Creatorul este forţa autentică ce acţionează în realitate. Pe calea noastră, noi Îl obţinem pe Creator, planul Lui, munca Lui, şi astfel devenim „muncitorii Creatorului”, adică, participăm noi înşine la munca Lui ca parteneri.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie ca nouă să ni se dezvăluie mintea Lui. Astfel, la sfârşit, noi ne înălţăm la cel mai înalt grad al întregii creaţii, la programul şi scopul ei anticipat.

„Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial”. Noi atingem punctul din mintea Creatorului de la care El a început întreaga muncă, în care El a gândit creaţia. Totul îşi are originea în acest punct minuscul, este acţiunea, creaţia minţii pe care noi am obţinut-o.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Acţiunea minţii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între dorinţă (hisaron) şi aspiraţie (iştokekut)?

Răspuns: Dorinţă (hisaron) înseamnă că eu vreau pur şi simplu o împlinire. De exemplu, mi-e sete. Pe când aspiraţia (iştokekut) depinde de căt de mult am într-adevăr nevoie la un moment dat, înţelegând cât de mult sufăr acum fiindcă nu am această împlinire. Înseamnă că aspiraţia este o completare la dorinţă şi măsoară intensitatea dorinţei la un moment dat, cât de mult este egoul meu gata să sufere pentru a izbuti să obţină scopul dorinţei.

Cu alte cuvinte, cât de mult eşti gata să plăteşti pentru asta? Hai să vedem acum! Vrei să primeşti? Nicio problemă! Cât de mult poţi să dai? Putem măsura aspiraţia ta în funcţie de răspunsul dat. Spui „ o sută”. Nu, trebuie să dai „o mie”. „O mie?” Aici este locul în care eşti testat căt de mult eşti gata să plăteşti. În acest fel se măsoară aspiraţia ta pentru scopul dorinţei.

În acelaşi timp, dorinţa însăşi este simplă. Daca este gratis, voi lua. Evident deci că un om este evaluat după aspiraţia lui. Dorinţa ne vine de la Creator, în timp ce noi adăugăm aspiraţia prin mediu. Aspiraţia este fructul muncii noastre, rezultatul eforturilor noastre.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În spiritualitate, „raţiunea” reprezintă Lumina de Hohma (Înţelepciune) îmbrăcată în vas. În conformitate cu această Lumină, noi îl simţim şi îl înţelegem pe Creator. Cheia aici nu este în actuala Lumină de Hohma ci în Lumina de Hasadim (Milă, Îndurare) care o primeşte, adică măsura altruismului de care fiecare este capabil. Aceste două Lumini se potrivesc şi se ajustează una după cealaltă.

În lumea noastră, noi primim direct, în dorinţa noastră, o porţie anumită de Lumină fără să o îmbrace pe dorinţă, şi fără să fie similară cu Creatorul. De aceea noi suntem foarte limitaţi în raţiunea noastră. Raţiunea nu ne dezvoltă fiindcă nu ne învaţă ce să facem în continuare pentru a-L descoperi pe Creator.

În contrast, în lumea spirituală primim Lumina superioară, revelarea Creatorului în vasele de altruism, dăruire. Asta înseamnă că îl revelez pe Creator prin înţelegerea completă a ceea ce este şi cine este Creatorul.

În această lume pot să mă uit la un om şi să văd un perete. Pentru mine este „impenetrabil”, nu-i înţeleg limbajul, nu-i ştiu calităţile şi gândurile. El  este ascuns pentru mine. Dar în lumea spirituală, contactul nostru înseamnă unificare. Eu generez în interior calitatea de dăruire care este apoi îmbrăcată de Lumină şi prin asta îl înţeleg pe celălalt. Deci, îl înţeleg pe celălalt şi apoi pe mine. Dorinţa mea îmbracă forma lui, structura lui. Şi acelaşi proces este valabil pentru toţi.

Eu am această dorinţă primară, fără formă, de a primi ceea ce aparţine lui Malhut de Infint. Iar prin iubire şi altruism, construiesc în această dorinţă diferite modele care preiau formele tuturor sufletelor care există în afara mea. Îmi creez în interior un spaţiu pentru a construi un „set” de suflete şi, astfel, îi includ pe toţi în interiorul meu.

Dar acest lucru este posibil cu condiţia să aloc în interiorul dorinţei mele un loc pentru fiecare suflet, conturând spaţiul în care fiecare din ele va merge. Cum pot să ştiu un astfel de lucru? Simplu, în măsura în care dăruiesc, permit celorlalţi să intre înăuntru.

Imaginea rezultată este foarte asemănătoare logo-ului următoarei Convenţii de la Moscova. Toată dorinţa mea este un cerc şi în interiorul lui aloc câte un anumit segment pentru fiecare prieten. Treptat, cercul se umple cu suflete şi, procedând astfel, îmi întorc propriul suflet la mine. Într-adevăr, el există ca atare în afara mea, dar tot ceea ce percep ca existând în afară, este sufletul meu.

Rezultă că altruismul, calitatea dăruirii pe care o generez, este doar un mijloc, o stare, care permite sufletului meu să se întoarcă în mine.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Acţiunea minţii”

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate stii cineva ca este bun sa fie profesor, si ca este potrivit sa predea la clase?

Raspuns: Pentru inceput, persoana trebuie sa aibe dispozitia de a invata, insemnand nu a citi (fiecare persoana poate face asta egoist), ci sa explice, sa observe cum elevul lucreaza, daca accepta ideile profesorului. Profesorul de asemenea are nevoie sa posede abilitatea de a invata de la elevi, sa se adapteze si sa explice conform acestor schimbari.

Nu cred ca oricine poate face asta; totusi, sunt multe de facut in educatie. Unora nu le place sa vorbeasca si sa explice, dar dintr-o data isi descopera latura de leader practic. Se joaca cu copii, organizeaza grupuri, ii duc in excursii.

Educatia naostra este diferita in felul in care la inceput dorim sa invatam copilul despre viata. Le aratam muzee, fabrici, spitale, desigur  in functie de varsta. Incep sa se familiarizeze cu aeroporturile, statiile feroviare, cu banci. Facem planuri de viitor, iar cand apar copii le explicam procesele de productie.

Le explicam cum va fi in viitor. Odata ce se intorc acasa, se aseaza in cerc si discuta despre lucrurile pe care le-au inteles, cum functioneaza un anumit mecanism, scopul sau si asa mai departe. Dorim ca ei sa stie totul despre viata: despre restaurante, spitale, fabrici, zoo. Isi iau notite in timpul excursiilor apoi scriu cate un eseu si il discuta apoi cu profesorii. Asta le dezvolta viziunea asupra lumii.

Facem multe lucruri in cadrul intelegerii reciproce.

Cand cineva se cearta, are o disputa sau o neintelegere, asta se discuta intre toti. Cateodata chiar imitam un proces: le atribuim copiilor roluri de judecator, avocati, jurati, martori, audienta. Rolurile se schimba data viitoare.

In felul acesta fiecare copil invata sa se vada prin ochii celorlalti: cum este vazut de judecator, procuror, audienta. Copilul incepe sa se dezvolte si sa vada o mai mare parte a lumii decat doar din unghiul sau.

Exista si alte exemple, dar elementul cheie este sa avem o discutie comuna, in cerc. Copilul nu trebuie doar sa stea in clasa si sa se uite la profesor: toti sunt egali in cerc, inclusiv profesorul.

Profesorul se coboara la nivelul lor si ramane intre copii, fara sa ramana in afara. Ii conduce in asa fel incat incat sa nu se observe.Ii invatam sa fie responsabili; sa judece, sa apere, sa acuze. Copiii au o enorma capacitate de a absorbi informatia, iar noi trebuie sa folosim acest lucru.

Fiecare persoana care poate preda sau conduce un grup, sa pregateasca un material sau sa dezvolte o metoda, poate fi profesor. Avem nevoie de profesionisti diferiti care sa lucreze cu fetele si baietii. De obicei studiaza separat, dar cateodata studiaza impreuna.
Din  Lectia 6 Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum predam Cabala copiilor?

Raspuns: Este foarte simplu sa explici orice fenomen unui copil. Pare greu doar pentru noi; cu toate acestea nu este chiar asa.

Este scris ca a invata un copil seamana cu a scrie pe o foaie alba de hartie, unde noi, adultii, trebuie sa scriem mazgalelile noastre. Pentru inceput trebuie sa ne neutralizam  gandurile, dorintele, prejudiciile si ideile preconcepute, sa stergem multe lucruri din ele si doar dupa aceea sa incercam sa scriem ceva. Dar experienta ne arata ca este mai usor sa lucrezi cu copiii.

Am drept exemplul experienta cu fiul meu. Cand am inceput sa studiez cu Rabash, a trebuit sa repet materialul de citit in timpul lectiei acasa. Fiul meu de sapte ani statea langa mine, si eu citeam textul pentru a putea intelege mai bine materialul. Am vazut ca incepuse sa il inteleaga si sa si-l aminteasca mai bine decat mine. Ii puneam intrebari si el imi raspundea corect.

Apoi am inteles ca cu cat mai pura era persoana, chiar daca doar un copil, cu atat mai natural era sa inteleaga Cabala. Si asta pentru ca in realitate este o stiinta naturala, si noi vedem asta la copii. Sunt invidios sa vad cat de bine inteleg totul!

Multe lucruri le memoreaza prin simpla repetitie, chiar daca nu are sens pentru ei, pentru ca mecanismul senzorial nu a fost inca dezvoltat. Senzatia va veni mai tarziu, in timpul eruptiei hormonale. Dar pana atunci ei deja vor fi plini de legi si formule. Deci odata ce hormonii lor incep sa lucreze si dorintele sa dea navala, ei deja vor stii cum sa lucreze cu ele.

Din  Lectia 6, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem alatura noi, studentii tai, mintii tale?

Raspuns: Ce inseamna „mintea mea”? Esti cu mine daca te poti anula, daca iti poti cobori dorinta in fata dorintei mele. Daca participi la lectii, nu inseamna neaparat ca esti cu mine. Asta inca nu inseamna studiu cu adevarat.

De fapt, unitatea trebuie sa fie interioara; nu este doar ceea ce auzi. Ne unim prin dorintele noastre, scopuri, si actiuni comune. Cel care evoca proprietatea de a darui prin actiuni este cel ce studiaza. In acest caz studiezi cu adevarat intelepciunea. Nu vei putea primi intelepciunea, Lumina Hochma (Intelepciunea) de la mine daca nu activezi Lumina Hassadim (Mila) ca si vas. Si Hassadim inseamna autoanulare si unitate atunci cand esti gata pentru asta.

Faci loc pentru fiecare suflet in inima ta, si apoi toate aceste suflete vor umple acest spatiu. Intreaga realitate ti se intoarce. Asadar se intoarce exact prin anularea ta.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/30/2011, “Mintea care actioneaza”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Reacţiile sufletului la stările prin care trece sunt reflectate în cuvintele Cabaliştilor. Această reacţie este colecţionată în cartea de rugăciune denumită Sibbur (ordinea stărilor prin care s-a trecut). Nu înţelegem ce descrie rugăciunea, nici impresiile sufletului ce sunt înregistrate în apelaţii, scrisori, combinaţiile lor, sau aranjamentul cuvintelor în propoziţie.

Întreaga carte de rugăciune este organizată astfel încât cuvintele ei să exprime stările prin care trece orice suflet ce suferă transformări la o stare specifică. Nu este necesar să articulăm cuvintele cu voce tare. Sufletul le va simţi în interior; rugăciunea va deveni construcţia lui interioară.

Fiecare literă este o ordine anume, o secvenţă, a forţei ce primeşte şi dăruieşte. În plus în interiorul literelor, sunt “mărci vocale” senzaţiile, o TANTA completă (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot sau Lumină, puncte, coroane deasupra literelor, litere), a stărilor prin care trecem.

Dorinţele noastre alternează şi iau tot felul de forme ce ne dau diferite sentimente. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă experimentează astfel de stări interioare, el va deveni rugăciunea sa.

Cu alte cuvinte rugăciunea este expresia exterioară a senzaţiilor spirituale interioare. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă simte asemenea stări interioare, ele vor deveni rugăciunea sa.

O carte de rugăciune este necesară pentru a te uita la forma literelor şi a vizualiza (dacă suntem deja pregătiţi pentru asta) prin ce stări trebuie să trecem, pentru a ne putea imagina ce ne aşteaptă. Dacă sunt deja într-o lume spirituală, atunci bazat pe ce scrie în cartea de rugăciune îmi dau seama ce mi se va întâmpla, în ce stări voi inta.

În această lume sunt familiar cu diferite emoţii umane. De exemplu atunci când citesc un roman, pot simţi şi experimenta evenimentele ce au fost descrise interior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea spirituală.

din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot (Poarta intentiilor), Capitolul “Cu privire la exodul din Egypt”: In noaptea de Paste, Zeir Anpin creste pana la cel mai mare stadiu, si totusi, in aceasta noapte, o astfel de Lumina enorma este revelata incat este chiar mai mare decat Lumina de Sabbath.

Tot ceea ce se afla in Zeir Anpin al lumii Atzilut este trimis jos la suflete. Daca noi aici jos, nu intrebam si nu evocam ZA, ramane in starea sa mica, VAK, unde Malchut este doar un punct. Cand acolo se afla doar Lumina VAK in ZA, Hassadim (Mila), Malchut nu are nimic deoarece ea a primit dorinta si nu poate fi umpluta doar cu Lumina Hassadim.

De aceea, acesta este un stadiu de pregatire care nu are nimic de-a face cu nici o actiune spirituala. Toate celelalte stari sunt definite de cat de sus ZA se poate ridica (deasupra cererii noastre) peste starea mica.

Procesul prin care trecem in timpul exodului din Egypt, de la sclavia dorintelor aflate sub Parsa,  nu este simplu si nu corespunde ordinii rutinei zilnice: sase “zile ale saptamanii” urmate de a saptea “zi”, sambata. Sambata este aranjata “asemanatoare lumii viitoare” si, conform muncii spirituale efectuate in cele “sase zile de lucru” care ne aduc “trezirea de Sus” si rezultatul sau: dorinte corectate.

Totusi, exodul din Egypt este o “noapte”, nu o zi asa cum este sambata. Este un semn ca o mare Lumina Hochma (intelepciune) este revelata si care nu este acoperita de Lumina Hassadim. Deci, se simte nu ca si o Lumina ci ca o “noapte Egipteana”, enorma Lumina Hochma care nu poate emana la noi.

Suntem prezenti constant intr-un ocean de Lumina, si suntem fie incapabili sa stabilim o relatie cu el (si apoi pur si simplu nu o putem simti, ca si acum), sau putem apropia Lumina si obtine exact aceeasi proprietate pe care o are. Apoi, conform legii echivalentei de forme, o vom putea simti. Daca sunt in aceeasi daruire ca si Lumina, apoi intre noi apare  o senzatie privita ca revelatia Luminii, a Creatorului fata de fiintele create.

Alternativ, poate exista o stare opusa unde nu  simt ca ma apropii de Lumina, daruire, ci dimpotriva, o simt venind mai aproape de primire, opozitia mea cu unitatea. Acesta nu poate fi perceput ca un castig material, ci lipsa de unitate intre sufletele care ma fac sa simt intunericul. Acesta are o semnificatie spirituala.

Intotdeauna ne confruntam cu ceea ce este peste nivelul animat, insemnand cu munca interioara care are fructe “positive” sau “negative”, si persoana simte transformarile la fel ca si Lumina care se arata sau intunericul. In cel mai rau caz, persoana nu simte nimic, ceea ce inseamna ca nu lucreaza deloc. Esenta povestii de Paste este o ordine neobisnuita (Seder) pentru a primi Lumina care ne trezeste si ne conduce afara din Egipt.
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Doar o persoana, in sincronizare cu radacina sufletului sau, care doreste sa gaseasca unica,unificata forta superioara care guverneaza realitatea, este “ ajutata” de Sus si ii sunt trimise obstacole. Creatorul continua sa reveleze  noi dorinte in el sau in ea, care ii ispiteste in directii variate. Asa ca, cineva uita ca nu exista nimeni in afara de Creator si devine incurcat din nou si este incapabil sa alcatuiasca imaginea fortei unice in interiorul lui, spre care cineva ar trebui sa se intoarca.

Toate dificultatile sunt ajutorul de Sus trimis in forma de obstacole cuiva care poseda o aspiratie indreptata spre gasirea Creatorului. Si o persoana crede ca ceilalati au reusit in pastrarea acestei unice picturi, a unicei senzatii ca nu exista nimeni in afara de Creator. Dar pentru el aceasta imagine paleste constant si se pierde.

Este usor pentru lume sa o spuna, dar el este singurul pentru care este dificil, si el se zbate constant prin ea ca si cum ar fi in ceata si nu intelege cine actioneaza: el insusi, Creatorul, sau amandoi, si ce relatie ar trebui facute cu EL. Nimic nu este clar.

Se pare nedrept ca el primeste doar dificultati de la Creator in loc de ajutor. Asa este cum un Creator iubitor si bun ar trebui sa actioneze? Atunci de ce EL foloseste asemenea dispozitive iscusite si il confrunta pe om cu asemenea probleme in viata si din care noi nu stim cum sa scapam?

O persoana crede ca nici cel mai crud individ nu ar face asa ceva. La urma urmei, de unde vine intreaga cruzime din lume daca nu de la aceasi forta superioara?  Cele mai brutale si oribile lucruri vin de la o singura forta, si mai mult de atat, noi trebuie sa decidem ca forta asta este buna, a tot iubitoare, si lucreaza doar pentru bine, asa este aceasta?

Daca aruncam o privire asupra lumii, este imposibil sa  admitem aceasta. Doar devenim convinsi cat de usor este sa devenim confuzi si sa ne facem dubii despre unicitatea acestei forte, cand vedem lumea inaintea noastra, plina de suferinta, probleme, violenta, teroare, si ura.

Nu este aceasi forta superioara care cauzeaza asta? Sigur, deoarece nu este nimeni in afara de EL si noi nu facem nimic noi insine. Eu vad cu propri mei ochii ca lumea este guvernata de o forta a raului si nu o forta a binelui. Si oricat as incerca sa ma mentin in gandul ca ca nu exista nimeni decat bunul Creator, ma balansez de parca as sta pe un varf de ac si sunt pe cale sa ma prabusesc. La urma urmei, din orice directie primesc dovada ca este contrar, si chiar pare real pentru mine.

Nici macar nu pot inchide ochii la ce se intampla si ma mint pe mine. Observ cat se poate de limpede ca trebuie sa il cunosc pe Creator! Si apoi, o adevarata nevoie se naste in mine. Eu nu sunt binevoitor sa il vad pe EL ca fiind o forta malefica! Ci pentru mine, ca sa il experimentez ca o forta buna, solicit ajutorul Lui.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/26/2011, Shamati Nr.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura între a disemina Înţelepciunea Cabalei şi atingerea spirituală?

Răspuns: Ajungerea la spiritualitate vine numai prin diseminare. Ştim din înţelepciunea Cabalei că sufletul conţine două părţi : GE (Galgalta ve Einaim) şi AHAP (Aozen, Hotem, Pe), care sunt proprietăţile mele (kelim) după felul în care rămân în altruism faţă de ceilalţi. GE se supune Legii Restricţiei, şi are numai Lumina de Hasadim (Milă). Nu este obţinere ci numai corecţie a vasului (kli).

Dar, dacă vreau să obţin Lumina de Hohma (de Înţelepciune), trebuie să-mi implic AHAP-ul şi Kelim (dorinţele de primire). Cu alte cuvinte, trebuie să dăruiesc celorlalţi, altfel, nu voi fi capabil să îmi angajez AHAP-ul. Trebuie să primesc MAN de la ei care va avea ca rezultat capacitatea mea de a canaliza Lumina de Hohma către ei.

De aceea se spune: „ Am învăţat foarte mult de la profesori, mai mult de la prieteni, şi si mai mult de la studenţi”, fiindcă studenţii îmi aduc dorinţele neîmplinite pe care eu le ridic la Infinitate, atrag de acolo, şi canalizez prin mine Lumina de Hohma pe care ei o cer, şi astfel o obţin.

Un om niciodată nu obţine spiritualitatea în vasele lui (Kelim), ci numai alăturându-şi dorinţele celorlalţi la dorinţa proprie. El îşi poate angaja AHAP-ul numai dacă în interiorul lui este GE al celuilalt, iar AHAP-ul acestuia din urmă, la rândul lui, trebuie să fie legat de altcineva, şi aşa mai departe. Niciunul din noi nu este liber.

Toate aceste Feţe spirituale (Parţufim) sunt formate în lumea Infinitului. Să luăm de exemplu Parţuf-ul sufletului meu (vezi desenul de mai jos), partea lui de jos există în interiorul Parţuf-ului de dedesubt şi complet controlat de el. Cea de a doua parte a sufletului, se află Parţuf-ul   de sus, cu alte cuvinte, cu partea de sus a sufletului meu aparţin unui Parţuf superior iar cu cea de jos unui Parţuf de sub mine. Unde sunt eu însumi atunci?

Ei bine, nu exist. Nu pot să exist pentru mine însumi. Viaţa mea (şi foarte curând vom începe să observăm asta în lumea noastră globală) este legată de cea a celui de deasupra mea şi de a celui de sub mine, de amândouă, şi în mod sigur nu-mi aparţine mie. Dacă în partea de sus mă dau pe mine însumi celui de deasupra, împreună cu el, obţin în GE-ul meu şi în AHAP-ul lui, cele zece Sfirot complete. Iar jos, în AHAP-ul meu ţi GE-ul celui de sub mine obţin de asemenea cele zece Sfirot. Astfel, eu primesc viaţa.

Însă, niciodată nu voi avea Kli-ul meu dacă nu mă conectez cu cel de sub mine şi cu cel de deasupra mea. Eu nu am cele zece Sfirot proprii, sau, ca să fiu şi mai precis, nu am nicio Sfira proprie. Partea mea de sus este totdeauna total legată de cel de deasupra, în timp ce partea mea de jos e complet legată de cel de dedesubt. Numai în mijloc pot eu să iau decizia să mă împart în aceste două părţi.

Asta este exact ceea ce descoprim noi acum, ca urmare a crizei globale. Nu mai există nicio altă conexiune între oameni, naţiuni, ţări, şi toate celelalte părţi ale naturii. Suntem cu toţii înlănţuiţi ca celulele unui singur organism. Şi dacă vom face un efort să îndeplinim această condiţie, vom avea o viaţă bună, şi dacă nu, vom suferi.

Aceasta este legea spirituală care defineşte legătura Parţufim-ilor. Învăţăm despre ea în „Studiul celor zece Sfirot”

Întrebare: Cât timp trebuie să acordăm analizei interioare şi cât diseminării exterioare?

Răspuns: Dedicaţi 100% unităţii interioare şi 100% diseminării lumii, în partea ei superioară.

Din Lecţia 7 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→