita în cele din urmă.

Dar există mai mult de lucru după aceea, muncă care continuă până la sfârşitul corecţiei prin obstacole. Singura întrebare este: Cât de repede va incepe o persoană să-i recunoască şi să-i utilizeze ca ajutor pentru a realiza o conexiune, adeziune, cu Creatorul?

La urma urmei, Lumina ilumineaza dorinta noastra necorectată, dezvăluind straturile sale mai profunde şi interioare cu fiecare nou grad. Acesta este singurul lucru care ne determină să simtim durerea. Dar durerea este simptomul unei boli, desfăşurarea egoismului, corupţia! Numai atunci primim o oportunitate de a ne corecta şi judeca pe noi înşine şi lumea la o scară de merit.

Prin urmare, este necesar sa lucram la noi insine, în scopul de a justifica orice stadiu pe care începem să-l simtim mai profund, mai puternic şi mai iritant. Cu cat mai mult avanseaza o persoană, cu atat mai mari şi mai profunde ii sunt prezentate obstacolele şi cu atat mai puternice sunt loviturile. Dar, în acelaşi timp, ea începe să înţeleagă ce se întâmplă, chiar dacă cel drept, de asemenea, cade şi devine un „păcătos”, astfel încât ea poate să crească şi să devină dreapta din nou.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfătuiesc să practicăm în mica noastră „camera de joc,” in „bula” din această lume, până când ne dăm seama că nimic nu funcţionează. Cine ne va da această senzatie? Este forţa superioară care locuieste în afara percepţiei noastre, dincolo de lumea noastră.

Asta e ceea ce ne impiedica. Asta e ceea ce ne duce la eşec în loc de succes. De ce? Pentru a ne contraria, pentru a ne trezi. Creatorul flirteaza cu noi, astfel încât să putem începe să-L dorim chiar mai mult şi de a dezvolta, la cele mai bune capacitati ale noastre, o nevoie reală de daruire, care se află în afara naturii noastre.

În timp ce ne formam această dorinţă de a iesi din colţul familiar, egoist, vom începe să realizam cât de mic şi limitat este. Este similar cu o gaură neagră care nu permite luminii sa intre datorită forţei de gravitaţie de netrecut. Noi, de asemenea, locuim într-o „gaură neagră”, în imposibilitatea de a ieşi din ea. Pe de altă parte, putem cultiva necesitatea de a ne elibera, „la dorinţa fără o dorinta.”Asta, putem face.

Cum aşa? Asta este pentru că dacă îl aranjam în mod corect, grupul leagă toată lumea. Asa functioneaza lucrurile în viaţa de zi cu zi. Oriunde mă duc, tot felul de lucruri imi sunt oferite pe care nu aş vrea sa le aleg niciodata. Mi s-a spus ca pilulele pentru dureri de cap sunt ceea ce am cu adevărat nevoie, dar ce se întâmplă dacă mă simt bine, şi totul este în regulă în viaţa mea? Atunci imi spun, „Cum vine asta? Iti lipsesc cele mai importante lucruri! Uite, vecinul tau deja le-a cumpărat. Avem un sortiment de nu-ti vine sa crezi.

Într-adevăr, nu m-am gândit astfel de placeri niciodata, dar eu sunt necruţător împins să le încerc şi sa vad eu insumi. Cu alte cuvinte, ei formează o dorinţă în mine, care vizează ceva pentru care nu am nici o dorinta. Asa este, din nou si din nou. Astfel este impactul societăţii.

Noi, de asemenea, ar trebui să cream o agenţie de publicitate a lumii spirituale, care ar lucra în mod constant in noi, formând o nevoie pentru ceea ce nu avem nevoie. În această agenţie, munca mea trebuie să se bazeze pe stiinta ca astfel, prin intermediul acţiunilor externe, lucrez la mine insumi.

Nu contează că eu vreau să mă manipulez în achiziţionarea produsului spiritual. Am pus această dorinţă prin intermediul grupului, prin dorinţele lor şi revine la mine într-o formă de nerecunoscut. Ca urmare, am devenit inspirat şi, literalmente din necesitate, încep să depun eforturi spre împlinirea spirituală.

Ce este trecut prin altii este nu mai este al meu. Mesajul meu iniţial a devenit saturat de dorinţa prietenilor, iar acum întregul grup devine dependent de această poveste: „Ştii, e asa de tare acolo, în spiritualitate! Comparativ cu lumea noastră, e ca si raiul pe pământ! ”

Ei mi-au spalat creierul cu mesaje pe care nici ei nu le cred. Ei doresc să-mi vanda un produs şi să facă un profit fiind agenţi de publicitate pentru el, în timp ce eu iau cuvintele în serios şi exercit mare efort in a cumpăra lumea spirituală pentru mine.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina obţine dorinţe şi le corectează. Iniţial, dorinţa nu are o mişcare independentă, care nu este cerută de lumină. Dar dacă acesta este cazul, cum pot arătă vreo iniţiativă, aşa numita „trezire de jos” (Itaruta de-Letata), care îmi este cerută?

Această trezire este posibilă deoarece Lumina se străduieşte să aducă dorinţa de conştiinţă de sine şi comportamentul conştient, astfel încât dorinţa să se simtă autonomă şi independentă de Lumină. Şi apoi, o dată ce este pe cont propriu, independentă de lumină, dorinţa poate decide ce vrea şi să ceară modificări de la Lumină.

Această cerere poate fi egoistă, când dorinţa vrea să se împlinească pe sine în contul naturii sale originale. Totuşi, cu ajutorul Luminii, este posibil ca dorinţa să atingă o stare când îşi doreşte o schimbare adevărată şi cere împlinire nu pentru propria mulţumire, ci pentru mulţumirea Luminii, Creatorului  şi a altora.

Oamenii care vor să ajungă la o astfel de cerere şi întreabă de bunăstarea altora sunt denumiţi „Israel” (din Ebraică – „Yashar Kel” – direct spre Creator). În schimb, toţi ceilalţi oameni care doresc simplu să-şi împlinească dorinţele fără nici o conexiune cu Lumina, sunt denumiţi „oameni laici.” Şi dacă o persoană crede că Lumina Superioară îl poate ajuta să se împlinească el însuși, este denumit „religios.”  Toată umanitatea este împărţită între aceste trei părţi.

Din partea 2 a  Lecţiei zilnice de Cabala din  5/3/2011, Shamati Nr.5

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mintea mea înţelege că merită să Îi justific Creatorului acţiunile asupra mea, dar totuşi mă simt rău? De ce nu imi pot afecta starea interioară cu acţiuni exterioare precum rugăciunea?

Răspuns: Ce simte dorinţa ta la un moment dat, eşti de fapt tu. În spiritualitate, nu te poţi preface şi nu  poți spune ceva ce nu simţi. Trebuie să ajungi la corectarea inimii tale. Şi, mai presus de toate, trebuie să ne dăm seama exact ce este în inima noastră.

Dacă plângi, ce plânge în tine: ochii tăi sau inima ta? Aceasta este diferenţa! Problema este că tot ceea ce facem este în exterior, în timp ce ştiinţa Cabala este în înţelepciunea interioară, partea interioară a Torei. Trebuie să sapi în inima inimilor, să studiezi şi să o testezi.

Apoi vei înţelege că acţiunile exterioare doar îţi stau în cale şi acoperă imaginea autentică; ele te induc în eroare şi te păcălesc. Trebuie să-ţi dezveleşti inima şi să lucrezi cu ea neteatral, fără lamentări şi fără lacrimi.

Dacă iei un sedativ şi te opreşti din furie, va transforma oare asta cu adevărat păcătosul din tine într-un drept? Nu, totul este evaluat de către senzaţia interioară din inimă. Şi noi ştim cum este asta. Credem că tot ce avem de făcut este să ne amărâm şi să ne facem să plângem. Cabala nu anulează acţiunile exterioare, dar vrea ca ele să reflecte starea interioară, deoarece fără ca aceasta să fie adevărată, munca noastră este fără rost, şi nu vom ajunge la destinaţie.

De aceea nu te teme că vei ajunge păcătos la un moment dat şi drept într-un alt moment. Sunt două stadii ale aceluiaşi nivel spiritual, aşa cum este spus: „cineva nu poate duce la îndeplinire o Mitzva (poruncă) decât dacă o încalcă mai întâi.” Asta înseamnă că cineva mai întâi suferă îngreunarea inimii, o încărcătură adiţională de egoism  şi este considerat un păcătos care a nesocotit o „Mitzva” şi simte la ce nivel nu este în stare să o facă.

Apoi, devine mai puternic cu ajutorul mediului, cere Lumina care Reformează, îşi corectează dorinţa şi devine drept, numai pentru a cădea din nou. După acestea, mai primeşte o doză de dorinţă egoistă şi se transformă într-un păcătos încă o dată, pentru a continua să se corecteze, pentru a deveni „drept.” Este spus: „de o mie de ori un drept va cădea şi se va ridica din nou.”
Orice grad spiritual începe cu o nouă încărcătură de egoism şi începi ca „păcătos.” Apoi, termini corecţia şi atingi adeziunea cu Creatorul, acest grad şi apoi eşti considerat ca fiind drept.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala5/2/2011, Shamati Nr. 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simţeam când am început să studiez Cabala că îl pot auzi clar pe Creator. Acum simt că receptivitatea mea a scăzut.

Răspuns: Asta pentru ca Creatorul vrea să te armonizeze cu El mai bine şi să îţi demonstreze că nu eşti destul de bine armonizat cu El. Şi ar trebui să cauţi ca cel mai exaltat moment pe care l-ai experimentat pana acum, iar el să fie constant viu în tine. Tu trebuie, indiferent de obstacole, să te acordezi la acel sentiment anterior, în timp ce el va fi înnoit pana la urma.

La începutul creaţiei, în prima noastră stare experimentată (1), am simţit numai Lumina „Nefesh,” cea mai mică lumină. Apoi, am coborât în lumea noastră, în starea spartă (2), şi ne ridicăm acum din lumea noastră înapoi în starea a treia (3).

A treia stare este aceeaşi ca şi prima, deşi simţim lumina „Yehida” în ea, care este de 620 de ori mai mare decât cea iniţială pe care o aveam în prima stare. Este lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida).

De ce este asa? Deoarece ne-am acordat, în ciuda obstacolelor! Pe drumul de la prima stare la starea a 3-a, ni s-au dat numeroase obstacole de toate felurile, dar, indiferent de ele, ne-am acordat la aceeaşi Lumină, „Nefesh” care a fost la început. Lumina nu se schimbă.

Mi-am ridicat receptivitatea şi am devenit o coardă vibrantă, în locul ţevii groase de metal ce eram la început. Am devenit mai subtil, sensibil, senzual şi receptiv.

Rezultatul este, din prima stare în care am existat plin de lumina „Nefesh” la nivelul nemişcat în care nu simţeam nimic, acum, dimpotriva, mă descoper pe mine egal cu Creatorul, aceasta fiind revelarea marii lumini „Yehida.” De ce este aşa? Doar pentru că m-am acordat la ea. Acesta este procesul prin care trecem.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabala 4/21/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala in lume mult mai activ, astfel incat oamenii, influentati de gandul comun si dorinta comuna, sa o inteleaga mai repede. Pentru ca realizarea, intelegerea si gandurile trec de la unul la altul. Asadar, trebuie sa ne grabim dezvoltarea cu ajutorul mediului si sa obtinem mai mult timp.

Datorita efortului nostru comun si asistentei reciproce care este privita ca si „garantie”, ajungem in punctul in care vom cere schimbarea. Forta superioara va fi revelata si cu ajutorul ei ne vom ridica deasupra egoismului, voim iesi din „Egipt”.

Asa va fi pentru intregul grup Cabalist, la fel ca si pentru intreaga lume. Daca forta superioara nu va aparea in lume, daca nu exista nicio sansa de a ne reforma cu ajutorul intelepciunii Cabalei, ne vom muta pe calea corectiei acompaniati de o imensa suferinta, inclusiv razboaie mondiale.

Creatorul uraste corpurile egoiste si vrea sa faca orice pentru a ne infrange egoul, inclusiv evenimente dramatice care deja au avut loc in istorie. Omul are doua cai de corectie a dorintei sale egoiste: calea Luminii (Achishena, accelerarea timpului) si calea progresului natural prin suferinta (Beito, „in timpul sau”).

Va trebui sa experimentam sau ura fata de natura, Creator, care apare in dorinta noastra egoista, sau vom dezvolta acelasi fel de ura ireconciliabila fata de natura noastra egoista, in interiorul nostru.

Trebuie sa ajungem la stadiul de „a plange”, dupa care Creatorul, Lumina, se va revela singura si ne va reforma intentia din egoista in altruista. Pana cand acest stadiu va fi atins, trebuie sa ajungem la concluzia ca nu exista un stadiu mai rau decat asta si ca nu mai ramanem in egoul nostru nici un moment in plus. Intrebarea este totusi, cum vom ajunge la acest stadiu:prin suferinta loviturilor sau prin cercetarea atenta.

Rezultatul este doar unul: nu imi mai tolerez egoul deloc si il urasc mai mult decat orice in lume: „Mai bine mort decat cu o astfel de viata”. Daca simt asta in adancul egoismului meu, Lumina va incepe sa lucreze asupra mea.

Totul se intampla dupa legile naturii. Nu pot doar sa plang mai tare si astfel sa atrag Lumina. Avem de-a face cu o lege stricta, Lumina Superioara si trecem prin stari specifice, stadiu dupa stadiu, cand Lumina lucreaza conform ordinii  gradelor spirituale, Lumina si dorinta care se arata in ele.

De aceea, nu are rost sa stam sa steptam pana cand se intampla. Niciodata nu se va intampla. Inainte de orice altceva, avem nevoie de o dorinta pentru corectie si ura totala fata de egoism. Cu siguranta o vom obtine, sau prin calea suferintei, sau prin calea Luminii. Atunci Creatorul ni se va revela si ne va reforma.

Era un timp cand doar cativa alesi erau capabili de o astfel de corectie, dar astazi intregul grup, chiar intreaga lume in general va trece prin asta. Totusi, trebuie sa trecem prin aceleasi grade si aceleasi stari.

Asadar, cand este vorba de mai multi oameni, ei pot asista si se pot ajuta intre ei pentru a ajunge la o revelatie comuna. Pentru ca toti sunt conectati, tot ce simte si intelege o persoana vor simti si ceilalti. Astfel, datorita garantiei, se poate ajunge foarte repede la intelegerea si experimentarea generala si decide ca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Shamati No. 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→