Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem lua din tot acest proces de ieşire din Egipt în termeni de muncă zilnică interioară?

Răspuns: Trebuie să aspirăm numai spre un singur lucru: unitate în grup. Grupul este o mini umanitate. Nu putem acţiona imediat la o scară globală, în masele umanităţii, dar în grup, putem lucra toate principiile conexiunii umane.

Acolo vom descoperi toate stările: „căderea în Egipt,” „absorbţia în Egipt,” şi „Exodul din Egipt.” Vom simţi ura faţă de Faraon (egoul nostru), loviturile pe care le primim de la el, şi cercetarea naturii noastre.

Toate acestea sunt cercetate într-un singur loc: conexiunea mea cu prietenii. Am nevoie de grup, prietenii mei, pentru că nu pot să ajung să iubesc întreaga lume. Pentru mine grupul reprezintă întreaga umanitate, şi în grup pot lucra calităţile mele interioare.

De fiecare dată când mă unesc cu adevărat cu prietenii mei, descopăr spargerea dinăuntru, ura şi repulsia celorlalţi, şi ajung la noi discernăminte interioare. Se poate ca aceste discernăminte să aparţină muncii în Egipt sau chiar dinaintea acesteia. Nici una din acestea nu contează

Nu putem încă clarifica aceste faze. Per total nu putem vedea nimic limpede până nu părăsim Egiptul. Numai după aceea începem să înţelegem exact prin ce am trecut. În definitiv, această muncă este făcută în întuneric, sub conducerea gândului egoist, unde încerc cumva să exist în el, împreună sau impotriva lui. De aceea aceste cercetări ne sunt neclare nouă
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/13/11, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe parcursul drumului nostru spiritual, toiagul nostru se schimbă mereu în şarpe şi apoi devine din nou un toiag. Asta înseamnă a spune că fie mergem sub raţiune, în raţiune sau prin credinţă deasupra raţiunii.

Când te ridici din nou, după o cădere şi începi să judeci cu mintea ta ce e bun pentru tine, trebuie să fii atent pentru intoarcerea credintei deasupra ratiunii sa nu fie o decizie egoistă pe care mintea te obligă să o iei. Altfel, va rezulta că mergi prin credinţă sub raţiune în loc să fie deasupra raţiunii şi că credinţa ta, care este în raţiune, decade chiar mai jos.

Aceasta este un raţionament foarte fin şi ascuţit care îţi loveşte inima. Trebuie să fim capabili să apărem drepţi în faţa Creatorului, astfel încât să nu ne poată păcăli şi forţa să cădem. Cu toate astea trebuie să prindem acest “şarpe” de coadă şi să-l ridicăm de la pământ astfel încât să se transforme într-un toiag din nou, în loc să cădem sub greutatea acestor stări din nou, sub greutatea acestui şarpe.

Este nevoie de timp ca o persoană să-ţi formeze aceste concepte în interior şi să înceapă să înţeleagă dacă este în această muncă sau nu, dacă face aceste discernăminte. Munca cu toiagul şi şarpele, este deja muncă cu egoismul tău când o persoană este între aceste două forţe ce îl influenţează – Faraonul şi Creatorul.

Totul depinde de ceea ce face cu toiagul său – îl va arunca el la pământ sau îl va ridica sus? Făcând asta, mai târziu, el îşi va construi propriul vas spiritual (kli), sinele său.

Asta nu înseamn, într-un mod simplu, să fii un bun psiholog sau să ştii cum să ieaşi în afara ta sau să te priveşti din exterior pentru a verifica ce se întâmplă. Acestea sunt doar trucuri psihologice, dar nu muncă spirituală interioară.

Vorbim despre judecăţi ce se petrec într-o persoană ce a stabilit un fel de atitudine către Creator sau către sine. Din aceste două puncte începe să construiască Faraonul şi Creatorul, iar pe sine în mijloc.

Apoi se poate lupta cu dragostea de sine, ce aspiră atât de puternic să îl piardă şi, prin virtutea acestei uri pentru calitatea egoistă, se poate ridica deasupra egoismului său.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Prima Innoire: toate înnoirile încep numai după ce o persoană a ieşit din iubirea de sine. De aceea, Tora nu poate fi ţinută de idolatori. Atunci când o persoană este în Egipt, nu poate fi Evreu pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Şi atâta timp cât este scalvul Faraonului nu poate fi şi sclavul Creatorului.

Este scris în această privinţă: Copiii Israelului sunt pentru Mine, ei sunt sclavii Mei şi nu sclavii sclavilor. Când o persoană se serveşte ea însăşi, nu poate fi şi sclavul Creatorului pentru că este imposibil să serveşti la doi regi în acelaşi timp. Numai după ce o persoană iese din Egipt, adică din egoism, poate fi servitorul Creatorului. Şi după aceea poate primi Tora. Înseamnă că prima înnoire este ieşirea din Egipt.

O persoană care este înăuntrul dorinţei egoiste este numită ne-evreu. O persoană care se ridică deuspra dorinţei egoiste, adică care iese din Egipt, se numeşte evreu (Yehudi), pentru că el obţine unitatea (Ihud) cu Lumina, cu Creatorul.

Este posibil să se studieze Tora, adică căile dăruiri, numai prin urcare, prin ieşire din Egipt. De aceea este scris că Tora nu poate fi ţinută de idolatri, unde nu poate înseamnă este imposibil. Asta pentru că atâta timp cât rămâi în dorinţa egoistă, nu înţelegi nimic despre spiritualitate şi nu ai nici cea mai mică şansă să o atingi. În dorinţele şi gândurile tale nu poţi prinde şi ţine sfârşitul niciunui fir care se extinde din lumea spirituală.

Ai nevoie de mijloace auxiliare şi numai prin corectarea lor folosire vei obţine ce doreşti. De aceea, toate înnoirile şi schimbările spirituale sunt posibile numai după ieşirea din Egipt, adică din egoism. Până atunci, este imposibil să înţelegi ceva. Până atunci suntem în întuneric total şi putem avansa numai cu ochii închişi, conform cu sfaturile Cabaliştilor.

Asta este tot ce ne-a rămas – să înţelegem cât de opusă este lumea noastră lumii spirituale. Pentru a ieşi din întuneric către Lumină, nu ne ajută să ne întoarcem la 180 de grade. Asta pentru că întunericul nostru este întunericul Egiptului, care nu are o direcţie către Lumină. Numai în mod gradual, prin executarea de acţiuni corecte, atingem dorinţa corectă. Chiar dacă este şi ea egoistă, totuşi, prin virtutea influenţei Luminii, putem ieşi din Egipt într-o intenţie altruistă Lishma.

Este vorba despre stări care sunt divizate una de alta. O persoană care este în lumea inferioară, adică în starea egoistă, în intenţia de dragul primirii, este incapabilă să înţeleagă planurile şi acţiunile celor care sunt mişcaţi de dăruiri. Unul nu are niciun contact cu celălalt. Sunt programaţi în moduri diferite, care nu se intersectează.

În comparaţie cu lumea spirituală, lumea noastră nu există. Este exprimată numai în imaginaţia unei persoane, ca o realitatea imaginară, preliminară, care este necesară pentru intrarea în realitatea spirituală, care este singura care există. Tot ceea ce vedem aici este similar unei viziuni pe care o are o persoană care zace inconştientă.

De aceea, toatea înnoirile, realizările şi calculele adevărate, încep cu ieşirea din Egipt.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris că această lume a fost creată pentru nimeni altcineva decât pentru Israel, mai degrabă decât pentru naţiunile lumii, cu toate că corecţia lor este scopul creaţiei?

Răspuns: Trebuie să urmăm definţiile ştiinţifice ale înţelepciunii Cabala. Lumea (Olam), înseamnă ascundere (Alama). Ascunderea este creată numai pentru Israel, pentru aceia care aspiră direct către Creator. Aceia care doresă să îl atingă pe Creator, trebuie să treacă prin ascunderi, suferinţe şi lovituri pentru a-şi construi în interior o formă negativă, opusă Creatorului şi apoi să îşi dorească să obţină calităţile Creatorului: dăruirea detaşată de primire.

Acesta este punctul pe care trebuie să îl atingem. Între timp, dorinţa noastră nu trebuie să fie similară cu Creatorul în toată puterea Lui. Absolut deloc! Poţi să ai o dorinţă care să cântărească doar 1 gram, dar trebuie să fie corectă! O dorinţă corectă înseamnă că simţi ce înseamnă să fii detaşat de primire. Această calitate este cea mai importantă şi trebuie să o experimentăm.

De fapt, pentru moment, suntem capabili să dăm numai dacă vedem vreun beneficiu. Aşa cum este scris, tranzacţionăm o vacă pentru un măgar, şi primim ce considerăm că este mai preferabil. De exemplu, o carte este mai importantă pentru mine decât banii. Atunci dau bani şi primesc o carte. Asta se numşte o achiziţie.

Dar ce este o achiziţie? Nu ai plătit? Nu ai dat bani? Nu. Ce am dat este mai puţin important pentru mine decât ce am primit. Dacă sunt nevoit să dau la schimb ceva de valoare egală, nu aş fi capabil să o fac. Trebuie întotdeaună să îmi imaginez că ceea ce primesc îmi este mai preferabil decât ceea ce dau. Şi cu cât mai mare este diferenţa între ele, cu atât mai mult mă satisface (umple) deoarece profit de pe urma ei: Ia te uită la ce am găsit! Este aproape gratis!

În acest fel trăim: Împlinirea vostră trebuie să fie cât mai preferabilă, relativ la ce daţi în schimb. Şi asta nu se numeşte dăruire.

Cum poate simţii cineva separaţia faţă de primire pentru a dărui şi a nu primi nimic în schimb? Sunt dispus să lucrez fără a primi nimic în schimb dacă cred că astfel câştig lumea care vine. Este ca şi cum îmi deschid un cont în viitor şi fac plăţi în rate acolo. Este chiar mai sigur, nimeni nu îi va lua şi nimic nu se va pierde ca în această lume.

Dar cum simţiţi că sunteţi complet detaşaţi de rezultatul dăruirii, că nu profitaţi în niciun fel din ea şi că este complet izolată faţă de voi? Lucraţi cu ardoare toată viaţa şi nimeni, inclusiv Creatorul, nu ştie nimic despre asta. Dar voi ştiţi despre asta; lucraţi şi doriţi să rămâneţi numai în asta. Totuşi, dacă lucraţi pentru a nu simţii vina, asta este plata voastră.

Deci, cum ne putem îndepărta de dorinţa de  primire? Trebuie să simţiţi această detaşare atât de puţin, ca un gram şi asta este tot; nu aveţi nevoie de mai mult de atât. Apoi sunteţi gata pentru revelaţie. De fapt, asta este deja o imagine a calităţii autentice de dăruire, o imagine a Creatorului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce condiţiile pentru a deveni ca un singur om cu o singură inimă apar numai la Muntele Sinai şi nu înainte, în timpul exodului din Egipt?

Răspuns: Un singur om cu o singură inimă este deja o corecţie pe care o putem obţine numai dacă Creatorul este revelat. El face această corecţie asupra noastră. Cum pot, oamenii care încă sunt în Egipt, în dorinţa lor egoistă, să fie obligaţi să se unească ca un singur om cu o singură inimă?

Dacă încă sunt scufundat în egoismul meu şi încă nu am scăpat de Faraon, nu m-am ridicat deasupra egoului, cum mă pot uni cu ceilalţi ca un singur om? Scap din Egipt cu ajutorul Luminii, datorită dorinţei mele de a ieşi afară, de  a ieşi din egoul meu! Există un punct în mine cu care doresc să ies afară şi la care vreau să mă relaţionez, să mă identific cu el. Îmi doresc să mă conectez cu ceilalţi numai prin aceste puncte. Pentru moment, abia îmi doresc asta, dar nu sunt în asta încă.

Alergăm după salvare împreună. Totuşi, nu este nicio unificare încă între noi; această întreagă evadare este dusă de forţa de Sus. Nu înţelegem că nu facem nimic de unii singuri încă. Numai ne pregătim cât de mult putem.

Este scris: Şi copiii lui Israel au plâns din această muncă! Ne aflăm în faţa Faraonului şi a plăgilor Egiptene şi nu este nicio cale de scăpare: Aceste lovituri vin asupra noastră şi ne ajută să ne separăm de ego. Cine suferă din aceste lovituri? Faraonul din noi, egoismul, el o face. Şi sufăr aşa de mult din această cauză, încât sunt dispus să ies din el.

Imaginaţi-vă ce se va întâmpla dacă anumite plăgi Egiptene ar cădea asupra  lumii noastre şi nu ar mai fi nimic de mâncat sau de băut, nu ar mai fi aer de respirat – ar fi imposibil să primim ceva daca acţionăm în mod egoist! Şi atunci nu ar mai fi nicio altă şansă decât să fugim, neştiind unde, în întuneric, cu ochii închişi, numai să fim salaţi de la o stare fără speranţă. Am distrus Pământul şi societatea umană şi am obţinut o stare în care fiecare moment din viaţă ne produce dureri îngrozitoare. Abia atunci suntem gata să fugim.

Pentru moment, este doar o fugă generală de dragul salvării şi nu al unităţii. Înţelegem că trebuie să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar pentru moment suntem incapabili să ne imaginăm ce înseamnă asta. Pentru a înţelege, trebuie însă să atingem Muntele Sinai (muntele urii) şi să mergem prin Marea Finală (Yam Suf) pe drum.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne învaţă cartea Zohar metoda de corecţie dintre noi?

Răspuns: Baal HaSulam aduce un comentariu la Zohar pentru a opri ca textul Zoharului să fie interpretat materialist. Lasă loc pentru formarea stării spirituale în noi, dincolo de spaţiu şi timp, dincolo de imaginile lumii noastre, să vrem să îl experimentăm înăuntrul nostru, nu înafara noastră.

Comentariul Sulam, ca toate cărţile Cabaliştilor, este scris pentru oameni ce au obţinut deja realizarea spirituală pentru a-i ajuta să înţeleagă ce simt deja. Îmi este explicat ce simt acum; sunt la nivelul “sufletul unei persoane îl învaţă.” Apoi, citind textul Cabalistic, încep să înţeleg ce simt.

Înainte ca senzaţiile spirituale să apară în mine, totuşi, textele cabaliste nu sunt o sursă de cunoaştere, ci Segula (o forţă miraculoasă) pentru mine, deoarece, în timp ce le citesc, sunt expus influenţei Luminii superioare, spălându-mă ca un jet de apă vie.

Aşadar, nu vreau să explic ce înseamnă fiecare frază din Zohar din punctul de vedere al Sefirot şi Partzufim aşa încât un student să nu se mulţumească cu o cunoaştere superficială. Vreau ca el, ea, să caute înăuntru, înăuntrul sentimentelor lor întrebându-se cum este. Apoi vor avea o şi mai mare dorinţă pentru revelare şi, de aceea formează o dorinţă, o nevoie pentru aceasta.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Cartea Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Oamenii vad Pastele ca sarbatorirea istoricului exod din Egipt. “Eram sclavi si am construit cateva orase si piramide pentru Faraon, iar apoi am iesit in libertate”. Totusi, in realitate nu sarbatorim o data in calendarul istoric. De fapt, situatia astazi este mai rea decat atunci. Este suficient sa compari situatia natiunilor lui Israel in Vechiul Egipt cu situatia actuala si fugi inapoi sa pupi mana Faraonului, rugandu-l sa te primeasca inapoi.

Evreii  au trait in tara lui Goshen, care a fost cea mai favorabil parte a Egiptului cu cel mai fertil sol si abundand de animale. Poti face ce vrei pentru ca Faraonul nu conduce acolo, dar te protejeaza si pe tine. Nimeni nu se atinge de un fir de par de-al tau, ciuberele tale sunt pline de carne, plasele tale pline de pesti, iar magaziile tale pline de produse. Esti scalv doar pentru ca trebuie sa il asculti pe Faraon. Asta inseamna : sa actionezi la ordinele egoismului tau, nimic mai mult de atat.

Evreii au avut o viata minunata  si nu intamplator s-au plans lui Moise in desert “Unde sunt carnea si pestele, unde este ceapa si usturoiul pe care le-am mancat in Egipt ?  Vietile noastre erau in regula, unde ne-ai adus acum ?“

Deci despre ce ne amintim in aceasta sarbatoare? Am fost inconjurati de inamici in felul in care suntem acum? Dimpotriva, am avut toate favorurile la dispozitia noastra si puterea Faraonului ne-a protejat de inamici. In tara sa ne-a permis sa locuim cum am vrut, chiar in teritoriu separat si dupa legile noastre. Deci ce era asa de rau comparativ cu situatia actuala ?

Asa cum Baal HaSulam scrie, daca Evreii astazi s-ar putea risipi in toate tarile din Diaspora, atunci nimeni nu ar mai ramane in Israel. Trebuie sa intelegem : Egiptul devine o inchisoare doar atunci cand incepi sa te gandesti la exilul spiritual, cand iti lipseste Creatorul. Daca nu pentru nevoia de mantuire spirituala, Egiptul chiar prin el este o tara in care curge laptele si mierea. Aici ai totul in afara de Creator, in afara de raspunsul la intrebarea despre semnificatia vietii. In rest ai totul din belsug. Traiesti viata unui rege si iti lipseste doar un lucru, « Vreau daruirea si dragostea pentru aproapele meu ».

Cand iti doresti anume asta, atunci Egiptul iti va parea ca exil. Este singurul lucru care lipseste aici – dragostea pentru aproapele tau. Astfel, se pare ca sarbatorim Pastele pentru comemora viata buna din Egipt si nu mantuirea, de care nimeni nu are nevoie cu adevarat. De fapt, iesirea din Egipt inseamna sa arunci tot ce ai in afara de dragoste.

Simtim ca suntem in exil? Dimpotriva, oamenii nu inteleg despre ce se vorbeste. Dar dragostea pentru aproapele tau a devenit singura dorinta. Moise ii cere Faraonului « Lasa-mi oamenii sa plece ! Vreau sa plec ! » La care Faraonul raspunde, « Ce iti lipseste Moise ? Ai crescut in bratele mele. Ramai ca si Print al Egiptului. Fii Print! De ce provoci o revolutie aici? De dragul aproapelui? Ai innebunit!”

Doar la sfarsitul drumului Egiptul a devenit o tara a exilului pentru noi. Dar pana sa se intample asta, ne-am saturat cu de toate, in afara de daruire.

Astfel incat acum celebram acesta sarbatoare pentru a onora faptul ca odata ne-a lipsit dragostea pentru aproapele nostru. Daca ar fi fost posibil sa explicam asta oamenilor si sa le aratam adevarata situatie astazi. Astazi am mai dori sa renuntam la tot in vietile noastre bogate de dragul dragostei pentru aproapele nostru, a Ceatorului, a prietenilor, de dragul garantiei reciproce si emaptiei reciproce ? Suntem aproape de asta ? Meritam sa sarbatorim mantuirea ?

Asta inseamna sa vorbesti despre eliberarea de egoism, cand egoismul are totul, totusi vreau sa fug de el. Urasc abundenta si nu o doresc. Nu doresc sa adun mancarea, nici siguranta, nici comfortul, nici sanatatea, nimic. Sunt gata sa ma inec in apele Marii Marginale sau sa ma usuc de sete in desert – orice ca sa rup legaturile.

Deci ne dorim cu adevarat libertatea?

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce semne ne pot ajuta spunandu-ne daca o persoana avanseaza in studiul Cartii Zohar?

Raspuns: Este irelevant ce carti studiati in aceasta privinta pentru ca in afara de studierea Cartii Zohar noi studiem deasemenea Talmud Eser Sefirot la fel de bine ca articole si scrisori de Baal HaSulam si Rabash care explica cum sa avansezi in directia unitatii dintre noi si catre studiu reciproc. Ei ne ajuta sa ne organizam corect. Dupa ce ne organizam intr-un grup de studiu incepem sa studiem Kabbalah actuala.

Scopul grupului de studiu in Kabbalah nu este de a studia materialul ci sa aspire prin citirea lui sa realizeze “ Segula, “ insemnand sa evoce de la un nivel superior influenta Luminii asupra noastra. Daca pe parcursul studiului noi ne dorim ca Lumina sa devina revelata in unitatea noastra, apoi prin acest efort noi construim nivelul superior iar apoi eforturile noastre  atrag implinirea acelui nivel.

In orice caz, daca studiem incercand doar sa intelegem materialul, atunci noi nu studiem Torah. Aceasta este pentru ca Torah se refera precis la efortul nostru si la aparitia unui nou nivel in el.

De aceea, progresul in studiul primelor surse de baza ( Zoharul, cartile lui Ari, si Talmud Eser Sefirot ) este determinat de forta aspiratiei tale de a revela urmatorul nivel din tine, in locul dorintei de a cunoaste materialul.

Nu este nici un progres in intelegerea sau acumularea cunostintei pentru ca anterior senzatiei lumii superioare toate notiunile noastre despre ea sunt incorecte.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah4/12/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pot spune cu speranţă şi încredere că suntem în pragul acţiunilor cu adevărat spirituale. Dacă ne convingem noi înşine că ele devin revelate în interiorul conexiunii dintre noi şi că acolo este revelat Creatorul, dacă ne dorim asta, atunci toate oportunităţile se găsesc în faţa noastră.

Intrarea ne-a fost deschisă de sus şi acum este rândul nostru să facem câţiva paşi pentru a intra înăuntru. Şi aceşti paşi sunt chiar uşor de făcut, pentru că ei sunt asiguraţi de unificare. Nu merge înainte fiecare persoană, de una singură, ci merge în interior, către centrul nostru comun unde îl vom revela pe Creator prin împingerea noastră comună către iubire, empatie şi dăruire reciprocă.

Acest timp a venit cu adevărat. Nu mă compar cu Avram sau Moise, dar stările care devin revelate apar la fel ca atunci. Haideţi să facem un efort şi veţi vedea că acest lucru se întâmplă cu adevărat.

Începem să facem acţiuni reciproce care ne aduc revelaţia Torei, adică revelaţia Luminii care corectează înclinaţia rea şi ne revelează Creatorul înăuntrul nostru.

Vorbesc de asta la modul cel mai serios. Dacă acum 9 sau 12 luni acest lucru nu îmi părea aşa de realist şi concret, acum văd că noi chiar suntem, fără doar şi poate, capabili de asta. Am primit permisiunea de sus şi acum totul depinde de noi: Ne vom asuma asta sau nu? Să o neglijăm ar fi o greşeală gravă, care ar aduce mari necazuri.

Sper foarte mult ca sărbătoarea de Paşte, vizita mea la grupurile din afara Israeluli, Congresul de la Moscova şi alte evenimente vor servi ca o bună pregătire. Este posibil. Totul ne este deschis şi întreaga lume ne ajută. Tot ceea ce se întâmplă în lume este doar ajutor pentru a ne împinge mai departe.

Totuşi, trebuie să avem grijă. În una din scrisorile sale, Baal HaSulam scria următoarele studenţilor săi: Acum un an starea voastră era mult mai bună, dar acum sunteţi în cădere. Totuşi, nu pierdeţi încrederea în milă. Poate veţi avea succes din nou.

Acum, timpul deşteptării de sus a venit şi de sus ni s-a dat o oportunitate. Totuşi, acesteia trebuie să îi ataşăm o deşteptare de jos. Nu poate fi nicio păsuire, toleranţă în această privinţă.

Trezirea de sus este un foarte mare ajutor. Asta pentru că nu trebuie să îl convingem pe Creatoru că aveţi o dorinţă bună. El Însuşi v-a dat această oportunitate Doar cereţi-mi Mie şi Eu voi plăti pentru ea. Poţi lua marfa, vânzătorul va înregistra datoria în carte şi tu o vei plăti mai târziu. Mai întâi intră în spiritualitate şi apoi o vei plăti înapoi.

În acest fel avansăm. De fapt, nu ne putem descurca fără forţa spirituală, dar atunci când o avem, putem face acţiuni spirituale şi vom returna datoria mai târziu. Acum avem şansa să primim un împrumut şi să obţinem lumea spirituală. Şi mai târziu vom plăti pentru el – nu este nicio problemă.

Deci, haideţi să sperăm că vom înţelege ce fel de oportunitate avem înaintea noastră. Va fi de neiertat să o pierdem, neunindu-ne, aşa cum trebuie.

Depinde foarte multe de cum folosim timpul nostru. Momentul prezent este foarte important. Şi nu trebuie să vă uitaţi la lumea externă, aşteptând ca ea să avanseze azi sau mâine. Asta nu depinde de noi.

Din discuţia la masa de seară 4/9/11

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→