Întrebare: Ai spus că oricine se poate adresa Creatorului, cu condiția să fie similar cu El – prin grupul de zece. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: Trebuie să ating aceeași frecvență. Ca să-ți ajustezi frecvența aparatului tău de emisie-recepție trebuie să fii pe același val cu Creatorul.

Calitatea de dăruire și iubire vine de la El către tine și, ca atare, trebuie să plece de la tine către El o calitate similară. În caz contrar, Creatorul nu te va auzi, pentru că El este un sistem care rezonează, care percepe doar semnalele echivalente cu natura sa.

Întrebare: Putem să ne adresăm Creatorului prin bucurie?

Răspuns: Nu prin bucurie, ci doar prin echivalență. Bucuria nu este un indicator al echivalenței, fiind doar un rezultat al acesteia. În principiu, oricine poate simți bucuria.

De aceea, mai întâi trebuie să-L contactăm pe Creator printr-un modem, printr-un fel de aparat de conectare, care să ne adapteze calitățile la acelea ale Creatorului, iar grupul de zece îndeplinește rolul acestui modem.

Din lecția de cabala în limba rusă, 2/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă dorința de a primi este baza noastră, atunci care este calitatea dăruirii și cum poate fi separată de dorința de a primi?

Răspuns: Avem doar o singură calitate – să primim, să ne bucurăm, să simțim totul în noi, înşine, în egoismul nostru. Nici nu ne putem imagina ce înseamnă să nu ne simțim în calitatea noastră. Cum poate fi aceasta? Unde mă simt?

Prin urmare, o nouă calitate, sentiment, senzație, care este opusă naturii noastre, se construiește deasupra noastră, iar ea poate fi construită numai cu ajutorul luminii superioare. Trebuie să facem tot ce putem pentru a atrage lumina, pentru a o îndrepta într-un fel, spre noi, înșine, pentru a ne apropia de ea. Asta facem noi.

Dacă încerc să experimentez direct lumina superioară, atunci voi eșua. M-aș ocupa de misticism, calomnie, convenții, poate atribute religioase. Dacă vreau cu adevărat să încep să simt lumea superioară, atunci aceasta necesită o forță superioară. Trebuie să mă adresez în mod clar Creatorului și să cer de la El, iar acest lucru este posibil numai dacă ne întoarcem împreună spre El.

Pot să studiez timp de mulți ani Studiul celor Zece Sfirot sau Prefață la Înțelepciunea Cabalei (Pticha), dar dacă nu mă voi direcționa prin grup către Creator, voi eșua.

Din Lecţia de Cabala în limba rusă, 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să îndeplinim poruncile?

Răspuns: Îndeplinirea poruncilor înseamnă să îndeplinești condițiile interconexiunii, ale conexiunii dintre noi.

A fi conectați între noi, într-un singur sistem al lui Adam, este o poruncă.

Deși acest sistem conține dorințe egoiste, totuși prin construirea conexiunilor altruiste dintre părțile sale, devine similar cu Creatorul, calitatea dăruirii, care este revelată în mod special în ea, în măsura în care devine dăruire – întâi la nivelul egoist zero, apoi pe primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea nivel. Apoi Creatorul apare în forma luminii Nefesh, Ruach, Neshama, Haya și Yechida.

Din lecția de Cabala în limba rusă 11/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură ne permit percepția și înțelegerea rădăcinilor spirituale eterne ca să vedem viitorul în cadrul lumii materiale?

Răspuns: Nu pot să spun că este o corespondență exactă între spiritual și material și că cineva poate să prevadă viitorul. Viitorul depinde de mulți parametrii care sunt dincolo de dorința ta; în particular, pentru mulți oameni specifici și factori.

Prin urmare, este imposibil să prezici viitorul într-un mod acurat. Poți spune în ce mod decurge, însă ce stare va căpăta în fiecare moment, tu nu știi.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/20/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea pe care o văd în fața mea este o literă sau o colecție de litere? Scriem această lume sau o citim?

Răspuns: Vedem această lume ca printr-un șablon prin care trece Lumina către noi. Desigur că nu este Lumina Superioară cea care ne afectează astăzi, dar este totuși un aspect al ei. Ea trece prin 22 de șabloane și astfel este reflectată în noi.

Eu nu văd aceste șabloane, nu văd Lumina trecând prin ele. Totul se întâmplă în mine și eu văd rezultatul a ceea ce se întâmplă în mine, ca pe egoismul meu, simțurile mele, dorința mea, care este influențată de Lumină, prin aceste 22 de șabloane.

Întrebare: Înseamnă că o persoană deosebit de sensibilă poate deodată să vorbească ebraică sau să înceapă să scrie în ebraică?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Există vreun fel de acțiune spirituală în studierea limbii ebraice ca muncă în grup? Cu toate astea, deși știu că este bine, totuși nu mă pot forța să o studiez.

Răspuns: Conversația noastră nu este o lecție despre studiul limbii ebraice. Am intenționat să îți spun ce cod folosește Cabala pentru a descrie acțiunile Lumii Superioare. Dacă nu le-am fi studiat impactul asupra noastră și consecințele lor, atunci  cu adevărat nu am fi știut sau nu am fi fost interesați de această limbă. Ar fi fost cu adevărat moartă.

Dar ea devine din ce în ce mai vie, fiindcă din ce în ce mai mulți oameni din lumea noastră vor să știe cum îi controlează Lumina Superioară. Să vorbești cu Forța Superioară pe principiul „El este pentru mine și eu sunt pentru El” este posibil numai prin șabloanele literelor, prin cele 22 de imagini stabilite.

La fel cum folosim mașina de scris pentru a bate literele pe hârtie și acest sistem funcționează în același fel.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 6/01/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întunericul este un semn al abundenței luminii Hochma și că tot ce lipsește este lumina Hassadim, pentru ca întunericul să strălucească precum lumina. Întunericul este manifestarea Creatorului, dar trebuie să adaug lumina Hassadim în acest întuneric, fiindcă numai în această măsură îL putem descoperi pe Creator, pentru a-I aduce mulțumire. Cu cât mai multă lumină Hassadim, cu atât sunt mai mari revelările, fiindcă, deși Creatorul umple întreaga lume cu Lumina Sa, totuși nimeni nu îL poate simți, decât aceia care pot adăuga Lumina milei, după cum este scris că „în lumina TA vom vedea lumina”.

De aceea, într-o stare de greutăți, trebuie să credem că nu există altceva în afară de Creator și să ne bucurăm de orice rău revelat de EL, pentru că acesta este un semn că ceva bun va fi dezvăluit curând. Iar dacă primesc o lovitură, înseamnă că sunt gata pentru descoperirea gradului următor. (Minutul 55:00)

Creatorul își dezvăluie atitudinea față de mine cu mai multă claritate, dar îL pot percepe ca fiind rău și să sufăr, deși în realitate totul este bine. De aceea, în cele mai acute și critice stări, avem cea mai mare oportunitate de a spune că totul vine de la Creator pentru binele nostru. (Minutul 57:15)

De ce venim în această lume, dacă scopul nostru este să o părăsim? Cădem în regatul dorinței egoiste să ne bucurăm, la cel mai scăzut nivel al realității, ca niște animale primitive, pentru a ne ridica de aici. Suntem chiar mai răi decât animalele, deoarece suntem de acord cu răspunsurile noastre instinctive și automate. Suntem sclavii egoismului, în timp ce un animal nu se simte înrobit. Chiar și animalele de casă nu se simt înrobite când își pierd libertatea, ci îl iubesc pe stăpânul lor, care le hrănește, iar ele sunt gata să muncească pentru el.

Dar Creatorul nu ne permite să trăim în acest fel, cu egoismul nostru. Fiecare generație consecutivă se simte din ce în ce mai nefericită. Astfel, Creatorul ne scoate din gradul animal și ne ridică la nivelul uman, iar noi trebuie să învățăm să ne asemănăm cu Maestrul.

Aceasta este o lucrare specială din partea creației. De aceea, Creatorul ne trezește constant sentimentul că suntem în exil, în sclavie, în micime, fără cunoștința și simțirea stăpânului nostru, ca un animal care nu se lasă îmblânzit. Va fi astfel până când îL vom descoperi pe Maestru și vom realiza că El este cel mai sublim, iar atunci ne vom pleca în mod conștient, dar nu din obiceiul animalic, ci din atingerea măreției și a înțelegerii rolului Său în creație și a efortului Său de a ne ridica la nivelul Lui, astfel încât nu numai să ne împlinim dorința, ca un animal legat de proprietar, ci să primim aceleași calități ca ale stăpânului. (Minutul 1:02:21)

Viața este un sentiment de adeziune la Creator, de armonie cu forța superioară, de mișcare la unison, de absență a percepției de conducător și adept, ci numai împreună. Acolo, în cel mai înalt punct, unde sfârșitul acțiunii este unit cu gândul inițial, Creatorul și creația realizează o astfel de adeziune, încât nu există nici primul și nici ultimul, ci doar toți împreună. ( Minutul 1:06:50)

Trebuie să ne întoarcem la adeziunea către Creator, ca un embrion în pântecele mamei, legat de ea în toată esența ei. Dar acum nu mai sunt un copil, ci un om matur, împovărat de experiența diferitelor stări și cunoștințe. Împreună cu toată această povară, mă anulez în fața Celui Superior, ca un embrion. Nu-mi anulez gândurile sau dorințele, ci încerc să fiu devotat ca un embrion, mamei sale. Totul se întoarce întotdeauna la primul punct al concepției – punctul de adeziune completă dintre creație și Creator. Indiferent cât de mare, puternic sau inteligent am devenit, mă reduc la un singur punct, în interiorul Creatorului. (Minutul 1:25:18)

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/23/19,  Scrierile lui Rabash, voi. 1, articolul 20, „Cel ce-și împietrește inima”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 13: Adevărul se va arăta în felul său, pentru că cel care regretă face cunoscut regretul său. Nu se poate abține sau ascunde. Într-adevăr, vă simt pe toți împreună, că astăzi a fost înlocuit pentru voi cu mâine și, în loc de „acum”, voi spuneți „mai târziu”. Nu există nicio cură pentru asta, ci doar să facem efortul de a înțelege greșeala și distorsiunea și, anume, că acela care este salvat de Creator, este salvat numai dacă el are azi nevoie de salvare. Iar acela care poate aștepta până mâine, va obține salvarea sa după ani și ani, Doamne ferește!

Sub nicio formă nu trebuie să amânăm pentru mâine niciun fel de trăiri, gânduri, definiții și dorințe. Omul trebuie să le adune, să le direcționeze către Creator și să le raporteze Lui.

Să zicem că am în cap multe gânduri, toate trebuie atribuite Creatorului, lipite de El, fiindcă trebuie să înțeleg că El este sursa lor în trăirile mele și în mintea mea.

Dacă ne mișcăm în permanență în relație cu El, atunci va apare treptat imaginea corectă a conexiunii dintre mine și Creator. La început, Creatorul se manifestă sub forma Sursei originare a tot ceea ce mi se întâmplă, în mine și în lumea înconjurătoare. Și, atunci, văd că nu există nicio lume înconjurătoare și toate sunt ceea ce El construiește în jurul meu, în simțirile mele, ca o proiecție a acestor senzații.

Lucrul principal este să încerc constant să mă leg de Creator, ca fiind cauza principală a tuturor trăirilor mele. De aceea, Baal HaSulam scrie că acela care nu urmează asta va deveni mai înțelept după ani, dar cine știe când?

Dacă o persoană neglijează acest lucru, atunci este respinsă de la munca spirituală și nu se va putea întoarce, până când se apropie ciclul următor, care este ca o revoluție a Pământului în jurul Soarelui, care poate lua cu adevărat mulți ani.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 11/02/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul mă influențează diferit în funcție de schimbările din mine? Sau influența Lui rămâne la fel, dar percepția mea se schimbă? Ce se schimbă, a mea sau a Lui?

Răspuns: În lumea noastră vorbim despre ceea ce simte un om: o schimbare a vremii, a mediului, societatea înconjurătoare și toate celelalte.

Dar Cabala explică faptul că totul este în mine: societatea, omenirea, vremea și tot ceea ce se întâmplă. Doar că eu văd totul numai în afară, în exteriorul meu, ca pe diferite niveluri ale naturii.

De aceea, pentru a mă schimba la interior, schimb lumea din afara mea. Și, invers, mie îmi pare lumea a fi în afară, astfel că eu, schimbându-mă, voi vedea rezultatul schimbărilor mele.

Doar îmi imaginez că există în jurul meu un „ecran” de 360 de grade și că, pe el, văd toate schimbările care apar în mine, la toate cele patru niveluri: vorbitor, animal, vegetal și mineral și care sunt cele patru faze ale dorinței mele, care se proiectează pe „ecranul” exterior, ca la cinema.

Există aici două abordări. Fie eu, schimbându-mă, schimb lumea din jurul meu în mai bine. Fie rămân la fel și lumea în jurul meu se schimbă, pentru a mă forța să mă schimb. Deci, ori Creatorul mă trage mai departe cu o forță pozitivă, ori mă împinge din spate cu o forță negativă. Eu văd toate astea pe „ecranul” din jurul meu.

Întrebare: Atunci ce se poate spune despre cele patru anotimpuri ale anului care se înlocuiesc permanent unul pe altul?

Răspuns: Acestea sunt cele patru fundamente, cele patru faze ale Luminii reflectată în mine sub forma de patru anotimpuri. Totul este divizat în patru, cinci sau zece părți. Aceasta este lumea mea interioară proiectată în acest fel în exterior.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: Creatorul a împietrit inima Faraonului, adică dorința egoistă de a ne bucura. Este necesar să o izolezi și să o mărești ca să devină evident cine este dușmanul tău pe calea spre Creator, să-l identifici, apoi să-l schimbi din Faraonul rău, în Creatorul cel bun și, astfel, să ajungi la adeziunea cu forța superioară.

Nu este un servitor mai credincios față de Creator decât Faraonul care este invocat pentru a ne aduce la Creator, ca să putem să distingem între lumină și întuneric, dăruire și primire, dulce și amar. Cu ajutorul Faraonului, noi învățăm cum să ajungem la calitățile Creatorului. Într-un final, Creatorul întărește inima lui Faraon, adică El este în spatele a tot, chiar și a evenimentelor care sunt cele mai neplăcute pentru noi. „Nu este nimeni în afară de El” în întreaga realitate.

Dacă suntem capabili să acceptăm ca toate forțele naturii, toate ființele umane, toate acțiunile ostile și toate gândurile vin de la Creator și noi vrem să ajungem să Îl iubim, apoi noi schimbăm toate aceste mijloace adverse în ajutor.

Noi putem să discernem orice calitate prin contrastul opuselor și nu de la sine. Noi suntem ființe create și trebuie să ne simțim atât pe noi, înșine cât și pe Creator. Distanța dintre aceste două senzații ne dă sentimentul realității.

Cu cât suntem mai diferiți de Creator, cu atât mai profund și mai precis putem să-L revelăm, la un nivel mai interior. Prin urmare, este spus că, cu cât este mai mare o persoană, cu atât mai mare este egoismul ei. Cu cât avansăm mai departe, cu atât mai serioase sunt perturbările pe care le întâmpinăm și, în același timp, coliziunea opuselor ne ajută să ajungem la concluzia că „Nu este nimeni în afară de El”.

Toată munca noastră este în a stabili unicitatea forței superioare, adică că nimic în afara ei nu există. Întreaga lume este cuprinsă din perturbări de la forța care se opune Creatorului, numit „Faraon”. Peste toată această confuzie creată de Faraon, noi putem să stabilim că a fost trimisă de Creator. Atunci toate aceste perturbări sunt învăluite în „Nu este nimeni în afară de El” și noi putem să examinăm acest principiu mai precis, în toate detaliile sale, prin construirea imaginii Creatorului, prin imaginea Faraonului.

Noi nu avem nicio cale să ne apropiem de Creatorul care nu are o imagine. Cu toate acestea, perturbările sunt cele care construiesc imaginea Creatorului în forma inversă pentru noi.1

Faraonul ne induce în confuzie pe parcursul vieților noastre până în ziua în care murim, forțându-ne să credem că datoria noastră este să servim egoismul. Noi nici măcar nu suntem sclavi, ci muncitori voluntari ai lui Faraon, pregătiți să îndeplinim toate ordinele naturii noastre pentru a primi plăcerile în schimb sau cel puțin să evităm suferința. Cu toate acestea, dacă Creatorul vrea să aducă o persoană mai aproape de El, El îi împietrește inima, arătându-i că lucrează pentru forța rea, pentru Faraon, căruia nu-i pasă de bunăstarea persoanei, ci o înșeală pe parcursul vieții sale, pentru ca, într-un final, să o îngroape în pământ. Faraonul se bucură de faptul că noi îi urmăm ordinele.

Cu toate acestea, forța bună se ascunde în spatele celei rele și vrea să ne învețe avantajul luminii deasupra întunericului, arătându-ne prin aceste opuse că este ceva deasupra naturii noastre. Toate acestea sunt pentru ca noi, prin dorințele și eforturile noastre, să descoperim această realitate superioară, lumea spirituală, să o descoperim noi, înșine și să ajungem să recunoaștem forța superioară care este deasupra Faraonului. În acest fel revelăm forma opusă Faraonului, adică Creatorul.

După aceea, noi urmărim că „Nu este nimeni în afară de El”, uitându-ne nu la Faraonul în sine, ci încercând să vedem Creatorul prin el. Las Faraonul să-și joace rolul în fața mea, principalul lucru este că el mă ajută să revelez diverse forme ale atitudinii Creatorului față de mine.

Creatorul este un bine permanent, necondiționat, invariabil pe care nu îl pot vedea. Lumina superioară chiar acum umple toată realitatea, dar cine o vede? Faraonul îmi dă un negativ transparent, prin care eu mă uit la lumină și văd tot felul de imagini. Eu nu voi putea să înțeleg și să disting Creatorul, dacă nu ar fi fost Faraonul.

Cu cât Faraonul devine mai crud, cu atât mai contrastante sunt detaliile în care putem revela Creatorul. Fără Faraon nu este niciun Creator, prin urmare, Creatorul inițial a creat înclinația rea. Atunci când ne uităm la Creator. prin înclinația noastră rea, noi putem vedea tot felul de forme, tipuri de relații, acțiuni și intenții și, cu ajutorul Faraonului, noi putem învăța cum să devenim similari cu Creatorul.2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/24/19, Pesach (Paștele)

1 Minutul 0:20

2 Minutul 28:36

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar fi trei factori, din miile de factori din sistemul unic, care ne determină viitorul?

Răspuns: Numai un singur factor determină viitorul nostru: conexiunea oamenilor, între ei. Natura nu ne cere nimic altceva.

Adevărul este că suntem blocați într-un anumit sistem și trebuie să-l aducem la echilibru. Cu cât ajungem mai aproape de asta, cu atât ne vom simți mai confortabil și mai echilibrați. Fiecare dintre noi ar trebui să fie interesat să aducă acest sistem la reciprocitate.

Trebuie să înțelegem că nu avem dreptul să ne distrugem unul pe altul, pentru că putem să distrugem întregul sistem, atât de mult încât să ne întoarcem la gradul cel mai jos și să repetăm același lucru, din nou. Pentru noi nu este nimic mai problematic decât distrugerile reciproce, războaiele și așa mai departe.

Prin urmare, singurul factor care ne determină viitorul este să ajungem la o conexiune corectă între noi.

Desigur, la asta se adaugă mulți factori auxiliari, cum ar fi educația, creșterea, crearea a ceea ce numim grupuri de zece, adică grupuri mici în care putem realiza relativ rapid, conexiunea dintre oameni, într-un sistem corect.

Există un singur scop: să ne unim într-un sistem și să ne completăm reciproc, sistem în care rețeaua de conexiuni dintre noi devine mai importantă pentru noi, decât noi, înșine.

Creatorul este descoperit în acest sistem, adică numai în conexiunea dintre noi și nicăieri altundeva.

Iar când acest sistem este aranjat astfel, încât în interiorul lui să simțim interconectarea sa completă, atunci această conexiune reciprocă, creată de noi, va fi numită Creator.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/13/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→